Astăzi, 12.11.2021, se implinesc 100 de ani de la nașterea doamnei Elena Nită Ibrian. La Piatra-Neamț au avut loc în ultimele luni multe acțiuni dedicate bunei doamne, de exemplu, o expoziție excepționalăde cămăși românești. Maria Tamaştocmai mi-a scris un mesaj: "Aceste cămăși au fost cusute de "fete" din "Șezătoarea de Piatră" pentru a o omagia pe Elena Niță Ibrian. Cămășile au fost cusute după izvoade donate de Elena Niță Ibrian Muzeului de Etnografie. De asemenea, va avea loc în această zi la mormântul doamnei Ibrian o slujbă de pomenire organizată de Complexul Muzeal Piatra Neamț. Iată că nu se uită valorile."
Maria Tamas, Gabriela Mihaela Pruteanu si doamna Elena Nita Ibrian
Şi cum aş putea eu să sărbătoresc mai bine această zi, decât cu o lansare de carte?! Încercand astfel să îmi arăta iubirea şi recunoştinţa, dar şi pentru a da mai departe, tuturor celor care au nevoie de ajutor, măcar o parte din comorile adunate de doamna Ibrian în peste 60 de ani de muncă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor.
Tot mai des, modul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie naturală cu alimente
netratate termic este prezentat în mod eronat (în presǎ şi
în mediul virtual),ca fiind ceva cu totul
nou, absolut modern şi trendy, ceva ⸲⸲tocmai” descoperit. Dar acest lucru nu
este adevǎrat, hrana vie are la noi în ţară,tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009) - adevărata
iniţiatoare a mişcării raw food din România, o tradiţie lungǎ.
Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare de
speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învingǎ, cu ajutorul
regimului de viaţǎ cu hrana vie, o boalǎ grea. Acest om s-a îmbolnǎvit
atât de grav de cancer, la o vârstǎ fragedǎ şi, totuşi, a reuşit sǎ se vindece şi sǎ
trǎiascǎ mai departe peste şaizeci de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ
termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea sau frica, pe care orice
boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind chiar sǎ ducǎ o viaţǎ frumoasǎ şi
binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi
din viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat cǎ hrana vie nu
este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci poate fi chiar
o metodǎ de tratament sau un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa
exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian, ne-a demonstrat tuturor ce înseamnǎ sǎ
fii cu adevǎrat un om bun, un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt
Dumnezeu pe noi toţi atunci când ne-a creat.
La sfârșitul anului 2016, după o noapte cu vise venite din lumea îngerilor,
am avut viziunea unei cărți cu fotografii frumos colorate, în care să fie
publicate măcar o parte din rețetele bunei doamne Ibrian şi din poveștile
minunate despre viaţa ei, despre hrana vie și despre puterea vindecătoare de excepție a unei vieţi naturale.
Am avut însă nevoie de 5 ani pentru a finaliza acest proiect de suflet, și tocmai astăzi, exact în ziua în care doamna Ibrian ar fi împlinit 100 de ani, cartea despre buna doamnă pornește în lumea largă....
Cartea conţine nu numai poveşti de suflet, cu şi despre inegalabila doamnǎ a ⸲⸲bucǎtǎriei fǎrǎ foc”, ci atât reţete
din bucătăria creativă, cât şi reţete de hrană vie.
Cartea, disponibilă deocamdată doar în format electronic, poate fi comandată AICI (click).
Să ne fericim cu toții astăzi că am fost cu adevărat binecuvântați, având privilegiul de a o cunoaște pe doamna Ibrian, și să-i ducem lumina și mai departe, cu spor și multă bucurie.
Cred că așa ar trebui de fapt să se desfăşoare viaţa oricăruia dintre noi: să lăsăm cu toţii urme adânci şi frumoase prin vieţile tuturor oamenilor pe care-i întâlnim şi cu care avem experienţe comune de viaţă, în scurta noastră trecere prin viaţa pământească. Pare paradoxal, dar singurul lucru care chiar contează şi care rămâne după ce părăsim această lume, dăinuind câteodată chiar şi sute sau mii de ani, este doar aceea dâra lungă de lumină rămasă în urma noastră.
La final, încă o notă personală: Ziua de 12 noiembrie are însă pentru mine o însemnătate deosebită la puterea a doua, ca o sabie cu două tăișuri sau cele două fețe ale aceleiași medalii: pe de o parte, este ziua în care doamna Ibrian a venit pe lume, ca să ne aducă atâta lumină, iar pe cealaltă parte, este în același timp exact și ziua în care Wilhelm Fiebiger (click aici pt. postarea de la centenarul lui Willi) a părăsit această lume, luând o mare parte de lumină cu el. O mare lecție, direct de la Sursa Surselor: bucuria și suferință sunt mereu împreună, strâns împletite una cu alta, îmbrățișate voluptos în dansul etern al vieții și morții...
Am invatat in viata mea de la foarte multi oameni, asa cum face orice om. Unii profesori au fost adevarati invatatori, altii mai mult pseudo-maestri - dar de invatat, am invatat ceva (fie si doar un singur lucru important) de la toti. Fara exceptie.
Una dintre temele vietii mele, pe care STIU de foarte multi ani ca trebuie sa o dau neaparat mai departe, este tema legata de oamenii extrem de sensibili & empatici - The Highly Sensitive Person HSP & Empath (E). Cumva m-am fofilat insa cu multa gratie si ingeniozitate, peste 14 ani, de la aceasta datorie, sperand ca poate va trece paharul acesta de la mine (daca cititi pana la sfarsit, voi explica mai exact ceva mai tarziu). Dar pentru ca am constatat foarte des in toti acesti ani, ca exista si-n ziua de azi mult PREA multioameni neinformati sau fals informati (chiar si in randurile celor care merg de ani de zile pe aceasta cale a dezvoltarii personale, care au citit zeci sau sute de carti, care au absolvit nenumarate cursuri etc.), am priceput ca fofileala mea a luat sfarsit. Desi oamenirea beneficiaza momentan de o saturatie informationala, noi, acesti oameni extrem de sensibli, suntem in continuare incredibil de gresit intelesi si tratati nedrept si prost. Asa ca nu-mi ramane decat sa accept misiunea si ma rog sa o si indeplinesc bine.
Despre HSP am aflat in 2007, cand una dintre "surorile mele raw vegan" mi-a dat o carte, mentionand cu multa insistenta, ca trebuie sa o citesc neaparat, cat mai repede. Ce sa va mai zic?!? Elisabeth a avut dreptate, cartea a fost pentru mine ca o gura de oxigen dupa ce am stat 2 minute cu capul sub apa. Mi-a facut teribil de bine sa aflu ca de fapt nu sunt nici ciudata, nici defecta, nici pe jumatate extraterestra, ci ca sunt de fapt un om diferit, deosebit si special: un om extrem de sensibil si empatic.
In USA si in Europa de Vest, subiectul HSP&Empath este intre timp extrem de bine analizat, documentat si demonstrat. Este cunoscut si recunoscut nu doar in lumea psihologiei, ci si in randurile oamenilor care nu lucreaza in acest domeniu. Expertii din domeniul psihologiei, pedagogiei si psihiatriei subliniaza ca in cazul acestei sensiblitati extrem de ridicate NU este vorba nici despre o afectiune, nici despre o anomalie, caci sunt in intreaga lume mult prea multi oameni hipersensibili/hiper-empatici sau suprasensibili (in literatura de specialitate sunt folositi si alti termeni, de exemplu: om ultrasensibil si ultrasensibilitate, persoana cu sensibilitate ridicata sau extrema samd. - din pacate, multi dintre acesti termeni au capatat o conotatie peiorativa.....). Stiinta apreciaza ca un procent de aproximativ 15-20% din populatie apartine acestei categorii - este pur si simplu vorba despre un tip special de om (cu multe alte sub-tipuri desigur). Acesti oameni sunt altfel, pentru ca din punct de vedere biologic au pur si simplu un sistem nervos diferit!!
Carl-Gustav Jung a fost primul care a definit aceasta categorie de oameni, inca din 1913, din pacate nu a dezvoltat mai departe tema. Si Alice Miller a abordat-o, dar tot numai tangent, si de abia in anii ´90 a fost dezvoltat pe larg acest subiect de catre Dr. Elaine Aron (pentru mai multe amanunte, fa click AICI). Ceva mai tarziu, Dr.Judith Orloff a adus in discutie si a definit termenul de oameni extrem de hipersensibili, numind generic acest tip de om "empath=hipersensibil empatic sau hiper-empatic", acest tip reprezentand un fel de superlativ al hipersesibilitatii (AICI mai multe amanunte).
Hai sa vorbim acum, mai nestiintific, dar pe intelesul tuturor, despre caracteristicile generale ale acestor oameni. Noi, HSPs si Empaths, suntem oameni extrem de sensibili si de empatici, oameni pentru care viata de zi cu zi este de multe ori greu de suportat, caci pentru noi lumea este adesea prea galagioasa, prea stridenta, prea puternic mirositoare, prea rapida, prea dura samd.
Oamenii cu o sensibilitate extrem de ridicata sunt practic permeabili fata de tot ceea ce este in jurul lor, atat in planul fizic, cat si in planul mental, emotional sau sufletesc. Sunt oameni care simt "pe propria piele" tot ceea ce simt cei din jurul lor, de aceea sunt si extrem de vulnerabili. Sunt "oamenii-mimoze" pe care ceilalti ori ii iau in batjocura, ori ii eticheteaza ca fiind niste prefacuti si simulanti, neputandu-si imagina ca acesti oameni SIMT si TRAIESC totul altfel. Dr. Judith Ornish spunea ca suntem atat de sensibili, incat daca luam un obiect in mana, simtim acest lucru ca si cum am avea 50 de degete in loc de 5! Oamenii hipersensibili au TOATE simturile (care nu sunt nicidecum doar 5!) extrem de bine dezvoltate, ei beneficiind si de perceptii extrasenzoriale - dar nici acest lucru nu le este de mare folos, caci oamenii sensibili sunt adesea categorisiti ca fiind mai mult sau mai putin "dusi cu pluta" (sau chiar nebuni). Oamenii hiper-empatici nu doar simt emotiile si energiile din exterior, ci se identifica atat de tare cu ele, incat pentru ei acestea devin chiar propriile lor trairi. Si tot datorita simturilor atat de bine dezvoltate, ei pot comunica fara probleme si cu plantele, animalele, elementele naturii, spiritele, lucurile neinsufletite samd.
Sunt tot mai multi expertii care subliniaza ca in conformitate cu multe studii si cercetari recente din domeniul traumei, cea mai mare a HSP/E sunt in acelasi timp si oameni profund traumatizati.
Practic toti copiii de cristal, indigo sau ai curcubeului sunt HSP/E, la fel ca si cea mai mare parte a copiilor ale caror mame au suferit traume mari in timpul sarcinii sau care au trecut printr-o nastere dramatica (iar aici se incadreaza si un procent foarte mare al copiilor nascuti prin cezariana!).
Multi artisti si oameni de cultura sunt HSP/E, caci atat legatura foarte puternica a oamenilor extrem de sensibili si empatici cu divinitatea, cat si simtul lor estetic exceptional si creativitate lor iesita din comun pot fi exprimate cel mai bine in muzica, pictura, literatura, teatru, filosofie samd.
Ii puteti recunoaste de la o posta pe oamenii extrem de sensibili, caci ei sunt acei oameni, asa cum bine spunea Anita Moorjani, "salvatori, darnici si vindecatori", sunt cei care fac tot ce la sta in putere sa-i ajute pe cei din jur, chiar daca pretul platit este epuizarea tuturor resurselor personale.
Oamenii extrem de sensibili au un ego foarte putin dezvoltat, ceea ce ii face adesea sa devina presul de sters pentru oamenii egotici din jurul lor. Si aici trebuie sa fac o acolada foarte mare, pentru a atrage atentia asupra unui fenomen foarte des intalnit in ultimul timp si ingrozitor de toxic pentru oamenii extrem de sensibili. In scena spirituala, sunt foarte multi Gurus, care propovaduiesc atingerea iluminarii prin eliberarea de ego. Acesti oameni au fost in general ei insisi oameni cu un ego foarte puternic, care datorita unor experiente spirituale semnificative, s-au trezit/au fost iluminati si au devenit invatatori pentru ceilalti oameni. Mesajul lor este in principiu fantastic si foarte bun, caci nu trebuie sa uitam ca cea mai mare parte a populatiei globului chiar are nevoie sa lucreze la tema controlarea/imblanzirea EGOului. Insa greseala capitala pe care o comit acesti oameni, foarte bine intentionati de altfel, este ca nu fac O DIFERENTIERE clara intre oamenii extrem de sensibili si cei normal sensibili. Deoarece acesti Gurus NU SUNT persoane hipersensibile SI NU CUNOSC practic absolut deloc aceasta tematica, nu-si imagineaza cum sunt "construiti si functioneaza" oamenii hipersensibili si nici NU realizeaza ce greseala fac pornind de la premiza ca TOTI oamenii sunt exact ca ei. Nu de putine ori, problemele oamenilor hipersensibili se agraveaza masiv dupa un astfel de retreat, curs sau atelier la un guru celebru. Si a-i spune unui om extrem de sensibil ca toate problemele lui vin de la ego si ca le poate rezolva distrugandu-si ego-ul, poate fi adesea chiar fatal! Culmea este ca TOCMAI in scena spirituala se invart foarte multi oameni hipersensibili, iar oamenii egotici nu sunt de fapt interesati de aceste cercuri si nici nu sunt deschisi pentru aspectele spirituale ale vietii. Acesta situatie paradoxala a fost dezbatuta pe larg de Anita Moorjani, autoare cartilor "Am murit si m-am descoperit pe mine insami" si "Sensitive is the new strong" pe care le recomand cu cea mai mare caldura (sunt practic literatura obligatorie pentru oamenii extrem de sensibili!). La fel de folositoare sunt si canalul YouTube al Anitei si profilele social media. Aici pot gasi o raza de lumina atat toti oamenii hipersensibili, cat si oamenii cu o sensibilitate normala, care sunt insa treziti si vor sa-i inteleaga mai bine pe toti oamenii sau care au in cercurile apropiate oameni hipersensibili. Mai jos, un video (in engleza) in care dezbate exact aceste probleme.
Oamenii hipersensibili si hiper-empatici sufera adesea de boli cronice, mai ales de afectiuni auto-imune, dermatologice si oncologice. Si exemplul Anitei Moorjani, care a avut cancer limfatic (Limfomul Hodgkin) in stadiu final este edificator: Anita a cazut in coma pe 06.02.2006, zi in care organele ei isi intrerupeau unul dupa altul functionarea, si astfel, ea a intrat in moarte aparenta, traind o experienta divina. A reiesit din coma dupa cateva ore si s-a vindecat complet in doar cateva saptamani, vindecarea ei fiind vazuta si astazi in lumea medicala drept o "minune"! Anita Moorjani scrie: "Sunt convinsa ca fiecare decizie pe acre o luam si fiecare alegere pe care o facem in viata, ori reprezinta un pas inainte, pe calea exprimarii si acceptarii sinelui nostru autetic superior, ori reprezinta un pas inapoi, care ne facem sa ne indepartam tot mai mult de noi insine, sa ne pierdem si sa ne minimalizam, ducand in final la boala".
Si Dr. Christiane Northrup (ea insasi fiind o persoana hiper-empatica) spune foarte clar: "Oamenii hiper-empatici sunt suflete foarte avansate care s-au incarnat pe pamant intr-un numar tot mai ridicat, pentru a aduce lumina in aceste vremuri ale transformarii lumii".
Cu cateva zile in urma, cand m-am hotarat sa scriu aceasta postare, mi-am raspuns in cele din urma si singura la intrebarea: De ce blogul meu nu are succes si de ce nu reusesc sa-mi castig si eu existenta facand ceea ce sunt chemata sa fac? Retragandu-ma cu aceasta intrebare in interiorul meu, am inteles ca oamenii cu o sensibilitate normala pur si simplu nu ma pot intelege, ENERGETIC eu vorbesc cum ar veni o limba straina pentru ei. De aceea, ei nu pot rezona cu mine si cu informatia pe care o dau mai departe si de aceea cea mai vizualizata pagina a blogului ramane pagina cu retetele. Deci FAPTUL CA MA CITITI (in general si nu doar retetele), este de fapt o dovada ca sunteti la randul vostru oameni (extrem de) hipersensibili.
Din pacate, in lumea materialista in care traim, toate aceste insusiri nu sunt vazute cu ochi buni si sunt inabusite in fasa, copiii sunt "dresati" sa se incadreze in lumea stricta a celor 5 simturi si sunt crescuti in minciuna ca astfel de insusiri reprezinta ceva nedorit si rau. Hipersensibilitatea poate fi vazuta astfel ca o sabie cu doua taisuri. Si asa penduleaza toti oamenii hipersensibili o viata intreaga intre blestem si har.....
In copilarie, hipersensibiliatea a fost si pentru mine un blestem, caci parintii mei erau total depasiti de felul meu de a fi si priveau sensibilitatea mea extrema (si eu chiar sunt un caz extrem) ca pe o slabiciune si o pacoste de care trebui neaparat sa scap. Saracii erau tare nefericiti ca sunt atat de sensibila si-si faceau griji foarte mari din aceasta cauza. Deci nu este de mirare ca m-am chinuit o viata sa fiu altfel decat eram cu adevarat, am purtat mii de masti, incercand sa fiu cu fiecare om in parte, asa cum ma gandeam ca ar fi dorit sa fiu. M-am zbatut ca o nebuna sa incerc sa fiu ca ceilalti, in incercarea disperata de a fi acceptata. Mi-am negat sufletul si toata fiinta. Am fost nefericita si plina de rusine pentru cine eram (fara a sti insa cu adeverat cine sunt!). Si daca as fi primit ocazia sa fac schimb de trup/minte/suflet cu altcineva, as fi facut-o fara sa clipesc....
Mi-au trebui aproape 50 de ani ca sa inteleg si sa accept ceea ce TOTI maestrii ne invata, si anume, ca cea mai mare slabiciune este de fapt punctul meu cel mai tare si ca are 100% ceva de-a face cu menirea mea. Si astazi pot vedea si pot accepta sensibilitatea mea extrema ca pe o binecuvantare, ca pe un dar divin si un har.
Am reinceput sa ofer consultanta online, concentrandu-ma insa in special pe problemele oamenilor cu sensibilitate ridicata. Acest lucru nu inseamna insa ca nu mai fac consultanta de nutritie, caci TOTUL SE LEAGA, si o mare parte a oamenilor hipersensibili si empatici sunt desigur inclinati spre veganism (caci ei simt intens SI suferinta animalelor....).
Deci ofer sesiuni individuale si personalizate de coaching holistic online, cu livecall audio/video (WA sau Zoom), 45€/30 minute sau 75€/ora. Daca credeti ca va pot ajuta si veti sa lucram impreuna, imi puteti scrie un mail pe adresa: heilberatung@gmail.com.
Nivelul energetic continua sa creasca, ne ajung aproape zilnic ori eruptii solare, ori evenimente cosmice importante, ori framantarile Mamei Pamant. Si sa nu credeti ca daca nu locuiti direct in zonele afectate de cutremure, eruptii, uragane samd. nu sunteti influentati la randul vostru de toate aceste fenomene naturale, momentan extrem de intensive si puternice. Se intampla acum atatea in lume, nu numai cu oamenii, ci si cu celelalte vietuitoare si cu natura, si-mi pare rau ca trebuie iar sa va DEZ-AMAGESC, dar nu "aia", cei aflati deocamdata inca in slujba intunericului, poarta responsabilitatea pentru ceea ce se intampla, ci "astialtii", adica NOI, cei multi. Caci pana nu vom iesi suficienti de multi oameni din vechea lume condusa de frica, urat, rau, dezbinare, ura si NECREDINTA, le vom juca "alora" in carti si le vom face noi insine un joc simplu si usor. Pana ce cei mai multi dintre noi nu vor trece odata examenul cu "iubirea neconditionata" si nu vor intelege ca suntem cu totii UN INTREG, nu se va inclina balanta in sensul in care asteptam cu totii (de mii de ani!!). Este o sansa uriasa sa traim aceste vremuri, insa doar fiecare in parte poate alege CUM traverseaza perioada aceasta de tranzitie, extrem de solicitanta. Suntem creatori si noi ne creem propria soarta.....
In text clar: Daca crezi in vaccin si te-ai vaccinat, foarte bine! Dar lasa-l in pace pe cel de langa tine care nu vrea sau nu poate sa se vaccineze. Inceteaza sa-l judeci si sa-l privesti ca pe un pericol!
Daca tu esti convins ca vaccinul este daunator si nu te-ai vaccinat este la fel de bine. Dar inceteaza la randul tau sa-i mai judeci pe cei care s-au vaccinat si nu mai crede ca le esti superior!
Aceasta lupta interna este indusa, tocmai pentru a ne tine sub control si a ne manipula usor. Demonstreaza ca esti cu adevarat destept (in toate sensurile cuvantului!!) alegand sa nu mai iei parte la jocul acesta distrugator! De dragul tau, al copiilor tai si al tuturor celor care vor veni dupa tine.....
Susa foto Facebook
Fii TU catalizatorul energetic de care lumea are acum nevoie. Concentreaza-te pe tine insuti si asculta-ti vocea interioara, care ESTE de fapt vocea lui Dumnezeu, ESTE felul in care Dumnezeu iti vorbeste tie DIRECT. Daca nu stii incotro sa o iei, roaga-l pe Dumnezeu sa-ti arate calea TA, caci doar el si sufletul tau o stiti, nici un alt om nu-ti va putea spune incotro sa o iei!
Iar aici mi se pare un citat din Biblie (Sfanta Evanghelie dupa Matei - 7) mai potrivit ca oricand:
1.
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2.
Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
3.
De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4.
Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
5.
Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6.
Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.
7.
Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8.
Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.
13.
Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
14.
Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.
Este poate ultima ocazie sa ne desprindem din multime si sa mergem pe propria cale, chiar daca este stramta si pieptisa, chiar daca e singuratica si incomoda!
Sfatul de a ne folosi propriul cap si de a ne asculta propria inima l-am dat de nenumarate ori pe acest blog, dar stiu ca tot nu l-am repetat sufiecient de des!
Iar acum inchei cu ceva mai usor si practic.
Caracteristic pentru Lumea Noua este si faptul ca anumite lucruri vechi isi pierd tot mai mult conotatiile negative si capata o cu totul alta valoare. Un exemplu edificator ar fi proverbul: "Tara arde si baba se piaptana". Stim cu totii ce insemna in Lumea Veche acest proverb (nu ma pot abtine sa comentez, ca prin acest proverb ni s-a dat in trecut de fapt doar inca o dovada perfecta cat de depasita era aceasta societate patriarhala misogina).
In Lumea Noua, acest proverb va descrie o femeie careia trecerea anilor i-a adus nu numai batranete, ci si intelepciune. Vorbim aici despre o femeie sigura pe sine, constienta de puterea ei si de capacitatea ei creatoare. De aceea, ea in loc sa se agite si sa intre in panica ca o proasta si o nebuna, alege constient sa treaca intr-o stare de contemplatie, caci stie ca echilibreaza asa, prin calm si stapinire de sine, energia tuturor celor aflati in jurul ei. Ea stie ca suntem cu totii in mainile lui Dumnezeu, accepta fara discutii si tocmeli "Faca-se voia Ta" si este pregatita pentru orice s-ar intampla.
Lumea Veche tocmai arde cu palalai pana la cer, de aceea, chiar avem acum nevoie de cat mai multe "babe", care sa se pieptene. Si pentru ca eu nu mai sunt chiar asa de tanara (pentru multe fete tinere fac clar parte din tagma babelor), si pentru ca-mi place sa cred ca anii traiti mi-au adus totusi si ceva intelepciune, aleg sa ma pieptan si astazi. Si pentru ca parul meu este mai scurt ca oricand, ma "pieptan" pregatind lucruri faine si cu adevarat sanatoase, bucataria mea este un loc in care iti vine foarte greu sa crezi ca stirile Tv/radio nu sunt decat povesti SF, asa ca si acolo reusesc foarte usor sa ma reconectez la SURSA, aducand astfel pace, frumusete si liniste in lumea din jurul meu.
Asa ca am facut Naan si Focaccia, cat mai estetic posibil, caci gustul este oricum un VIS. reteta exacta o gasiti AICI.
Cand eram copil, aveam mereu un creion sau o pensula in mana si desenam/pictam pe orice coltisor de hartie alba pe care-l prindeam (de la infrumusetarea peretului din sufragerie a iesit asa un circ, incat am renuntat sa mai intreprind astfel de actiuni).
Din pacate, in familia mea era impamantenita convingerea ca artistii sunt ori muritori de foame, ori oameni sus-pusi si cu pile, asa ca am preluat-o inconstient si mi-am luat destul de repede gandul de a picta pentru a castiga banii necesari pentru o viata buna. Cu cat cresteam, cu atat desenam si pictam din ce in ce mai rar. Trist este, ca eram atat de rupta de mine insami, incat nici macar nu imi dadeam seama cat de mult imi lipseste arta.
Multi, multi ani mai tarziu, cand am inceput in 2014 cursul de consultant de vindecare holistica, datorita invataturilor vechi pe care le studiam, am inceput si sa fiu pur si simplu obsedata de exprimare grafica, geometria sfanta, curcubee, spirale, insemne, simboluri, arta veche samd. Am reinceput sa desenez si sa pictez in forta, creativitatea mea erupea dupa atata amar de ani mai ceva ca Etna si Vezuviu la un loc. Si desi atunci credeam altfel, traiam de fapt vremuri tare bune, intre altele aveam chiar si un mic atelier foarte fain la dispozitie (intr-o cladire anexa a fostului palat regal de vara din Tervuren). Din pacate, nu a durat prea mult, caci ERAM DE PARERE ca am foarte putin timp la dispozitie pentru MINE si pentru lucrurile care imi fac sufletul sa cante. Asa ca ma luptam practic exclusiv cu nenumaratele probleme ale celor din jurul meu (transformandu-le astfel in problemele mele) si imi alocam mie doar resturile de timp, in care ceilalti nu mai aveau nevoie de mine. De aceea, am scris pe blog in ultimii ani doar pe fuga, in 12 ani de cand am reinceput si sa scriu s-au adunat deja trei carti in manuscris care tot nefinalizate, in sertar sunt, pictam foarte rar (mai ales cand pictam/desenam cu copiii, atunci mai exprimam si eu o bucatica din sufletul meu) si tot din mers (am undeva in pod o cutie mare cu lucrari neterminate), masina de cusut nu am mai folosit-o de peste 5 ani (iar ultimele lucruri pe care le-am cusut, au fost costume de teatru/carnaval/petreceri pentru copii). Singurul lucru pentru care imi luam timp era bucataritul (care este si astazi pentru mine o tehnica de meditatie absolut subestimata, mai ales in bucataria fara foc/raw vegan), dar si aici faceam rar ceva complex pentru mine, de cele mai multe ori gateam complicat pentru ceilalti (si in acest domeniu, ma puneam tot pe ultimul loc, gateam mai intai pentru familie si la sfarsit, cand eram deja obosita de stat in picioare in bucatarie si nu mai aveam mare energie/chef de gatit, imi pregateam si mie ceva la repezeala).
Cred ca ati inteles exact care era situatia: iubire de sine=0, respect de sine=0, valoare de sine=0. Trei lucruri esentiale pe care nici parintii si nici cei din jurul meu nu le cunoasteau si nu le traiau in viata lor. Deci cum as fi putut eu sa le invat fara profesor? Tarziu-tarziu m-au trezit cartile minunatei Louisei Hay si de atunci au navalit cumva profesorii peste mine (ceea ce nu insemana insa ca am terminat de invatat in acest domeniu)...
De cand am pasit in Lumea Noua, s-au deschis in fata mea porti dupa porti, una mai nebanuita ca alta. Manuscrisele inca nu le-am finalizat, pe blog scriu tot rar, iar masina de cusut este in continuare impachetata in aceeasi cutie in care a fost pusa pentru ultima mutare. DAR, bucataresc tot mai des pentru mine si AM REINCEPUT sa pictez.
Datorita Coronitzei (eu sunt in continuare extrem de recunoscatoare pentru tot circul pe care l-am trait in ultimul an si jumatate), am descoperit o mltime de oameni fantastici, intre ei fiind si minunata Marija Gimbutas. Iar prin ea am redescoperit Civilizatia Cucuteni. Ca stramosii mei exact de acolo se trag nu mai spun, important este ca in cele din urma am priceput obsesia cu spiralele si arta veche: cucutenenii (care sunt desigur nu numai stramosii mei, ci ai nostri, ai tuturor) au reactivat mostenirea lor in inima mea si m-au reconectat intr-un fel special la era de aur pe care o construisera ei cu peste 7000 de ani in urma.
Recunosc iar foarte sincer ca am descoperit cu mare tristete ca nu mai ramasese mult in mintea mea de la scoala, banuiesc ca subiectul Cultura Cucuteni a fost tratat destul de superficial si nu mai eram constienta de valoarea sa inestimabila: Cultura Cucuteni este cea mai veche civilizatie atestata din Europa si una dintre cele mai vechi din lume. Precede cultura sumeriana si pe cea din Egiptul Antic.
Profesorul Valeriu Dulgheru scria: “Marija Gimbutas, specialist american de origine lituaniană, profesoară la UCLA (Universitatea Californiei, din Los Angeles), declară "Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6500-3500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului". Profesorul Robert Ballard afirmă că pe teritoriul actualei Românii ar fi existat fantastica Atlantidă şi că cetăţile descoperite în munţi nu sunt decât rămăşiţe din străvechea civilizaţie, după scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune această ipoteză cu cea a originii Potopului, punând egalitate între cele două evenimente."
Civilizatia Cucuteni a fost cea mai pasnica civilizatie din Europa, de la ea incoace continentul a trecut permanent numai prin razboaie sangeroase, crime, sclavagism si alte monstruozitati. Cucutenenii intemeiasera o societate matriahala, orizontala (nu existau ierarhii), toti erau egali si aveau acelasi drepturi, nu cunosteau arme de lupta, de schingiuire, ci aveau doar unelte de munca a campului, pentru lucrarile lor de arta (caci erau niste artisti exceptionali - se pare ca pana si semnul Yin-Yang este tot de la cucuteneni preluat!!) si de vanatoare. Nu existau inchisori, legi, judecatori, armata samd.
Desigur ca nu imi pot imagina ca as putea prezenta aceste lucuri intr-o postare, de aceea, ca de fiecare data, va recomand cu cea mai mare caldura sa va documentati pe cont prorpiu mai departe, exista foarte multe surse de calitate cu informatii deosebit de pretioase (de exemplu cartile Marijei Gimbutas - aici v-as mai recomanda in general sa-i evitati pe istoricii si arheologii prea infipti in patriarhat ;)).
Si pentru ca totul este ciclic, noua era de aur a Pamantului (adevarata epoca de aur) tocmai reincepe: Lumea cea Noua pe care o construim cu totii ACUM si AICI, impreuna cu Mama Pamant (Marea Zeita in Cultura Cucuteni) si Tatal Soare/Cosmos (Tatal din Ceruri).
Iar motivul pentru care m-am retras in ultimul timp destul de tare, este foarte banal: pictez cu un entuziasm mai mare ca niciodata spirale, curcubee si ingeri, si stiu ca imi aduc asa contributia la sustinerea energiei universale si la facilitarea trecerii din 3 D/4D in dimensiunea curcubeului.
Iar cand am primit prima comanda personala de inger pazitor (platita!!), AM INTELES si restul.....
Cu acelasi drag,
A voastra noua-veche Cucuteneanca
PS Asa arata acum la mine acasa, atelier nu mai am, si nici alta posibilitate nu exista momentan in afara unui colt de sufragerie, in fiecare seara adun totul pe un capat de masa ca sa putem manca.
Dupa o saptamana de canicula bucuresteana, necunoascuta mie pana cu cca. 6-7 ani in urma aici, in Germania, tocmai a inceput sa ploua. Si nu numai vremea, ci si plantele si animalele au un comportament iesit din comun in acest an, caci continuam sa ne aflam in "faza fierbinte" de tranzitie, catre Lumea Noua. Traversarea acestei perioade va fi insa probabil mai lunga decat si-ar dori multi dintre noi, dar fiti siguri, ca TOTUL are rostul sau si se petrece la timpul cuvenit..
Asa ca a venit pentru mine iar momentul sa fac o "prognoza energetica" a vremurilor, caci urmeaza un alt moment crucial al anului 2021: maine, pe 21 iunie 2021 are loc Solstitiul de vara si este in acelasi timp dupa calendarul maias si o zi portal; iar exact pe 24 iunie 2021, in ziua cand romanii sarbatoresc atat nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, cat si Sanzienele, este si luna plina (dupa unii experti este iar o "super luna", a treia la rand) si este in acelasi timp, conform calendarului maias, iar o zi portal. De aceea, si celelalte doua zile (22 si 23 iunie) dintre zilele speciale care urmeaza, vor avea la randul lor o energie exceptionala. Deci pregati-va temeinic, tineti-va bine si bucurati-va. Si nu strica desigur sa va puneti si centurile energetice de siguranta....
Solstitiul de vara este ziua in care nu mai exista nici ieri, si nici maine. Exista doar ASTAZI. AICI. ACUM. AȘA. Caci este ziua in care elementele naturii isi unesc puterile pentru a curata si innoi totul, de la Cer pan´la Pamant si inapoi. Este una dintre zilele anului cand se deschid larg portile tuturor lumilor din Cer si de pe Pamant. Pe vremurile cand oamenii mai stiau ca sunt doar o particica a unui mare tot, cand inca erau permanent constienti de faptul ca nu stapanesc nimic si pe nimeni, ca nu poseda nimic nicaieri si ca nu controleaza nimic niciodata, ei isi puteau reinnoi fara eforturi mari energia in aceste zile speciale, trecand astfel in mod armonios si folositor de la o sarbatoare la alta, pe tot parcursul anului. In timpurile moderne, cand cei mai multi oameni au uitat aceste lucruri, multora le vine tare greu sa traverseze cu usurinta si gratie astfel de perioade solicitante din punct de vedere energetic.
Evenimentele continua deci sa se precipite, si desi multora li se pare ca s-a atins deja limita superioara si ca nu se poate mai mult, ca oamenii nu mai pot suporta sa primeasca si mai departe un input energetic si mai mare, energia creste totusi continuu, iar omenirea a ajuns acum la un nivel energetic, la care nu s-a mai aflat de multe mii de ani.
Matrix, “scheletul“ de baza al Lumii Vechi, se destrama din ce in ce mai tare, iar in acelasi timp, impulsurile luminoase tot mai masive trimise Pamantului si locuitorilor ei (re)activeaza din ce in ce mai multi oameni. De aceea sunt tot mai multi cei care se dumiresc si incep sa-si aminteasca cine sunt si de ce sunt aici. Avem acum cu totii si mai multa nevoie de liniste, pace si claritate. Este absolut necesar sa ramanem centrati si CON-CENTRATI (o pozitie stabila in mijlocul planului divin!) si nu ne mai putem permite sa lasam sa ne fie distrasa atentia (adica ENERGIA - si nu uitati ca energia urmeaza calea trasata de atentie!). Ne concentram cat mai mult pe Lumea Noua, meditand si vizualizand vremurile anilor de aur care vor veni, caci nu trebuie sa uitam ca suntem cu totii creatorii zilei si lumii de maine!
Ce putem face practic? Oprim poluarea mentala, sufleteasca, spirituala si energetica (TV, Internet, eventimente stupide, ocupatii de fite samd.), si reducem poluarea fizica (adoptam un regim de viata cat mai natural, mancand cel mai bine in aceste zile exclusiv hrana vie vegana). Caci corpul fizic ramane cea mai usor accesibila poarta catre suflet si spirit, iar ca sa ne putem auzi PROPRIILE ganduri si VOCEA INTERIOARA, ca sa simtim propriile impulsuri si ca sa accesam propriile (clar)viziuni, este absolut necesar sa lasam cat mai putine voci si imagini din exterior sa bruieze vocea interioara, care este unul dintre modurile in care Dumnezeu comunica cu noi!
Si ca sa nu gresim durmul, urmam cel mai bine pe langa vocea interioara si ingerii calauzitori si pazitori, si oamenii-coloana de lumina, caci ei cunosc CALEA......
Cand eram copil, voiam sa fiu pictorita, dar cei din jur m-au convins ca e o prostie-utopie, asa ca mi-am ingropat visul si am desenat si pictat tot mai rar. Cu 7 ani in urma, cand am inceput cursul de consultant de vindecare holistica, am reinceput si sa pictez: odata cu studierea chakrelor si a geometriei sfinte, am devenit parca obsedata de culori si forme, mai ales de curcubee si spirale. Dar viata m-a luat putin pe sus la scurt timp dupa aceea, astfel incat iar mi-am abandonat timp de 7 ani visul. Si de-abia din acest an, am constatat ca de-acum nu-mi mai sta de fapt absolut nimic in calea catre visul meu vechi, cel mult doar eu insami... Si pentru ca evident a inceput pentru mine un nou ciclu de viata, am hotarat ca voi fi pe langa toate celea (consultant de vindecare, raw food artist, herbaliste, manufacturier, blogger, sotie-mama-gospodina samd.) in plus si artist energetic. Si am mai hotarat, ca de acum inainte, incepe si viata mea fericita......
Calea in LUMINA
Noi oamenii, suntem de fapt niste mici paranteze in Univers. Am facut desenul de mai jos in 2014, in timpul cursului de consultant de vindecare, cand am primit extrem de multe informatii vitale (pe care la acel moment nu le-am dat cu adeverat mai departe, caci am observat ca mult prea putini intelegeau ce voiam sa spun). Tot atunci am inteles ca suntem meniti sa tinem si sa mentinem legatura (fluxul energetic) dintre Cer (Tatal) si Pamant(Mama). Asa cum o face, dupa parerea mea in mod constient, orice animal, orice insecta, orice planta, orice picatura de apa, orice pietricica samd. Daca energia nu poate curge prin mine de la Tatal din Cer la Mama Pamant si apoi inapoi, de la Mama Pamant la Tatal din Cer, creez un nod energetic/o movila energetica, care cu cat creste, cu atat impiedica mai mult curgerea energiei. Intru astfel intr-un cerc vicios, care are efect negativ nu numai asupra mea, ci asupra intregii lumi.
Va doresc din tot sufletul toate cele bune si frumoase!
Am scris pe acest blog deja mai multe povesti despre supravietuitori ai cancerului, caci este inevitabil sa nu ma lovesc permanent de astfel de povesti, daca tot am luat hotararea ca este parte a misiunii mele sa adun si sa documentez marturiile referitoare la efectele benefice (si de foarte multe ori salvatoare in ultima clipa) pe care le are hrana vie asupra sanatatii. Astazi o noua poveste despre pragul ingust dintre viata si moarte, despre boala si lupta pentru redobandirea sanatatii, despre frica de moarte si bucuria de a trai, despre cancer ca dusman sau ajutor de nadejde, despre transformari profunde, lumina pura, renastere, impacare, pace, iubire. Dar si despre plante salvatoare, terapii neconventionale, medici alternativi si un nou loc de munca, in slujba Vietii.
Povestea despre boala si vindecare a lui Ralf Brosius este edificatoare, caci a avut aceea desfasurare practic tipica: diagnosticul de cancer pulmonar in stadiu terminal in 2006, o operatie grea si o prognoza (condamnare!) a medicilor curanti mai mult decat pesimista, caci dupa ei, i-ar mai fi ramas lui Ralf doar cel mult inca trei ani de viata.....
Am facut acest interviu cu Ralf Brosius pe 24.04.2021, va asigur ca ii merge si astazi exceptional si ca nici nu se gandeste sa se retraga din viata publica sau sa inceteze sa raspandeasca in toata lumea mesajul sau de speranta si dragoste de viata, desi va implini in anul care vine 70 de ani, varsta la care cei mai multi oameni au intrat deja in modus-ul de pensie. Dar pentru oamenii ca Ralf, oamenii care isi traiesc menirea, nu exista de fapt nici munca, nici concedii, nici pensionari sau retragere din activitate, ci exista numai VIATA (asa cum subliniaza Ralf, cuvantul pensie nu face parte practic din vocabularul si viata lui!).
Subtitlul acestei postari, care este de altfel si un principiu de baza in viata lui Ralf Brosius, ar fi: "Revolutia alimentara - sanatatea este o stare naturala, care poate fi manifestata simplu si aproape fara truda, prin mijloace naturale". Caci experienta lui Ralf demonstreaza perfect calea redobandirii sanatatii pierdute, simplu si direct, cu ajutorul naturii. Dar care ar fi pe scurt povestea lui Ralf Brosius?!
Nascut in 1952, crescut si hranit absolut normal, cum era tipic pentru Germania la acea vreme, a avut o tinerete in iuresul hippy (care a inglobat tot "tacamul" acelor ani, inclusiv o scurta incercare a hasisului, o calatorie cu autostopul pana in India, Nepal si Afganistan, invatarea si practicarea tehnicii meditatiei de la 18 ani samd.), urmata de o reintoarecerea la viata "normala", intr-o viata profesionala stressanta si tipica pentru timpurile noastre, fara adevarate perioade pentru "a-si trage sufletul" si fara prea mult timp de gandire si contemplatie. A fumat pana la 30 de ani, a baut cafele, a consumat alcool si a mancat tot ceea ceea ce cei mai multi oameni considera chiar si astazi ca ar fi sanatos sa mananci: carne, lapte si produse lactate, zahar, oua, paine si produse cerealiere samd. A avut un job stressant si nu si-a respectat granitele, caci era convins, ca cei mai multi dintre oameni, ca trebuie sa functioneze cu orice pret. A trait deci cu pedala de acceleratie a vietii apasata la maxim. Corpul sau i-a dat desigur din timp semne foarte clare: oboseala pronuntata si scaderea dramatica a energiei, accese repetate si necontrolabile de febra si o tuse enervanta de care el a incercat sa scape cu un simplu sirop de tuse. Ralf a ignorat insa toate aceste semne pana intr-o dimineata din anul 2006, cand a tusit pana a scuipat sange si cand nu a mai putut trece iar cu vederea semnalele de alarma ale corpului si a fost obligat sa accepte atunci ca ceva nu este in regula, sa traga consecintele si sa actioneze intr-un fel. A consultat specialisti de renume si a trecut de-a lungul a mai multor luni prin toate investigatiile care stau la dispozitia medicinei alopate. S-a constatat intre altele ca avea o pata mare pe plaman, dar si medicii, si Ralf au sperat ca este doar o tumora benigna sau un chist. Totusi, aceasta confruntarea dura cu boala l-a obligat cumva pe Ralf sa inceapa sa faca o trecere in revista a vietii sale, caci intuitia ii spunea ca boala are clar de-a face cu modul in care a gandit, a trait si a actionat pana la acel punct al vietii sale. Si simtea ca situatia in care se afla era un semn clar ca trebuie sa elimine sau macar sa reduca gandirea si comportamentul distrugator. A realizat ca nu a fost un partner prea bun pentru sotia sa si ca felul in care a interactionat cu colegii si ceilalti oameni din jurul lui nu a fost tocmai usor si placut. A discutat mult cu sotia lui, care l-a sprijinit 100% (se va arata si mai departe in relatare, ca ea, dupa parerea mea, nu i-a fost numai nevasta, ci un adevarat inger pazitor!), si a luat hotararea de a-si schimba viata. Asa ca s-a dus cu o saptamana inaintea Craciunului la operatia propusa de medicii curanti relativ relaxat. Insa diagnosticul final i-a daramata intrega viata: cancer pulmonar in stadiu terminal cu metastaze. Tumora de 6 cm s-a dovedit a fi maligna, iar multi ganglioni metastazau deja. Astfel incat i s-a indepartat nu numai tumora, ci si un sfert din plaman si toti ganglionii afectati. Dupa operatie, oncologul i-a recomandat sa faca chimioterapie, impartasandu-i ca tocmai primise cele mai noi statistici ale cercetarilor cancerului pulmonar, conform carora aproximativ 70% dintre oamenii cu un astfel de cancer pulmonar nu traiesc mai mult de trei ani. Ralf l-a intrebat ce ar putea sa faca in afara de chimioterpaie, daca ar putea de exemplu sa manance sau sa bea alte lucruri. Raspunsul oncologului a fost un NU clar, el era de parere ca indiferent de ce ar manca sau bea, acest fapt nu ar avea o influenta asupra evolutiei bolii. Doar daca ar fi fost fumator, i-ar fi recomandat sa renunte la fumat. In acele momente teribile, i-au trecut mii de ganduri prin cap, dar cel mai tare auzea: Eu nu sunt o statistica!! In realitate, acel oncolog (inconstient si iresponsabil dupa parerea mea!) i-a furat cu doar cateva cuvinte toata speranta si l-a aruncat in haul adanc si negru al fricii. Si nu este de mirare ca lui Ralf i-a venit foarte greu sa-si pastreze sangele rece si sa gandeasca logic, dar totusi a reusit sa gaseasca hotararea de a nu accepta "condamnarea" oncologului. S-a hotarat sa nu faca chimioterpaie si primul pas pe care l-a facut in directia vindecarii a fost sa lucreze mental cu afirmatii pozitive si vizualizari si a inceput sa detecteze si sa elimine convingerile destructive din subconstient care impiedica procesul de vindecare.
In Ajunul Craciunului 2006, sotia lui l-a luat din spital si ajunsi acasa au discutat mult si au analizat ce alte posibilitati ar mai exista. Pentru ca el facuse cu cativa ani in urma o cura ayurvedica Pancha-Karma, s-au hotarat sa gaseasca un tratatment si un medic specializat in Ayurveda. Prima idee a fost sa plece un timp mai lung in Sri Lanka, dar sotia lui i-a recomandat sa ia mai intai legatura cu medici din Germania, si dupa mai multe apeluri telefonice soldate cu esec (erau zilele dintre Craciun si Revelion, cand cei mai multi medici au cabinetele inchise), a reusit sa ia legatura cu Dr. John Switzer, care locuia si practica direct in apropierea lor, la nici 5 km, si in al carui centru de sanatate Ralf fusese deja la cura ayurvedica.
A primit rapid o programare, direct pe 27.12.2006, iar dupa o anamneza temeinica si detaliata, Dr. Switzer i-a recomandat sa inceapa cu o cura stricta de detox si cu schimbarea modului de viata, in special cu schimbarea alimentatiei. Dr. Switzer i-a spus ca toate aceste schimbari vor duce la o renastere. Si faptul ca Dr. Switzer a avut de la inceput incredere ca are sanse mari de vindecare (nu in ultimul rand, tocmai pentru ca NU facuse chimioterapie!) l-a ajutat si sustinut enorm, rolul medicului este din pacate in medicina alopata in continuare total subestimat.
Desi nu i-a venit usor, caci totul era nou pentru el, Ralf a inceput, cu ajutorul sotiei sale desigur, sa implementeze toate recomandarile Dr. Switzer. Dupa numai 6 saptamani a reinceput sa lucreze. Dupa un an, la sfarsitul anului 2007 s-a prezentat la control si nu s-a mai putut constata prezenta cancerului in corpul sau. Ralf era vindecat!
Cum arata in mare planul alimentar stabilit impreuna cu Dr. Switzer? Ralf renuntase la produsele lactate, carne, cafea, alcool, produse cerealiere cu gluten, zahar si alimentatia lui era acum constituita in principal din legume, fructe (la inceput insa, aproximativ un an de zile, Ralf nu a consumat practic fructe si subliniaza si astazi, ca primii doi ani in procesul de vindecare sunt decisivi si extrem de importanti!), frunze verzi (in special plante din flora spontana), germeni si vlastari, nuci, alune, seminte, toate in stare cruda, deci hrana vie. Desi nu i-a venit usor si a trecut prin adevarate perioade de sevraj, a continuat totusi cu multa disciplina, hotarare si rabdareacest mod de a se alimenta. Si cu toate ca nu avea o gradina mare, reusea totusi sa-si adune in fiecare zi plante salbatice pentru smoothie (cocktailul din plante salbatice cum il numeste Dr. Switzer, AICI puteti citi mai multe amanunte despre terapia lui in limba romana), se scula special mai devreme ca de obicei, ca sa aiba suficient timp pentru a culege plante, ca sa-si faca smoothie inainte de a pleca la serviciu. Disciplina, organizarea, informatia, cunoasterea sunt deosebit de importante in acest proces. Si ele se obtin doar prin gandirea intensiva, studiere si analiza interioara si contemplatie. Sigur ca si Ralf s-a confruntat adesea, mai ales in primul an, cu frica de moarte, caci nu avea nici certitudinea si nici garantia ca ceea ce face va si functiona asa cum isi dorea. Totusi, faptul ca se simtea din ce in ce mai bine, l-a ajutat mult sa mearga mai departe pe aceasta cale a vindecarii. Iar astazi, el subliniaza faptul ca frica este un factor deosebit de important, caci fura energia vietii si iesirea din starea de frica este o componenta esentiala a vindecarii!
Ralf vorbeste astazi despre cancer ca despre "colegul cancer", caci a inteles ca desi la inceput si pentru el a fost vorba despre o lupta pe viata si pe moarte cu un dusman puternic, astazi el vede boala ca pe ceva necesar, care porneste procesul de trezire si poate privi totul cu recunostinta. Ralf a reusit sa-si ia soarta in propriile maini si nu a cazut in rolul de victima, pornind un proces tamaduitor nu numai la nivel fizic, ci la nivel mental, emotional, sufletesc si spiritual.
Photo by Ralf Brosius https://www.ralf-brosius.de/
Ca in cele mai multe cazuri, si Ralf Brosius a facut prin simpla schimbarea a modului de alimentatie un adevarat salt cuantic la nivelul constiintei si a inceput asa cu adevarat o noua viata. El este de atunci constient de faptul ca nimic nu este de la sine inteles si este foarte recunoscator pentru vindecarea si pentru toata viata sa. Ralf isi traieste astazi viata in mod constient, ca si cum totul ar fi o minune, se bucura de fiecare noua zi pe care o primeste in dar, indiferent de incercarile si provocarile cu care este desigur si el confruntat, reusind sa vada frumusetea care se gaseste intotdeauna in spatele TOTULUI. Iar contactul cu natura, cu ceea ce natura ne daruieste, este esential pentru o viata sanatoasa. Natura ne pune masa, fara ca sa trebuiasca sa facem ceva pentru aceasta, noi trebuie doar sa ne asezam la masa si sa ne bucuram ca suntem niste privilegiati. Iar prin intermediul plantelor din flora spontana se restabileste contactul cu natira si identificarea cu ea si reface astfel relatia cu DIVINUL.
Ar mai fi multe de spus, in aceasta postare este cuprinsa doar o parte a interviului cu Ralf Brosius, dar stu ca si timpul si rabdarea cititorilor sunt limitate. Asa ca inchei postarea aici, cu multa bucurie si recunostinta in suflet, citandu-l desigur pe Ralf Brosius: "Putem intotdeauna alege cat de sanatosi vrem sa fim. Incepeti inca de astazi propria revolutie alimentara si alegeti pentru voi insiva si sanatatea voastra doar ce este mai bun!".
Daca cunoasteti limba germana, va recomand sa cititi cartea lui Ralf Brosius si sa vizionati filmele cu el din intzernet.
Iar daca cineva are intrebari si vrea sa ia legatura cu el, m-a asigurat ca va va raspunde, dinfericire cunoaste si limba engleza.
Links:
Ralf Brosius: https://www.ralf-brosius.de/
Dr.John Switzer: https://john-switzer.de/
Cartea lui Ralf Brosius "Wildkräuter Meine Lebensretter aus der Natur": in orice librarie sau AICI.
