Mi s-a atras de nenumarate ori atentia, in special in ultimele doua saptamani, ca am scris mult prea putin si mult prea vag despre experienta mea personala. Este tare adevarat, tema este insa foarte ampla si foarte delicata, mi-as fi dorit de aceea ceva mai mult timp, pentru a-mi putea aranja cu multa grija gandurile.... Nu pentru ca as dori sa scriu aici altceva decat "adevarul adevarat", ci pentru ca imi este putin teama de unele posibile interpretari eronate, care ar lasa numai sa cada o lumina nefavorabila asupra hranei vii. Lucru care m-ar durea foarte tare, deoarece ar fi mare pacat, sa contribui si eu, chiar daca numai involuntar, la crearea unei imagini negative despre hrana vie, asa cum este ea de cele mai mult ori propagata in presa sau in cercurile medicinei alopate!
Pentru mine a fost intotdeauna foarte important, sa pun mereu hrana vie pe primul loc si nu propria mea persoana, asa cum m-a invatat cu bunatate doamna
Elena Nita Ibrian. Si aceasta nu dintr-o falsa modestie, ci pentru ca hrana vie va dainui si va salva milioane de vieti si cand Mihaela Walter va fi numai un pumn de tarana.... Experienta mea este numai o mica bucatica a unui puzzel imens, intins peste intregul pamantul si peste toate timpurile. Caci hrana vie este cu mult mai mult decat un mod de alimentatie, este un adevarat mod de viata, pentru mine a fost cea mai profunda si mai insemnata dezvaluire a vietii mele. Am inceput sa integrez mancarea nepreparata termic in alimentatia mea, doar din motive stricte de sanatate, dar abia asa, am ajuns si eu sa descopar, numai datorita hranei vii, cu adevarat lumea si viata, dintr-o data s-a deschis parca in fata mea o noua dimensiune! M-am simtit pentru prima data in viata mea, ca fiind parte integranta a acestui tot, m-am simtit dintr-o data protejata si in siguranta, am descoperit cat este de minunat, sa te trezesti de dimineata si sa fii fericit si plin de multumire, aparent fara motiv, doar asa, pentru ca existi si pentru ca esti in mijlocul atator minuni. Astazi, mi se pare absolut normal, sa ma bucur ca pot vedea si eu, tot mai des, "mana" lui Dumnezeu, in tot ceea ce ma inconjoara. Reusesc sa constientizez acum din ce in ce mai mult, valoarea, perfectiunea si frumusetea fiecarei pietricele, a fiecarei flori si inteleg tot mai bine unicitatea si importanta fiecarui suflet. Si in cele din urma, am acum curajul sa-mi pun deschis intrebarile, pe care ani de zile le-am ignorat sau le-am alungat, ca pe niste muste care ma deranjau teribil, intrebari privind rolul meu pe acest pamant si sensul vietii mele.
Dar sa las totusi literatura si filosofia la o parte si sa trec mai degraba la datele concrete. Cum am mai spus de nenumarate ori, eu mi-am rezolvat, exclusiv cu hrana vie, absolut TOATE problemele de sanatate (singurul "medicament" pe care l-am luat a fost argila, iar la inceput mi-am cumparat si Chlorella, deoarece am avut peste 25 de ani plombe de amalgam in gura!). Sigur ca nu se intampla marea schimbare de pe o zi pe alta, rabdarea si increderea sunt pietre de incercare grele puse in calea calatorului, care a apucat-o pe acest drum. La inceput am mancat si eu, ca si multi altii inaintea mea, foarte prost combinat si foarte mult cantitativ, deoarece este nevoie de ceva timp (diferit de la om la om, in definitiv, fiecare este altfel, fiecare vine cu povestea sa personala de sanatate si deci fiecare porneste de la un alt punct!) pana se obisnuieste corpul cu noua senzatie de saturatie, care se instaleza bineinteles si dupa o masa de hrana vie, dar care este total diferita de senzatia de a fi satul dupa o friptura cu cartofi prajiti (pentru ca nu te simti nici plin pana la refuz, nici umflat si nici greu dupa hrana cruda, cum te simti adesea dupa o masa "normala", te poti gandi de aceea usor, ca nu ai mancat destul si esti tentat sa mananci mult mai mult decat este necesar)! Pielea mea reactioneaza insa in continuare foarte prompt la orice factor negativ (de exemplu daca mananc fructe sau legume tratate cu chimicale sau chiar la numai cateva curmale in plus), acum insa, nu o sa trag concluzia pripita si falsa, ca hrana vie oricum nu ajuta la nimic..... Din nefericire, am adunat si cam multe riduri, deoarece, tocmai din cauza problemelor pe care le-am avut o viata intreaga cu pielea, mi-am dat cu toate prostiile (si am cheltuit si niste sume considerabile!!) pe fata, acum iar nu pot astepta, sa se stearga totul instantaneu, precum tabla cu buretele! Prietenele mele, care au in general si cateva kilograme in plus fata de greutatea ideala (eu sunt poate putin cam prea slaba, dar cantaresc de la 20 de ani 50kg si asa ma simt eu foarte bine), au bineinteles si fata ceva mai intainsa ca mine, dar pe de alta parte, au TOATE par alb (chiar si cele mai tinere ca mine), eu sunt singura care nu se vopseste. Absolut toate rudele si cunostintele mele sunt dependente de medicamente, eu sunt singura care nu trebuie sa ia nimic si nu trebuie sa faca niciun tratament. Sunt in continuare fizic foarte mobila si flexibila, pot face aproape tot ce pot face si copiii mei (si ceea ce multi prieteni de-ai lor nu mai pot deja face - de exemplu roata, suit in copaci, etc.), fac fata la aproape orice program fizic sau intelectual, fie el si foarte epuizant, rezist fara probleme fara mancare ore in sir.
Dupa ce am avut o viata intreaga nervii "in pioneze", mi-am regasit acum echilibrul psihic si linistea sufleteasca, de multe ori ma minunez chiar de nervii mei, care parca ar fi devenit de "otel"!
In ciuda celor doua sarcini, corpul meu are in continuare dimensiunile din tinerete, acasa la mama ma imbrac cu hainele pe care mi le-am cusut eu in liceu (si aici trebuie sa amintesc neaparat gluma pe care o spuneam noi mereu, cu rautatea si infatuarea tineretii, cand vedeam o doamna mai trecuta, dar care se tinea inca bine: "Din spate - liceu; din fata - muzeu!" Si zambesc pe sub mustata, gandindu-ma cat de bine mi se potrivesc mie acum vorbele acestea...). Si as putea continua tot asa, dar mi-e teama ca devin de-a dreptul plictisitoare.
 |
| Atunci..... |
 |
| Si acum, dupa 20 de ani, inconjurata mereu de oameni minunati....... |
Sigur ca din pacate, diferenta dintre hrana vie in proportie de 99% si hrana vie in proportie de 100% este imensa, exact asa cum ne atentioneaza de nenumarate ori si Viktoria Boutenko si Franz Konz si Brigitte Rondholz si multi alti raw-food-isti consacrati.
Sigur ca intre mancarea raw preparata in fel si chip si mancarea cruda simpla, asa cum ne-a lasat-o Dumnezeu, este o diferenta aproape la fel de mare, ca cea dintre dintre zi si noapte.
Sigur ca diferenta dintre hrana nepreparata termic cu sare si cea fara sare, fie ea cat de putina, este cateodata hotaratoare intre sanatate si boala.
Totusi, nu mi se pare important sa subliniez aceste lucruri, nu consider ca este bine, nu as face asa decat sa-i sperii poate pe cei mai multi dintre voi. Dupa parerea mea, mult mai important este sa va incurajez
sa va informati in primul rand cat mai temeinic posibil. Cititi, studiati, vizionati cat mai multe materiale! Puneti-va intrebari! Cautati raspunsuri! Niciun om nu este atotstiutor pe lumea asta, si nimeni nu se afla in posesia adevarului absolut!! Unul spune asa, altul spune exact invers, aflati singuri cine are dreptate! De aceea, consider ca este mult mai bine sa incerc sa va conving sa mancati cat mai mult crud, cat de mult este posibil pentru fiecare dintre voi. Indiferent cat de tare preparati mancarea cruda, ea este totusi mult mai buna decat mancarea gatita.
Tot asa, conteaza pentru mine foarte mult, sa va reamintesc sa inchideti tot mai des televizoarele, calculatoarele si telefoanele mobile. Bineinteles ca nu trebuie sa uit, sa va fac pofta sa iesiti tot mai mult in natura si sa va atrag atentia sa ascultati cu mare atentie, ce are ea sa va spuna.
Regasiti-va sufletul de copil, jucandu-va tot mai des si mai mult cu copiii vostri; timpul zboara fantastic de repede, profitati de fiecare clipa a celei mai frumoase varste.
Cateodata ma simt ca un papagal, dar trebuie neaparat sa repet pentru a "n"-a oara, ca mancarea nu este totul, daca nu va regasiti linistea sufleteasca si daca nu aveti grija sa faceti macar un minimum
de miscare zilnica (macar cativa kilometri de mers pe jos de exemplu,
sau cateva exercitii simple de gimnastica, gradinarit - orice este mai bine decat
NIMIC!!!!), nu o sa poata sa va ajute din pacate nici hrana vie. Nu uitati rugaciunea, faceti-o parte integranta a vietii voastre! Nu uitati sa cantati, indiferent daca aveti voce sau nu, intre timp eu am ajuns la niste performante vocale, pe care in urma cu cativa ani le consideram ca fiind imposibil de atins pentru mine! Incepeti cel mai bine tot impreuna cu copilasii vostri:
http://www.youtube.com/watch?v=RNW5L_akOmY
Nu pot termina inainte de a incerca sa va mai rog inca o data, sa nu va mai bateti atata capul cu analize chimice si medicale minutioase, cu tabelele referitoare la necesarul zilnic de vitamine, minerale, s.a.m.d. Aveti incredere deplina, ca Dumnezeu nu a dat tuturor fiintelor din lumea aceasta hrana necesara pentru a le asigura supravietuirea si perpetuarea speciei (nu uitati ca fiecare animal este perfect adaptata la mediul sau de viata!) si a lasat tocmai omul fara hrana potrivita! Nicio fiinta nu are nevoie de suplimente alimentare, doar omul nu mai poate astazi fara.... Nicio fiinta nu are nevoie sa-si spele, sa-si curete, sa-si taie, sa-si fiarba, sa-si prajeasca s.a.m.d. hrana, omul este singur fiinta care nu mai reuseste sa supravietuiasca altfel....
Nu va mai lasati influentati si derutati de sloganurile medicilor alopati (care la drept vorbind, nu au avut probabil niciodata ocazia in toata cariera lor, sa studieze un om cu adevarat sanatos) si ale industriei farmaceutice (care este una din cele mai infloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea sa fie oamenii sanatosi?!); opriti-va si trageti-va sufletul, ganditi-va logic si cu bun-simt si o sa stiti si singuri ce tot incerc eu sa va spun aici.
Dupa ce ati aprofundat teoria, faceti cel mai bine singuri experimentul care poate va va schimba viata: incercati sa mancati pentru o perioada prestabilita dinainte de timp numai hrana vie; incercati sa va rupeti din iuresul vietii, pentru a va regasi linistea sufleteasca; incercati sa regasiti omul pe care Dumnezeu l-a creat la nasterea voastra si pe care parintii, societatea, conditiile moderne de viata, lumea, etc. l-au prefacut si l-au schimonosit. Viata de la Dumnezeu este cea mai mare minune, nu este un pacat grav sa irosim un astfel de dar?
