„Dumnezeu este în mine - eu sunt în Dumnezeu” - O convorbire la ceas de taină cu Wilhelm Fiebiger

Exista lucruri  deosebit de importante, pe care le tot repet cu mare drag pe acest blog - iar astazi trebuie neaparat sa va reamintesc ceva: zilele din preajma solstitiului de iarna sunt cu totul si cu totul deosebite, vechea credinta germanica le atribuia un potential transformator iesit din comun (de aceea este si atat de important, sa le petrecem in liniste, in pace, fata-n fata doar cu Dumnezeu si cu propriul suflet,  retrasi in noi, departe de lume). 

De pe 21 decembrie, peste Anul Nou si pana la Boboteaza este timpul marilor schimbari, al luminii, al sperantei, al pacii, al iubirii neconditionate, al unui nou inceput - profitati din plin de puterea lui transformatoare pentru a va imbogati si imbunatati viata. Acum, in aceste zile scurte si reci, se cauta pacea si linistea, cel mai bine in lumina lumanarilor si a focului din soba, se curata casa si se afuma cu rasini si plante adunate peste vara, pentru  a o apara de rau si pentru a-i proteja si locuitorii, se fac pregatiri, in primul rand sufletesti, de sarbatoare mare, se aduna cei iubiti la un loc, de multe ori doar in inima, caci pentru multi altcumva nu mai este posibil.....

 

Cand soarele se opreste - caci asta inseamna solstitium: sol (soare) + stitium (de la sistere=a se opri, a ramane constant - astazi la 17:28 CET). In multe credinte, acesta este si timpul in care Dumnezeu si ingerii coboara cel mai des din cer, acum isi intensifica venirile pe pamant, aici, printre noi. 

Cu doi ani in urma, tocmai o cunoscusem pe Monika - un adevarat inger. Anul trecut ii luam centenarului Wilhelm Fiebiger din Germania,  un interview. Mirela din Medias,  unul dintre multii ingeri pazitori din jurul meu, si-a facut timp si a tradus textul din limba germana - caci ceva mai potrivit pentru aceste timpuri, nici ca as fi putut gasi....

Pentru ca eu ma voi retrage in acest timp cu totul iesit din comun din lumea virtuala, va urez de astazi sarbatori pline de lumina, pace, bucurie, bunastare si voie buna. La multi ani fericiti si impliniti!

„Dumnezeu este în mine -  eu sunt în Dumnezeu” 

 - O convorbire la ceas de taină cu Wilhelm Fiebiger –

Interviu realizat de Mihaela Walter pentru revista “Natürlich leben” (AICI textul original) la sfarsitul anului 2016.
Traducerea din limba germana: Mirela din Medias.

Preambul: Wilhelm Fiebiger (născut la 6 aprilie 1917) a descoperit  încă de tânăr vegetarismul şi acum, chiar la o  vârsta înaintată, este în continuare în cea mai bună stare de sănătate. Willi, aşa cum îi place să fie numit, trăieşte foarte simplu şi natural, într-o căsuţă mică de lemn, la marginea regiunii Westerwald (Germania), iar căutarea spirituală întru sens şi adevăr reprezintă de foarte mulţi ani linia pregnantă a vieţii sale.

Mihaela Walter pentru revista „Natürlich leben” (NL): Dragă Willi, suntem bucuroşi şi ne simţim profund onoraţi, că tu, cel mai în vârstă dintre veganii care ne sunt nouă cunoscuţi, ai devenit membru de onoare al Asociaţiei “Natürlich leben e.V.”. Aşa cum îţi poţi închipui, avem multe întrebări pentru tine. Întâi de toate, ne interesează, bineînţeles, când ai descoperit hrana vie? Şi apoi, ce anume sau cine a însemnat cel mai mult pentru tine atunci cȃnd ai început să-ţi schimbi modul de viaţă?

Wilhelm Fiebiger (WF): De copil mic am suferit de rahitism sever până la vârsta de 10 ani. Mama nu a putut să mă alăpteze. În afară de asta, ea denatura legumele prin fierbere îndelungată şi arunca zeama preţioasă la canal. Deasemenea, iarna, am suferit de degerături şi de orgelet (urcior). La şcoală aveam dificultăţi de învăţare. La 17 ani am cunoscut un prieten al sportului acvatic, care mânca doar fructe. Aceasta m-a făcut să mă convertesc imediat şi să trăiesc numai cu fructe. Practic, modul de viaţă al părinţilor mei era preponderent vegetarian, de vreme ce numai duminica era carne la masă şi copiii primeau doar puţin din aceasta. La 21 de ani am intrat în cȃmpul muncii, apoi am fost luat în armată şi până în iulie 1945 am fost soldat pe front. Nu am avut încotro şi a trebuit să fac compromisuri, dar m-am străduit mereu să trăiesc sănătos, să mănânc puţin şi să nu consum carne.

Nici în perioada activităţilor mele de afaceri, care implicau multe călătorii, nu găseam întotdeauna ceea ce aveam nevoie. Abia când am terminat cu această tensionată activitate profesională şi am putut să îmi îngrijesc grădina, am reuşit să trăiesc consecvent.

NL: Anul viitor, pe 6 aprilie 2017 ai să împlineşti 100 de ani iar până acum nu au reuşit aşa ceva prea mulţi învăţaţi din domeniul sănătăţii. Se va face un film despre tine şi vor avea loc multe evenimente în onoarea ta. Există ceva anume ce îţi doreşti la aniversarea ta?

WF: Nu am dorinţe deosebite, îmi doresc doar să rămân sănătos şi în formă şi ca procesul de îmbătrânire să fie oprit şi reversat, deoarece numai aici, în corpul nostru, avem cele mai bune posibilităţi să ne maturizăm şi spiritual, pentru a ne apropia mai mult de adevăratul sens al prezenţei noastre aici.

NL: Oamenii sunt mereu curioşi să ştie ce mănânci, cum îţi petreci ziua şi ce faci zilnic pentru sănătatea ta. Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?

WF: Mă duc devreme la culcare, cel târziu la ora 8 şi mă trezesc puţin după ora 5 dimineaţa, cu gândul: “Dumnezeu este în mine - eu sunt în Dumnezeu”. Cu gândul asta adorm fără probleme şi cu el mă trezesc din nou. Consider că este foarte important să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru un somn odihnitor.

Încă în pat, să mişcăm degetele, să ne întindem şi destindem. Încep cu mestecatul uleiului (oil pulling). După toaleta de dimineaţă, stau 5 minute în cap, apoi fac 15-20 de genuflexiuni şi peste 20 de flotări. Continui cu 10 -15 minute de exerciţii de respiraţie (Schildkrötenatemübung - respiraţia broaştei ţestoase).

Dimineaţa beau cam 3 căni de ceai de plante, aproape 1 litru. În funcţie de vreme, ori fac treburi gospodăreşti, afară sau în casă, ori citesc.

La prânz, prima masă, mănȃnc mai ales fructe, boabe din grădină sau cam 100 de grame de fructe uscate, înmuiate.

Seara, în mare parte, legume, salate, roşii, dovlecei, castraveţi, ceea ce este de sezon, pe cât posibil de un singur fel, neamestecate (mono). Din principiu, nu mănânc nimic între mese. De un an de zile, mă străduiesc să trec la nutriţia prana şi să mănânc doar o dată pe zi, cam pe la ora 15. Dar cu aceasta am pierdut mult în greutate.

Din când în când manânc hrişcă sau mei (60-70 grame), pe care le fieb. Ocazional, mănânc pâine de alac, două felii, bine uscate şi pun pe ele avocado cu ceapă sau usturoi. Aici încerc să mestec totul cât se poate de bine. Înainte de masă, stau iar 5 minute în cap şi spun rugăciunea de mulţumire!

De două ori pe săptămână merg la sauna şi pun mult preţ pe o postură dreaptă, căci numai aşa energiile pot curge liber în corp.

NL: Nu ţi-a fost totdeauna uşor în viaţă, totuşi ai reuşit de fiecare dată să mergi mai departe. Aceasta se datorează atitudinii tale în faţa vieţii, propriei tale filozofii de viaţă. Doreşti să le povesteşti şi cititorilor despre aceasta?

WF: Am învăţat meseria de frizer, împotriva voinţei mele, cu toate că la testul de aptitudini profesionale am fost recunoscut ca avȃnd înclinaţie spre tehnică. După război, am vândut haine din uşă în uşă, şi alte articole, după cum se puteau obţine lucrurile. S-a întâmplat ca la acea vreme să vină la modă fustele plisate. Am angajat femei şi am lucrat confecţii de damă, aveam angajate cam 20 de femei. Fabricarea confecţiilor mele, pe termen lung nu a adus succesul dorit şi mulţumirea aferentă. Inspirat de un prieten, am dezvoltat un sistem de vânzare, prin care cumpărătorul final putea să primească marfa mai ieftin. Am negociat la comercianţii en gros  şi la magazinele de prezentare nişte reduceri pentru mine, pe care apoi le ofeream, în mare parte, clienţilor mei. Dacă primeam o reducere de 35% de la un comerciant, clientul meu primea de la mine un avantaj de 25%. Am încheiat contracte cu toate firmele şi le-am rezumat la dimensiunea unei cărţi poştale duble. Am dat aceste certificate de cumpărături fabricilor, prin intemediul consiliilor de administraţie. Am construit sistemul în Köln, Bonn, Wuppertal, Hagen și Berlin și am ajuns la vânzări de milioane. Problema mea a fost că exista pe atunci o lege prin care reducerile comerciale erau limitate la 3%. Am fost atacat puternic. Dar, din moment ce nu am vorbit despre reduceri în publicitatea mea, doar despre prețurile nete, am reușit să-mi mențin sistemul. Cu toate acestea, în 1969 prin legile adoptate de parlament a trebuit să închei afacerea. Aveam până la 40 de angajaţi şi m-am văzut nevoit să caut căi noi. M-am orientat spre întâlniri de afaceri, am cumpărat o mulțime de bunuri de larg consum pentru a le revinde. Aici mi au fost de asemenea oferite schimburi care au devenit scadente după 3 luni. Din cauza lipsei de solvabilitate a partenerilor de afaceri, am pierdut peste 3 milioane de mărci și o proprietate valoroasă, o casă cu peste  50.000 m² cu pădure și grădină. M-am mutat într-o casă de 100.000 de mărci care era destinată demolării, am construit o reprezentanţă în sectorul reparării automobilelor și m-am străduit, ca întotdeauna, să fac din mica societate cu răspundere limitată, o societate pe acţiuni. Am reconstruit casa cumpărată, pe care am renovat-o  complet, astfel încât am putut să o vând, cinci ani mai târziu, cu 500.000 de mărci şi apoi am reuşit să cumpăr o fermă la munte, la Berchtesgaden, la o altitudine de 1100 de metri unde am reuşit să realizez grădina mult visată. Dar, cum soţia mea de atunci a decis că doreşte să trăiască împreună cu o femeie, totul a fost vândut şi m-am mutat aici în Westerwald, unde mă simt acasă. Pentru mine este valabil întotdeauna motto-ul: “Rezistă la toate încercările, nu te lăsa îngenunchiat, arată-te puternic şi cere ajutorul divin.”

Nu m-am cruţat niciodată, am muncit întotdeauna mult, adesea până la limita rezistenţei. Aici, de asemenea se aplică principiul valabil şi astăzi pentru mine: “ Nu lăsa pe mâine, ce poţi face azi.”

NL : Anul trecut mi-ai povestit într-una dintre conversaţiile noastre minunate, că mereu ai avut alături mulţi îngeri păzitori, care te-au ajutat adesea în situaţiile dificile. Mie mi se par nişte povestiri minunate şi ar fi frumos dacă le-ai împărtăşi şi cititorilor. Vrei să aminteşti câteva dintre ele?

W.F.: Vindeam confecţiile pentru femei  prin reprezentanți sau la târguri de vânzări. Așa că am plecat seara târziu de la un tȃrg din Konstanz am Bodensee (pnetru a economisi cheltuiele de cazare) și dimineaţa trebuia să ocup un stand de vânzare, la un târg în Hof. Eram singur în mașină, epuizat și trebuie să fi aţipit puţin. Eram în Odenwald şi deodată a pocnit ceva. Dintr-o dată m-a trezit o bubuitură. Am dat drumul la acceleraţie şi am apăsat frâna. Trecusem peste o cheie franceză aflată la marginea drumului şi care fusese azvârlită şi pocnise sub aripa roţii (Willi a păstrat cheia toţi anii aceştia, ca pe o dovadă materială a unui semn ceresc al îngerilor săi păzitori). Apoi am văzut că unde oprisem, roata dreaptă din faţă era deja in gol, deasupra unui terasament împădurit adânc de  15 metri. Oare cine a pierdut acolo cleştele acela, care a avut acel efect salvator pentru mine?

Tot aşa, în timpul războiului, pe vremea când eram soldat am putut să constat de multe ori că îngerul meu păzitor mă ţine de mână. În ianuarie 1945, am fost trimis mărşaluind cu armament greu, la 200 km de Oder. Ruşii erau deja înainte de Küsterin pe Oder. Misiunea noastră se desfăşura de la Frankfurt la Oder. A apărut problema cu camioanele în care era încărcată muniţia, căci erau alimentate cu gaz din lemn (Holzgas) şi au cedat la temperaturi de -20 ℃ şi nu au ajuns cu noi. Aşa că au fost trimişi peste 1000 de bărbaţi în apropierea inamicului, fără să se poată începe contraatacul decisiv. Ruşii pătrundeau de peste tot şi noi ne aflam pe teritoriu cucerit de ruşi. Două săptămâni am stat fără mâncare, numai zăpădă şi peste tot erau numai ruşi. Am traversat cu o parte din camarazii mei râul Oder, care pe vremea aceea avea un strat de de gheaţă ce ne-a susţinut. Camarazii mi-au confirmat de mai multe ori: credeam atât de mult în Dumnezeu, dar faptul că am ieşit de aici întregi, a fost de fapt o adevărată minune. Ar fi prea mult acum să intru în detalii care confirmă prezenţa îngerilor păzitori.

NL: Tu ai o perspectivă originală şi foarte interesantă  despre cum se poate amâna îmbătrânirea  sau chiar şi moartea. Care este “secretul” tău?

WF: Am o preţioasă colecţie de cărţi în care mă adâncesc, mai ales în scrierile din lumea spirituală. Acolo este mereu subliniat că moartea nu face parte din scopul creaţiei. Corpul este creat astfel încât el nu are nevoie să moară şi se înnoieşte mereu, ceea ce este confirmat mai ales de fizica cuantică. Modul de gândire şi de viaţă greşit, ca şi abuzul de sexualitate sunt cauzele îmbătrânirii şi a morţii. Aici este o lege: Atât cât omul lucrează serios cu el însuşi şi tinde spre perfecţiune cu toate fibrele sinelui, el nu moare. Numeroasele compromisuri zilnice pe care le face omul obişnuit, îl îmbolnăvesc şi îl conduc devreme în mormânt. Aici formula dată de Isus este crucială: “Dumnezeu este în mine - Eu sunt în Dumnezeu.”

Când suntem conştienţi de aceasta până în cele mai profunde straturi  ale fiinţei noastre, avem un fundament pe care putem regenera corpul în aşa fel încât el poate să biruie moartea. Aici credinţa şi convingerea au un rol important. Totul este mental.

NL: Când am venit pentru prima oară în casa ta, am înţeles imediat ceva important pentru mine şi viaţa mea: întocmai aşa doresc să îmbătrânesc şi eu! Între cărţi şi plante, în pace cu mine, în pace cu tot ce este în jur, să nu depind de oameni, medicamente şi tratamente medicale, să fiu sănătoasă, voioasă, în formă şi cu o mobilitate bună, cu mintea clară, eficientă şi cu o inimă deschisă. Ce m-ai sfătui, ce ar trebui să nu ratez în nici un caz?

WF: Nevoile mele au devenit din ce în ce mai mici, aşa că şi maşina mea este acum un Nissan mic, când pe vremuri aveam numai maşini puternice. Cumpătarea şi viaţa simplă mă mulţumesc. Am tot ceea ce este nevoie ca să trăiesc şi pensia mea mică îmi asigură traiul modest. Pentru mine cărţile sunt foarte foarte importante, pentru că de aici putem extrage idei profunde. Este foarte important să devenim liniştiţi în interior, să ascultăm înauntru ceea ce vrea să ne spună Dumnezeu. Să fii mulţumită, să-ţi scazi dorinţele. Învaţă să taci şi exprimă-te concis. Să mulţumim mereu trupului nostru, pentru că el o merită şi este însoţitorul nostru credincios, pe care trebuie să îl îngrijim şi preţuim.Trebuie să iubim acest trup al nostru şi să-i confirmăm acest lucru iar şi iar.

Este tot foarte important şi ca în toate acţiunile noastre să fim conştienţi de faptul că cu orice greşeală făcută, trădăm nemuritorul om lumină din noi şi ne depărtăm de Dumnezeu. Trupul nostru este templul sufletului şi al spiritului nostru, iar cu orice abuzare a lui pentru satisfacerea simţurilor, trădăm divinitatea din noi şi ne îndepărtăm de Sinele adevărat.

NL: Îţi mulţumesc din toată inima pentru tot, deasemenea şi în numele cititorilor şi al membrilor asociaţiei şi îţi urez mult noroc, sănătate, bucurie şi pace, şi în continuare, o viaţă îndelungată! Suntem întradevăr binecuvântaţi, cunoscându-te pe tine am primit cu toţii o mare şansă, putem învăţa de la tine multe lucruri foarte importante.

Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, dragă Willi!

Gerson 2.0 - Terapia anti-cancer cu hrana vitala si plante salbatice - Dr. John Switzer (Germania)

Dupa cum am promis, revin in cele din urma (in forta zic eu..), cu mult elan, bucurie si entuziasmul pe care l-am avut si in 2010, atunci cand am inceput acest blog.

Pentru ca ma bucur de privilegiul de a cunoaste mai multi medici naturalisti si metodele lor de tratament, m-am hotarat sa scriu o serie SI despre medicii contemporani, care practica astazi medicina naturala si care pun un mare accent pe nutritie. Primul episod este despre Dr. John Switzer din Germania (el este de fapt american, initial a venit in Germania sa-si caute radacinile, s-a decis sa studieze medicina la München si aici si-a gasit de-atunci locul...).

Gerson 2.0 - Terapia anti-cancer 

cu hrana vitala si plante salbatice - 

Dr. John Switzer (Germania)

L-am cunoscut pe  Dr. John Switzer  in 2010 la targul de hrana vie Rohvolution din Germania. Am participat la conferinta sa care m-a pus atunci tare mult pe ganduri. Tot ceea ce spune are sens, si desi in cateva puncte parerea sa este destul de diferita de  teoriile celorlalti mari profesori ai mei, conceptul sau poate fi foarte usor inteles  logic, se pot face direct legaturi cu celelalte teorii de baza ale medicinei alternative si rezista bine si la cernerea prin ciurul propriului discernamant.  L-am revazut in 2016 si parca nu trecusera peste el decat cateva zile. Dr. Switzer arata si astazi foarte bine (a implint intre timp 60 de ani), este in general o prezenta foarte placuta, caci aura sa energetica este pozitiva, armonioasa, deschisa si plina de pace. Deci, el insusi confirma in primul rand corectitudinea teoriilor sale (punctul meu de vedere: metoda unui medic, care nu reuseste sa se vindece mai intai de toate pe sine insusi cu metoda respectiva, nu are de fapt nici relevanta si nici mare valoare practica! Un exemplu concret, simplu si de bun-simt: cum as putea sa cred, ca un om obez, m-ar putea invata cum sa slabesc?!?). Metoda Dr. Switzer este de asemenea confirmata si de miile de pacienti, care si-au rezolvat problemele de sanatate cu ajutorul tratamentului sau, creat in peste 20 de ani de practica medicala. 

Tratamentul Dr. Switzer are la baza metodele marilor medici ai medicinei naturale, in primul rand tratamentul Dr. Gerson, dar a preluat foarte mult si de la Dr. Johannes Kuhl, Dr. Brian Clement, Dr. Gabriel Cousens, Dr. Johanna Budwig samd. In practica de zi cu zi de la cabinetul sau medical, Dr. Switzer a constatat, ca din pacate, metoda Gerson nu mai avea in ultimii ani rezultatele exceptionale inregistrate de Dr. Gerson cu peste 70 de ani in urma.  Acest lucru i-a rapit linistea si l-a facut sa caute neobosit, ani de zile, cauzele acestor esecuri. Si astfel, Dr. Switzer a  reusit sa imbunatateasca si sa modernizeze metoda Dr. Gerson, creand un tratament simplu si accesibil, cu care reuseste sa obtina acum iar rezultate foarte bune in tratarea tuturor bolilor in general, si in special, in tratarea cancerului. 

Metoda este extrem de simpla: se incepe tratamentul cu diferite metode de detoxifiere si dezintoxicare (dupa Dr. Gerson, bolnavii de cancer nu mor din cauza cancerului, ci ca urmare a unei autointoxicari cu reziduurilor toxice produse de cancer!), care urmaresc restabilirea echilibrului aparatului digestiv si asigurarea functionarii sale corecte (post chetogenic, clizme cu cafea verde sau lichide fermentate, terapii din ayurveda samd). Se continua cu reumplerea/recompletarea rezervelor de minerale, vitamine si alte substante vitale ale organismului (rezerve golite de anii de viata nesanatoasa, caci pentru neutralizarea substantelor nocive ce patrund in organism, corpul trebuie sa-si foloseasca propriile rezerve de minerale, vitamine si alte substante vitale daca nu are alte surse  la dispozitie!). Si bineinteles ca se trece in forta la schimbarea modului de viata, in primul rand al alimentatiei. De fapt nimic cu adevarat nou, aproape numai lucruri pe care le stim foarte bine cu totii.... Dr. Switzer a preluat elemente din homeopatie, medicina ayurvedica, medicina ortomoleculara, medicina naturala si a creat o schema de tratament general valabila (la inceputul tratamentului are loc o anamneza mare si se stabileste insa o schema individuala de tratament adaptata la nevoile speciale ale fiecarui pacient - caci Dr. Switzer stie prea bine, ca nu exista boli, ci bolnavi!) pentru cancer, diabet, scleroza multipla, artrita, artroza, Parkinson, Alzheimer samd.

Ce a constatat Dr. Switzer in toti acesti ani? Sucurile de legume, care reprezinta o componenta de baza a metodei Gerson, nu mai aveau clar in ultimii ani acelasi efect pozitiv ca pe vremea Dr. Gerson. Explicatia Dr. Switzer: ca urmare a practicarii agriculturii intensive, a utilizarii excesive a ingrasamintelor chimice si produselor pentru combatarea daunatorilor, precum si ca urmare a denaturarii plantelor de cultura (prin nenumarate incrucisari si alte procedee prin care se schimba mostenirea genetica a unei plante), continutul de nutrienti (vitamine, minerale, enzime, biofotoni samd.) al legumelor si fructelor a scazut dramatic in ultimii 50 de ani! Si astfel, in cautarea unei solutii pentru rezolvarea aceastei probleme, Dr. Switzer a descoperit plantele din flora spontana si a constatat in practica sa medicala, ca ele pot ridica decisiv nivelul calitativ al fructelor si legumelor de cultura. Probabil ca de aceea m-a miscat pe mine atat de tare mesajul Dr. Switzer: el a devenit, ca si mine, un adevarat iubitor al comorilor naturii, plantele din flora spontana reprezinta acum una dintre componentele de baza ale metodei sale de tratament. In peste 10 ani, Dr. Switzer a cautat sa gaseasca o cale, care sa le permita pacientilor sai integrarea plantelor salbatice in alimentatia ZILNICA: baza alimentatiei dupa Dr. Switzer o constituie in principiu cocktail-urile din plante salbatice (in cazul bolilor grave, cel putin 1 litru pe zi!). Pentru a le usura pacientilor adoptarea unui regim sanatos de alimentatie, Dr. Switzer a scris mai multe carti, care contin si foarte multe retete din regimul sau alimentar (cartile cu retete in limba germana le gasiti AICI si AICI, cartea in limba engleza AICI).

O alta componenta de baza a tratamentului Dr. Switzer o reprezinta sucurile de legume fermentate (in zilele urmatoare revin cu reteta de bors-cvas de mei si sfecla - interesant este ca si doamna Elena Nita Ibrian avea o reteta foarte asemanatoare!). Caci egal despre ce boala este vorba, pentru vindecare trebuie restabilit INTOTDEAUNA echilibrul natural al aparatului digestiv! 

Dr. Switzer a studiat si ayurveda si homeopatia, iar faptul ca mai multi (peste 20!) terapeuti ayurveda, pe care el ii cunostea bine au murit de cancer, in ciuda unui regim de alimentatie vegetarian, l-a convins de importanta hranei vii (in bucataria ayurveda, aproape toate alimentele sunt preparate termic!), de aceea recomandarile sale dietetice sunt astazi foarte clar definite: alimentatia trebuie sa contina cat mai multe alimente netratate termic! 

Desi metoda Dr. Switzer este extrem de simpla, el a reusit sa obtina cu ea rezultate exceptionale (bineinteles ca un pacient care nu coopereaza si care nu se implica in procesul de vindecare nu avea cum sa ajunga prea departe, iar in acest caz vina nu poate fi pusa pe seama metodei!), cazul sau de parada il reprezinta Ralf Brosius, unul dintre primii sai pacienti care au profitat de noua metoda, si care s-a vindecat cu tratamentul Dr. Switzer de cancer pulmonar (s-a operat, dar a refuzat sa faca chimioterapie, a preferat sa urmeze metoda Switzer, oncologii sai ii facusera o prognoza foarte proasta, pe  Ralf a depasit-o deja cu multi ani..... - foarte important: Ralf Brosius consuma si astazi hrana vitala cu cocktail-urile din plante salbatice si se ingrijeste mai departe mult de sanatatea sa!).

Ar fi foarte mult de scris despre Dr. Switzer si metoda sa de tratament, de aceea, va recomand cu caldura sa va documentati mai departe (aveti mai sus toate link-urile necesare, AICI gasiti si articolele scrise de Dr. Switzer in limba engleza). 

Scurt si despre punctele in care metoda Dr. Switzer difera cel mai mult de metodele altor medici alternativi specializati pe nutritie. Primul punct: de-a lungul anilor, Dr. Switzer a constatat ca celor mai multi pacienti cu boli grave nu  le prieste un regim de alimentatie vegan. Bolnavii cronici au in general un aparat digestiv atat de deteriorat, incat organismul lor nu mai este capabil sa asimileze substantele vitale din hrana vegetala si ajung de aceea la carente grave daca urmeaza un regim vegan strict. Dr. Switzer a constatat practic, ca in special bolnavilor de cancer, care sunt foarte slabiti ca urmare a bolii sau a tratamentelor alopate, le prieste fantastic daca mananca si putina proteina animla (galbenus de ou crud, peste crud afumat la rece, gelatina sau sucul de ficat al Dr. Gerson). La inceput, am avut tendinta de a nu fi deloc de acord cu aceste lucruri. Dar viata mi-a dat iar o lectie buna: niste prieteni buni, nu reuseau sa-si rezolve problemele grave de sanatate cu alimentatia raw vegan, desi o practicau (fara sa faca mari greseli) deja de mai multi ani. Dupa ce le-am povestit de Dr. Switzer si i-au studiat metoda, au reusit sa-si imbunatateasca clar starea de sanatate cu numai doua galbenusuri de ou (de la propriile gaini crescute libere in livada) pe saptamana (aceeasi experienta au facut-o si membrii familiei Boutenko din USA, care la randul lor NU mai sunt de mult timp pentru vegan cu orice pret!). Si decizia pentru o alimentatie vegana sau una cu putina proteina animala poate sa fie numai o decizie INDIVIDUALA, luata in functie de constitutia si situatia personala a fiecarui om!! De exemplu, pentru mine alimentatia cu hrana vie vegana este perfecta, dar eu nu as mai spune astazi, ca doar aceasta este calea unica pentru tot restul lumii....

Un al doilea punct diferit esential il constituie consumul de fructe, in  special de fructe dulci si uscate. Dr. Switzer recomanda reducerea (in anumite cazuri chiar eliminarea!!) consumului  de fructe, pentru ca aproape toate fructele pe care le mancam astazi sunt hibride si au din acest motiv un continut mult prea mare de zaharuri. Si Dr. Brian Clement si Dr. Gabriel Cousens sunt  de aceeasi parere, la fel ca si alti medici sau "practicanti de cursa lunga"(peste 12-15 ani!!) ai regimului de alimentatie cu hrana vie. Si aceasta problema este una foarte individuala, care depinde la fel foarte mult de starea particulara a fiecarui organism in parte. la randul meu, si eu am constatat in toti acesti ani, ca prea multe fructe nu-mi fac bine, de aceea si eu am redus fructele de cultura si incerc sa mananc mai multe fructe salbatice (zmeura, fragi, mure, agrise, coacaze, mere padurete samd.). Iar fructele uscate le consum numai la ocazii speciale!

Acum sa trec scurt si la partea practica. Stiu ca va intereseaza tare, de aceea m-am interesat si va pot da mai departe cifrele concrete: o cura de o saptamana cu tratamentul Dr. Switzer costa in jur de 2000€ (cura de 3 zile ar fi in jur de 900€). Daca am organiza o grupa pentru o "saptamana romaneasca", s-ar putea poate face poate ceva economie. Tratamentul consta din o cura de post de 6 zile (fiecarui pacient i se pun la dispozitie suplimentele alimentare, ceaiurile si planul exact pentru postul chetogen) ce poate fi facuta si acasa, dupa care urmeaza marea anamneza si tratamentul propriu-zis la Starnberger See, in Germania (in cabinetul Dr. Switzer si in sectiunea de wellness a unui hotel specializat pe tratamente ayurvedice, fiecare pacient primeste schema lui dinidviduala de tratament). In pret este inclusa mancarea (cocktailuri din plante salbatice, crackers, salate, supe), toate mineralele, ceaiurile si suplimentele necesare neutralizarii si eliminarii toxinelor, precum si terapiile ayurvedice (care dureaza in jur de 2-3 ore in fiecare zi). Se mai adauga cazarea, care poate varia in functie de bugetul fiecaruia, incepand de la 20€ pe noapte pana la..... - Starnberger See este o zona foarte scumpa si selecta, in sus aproape ca nu exista granita la preturi. 

Dr. Switzer ar fi foarte interesat sa vina si in Romania, caci are o legatura speciala cu tara noastra  - de aceea, ma gandesc sa organizez impreuna cu el o serie de seminare in Romania (nu am insa inca un plan concret, acum lucrez la el). O alta componenta de baza a tratamentului sau o reprezinta administrarea zilnica a unor produse apicole. Si unde se gasesc in lumea asta frumoasa si mare produse apicole exceptionale?!? Exact, ati ghicit, in Romania, gradina Maicii Domnului, aici a gasit Dr. Switzer produsele apicole, care au indeplinit conditiile lui de calitate....

Si tot practic inainte de a incheia, o reteta de la Dr. Switzer care m-a vrajit.  

Sushi cu branza 

vegana fermentatata si legume

Ingrediente: alge Nori,  branza vegana, varza alba cruda si murata, avocado, ardei iute, plante salbatice, ghimbir, sos de soia, Wasabi. 

Mod de preparare: 
In loc de orezul din conopida de la reteta raw vegan de sushi de AICI, se intinde pe foaia de alge Nori varza alba maruntita cu lama in S a robotului de bucatarie si amestecata cu branza fermentata (cu usturoi si ghimbir ras) facuta din quinoa caju sau seminte de floarea soarelui (si reteta de branza este in principiu reteta fermecata), peste care se presara plante din flora spontana sau frunze de patrunjel taiate fin.

Se adauga fasii subtiri de ardei iute, avocado, castravete, morcov samd. Eu pun si varza murata, Dr. Switzer pune felii de castraveti murati. Se ruleaza foile de alge, se taie in bucatele de 2 cm si presara cu susan alb sau negru (inmuiat si incoltit). Se servesc cu sos de soia si Wasabi. 

In bucataria ayurvedica, se pleaca de la ideea ca un fel de mancare care  contine toate gusturile, este cel mai satios si satisface pe deplin toate nevoile organismului, de aceea nici nu este nevoie sa mancam mult dintr-un astfel de fel de mancare, ca sa ne simtim fericiti, impliniti si multumiti dupa ce l-am mancat. In aceasta reteta de sushi (mi-e teama ca un bucatar japonez ar face atac de cord daca ar citi-o...) sunt toate cele 6 directii gustative: sarat (varza murata, alegele, sosul de soia), amar (plantele slabatice), dulce (nucile de caju si avocado), iute (ardei iute, usturoi, ghimbir si Wasabi), acru (lamaia din branza vegana si varza murata), astringent (algele si plantele salbatice).


Va doresc din toata inima pofta mare!

Despre fermentare puteti citi mai departe AICI.

Targul de hrana vie Rohvolution - 30.09.-01.10.2017, la Speyer, Germania

Astazi, ceva cu totul nou pentru mine: ma arat mai maleabila, ma aliniez si o dau si eu pe limba romana 2.0 (sau ceva similar), care se pare ca este actual cel mai bine inteleasa (eu insa trebuie sa o mai invat)... Si poate ca tocmai aceasta este in aceste timpuri noi cheia succesului??

Un update personal, din pacate foarte pe scurt, sper sa am curand iar timp de povesti. Am supravietuit foarte bine mutarii, sunt fericita sa ma aflu intr-o lume in care consider eu ca-mi este locul si ma bucur parca mai mult ca oricand de fiecare zi. Si fiecare zi se straduieste cumva sa-mi aduca cat mai multe si mai minunate intalniri cu oameni, animale, copaci, plante, case, sate, ingeri.....

La la acest sfarsit de saptamana, la Crème de la Crème a scenei raw food internationale se intalneste la Speyer (Germania), in cadrul targului de hrana vie Rohvolution.

 

Cu organizatoarea targului, Nelly Reinle-Carayon in 2010.

Teoretic, nu as avea timp sa particip, as avea de fapt alte treburi foarte importante si arzatoare de facut. Practic insa .... - cum as putea rata asa o ocazie exceptionala ?!?  

Cine are drum si timp, nu va regreta daca va arunca o privire. Oameni minunati cat vezi cu ochii: o multime de medici alternativi (despre care am inceput sa scriu o serie, care va fi publicata aici pe blog de la mijlocul lunii octombrie), varfurile haute cuisine crue, cu cele mai noi si mai avangardiste créations (nici nu mai stii de la care raw chef sa mananci mai intai...), practicanti si iubitori ai hranei vii din multe tari, fructe si legume din toate colturile lumii, plante din flora spontana, tot felul de produse naturale la care cateodata nici gandul nu te duce si cate si mai cate. 

Eu ma voi afla la standul 322, standul Asociatiei "Natürlich leben e.V.", va astept cu drag si ma bucur de toate intalnirile, fie ele cu oameni cunoscuti sau necunoscuti.

Gazpacho

Acum doi ani in Menorca: vara, soare, caldura mare. Sunt in vacanta intr-un hotel normal. Nici urma in jur de vegan sau raw. Nu exista in tot oraselul nici macar  un restaurant vegetarian. Si totusi am mancat doua saptamani si raw si vegan. Absolut fara nicio problema. Dimineata micul dejun consta numai din pepeni rosii si galbeni, la fel de gustosi ca cei din Romania, iar la pranz si seara, pe langa diferitele salate pe care mi le "compuneam" singura la bufetul de salate (si asa stiam ca este totul vegan, caci putem sa decid ce componente aleg), nu mi-a lipsit o zi supa Gazpacho. O supa de vis, diferita de la restaurant la restaurant si care ma facea de fiecare data fericita. Cateodata rosie, altadata galbena, cateodata mai dulce, altadata mai sarata sau chiar picanta. 

Rosiile sunt dragostea mea, nu mi-as putea imagina vara fara ele. Ani de zile mancam in vacantele din Romania aproape numai rosii, iar cand cineva venea in vizita si ma intreba ce sa-mi aduca din Romania, imi alegeam numai legume si fructe. Dar observ cu inima stransa ca de la an la an este tot mai greu sa gasesc rosii bune la piata in Romania. Taranii nu mai au semintele vechi, ci cultiva acum plante noi, performante si rentabile, din pacate, FARA GUST! Si cand locuiam in Germania era o adevarata provocare sa gasesc rosii cu gust (vremea aici nu este tocmai favorabila culturii rosiilor). Cand m-am mutat in Belgia m-am gandit ca sunt pierduta defintiv, caci ani de zile eu nu am cumparat NICIODATA rosii din Belgia sau Olanda, pentru ca stiam ca nu pot avea gust, dupa ce am vazut cum cresc: in sere nesfarsit de lungi, in care lumina arde zi si noapte. Cum ar putea avea gust o rosie care nu a vazut o data pamantul in scurta si chinuita ei viata, care nu a cunoscut mangaierea razelor de soare si a suflarii vantului, care nu a primit hrana divina a apei de ploaie??? Dar niciodata sa nu spui niciodata, viata mi-a dat ocazia si in aceasta chestiune sa invat ceva nou...... Caci taman in Belgia l-am gasit pe Jean-Pierre (si nu este singurul!), si am invatat ca nu conteaza UNDE esti si nici ce AI la dispozitie, ci  ceea CE FACI.  Si CUM faci. Rosii belgiene care nu sunt cu mult mai prejos ca rosiile bunicii mele din Moldova. In ciuda vremii belgiene.....

Iubirea pe care un taran o pune in munca sa facuta cu suflet si cu drag este, pe langa biofotoni, cea de-a doua componenta ("X") indispensabila a unei alimentatii santoase. Daca nu sunteti binecuvantati cu o gradina, cumparati intodeauna produse de calitate, de sezon, din regiunea in care locuiti, de la oameni pe care-i cunoasteti si despre care stit cum lucreaza. Caci numai aceste produse sunt cu adevarat hranitoare si servesc vietii!!!

Si pentru ca mai frumos precum Kalil Gibran in "Profetul" nu a stiut nimeni a scrie despre munca, si o reteta pentru o hrana sufleteasca:

Muncă

.” Şi el răspunse zicând:

„Munciţi spre a vă ţine pasul cu ritmul pământului şi cu sufletul său,

Fiindcă a trândăvi înseamnă să rămâneţi străini anotimpurilor, să ieşiţi din alaiul vieţii care înaintează majestuos şi în nobilă supunere spre infinit.

Când munciţi deveniţi un fluier, prin care murmurul orelor se schimbă în cântece,

Care dintre voi ar dori să fie o trestie mută şi liniştită, atunci când totul cântă la unison?

Totdeauna vi s a spus că munca este un blestem şi truda o nenorocire,

Ci eu vă asigur că, muncind, transpuneţi în faptă o părticică din cel mai îndepărtat vis al pământului, care v a fost hărăzit când acest vis s a născut.

Şi rămânând uniţi în muncă, iubiţi viaţa cu adevărat

Şi iubind viaţa prin muncă, înseamnă că aţi fost iniţiaţi în cea mai lăuntrică taină a trăirii.

Dar dacă, în durere fiind, vă veţi blestema ceasul naşterii, iar povara cărnii o veţi simţi ca un stigmat pe fruntea voastră, atunci, vă asigur, numai sudoarea vă va spăla păcatul de pe chip.

Vi s a mai spus, cum că viaţa-i doar întuneric şi în slăbiciunea voastră repetaţi mereu spusele celor sleiţi de puteri

Ci eu vă spun că viaţa-i într adevăr un întuneric numai atunci când e lipsită de dăruire,

Că orice dăruire este oarbă când nu există ştiinţă,

Că orice ştiinţă este zadarnică dacă i lipsită de muncă,

Că orice muncă este goală fără de dragoste,

Iar când munciţi cu dragoste vă legaţi de voi înşivă, unul de altul şi, împreună, faţă de Creator.

Dar ce înseamnă să munceşti cu dragoste?

Înseamnă să ţeşi stofa cu fire toarse din sufletul tău, ca şi când iubita ţi ar trebui să o poarte,

Înseamnă să clădeşti o casă cu tragere de inimă, ca şi când iubita ţi ar trebui să o locuiască,

Înseamnă să semeni boabele cu duioşie, iar spicele să le seceri cu bucurie, ca şi când iubita ţi ar trebui să mănânce pâinea caldă,

Înseamnă să pui în toate lucrurile pe care le faci o fărâmă din sufletul tău

Şi să ştii că toţi morţii fericiţi se ţin în preajma ta, veghindu-te.

Adesea v-am auzit zicând, ca şi când aţi fi vorbit în somn: „Cel ce taie marmura şi care află în aceasta însuşi chipul sufletului său, e mai presus decât cel ce trudeşte pe ogor,

Iar cel care prinde curcubeul şi îl aşterne pe pânză spre a reda imaginea omului, e mai presus decât cel ce croieşte sandale pentru picioarele noastre”.

Ci, eu vă vorbesc, nu însă în somn, ci treaz, în plină zi, că vântul nu grăieşte mai melodios bătrânului stejar decât celui mai nezărit fir de iarbă

Şi doar acela este mare care ştie să transforme vocea vântului într un cântec ce se aude şi mai alinător datorită dragostei sale.

Munca este dragostea scoasă la lumină.

Şi, dacă nu poţi să munceşti cu dragoste ci cu scârbă, atunci mai bine părăseşte lucrul tău şi aşează te la poarta templului spre a primi pomană de la cei care cu bucurie muncesc

Iar dacă, cu nepăsare, vei face pâinea, va fi o pâine amară, care nu va potoli decât pe jumătate foamea omului.

Deoarece dacă, fără tragere de inimă, vei stoarce mustul din struguri, atunci nepăsarea ta ca o otravă se va răspândi în acel vin.

Şi chiar dacă vei cânta asemeni îngerilor, dar nu vei iubi cântecul, auzul oamenilor va rămâne surd la glasul zilei ca şi la acel al nopţii”.>

Sa revin insa la oile Gazpacho. Alta reteta perfecta: gustoasa, cu putine ingrediente, rapida, simpla, nu aveti nevoie de aparatura speciala. O puteti manca rece (in Spania mi-a fost adesea servita cu gheata) sau o puteti incalzi usor. Toti musafirii carora le-am servit-o au mancat-o cu entuziasm. 

GAZPACHO

Ingredientele le variati cel mai bine dupa gustul propriu: rosii, ardei gras si iute, castravete, ceapa, usturoi, verdeturi, sare, piper, ulei de masline de calitate. Eu iubesc varianta si cu morcov, telina, patrunjel radacina, alge, seminte de in si floarea soarelui. Si-mi place sa aduc tot curcubeul in farfurie......

Mod de preparare: eu mizex numai rosiile, toate celelalte ingrediente le tai marunt cu cutitul.

Pofta buna!