Apa rece este benefica pentru organismul uman

Purtam in spate o multime de convingeri (gresite) impregnate de parintii, bunicii, prietenii, profesorii nostri: caci ei ne-au dat mai departe numai atat cat au stiut ei la timpul respectiv. Dar daca ei mai aveau inca o scuza, caci nu existau cu cativa ani in urma atat de multe surse de informare, noi nu mai avem NICIUNA! Sanatatea este astazi cu adevarat doar o chestiune de informare!
"Nu intra in apa rece, ca racesti!" este un exemplu care ilustreaza perfect astfel de convingeri invechite si depasite. Caci apa rece este de fapt o adevarata binecuvantare pentru organismul uman!
Dr. Bruker reactiona, mai ales in ultimii ani de viata, de-a dreptul agresiv cand ii spunea cineva: "Am stat langa o fereastra deschisa, m-a tras curentul si am racit". Replica intotdeauna raspicat: "Te-a tras curentul la masa! De la ce-ai mancat ti se trage raceala si nu de la fereastra deschisa!". Racim pt. ca sistemul imunitar este slabit, boala nu vine niciodata din exterior, ci din launtru!! Si tocmai de aceea, o parte importanta a cursului pt. consilierii de sanatate din cadrul Societatii pentru Consultanta de Sanatate a domnului dr. Bruker o constituie tocmai exercitiile de calire dupa preotul Sebastian Kneipp (care s-a autovindecat de tuberculoza, dupa ce medicii vremii sale nu-i mai dadusera nicio sansa de supravietuire: doar cu .....bai de apa rece). 

Si dr. Galina Schatalova punea mare accent pe calirea organismului cu apa rece, iar una dintre coloanele de baza ale sistemului de sanatate creat de Goltis este de asemenea calirea organismului cu apa rece. 

Galina Schatalova, la peste 70 de ani, facand jogging prin zapada.

 Pe 5 aprilie 2014, am luat parte la un alt seminar Goltis in Padurea Neagra (Germania). Seminarul s-a terminat in apa parului din sat (la o altitudine de aproximativ  900m), temperatura aerului era de 8°C, a apei nu o stiu, dar e usor de imaginat.... Eu nu am stiut si nu aveam costum de baie la mine, asa ca am intrat numai cu picioarele in apa (te taia!) si am facut fotografii. In schimb Alex, conducatorul seminarului si Anja mi-au facut o demonstratie de zile mari. 

Toate tratamentele cu apa rece se fac in mod treptat, organismul trebuie intotdeauna pregatit foarte bine. Noi aici eram dupa un training de 5 ore, iar Alex si Anja sunt amandoi profesori de fitness!

 

Inainte de a intra in apa, am improvizat cu Anja o mica "bataie" de incalzire (si de eliberare a agresivitatii acumulate in noi ) si am facut cu Alex genuflexiunile tipice lui Goltis. Nici nu va pot spune cat de mare este diferenta fata de genuflexiunile executate normal, eu ca FOST bolnav de artroza (in cazul meu, tocmai genunchiul drept a fost primul care a cedat cu multi ani in urma, cand medicii mi-au si spus ca nu voi mai putea face sport niciodata - hahahaha, bine ca nu i-am crezut si am cercetat pe cont propriu mai departe!) pot demonstra cu siguranta cel mai bine acest lucru: caci asa cum am invatat de la Goltis, pot face acum fara probleme 50-100 de genuflexiuni!

Pe FB s-a pornit o discutie referitoare la apa rece si la infectiile urinare. Si aici am ceva de spus, caci eu am suferit ANI de zile de cistita cronica! Dar cu infectia urinara este exact ca si cu curentul de aer care te trage! Parafrazandu-l pe dr. Bruker, s-ar putea spune ca si infectia urinara tot de la masa se trage - oricat de greu ne vine sa credem!!! Eu umblam cu 20 de ani in urma si-n creierii verii cu sosete sau ciorapi, nu umblam NICIODATA in picioarele goale, nu intram in niciun fel de apa rece, aveam intotdeauna grija sa nu cumva sa ma ud cumva la picioare, sa am mijlocul acoperit si sa fiu mereu imbracata "bine". Degeaba: cand imi era si mie lumea mai draga (dupa ce mancam probabil tampenii in prostie, pe atunci insa nu cunoasteam legatura, asa ca nu vedeam aceste evidente), eu faceam infectie urinara si trebuia sa iau 14 zile antibiotice (si eram "scoasa din circulatie" cel putin cateva zile, atat de rau ma simteam)! De cand mi-am schimbat modul de viata, nu am mai facut nici macar o singura infectie urinara, indiferent in ce apa rece sau zapada imi bag picioarele, indiferent de cat de nepotrivit sunt cateodata imbracata, indiferent de umblatul zilnic prin gardina NUMAI in picoarele goale!! Caci daca am inlaturat ADEVARATA CAUZA care imi provoca cistita si mi-am intarit (in ani, acest lucru nu poate fi realizat de pe o zi pe alta!) sistemul imunitar, bacteriile nu mai pot si nu mai au nevoie "sa-si faca de cap" in corpul meu!! Mare atentie insa si la anticonceptionale (cititi prospectul!), ele sunt adeseori cauza infectiilor urinare!

Desigur ca este mult mai usor (mai comod) sa credem ca bolile vin din afara oragnismului nostru si ca nu pot fi influentate si controlate si de noi (pastrarea cu orice pret a pozitiei de victima!), in primul rand prin propriul nostru mod de viata, ca sunt provocate de virusi, bacterii (cititi neaparat articolul  Feliciei Popescu) si alti tapi ispasitori, cum ar fi genele, soarele, apa rece, vantul, frigul, zapada, capusele, vulpile s.a.m.d.) care nu au niciun lobby, caci nu se pot castiga bani grei de pe urma lor,  si care nici nu se pot apara, nici dezvinovati in vreun fel. Daca credem sau nu toate lucrurile cu care se incearca zilnic, in mod masiv si agresiv, influentarea si controlarea noastra  ramane totusi NUMAI decizia noastra. Cheia adevarului se afla numai in propria mana!

Din anul 2002, de cand am stiut ca sunt insarcinata, am refuzat sistematic orice medicament de sinteza (eu am fost practic facuta dependenta de medicamante, inca din frageda copilarie!). Si asa a ramas de atunci.... Daca am avut ceva, am luat numai globule homeopate si va spun cu mana pe inima ca sunt si din aceasta cauza un alt om! Ma simt in continuare mai tanara ca la 20 de ani si sunt mai sanatoasa ca niciodata in existenta mea. Ma bucur tare mult de viata mea normala (despre care multi oameni ar spune ca este modesta si insignifianta - pentru mine, o adevarata minune), iubesc viata si viata ma iubeste la randul ei si ma rasplateste cu zile pline de impliniri si bucurii, cum nu mi-as fi putut imagina, cu numai cativa ani in urma, nici in cele mai frumoase vise ale mele...   

O alta cheie foarte importanta, care mi-a mai deschis o poarta mare catre fericire, am primit-o de la Louise L. Hay, careia ii sunt profund recunoscatoare si la care ma gandesc ca la o o sora draga, nu uit sa-i multumesc si sa-i transmit o binecuvantare, ori de cate ori imi vine in gand. “Viata este, de fapt, foarte simpla: ceea ce daruim este ceea ce primim inapoi.” (Louise L. Hay). Daca nu ati vazut inca filmul Louisei (cred ca l-am vazut de cel putin 10 ori), nu mai pierdeti nicio secunda pentru a-l urmari, sunt sigura ca va fi de un real ajutor:

De maine intru in vacanta. Pana in septembrie. Voi aparea mai rar aici, caci sunt foarte ocupata sa  traiesc din plin viata minunata daruita de Dumnezeu. Va doresc tuturor tot binele din lume! 

Maioneza vegana

Raman in continuare un adept al simplitatii in bucatarie, dar  pentru ca tot mai am muuuuuulte nostalgii culinare si pentru ca familia mea tot nu este inca dispusa sa renunte nici la gateli si nici la pregateli, ma regasesc mereu si mereu pe o cale de mijloc, printre compromisuri si tot felul de spagaturi sufletesti, intre bucataria conventionala si o alimentatie sanatoasa. 

Maioneza este in continuare o TEMA pentru mine (tocmai de aceea am adunat deja atat de multe retete de maioneza: AICI, AICI si AICI!). Probabil pentru ca eu, fiind alergica la oua, am avut intotdeauna (asa cum sublinia dr. Sigrid Flade, un alergolog cu mare experienta din Germania, persoanele alergice poftesc cu lacomie tocmai la alimentele care le provoaca reactii alergice!) o mare slabiciune pentru oua (gatite sub orice forma), maioneza, bezele, creme si alte mancaruri bazate in principal pe oua. Multi ani, cand nu stiam ca eu nu POT sa mananc oua, ne minunam acasa foarte tare, cum de se facea, ca in fiecare an de Paste, intotdeauna mie mi se facea rau de la oua. Trebuie sa fii destul de slab la minte ca sa nu-ti dai seama ca e imposibil ca aceeasi persoana sa nimereasca un ou stricat in fiecare an, dar noua nu ne-a dat prin cap ca in spatele "raului" meu ar putea fi o alergie. Din pacate nici medicilor la care am cautat ani de zile un ajutor. Chiar si testul de alergii pe care l-am facut cu multi ani in urma, pe vremea cand mancam de toate, a iesit negativ. De-abia cand am incetat sa mai mananc oua, lapte si carne, mi-a iesit testul de alergii pozitiv, doar din acel moment mi s-a spus ca sunt clar alergica la oua, lactate si proteina animala........

Pentru ca am facut maioneza din piure de migdale pentru o actiune la scoala si pentru ca 5 persoane mi-au cerut reteta si copiii s-au batut pur si simplu pe ea, am facut mai multe fotografii pas cu pas si pentru blog. Caci aceasta reteta este o varianta foarte buna, ca dip, pentru copii si adulti care nu mananca cu placere legume. Si cred ca cele mai multe dintre doamnele (sau domnii?) care citesc aceste randuri, dau din cap aprobativ, cu multa intelegere......

Maioneza vegana din piure de migdale

Ingrediente: 

- piure de migdale (AICI gasiti un unt de migdale raw) sau faina de migdale (cel mai bine proaspat macinata), zeama de lamaie, ulei presat la rece, usturoi (facultativ), sare, piper (la o lingura de piure de migdale, cca. 100ml ulei si zeama de la o jumatate de lamaie - se gusta si se urmareste atingerea consistentei de maioneza normnala).

Aceasta maioneza NU SE TAIE, oricine poate sa o faca, seamana foarte bine cu maioneza normala si pana acum toti cei carora le-am oferit-o au mancat-o cu mare placere.

Mod de preparare: 

Se amesteca piureul de migdale cu zeama de lamaie si ceva apa pana se obtine o emulsie si abia dupa aceea se adauga si uleiul pus incetisor (dar nu e necesar sa fie pus cu picatura ca la maioneza normala, se poate turna mai mult dintr-o data), se adauga si celelalte ingrediente si gata este maioneza, in cel mult 10 minute!

Eu ii adaug si arpagic verde sau cozi de ceapa verde, patrunjel si marar, curry, piper cayenne etc.: se pot face combinatii si variatiuni la infinit! Poate fi folosita ca sos la salate sau ca dip pentru diferite legume. Pofta foarte mare!

 

Iar aici un video in limba romana:

 

Aceasta reteta cu faina de migdale am descoperit-o pentru prima data cu 10 ani in urma, sub numele de "almondaise", de la  Marilyn si Harvey Diamond, in best-seller-ul "Fit for Life": http://veganfootprints.blogspot.be/2010/05/almondaise-raw-mayo.html, iar maioneza cu piure de migdale am invatat-o  de la nemaipomenitul "bucatar raw" Urs Hochstrasser (practic un fel de "tata" al bucatariei raw vegan)  https://urshochstrasser.ch/.