Asa s-a numit o postare scrisa de Irina, care mi-a placut mie mult de tot. O postare despre oameni care s-au hotarat sa nu se mai invarta in cerc, batandu-si numai capul cu tot felul de "minuni", ci s-au decis sa-si suflece manecile si sa se puna pe treaba. Mie mi s-a reprosat de multe ori, ca eu pot teoretiza bine din strainatate, unde am tot ce-mi trebuie si nu am nicio grija (?????), argument pe care cu greu il pot contracara, de aceea, ma bucur mult, ca daca tot nu pot completa lista Irinei cu propria mea experienta, macar pot sa va dau totusi si eu si alte exemple - si va garantez, ca cei mai multi dintre acesti oameni, nu au nici venituri de parlamentari romani, nici au primit cine stie ce mosteniri, nici nu au dat vreo lovitura la bursa. In general in Romania, sunt foarte putini cei au reusit sa primeasca subventii sau un sprijin de la stat, cei mai multi s-au putut baza numai pe munca lor si pe nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.
Incep cu Anca din Galati, care mi-a scris pe mail asa:
"Eu am o gradina de 2500 m patrati pe care ne am facut o casuta - sper sa ne mutam in vara - si o muncim impreuna cu sotul meu. Nu-ti mai spun ca am toi copacii de pe lume in livada si toate legumele,
leguminoasele , vie, coacaze, zmeura, mure, mazare, naut, dovleci,
pastai, ceapa...etc aproximativ nimic nu mai cumpar din piata. Desigur ca
am si beci si toata iarna mancam din productia noastra chiar daca sunt
cateodata mai zbarcite."
Va las in compania fotografiilor Ancai, care mie mi-au facut o mare bucurie:
Va las in compania fotografiilor Ancai, care mie mi-au facut o mare bucurie:
Despre Angy, Laura, Alina si Angi am mai scris de neunumarate ori, eu le admir enorm, ele sunt cu adevarat oamenii ca noi, fara cine stie ce mijloace financiare sau sponsori, si care reusesc totusi sa faca minuni, numai prin munca mainilor lor.
Iar astazi, am mai descoperit cu foarte multa bucurie si Raiul Gratielei si al lui Paul - de foarte mult timp nu am mai vazut asa o gradina frumoasa ca a lor (iar casuta lor este o minunatie, cand ma gandesc la monstrozitatile de beton ale noilor imbogatiti, chiar nu stiu daca trebuie sa rad sau sa plang..), parca m-am regasit astazi pentru cateva minute, in gradina maicutelor de la Agapia, unde mi-am petrecut eu in copilarie niste vacante de vis. Si la fel erau si gradina bunicii sau a tantei Victoria sau a cumatrei Anica.... Sau chiar gradina blocului in care am locuit eu, pastrez si acum in suflet parfumurile si culorile nemaipomenite ale florilor si copacilor care inconjurau blocul - este inutil sa va povestesc, cum arata astazi aceeasi gradina...
Imi amintesc ca eu, copil fiind, stiam toti pomii fructiferi pe o raza de 5 km in jurul blocului nostru (din pacate nu ceream voie sa culegem, va spun sincer ca nu ne-a dat prin cap niciodata la niciunul dintre noi - si eram multi, de varsta mea erau peste 20 de copii in bloc!! - ca totusi nu este nevoie sa furam si ca am putea intreba, daca am putea culege si noi fructe....) si poate de aceea ma bucur sa citesc acum postarile scrise de Sakura, care reuseste sa le ofere copiilor sai, ceva mult mai de pret decat orice mostenire materiala de pe lumea asta!
