Asa s-a numit o postare scrisa de Irina, care mi-a placut mie mult de tot. O postare despre oameni care s-au hotarat sa nu se mai invarta in cerc, batandu-si numai capul cu tot felul de "minuni", ci s-au decis sa-si suflece manecile si sa se puna pe treaba. Mie mi s-a reprosat de multe ori, ca eu pot teoretiza bine din strainatate, unde am tot ce-mi trebuie si nu am nicio grija (?????), argument pe care cu greu il pot contracara, de aceea, ma bucur mult, ca daca tot nu pot completa lista Irinei cu propria mea experienta, macar pot sa va dau totusi si eu si alte exemple - si va garantez, ca cei mai multi dintre acesti oameni, nu au nici venituri de parlamentari romani, nici au primit cine stie ce mosteniri, nici nu au dat vreo lovitura la bursa. In general in Romania, sunt foarte putini cei au reusit sa primeasca subventii sau un sprijin de la stat, cei mai multi s-au putut baza numai pe munca lor si pe nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.
Incep cu Anca din Galati, care mi-a scris pe mail asa:
"Eu am o gradina de 2500 m patrati pe care ne am facut o casuta - sper sa ne mutam in vara - si o muncim impreuna cu sotul meu. Nu-ti mai spun ca am toi copacii de pe lume in livada si toate legumele,
leguminoasele , vie, coacaze, zmeura, mure, mazare, naut, dovleci,
pastai, ceapa...etc aproximativ nimic nu mai cumpar din piata. Desigur ca
am si beci si toata iarna mancam din productia noastra chiar daca sunt
cateodata mai zbarcite."
Va las in compania fotografiilor Ancai, care mie mi-au facut o mare bucurie:
Va las in compania fotografiilor Ancai, care mie mi-au facut o mare bucurie:
Despre Angy, Laura, Alina si Angi am mai scris de neunumarate ori, eu le admir enorm, ele sunt cu adevarat oamenii ca noi, fara cine stie ce mijloace financiare sau sponsori, si care reusesc totusi sa faca minuni, numai prin munca mainilor lor.
Iar astazi, am mai descoperit cu foarte multa bucurie si Raiul Gratielei si al lui Paul - de foarte mult timp nu am mai vazut asa o gradina frumoasa ca a lor (iar casuta lor este o minunatie, cand ma gandesc la monstrozitatile de beton ale noilor imbogatiti, chiar nu stiu daca trebuie sa rad sau sa plang..), parca m-am regasit astazi pentru cateva minute, in gradina maicutelor de la Agapia, unde mi-am petrecut eu in copilarie niste vacante de vis. Si la fel erau si gradina bunicii sau a tantei Victoria sau a cumatrei Anica.... Sau chiar gradina blocului in care am locuit eu, pastrez si acum in suflet parfumurile si culorile nemaipomenite ale florilor si copacilor care inconjurau blocul - este inutil sa va povestesc, cum arata astazi aceeasi gradina...
Imi amintesc ca eu, copil fiind, stiam toti pomii fructiferi pe o raza de 5 km in jurul blocului nostru (din pacate nu ceream voie sa culegem, va spun sincer ca nu ne-a dat prin cap niciodata la niciunul dintre noi - si eram multi, de varsta mea erau peste 20 de copii in bloc!! - ca totusi nu este nevoie sa furam si ca am putea intreba, daca am putea culege si noi fructe....) si poate de aceea ma bucur sa citesc acum postarile scrise de Sakura, care reuseste sa le ofere copiilor sai, ceva mult mai de pret decat orice mostenire materiala de pe lumea asta!
Foarte frumos scris.
RăspundețiȘtergereSa stii ca si eu am fost indragostita de Bucovina, de simplitatea culorilor si farmecul gradinilor. Cand am cumparat casuta asa mi-am dorit-o simnpla, alba si linstita.
Iti multumesc pentru apreciere, caci si noi asa ne-am dorit-o.
Cu mult drag, a ta prietena
Draga Gratiela,
RăspundețiȘtergereIti multumesc mult de tot, postarea ta m-a determinat (desi nu aveam timp deloc) sa scriu! Iti poti imagina, cum ar fi sa ne vizitam reciproc la resedintele noastre de la tara, sa ne pregatim impreuna feluri raw din produsele noastre din curte si stam de vorba cu pisicutele si cateii la picioare pana in miez de noapte???? Utopie asa cum au spus unii pe FB? Nu, eu nu cred ca este utopie, eu cred ca acesta este VIITORUL!
Sunt atat de bucuroasa de prietenia ta, nu as fi crezut niciodata ca Internetul (l-am boicotat mult timp!!) imi poate aduce atata lumina si pace, ma simt binecuvantata ca am avut sansa de a "intalni" oameni ca tine!
Cu mult drag,
Mihaela
PS Ai putea sa incepi sa strangi si tu de la vara seminte de flori si de legume, nu numai pt. uzul personal,ci si pt. altii?
:))
RăspundețiȘtergereMa gandeam eu ca ti-a placut salata mea foarte mult. dar nici chiar asa :)
Mimi esti o printesa. cu bagheta ta scoti la lumina binecuvantari, care poate in altfel le-am fi vazut mai greu. ma refer la oamenii care i-am cunoscut datorita tie, si apoi la informatiile pretioase :)
Asa e cu internetul. are si partea lui buna. depinde de noi cum il gestionam.
Draga mea,
ȘtergereAm fost de la bun inceput foarte impresionata de optimismul si de recunostinta pe care le impartasesti tu pe blog, nici nu cred ca-ti poti imagina cate am invatat eu de la tine! Ce reusesti tu sa faci cu si pt. copiii tai tai este absolut impresionant, sunteti cateva mamici acolo in Ro de nota 100000000!
Draga Mimi,
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa gradina Gratielei, este perfecta.Felicitari!
Nu demult,am dat si eu peste un blog, care asa bine se potriveste cu visul meu...http://modelandviitorul.blogspot.com/2012_01_10_archive.html.
Te imbratisez,Angy
Draga Angy,
ȘtergereDe Valea Curcubeului citisem si eu deja (si comentariile tale), eu sunt la randul meu o mare admiratoare a ideilor Anastasiei (fie ea fictiune sau nu), de aceea ti-am si trimis filmele despre scoala din padure, in cartile Anastasiei am auzit si eu despre ea pt. prima data. Am sa iau si eu legatura cu ei, ca sunt niste oameni tare faini!
Buna draga Mimi!
RăspundețiȘtergereSunt Myshi, stii tu cea care si-a propus sa plece din tara in Germania...si pana la urma am reusit. Off! cat ii admir pe oamenii care au ales sa ramana in tara si sa faca ceva pe pamantul nostru. Ce sa zic mi-e dor de Romania, asa cum e ea...din alte vremuri...harnica si insufletita. Am sa-ti scriu mai multe pe mail, dar acum stiu ca e greu pentru tine cu mutatul in Belgia(cat de curajoasa esti tu Mimi!!!)
Iti multumesc ca ne aduci de fiecare data bucurie si speranta.
Iti doresc multa putere pe noul drum si sunt sigura ca nu va trece mult pana ne vei impartasi si din experienta belgiana.
Cu drag, Myshi
Draga Myshi,
ȘtergereMa bucur ca ti s-a indeplinit visul, sper sa te ajute Dumnezeu sa-ti gaseti linistea in Germania (pe mine m-a ajutat f. mult faptul ca am ajuns din ro in Germania, a fost ca o pauza in care am putut sa-mi trag sufletul si sa invat o gramada). Abia astept sa-mi scrii!
Buna draga Mimi!
RăspundețiȘtergereSunt Myshi, stii tu...cea care si-a propus sa plece in Germania...si am reusit pana la urma. Off! cat ii admir pe oamenii care au ramas in tara si au gasit resurse sa munceasca pamantul nostru. Mi-e dor de Romania, asa cum e ea...harnica si insufletita. Am sa-ti scriu mai multe pe mail, dar iti las un pic de timp sa te aduni putin dupa schimbarea aceasta( cat de curajoasa esti tu Mimi).
Iti multumesc Mimi ca ne faci sa ne fie dor, ca ne aduci clipe de bucurie si ca ne arati oamenii in toata splendoarea lor.
Iti doresc multa putere pe drumul pe care ai pornit si sunt sigura ca nu va trece mult pana ne vei impartasi din experienta ta belgiana.
Cu drag Myshi
Asa o gradina imi doresc si eu si sper sa o si am! :)
RăspundețiȘtergereIn toamna am cumparat un teren si din primavara vrem sa incepem constructia unei case iar intre timp eu mi-as dori sa fac si o micuta gradina de legume, poate si o sera.
V-au mai ramas ceva seminte si pentru mine?? :)
draga mea, incepand cu primavara cand o sa pun gradina...toata vara..si toata toamna promit sa fac multe multe poze cu marea mea gradina si sa ti le dau sa le postezi pe blogul tau. ma bucur cand un pic de verde bucura atata lume.sigur ca poti sa pui si celelate poze. cred ca e in ordine. oricum....sper ca la vara vii in moldova ca sa culegem impreuna din productie. imbratisari
RăspundețiȘtergereSi noi la fel...
ȘtergereNe-am mutat anul trecut intr-un catun :) si in aprilie incepem prima gradina de zarzavaturi...
Postarea aceasta aduce mult oprimism si imspiratie, multumiri!
O parere personala care poate sa nu placa tuturor. Referitor la faptul ca nu va dat prin cap sa cereti voie sa culegeti din pomi. Poate ca era frumos daca o faceati, dar sigur era urat din partea 'proprietarului' daca ar fi asteptat asta de la voi. As putea sa si motivez asta, dar fiindca e vorba de niste pareri personale in legatura cu ce inseamna proprietate, si care nu au legatura cu subiectul, nu voi ocupa spatiul cu ele. Pot totusi sa spun ca eu daca as planta un pom nu as mai face-o niciodata numai pentru mine ci pentru altii, mai ales pentru copii. Ioan
RăspundețiȘtergere