Bogatiile pe care le adun an de an cu mare drag......

Iar vine vacanta. De maine incepe. Abia asteptam, ne bucuram, ne pregatim, facem planuri si visam. Va doresc tuturor o toamna binecuvantata, tihnita si bogata pe toate planurile:

Ultimele rosii in ghiveci si al doilea rand de in......

Ultimii cartofi, pusi in fan, asa cum invatat de la Anastasia si comunitatea "Leaganul"(un film fain AICI siAICI)

Cartofii pusi in fan la poalele tufelor de zmeura

Nucile adunate in vecini

Merele cazute intr-o singura zi.....

Coacazele negre asta-vara

 Si cateva fotografii din alte vacante, in difereite colturi ale acestui Rai, in care traim cu totii:

Mi-as dori sa mai avem o astfel de intalnire, la cu totul alt nivel.......

 Si inca cateva ganduri adunate din postari mai vechi, din care as schimba insa cel mult cateva virgule si greseli de ortografie - sunt la fel de actuale ca si atunci cand le-am publicat...... Si iar ma intreb si iar nu stiu raspunsul: cum as putea eu oare sa-mi arat recunostinta fata de Dumnezeu pentru viata atat de binecuvantata pe care mi-o daruieste???

Bogatiile toamnei - in octombrie 2011

Postarea aceasta o incepusem cu cateva saptamani inainte, pentru ca mi-a placut tare mult, cum ne-au lasat Angy, Laura si Angi sa patrundem in gradinile lor de vis (chiar daca Angi are numai un balcon de bloc la dispozitie!). Intre timp insa, viata mea a devenit - foarte abrupt si aproape dintr-o data - mai incurcata si mai incarcata ca niciodata, sunt in mijlocul unor schimbari foarte mari (se pare ca voi fi nevoita sa incep o noua viata, intr-o alta tara straina....), de aceea, va rog sa ma scuzati, ca nu mai reusesc sa va raspund cum trebuie, nici pe mail si nici la comentarii, candva se va termina si nebunia aceasta si voi incerca sa recuperez. In concluzie, haideti repede la mine acasa, cat mai sunt inca pe aici.... Si asa suna postarea mea din 4 octombrie 2011 (am mai adugat numai cateva notite actuale):

Astazi, doresc sa va invit la mine acasa in Germania. Eu sunt - cum ar fi putut fi altfel??? - un gradinar autodidact, am citit, am cascat bine ochii pe la unul, pe la altul, am intrebat in stanga si-n dreapta, am vizitat zeci de gradini  si m-am pus, fara prea multe ezitari, pe treaba. Unele lucruri mi-au iesit, altele nu, am invatat enorm din propria experienta si mai ales din propriile greseli, completand asa multe dintre lacunele cartilor de gradinarit, de aceea, rezultatul este pentru mine o adevarata minune.

Deci, poftiti va rog mai intai in pridvorul casei mele (facuta in mare parte numai din materiale naturale - aici in Germania, cele mai scumpe case, sunt cele ecologice, construite numai din lemn, paie si lut - in Romania, lumea nu stie cum sa demoleze mai repede casele batranesti si cum sa-si tranteasca in loc monstri de beton), pridvor adaugat casei anul acesta, dupa un proiect realizat de mine:

Baiatul meu a facut un tort de fructe, sper ca o sa va placa aspectul, din pacate, nu am gasit inca metoda, de va oferi sa si gustati:

Dupa care va invit cu mare drag, sa-mi admirati minunatii mei "copii verzi":

Catinele mele cele frumoase si dragi, care ma hranesc in fiecare dimineata (sper sa le aprecieze si urmatorul proprietar)

Marul (am trei, dar unul e plantat pe un loc prost si s-a stricat) era atat de frumos inflorit in primavara si mirosea atat de imbatator, incat nu am rezistat sa nu ma bag si eu in el (copiii s-au catarat in el, mie mi-a fost frica sa nu-l rup, caci este tare mic si pricajit)

Fructele erau aici inca mici, in toamna crengile se sprijineau din cauza greutatii direct pe pamant, dar nu s-a rupt nicio creanga (eu nu tai pomii, ii las sa creasca asa cum considera ei ca este bine, sunt sigura ca ei stiu mult mai bine ca mine, cum trebuie sa creasca!!)

Nu am cantarit, dar apreciez ca cei doi pomi care rodesc au avut peste 30kg de mere - am baut suc, am facut prajituri, am hranit animalele cu ele, am daruit o gramada, etc.

Al doilea rand de zmeura in septembrie

Superbii napi (topinambur) - nu uitati sa memorati acum locurile in care creste, ca sa stiti la iarna de unde puteti sa-l recoltati

Afinele de cultura, cele de padure n-au vrut sa se prinda....

Nucul este inca mic, dar este plantat de copiii mei, care abia asteaptau sa faca si nuci (copiii sunt acum foarte tristi ca va trebui sa parasim tot ce am facut noi cu atat dragoste, dar... asa e viata).

Unde au fost niste rosii care s-au stricat (vremea nemteasca nu este tocmai favorabila rosiilor), am mai pus repede rucola si varza verde (kale)

Via

Dintr-un singur butuc, am adunat anul acesta peste 15kg de struguri, dar am lasat si foarte multi neculesi, pentru pasari

Si gradina de pe balcon, din pacate, cat am fost noi trei saptamani si jumatate in Romania, nu le-a udat nimeni, de aceea multe plante nu au rezistat......

Salata, cimbrul, busuiocul si multe altele, nu au aici nicio sansa in gradina din cauza melcilor Limax, nu se pot cultiva decat pe balcon

Busuioc si racovina

In spate, leusteanul care depaseste in fiecare ani 2 metri inaltime. In fata, timianul care ramane verde toata iarna.

Si plantele otravitoare (Degetel- Digitalis) au in gradina mea un loc de cinste, exact ca si plantele comestibile. Copiii le cunosc si le iubesc si pe ele la fel de mult, sunt foarte importante pentru echilibrul ecologic.

Sunt sigura ca multi sunt de parere ca am o gradina oribila, plina de "buruieni" si de tot felul de "jivine" (de la urechelnite, omizi, fluturi, paianjeni, gandaci de tot felul, melci, lacuste, soareci, soparle, pasari, cartita, etc. - toate fiintele sunt la noi bine venite), dar pentru mine, gradina mea este un colt de Rai, pentru care ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu!

O floare intre flori....

Am uitat sa va spun, ca avem aici numai 750 m², pe care mai sunt trantite si casa, intrarea enorma in garaj, drumul pana la casa, o alee care inconjoara casa (totul e pavat cu pietre), casuta de lemn din gradina, leganul copiilor, cotetele animalelor, cisterna de apa de ploaie, garduri, etc. Deci spatiul nu este mare, si totusi cate se pot face.....

Va doresc o toamna minunata!

Pledoarie pentru o gradina naturala- in iunie 2012

Am fost adesea intrebata ce-mi plantez eu in gradina, asa ca voi incerca astazi sa raspund cat mai explicit.

Ani de zile am incercat sa-mi adaptez gradina la nevoile mele, m-am luptat cu incrancenare cu melci, insecte, cartite si alte fiinte nevinovate, pe care pe atunci nu le puteam suferi si nu stiam ce sa mai fac ca sa scap de ele. Am ignorat consecvent si cu multa incapatanare conditiile de mediu specifice ale regiunii in care locuiam, incercand an de an sa cultiv plante, care de fapt din start nu aveau sanse prea mari de supravietuire.
Intre timp, am mai "crescut" si m-am mai desteptat putin (zic eu), am inteles in cele din urma, ca de fapt eu trebuie sa ma adaptez naturii si nu invers. Asa ca am invatat sa nu ma mai supar daca mai mananca si altii din plantele mele, imi vad intre timp gradina chiar ca un ultim refugiu (este ARCA mea) pentru o multime de animalute, care nu-si mai gasesc altfel locul nicaieri, fiind alungate de peste tot si combatute cu tot felul de metode, care mai de care mai ingrozitoare si mai brutale. De ceva timp, am ajuns la concluzia ca singurul ADEVARAT daunator existent in natura este OMUL, deci metodele de combatere ar trebui de fapt indreptate in cu totul alta directie.... Orice insecta, orice animal, orice planta are rolul ei foarte bine determinat pe care trebuie sa si-l indeplineasca, de ce suntem noi asa de infatuati si consideram ca stim mai bine ca ele? De ce ne imaginam ca noi suntem cei care trebuie sa decida ce plante trebuie sa creasca in gradina, unde anume trebuie sa se gaseasca ele, ce insecte, animale sunt tolerabile in gradina s.a.m.d.? Nu ne gandim deloc la nevoile naturii, ci numai la nevoile noastre....

De aceea, eu m-am reprofilat acum si cultiv si incurajez in  primul rand plantele salbatice: urzica, barba tapului, racovina, usturoita, leurda, grausorul, etc. Aceste plante nu au nevoie nici de ingrijiri atente, nici de protectie speciala, celelalte vietuitoare ale gradinii, la randul lor stapane pe gradina mea (pot avea eu cate acte de proprietate vreau, pamantul este numai si numai al lui Dumnezeu si trebuie impartit frateste cu celelalte fiinte ale Sale!), mananca cot la cot cu mine, dar in fiecare an, cresc suficiente plante pentru noi toti. Salata mai imi pun numai pe balcon in ghivece (am acum 10 salate, dar pe parcurs tot mai plantez ca sa am toata vara), pentru ca milioanele de melci din Europa de Vest abia asteapta asa o delicatesa, o singura noapte le este suficienta pentru a termina o multime de rasaduri (prima data, cu ani in urma, am avut un adevarat soc cand am vazut dimineata cum arata locul in care plantasem eu o gramada de rasaduri cu o zi inainte). La fel procedez si cu busuiocul si cu cimbrul. De asemenea, stevia, patrunjelul si loboda nu sunt pe lista mancarurilor favorite ale melcilor, se planteaza singure de la an la an si nu au nevoie nici macar sa fie udate sau ingrijite in mod special, deci le cultiv si pe ele in masa. 

Pentru ca eu iubesc rosiile, imi pun foarte multe plante, caci raportat la conditiile climaterice din Germania (si acum din Belgia), o planta nu reuseste sa produca cantitatea de fructe pe care ar produce-o aceeasi planta in Italia, Spania sau Romania. Si nu ma mai enervez pentru ca o rosie Coeur de boeuf face numai DOUA (2!!!) rosii intr-o vara, chiar ma impresioneaza performanta ei in astfel de conditii vitrege, iar cele doua rosii au un gust mai bun ca o mie de kilograme de rosii de la super-market sau de la cel mai bun Bio-Geschäft! De aceea, cele mai multe dintre plantele noastre sunt rosii mici, care reusesc sa se coaca chiar si in conditiile in  care nu au suficient de mult soare (situatie general valabila pentru Germania!). Acum de exemplu, am plantat cu copiii (si au iesit deja) peste 30 de plante de rosii, unele le vom pune in ghivece pe terasa, altele in gradina in diferite locuri (acum trebuie sa incerc locurile pe care rosiile le prefera in noua mea gradina), astfel incat voi avea cu siguranta in vara macar 5-7 plante care vor rodi bine. Ardei nu mai plantez in principiu, caci nu se fac deloc bine, doar asa 2-3 plante pe balcon pentru copii. Vinetele nu se fac aici decat in sera si oricum mie crude nu-mi plac,  sunt foarte greu digerabile si contin mult prea multa solanina in stare cruda, asa ca am mai rezolvat o problema. De asemenea, spanacul nu se gaseste pe lista mea din foarte multe motive: in primul rand pentru ca urzicile au gust de o mie de ori mai bun, dar si pentru ca urzicile cresc de la sine, spanacul insa trebuie ingrijit, iar timpul meu trebuie foarte bine dramuit, caci vreau doar sa fac atat de multe (chiar mama nu face si nu a facut niciodata spanac, ci numai mancare de urzici!!)....Varza este la fel de problematica, iar kale mie nu-mi place nici de frica. Morcovii raman foarte mici, dar pentru noi acest lucru conteaza mai putin, asa ca alaturi de morcovii salbatici, punem si morcovi "normali", dar nu am reusit sa obtinem suficient de multi pentru nevoile noastre, asa ca mai si cumparam, la urma urmei taranii trebuie sa traiasca si ei, nu credeti?

Mi-am plantat zeci de galbenele, floarea soarelui, coltunasi, topinambur, dovleci, nalbe, cepe si usturoi. Voi mai planta dovlecei, marar, cartofi si castraveti de muraturi (mici).

Nu ma mai procup prea mult de reguli, plantele cresc oricum cel mai bine daca sunt lasate sa o faca in legea lor, ele stiu cu siguranta mult mai bine ca noi cum trebuie sa o faca. Desigur ca o astfel de mentalitate nu permite obtinerea unor recolte impresionante cu care m-as putea lauda, dar pentru mine, alte lucruri au devenit in ultimii ani prioritati.....

Cimbrisorul (timian) din fata leusetanului a fost de ex. plantat de mine in cu totul alt loc, in care lui insa nu i-a placut. Planta a disparut din acel loc si cimbrisorul a aparut "de la sine" intr-o alta parte a gradinii, care i se potriveste lui mult mai bine, rasplatindu-ma tot timpul anului cu frunzulitele lui aromate (crengutele isi scot mereu varfurile chiar si din zapada).

Si cateva fotografii din noua gradina. Desi domnul proprietar este om care mananca normal, el cunoaste totusi inca diferenta de calitate dintre un produs cumparat si unul din propria gradina, asa ca a plantat o multime de bunatati in gradina sa:

Pe o lungime de cca. 15m zmeuri si muri

12 arbusti de coacaz  in toate culorile, de jur imprejurul gradinii de zarzavat.

Piersici (care din pacate au inceput sa infloreasca exact cand a venit un nou val de inghet, astfel incat nu vom avea nicio piersicuta anul acesta), meri, vita de vie, aluni si smochinul, care la randul sau a inghetat si nu ma va putea ferici cu fructe.

Si asa m-am plimbat eu toata primavara cu cartoanele si ghivecele cu rasaduri din casa afara si de-afara iar in casa...

Busuiocul din stanga a ajuns acum la aproape 1m inaltime (desi toate plantele au fost  din ACELEASI seminte, s-au dezvoltat f. diferit - asa se poate vedea cel mai bine ca sunt ffff. multi factori in joc!), dar tot in ghiveci il am, caci altfel il ataca melcii&Co - saptamana asta am fost nevoita sa-l bag iar in casa ca a fost din nou foarte frig si incepuse sa paleasca. Si ma joc de-a albinuta in fiecare zi si-i mangai florile, ca sa faca multe seminte sa am ce sa va trimit si voua. Caci aceste plante au fost din ultilmele seminte de busuioc adevarat din Romania pe care le-am mai avut, iar mie cel italienesc, care se gaseste altfel in aceasta parte a Europei, nu-mi place deloc.

Urzici, papadie si alte minunatii nu existau cand am venit aici aproape deloc, intre timp se gasesc din belsug, dar trebuie sa am acum mai mare grija, sa nu salbaticesc totusi prea tare gradina, asa cum mi-ar placea mie, va trebui pentru aceasta, sa mai astept ceva pana voi avea candva, din nou gradina mea proprie......

Natura este INTOTDEAUNA PERFECTA si ARE INTOTDEAUNA DREPTATE (asa cum bine stia si spunea domnul Goethe - si de atunci au trecut peste doua sute de ani!!), orice dereglare, orice invazie de daunatori, orice crestere unilaterala a unei anumite plante etc. nu indica decat o lipsa, o neregula si un dezechilibru pe care ea incearca intr-un fel sau altul sa le compenseze pentru a-si regasi echilibrul. Inainte de a face ceva impotriva ei, ganditi-va va rog,  in primul si-n primul rand, la ce ati facut VOI gresit!!

AICI si AICI cateva informatii despre Sepp Holzer, om mandru si fain, unul dintre profesorii mei, de la care avem cu totii numai lucruri bune de invatat!
Sa ne "revedem" cu bine, sanatosi, bucurosi si mai plini ca niciodata de forte noi si entuziasm- caci lumea aceasta minunata are parca mai multa nevoie de noi ca niciodata...