Am primit astazi un comentar de o valoare deosebita (daca vreti sa intelegeti mai bine contextul, postarea este
AICI ), pe care mi se pare mare pacat sa-l las sa treaca mai mult sau mai putin observat, de aceea m-am gandit sa-l "scot" mai bine in fata, ca sa va puteti umple toti sufletul cu noi si mari comori.
Laura este o fata atat de tanara, atat de inteleapta, atat de frumoasa si atat de buna, incat nu poti sa nu o iubesti de la prima vedere! Si nu poti sa nu te intrebi: oare cum o fi sa fii atat de perfect??? Mai ales in zilele noastre, cand a devenit din pacate aproape un fapt incredibil, sa intalnesti astfel de oameni. Caci uitati-va in jurul vostru, ce au in cap majoritatea fetelor de 22 de ani, ce viseaza, ce isi doresc ele, ce asteapta de la viata si ce viziune asupra lumii au..... Personal, cand ma gandesc in urma, cum eram eu acum 22 de ani la 22 de ani.... sincer, mi-e rusine, caci nu eram mai buna ca fetele pomenite de mine mai sus!
De aceea, din partea mea, mare inchinaciune in fata Laurei si a parintilor ei, care au stiut atat de bine sa-i dea mai departe cea mai de pret mostenire din lume. Si mii de multumiri, din adancul sufletului, caci oamenii ca voi ma ajuta sa nu uit, cate mai am de invatat si mai ales, cate mai am de "slefuit" la propria persoana....
|
Meleaguri de vis |
|
Oameni unul si unul.... |
|
Amintiri calde si frumoase..... |
Draga mea Mimi,
Ma bucur sa citesc un astfel de articol...desi nu
am implinit inca nici 22 de ani, am simtit pe propria piele multe din
schimbarile benefice pe care le mentionezi aici. Din fericire, nu am
fumat niciodata, nu am baut decat de vreo cateva ori putin vin (dar cand
am vazut cum ma simteam dupa un singur pahar, am decis ca niciodata sa
nu ma mai ating de niciun fel de alcool), insa am avut alte probleme de
sanatate care mi-au ruinat marii parte din frumosii ani ai adolecentei.
Descoperind hrana vie, am descoperit totodata ca imi pot retrai
copilaria si adolescenta, mai ales launtric, din tot sufletul, invatand
sa ma bucur de ceea ce niciodata nu am stiut sa apreciez cu adevarat.
Eu te-am vazut pe viu, asa ca pot da marturie de sanatatea si energia de care debordezi :)
Sigur
ca in orice domeniu, in tot ceea ce facem exista posibilitatea de a
exagera si de a cadea in extreme. Totusi, un om normal, echilibrat, va
sti sa se mentina pe linia de plutire, va sti care ii sunt prioritatile
s.a.m.d.Cineva mai sus a postat un video legat de ortorexia nervoasa.
Da, cu siguranta exista si oameni atat de obsedati de ceea ce mananca
incat fiecare greseala li se pare catastrofala, ii infricoseaza, ii
conduce catre atacuri de panica si catre boli mintale.Si asta pt ca
astfel de oameni ajung sa faca din hrana un alt stres coplesitor, iar
stresul stim bine ce efecte are.
In ceea ce priveste ce ti s-a
reprosat legat de credinta si de faptul ca Il mentionezi des pe
Dumnezeu, subscriu la majoritatea lucrurilor pe care le-a scris Irina,
insa cu mici diferente si adaugiri. Hrana vegana cruda este de fapt
hrana pe care Dumnezeu a creat-o pt om,iar asta nu trebuie sa citim in
Sf Scriptura, e suficient sa studiem anatomia si fiziologia umana. La
fel de bine as putea mentiona ca apa pe care omul o consuma la inceput,
in rai, era nici mai mult nici mai putin decat apa sfintita de astazi -
aghiasma - acea apa in care moleculele sunt lipsite de miscarea
browniana, haotica. Dupa cadere insa intreaga natura, toate animalele si
mai ales omul, toate s-au schimbat, toate s-au intors pe dos, mai pe
scurt.Mancarea de carne, de lactate, de oua a fost doar INGADUITA dupa
cadere omului din cauza slabiciunii sale. Inainte, in rai, omul era
intr-o astfel de relatie cu animalele incat a le omori era o idee ce
niciodata nu ar fi putut traversa mintea umana. Omul era stapan peste
animale, da, acestea ii stateau la picioare, blande, pasnice, iubitoare,
insa si omul le IUBEA, nu le facea niciun rau, nici macar cu gandul. PT
cine vrea sa citeasca o carte minunata referitoare la puterea
gandurilor, cititi "Cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata", de
staretul Tadei de la Vitovnita. Veti intelege astfel si de unde ne vin
mare parte din suferintele launtrice.
Nu este pacat a consuma carne, lactate sau a gati mancarea, dar la fel
de adevarat este ca hrana pe care Dumnezeu dintru inceput a creat-o pt
om aduce cele mai mari beneficii pt fiinta umana, restabileste un anumit
echilibru psihic, biologic, sufletesc, aducandu-ne mai aproape de
natura, de bucuriile simple ale vietii, si implicit de Dumnezeu. Si cu
atat mai mult in ziua de astazi avem nevoie de asa ceva, avand in vedere
ca traim intr-o societate desacralizata, in era tehnologiei, intr-o
lume in care anormalul a devenit normal.Pt cine inca mai crede ca eu
vorbesc de Dumnezeu ca si cand ar fi o idee sau o filosofie, mentionez
ca El este o Persoana,cea mai importanta din viata mea, ca am o relatie
vie cu Biserica (Sf Liturghie, spovedanie, impartasanie) si ca tot ceea
ce fac in viata trece mai intai prin filtrul constiintei mele si al
credintei.
Cat despre manastiri...oamenii cunosc ce se vede in
prezent, sau ce s-a intamplat in ultimele sute de ani. Dar, daca veti
citi mai mult din scrierile patristice, dar mai ales din cele istorice,
veti descoperi cu stupoare (sau nu prea) ca in primele secole in
manastiri nu se consuma ABSOLUT NICIUN PRODUS DE ORIGINE ANIMALA! Se
consumau doar fructe, verdeturi, seminte, si uneori legume si cereale,
depinzand de ceea ce se putea gasi in regiunea respectiva. Citeam undeva
ca in manastirile de femei se postea cel mai aspru, uneori
neconsumandu-se decat verdeturi si hrisca inmuiata.Evident nimic nu se
gatea, decat extrem de rar, atunci cand existau pelerini eventual.
Faptul ca ulterior au fost ingaduite produse animale in vietuirea
monastica se datoreaza conditiilor exterioare de clima. Monahii si
monahiile, depunand votul saraciei si traind ei insisi in mare saracie,
nu isi permiteau sa consume decat putinele alimente ieftine pe care le
gaseau in regiunea in care traiau. Ganditi-va numai la manastirile din
Siberia sau din alte regiuni f reci.
Exista si in ziua de astazi,
spre exemplu in Tara Sfanta, manastiri in care nu exista niciun produs
de origine animala si in care calugarii nu mananca despre fructe,
verdeturi, seminte, nuci.
Spunea cineva de Sf Ioan Botezatorul si
de hrana sa constand in miere si lăcuste. El este pe buna dreptate
numit cel mai mare om nascut din femeie, si evident nu pt ceea ce
manca:) NU intru aici in subiecte de teologie, dar vreau sa mentionez ca
mierea pe care o manca era miere salbatica, un produs mult diferit de
ceea ce cunoastem noi a fi miere (adica era f amara), iar asa zisele
lăcuste erau de fapt LACUSTE (fara ă), adica...niste plante, niste
buruieni comestibile. Greseala de traducere, dragii mei:)
La fel ca
si in urmatorul verset, unde Hristos spune ca mai usor va intra cămila
prin urechile acului decat un bogat in Imparatia lui Dumnezeu. Daca imi
spuneti ce legatura poate fi intre CĂMILA si urechile acului, va dau
premiul Nobel... Nu e vorba de nicio cămila, ci de CAMILA, adica acea
franghie groasa folosita de marinari.
Draga Mimi,
Inca o
data vreau sa-ti spun ca te admir mult si ca intalnirea noastra de asta
vara s-a concretizat in niste decizii si hotarari suplimentare pe care
le-am luat in ceea ce priveste alimentatia mea (adica renuntarea la
sare,ulei si otet si incercarea de a nu mai prelucra nici macar mecanic
alimentele vii, decat cu putine exceptii). In plus, tu m-ai ajutat prin
simpla ta prezenta, fiindca e destul de greu sa intalnesti oameni, in
carne si oase, care SA FACA, nu numai sa vorbeasca si care sa stea
departe de comercialitate/comercializare (a se vedea David Wolfe si
altii, cu tonele lor de prafuri si suplimente)
Iti urez multa sanatate, tie si familiei, si sa te bucuri de fiecare clipa din viata!
Cu drag,
Laura