Un vis frumos al unor zile fermecate de vara. Camarile mele sufletesti plesnesc de bogatiile primite in dar de la oamenii care au luat parte; ne-am dat unii la altii si am primit cu totii, fiecare de la fiecare, macar un dar minunat de suflet - de cele mai multe ori au fost insa nenumarate....
S-a mancat si s-a baut, s-a dormit si s-au trait din plin linistea si pacea vietii de la tara. S-a facut miscare si s-a lenevit. S-a cantat, s-a vorbit si s-a ras. S-au batut dealurile in ciuda caldurii arzatoare a unei veri neobisnuit de fierbinti. S-a facut cunostinta cu multe plante si cu oameni din Viscri - oameni cu totul deosebiti. Ne-am bucurat sa ne reintoarcem putin in lumea de altadata, caci timpul parca a ramas adesea, incremenit..... Si nici nu ne-am certat, nici nu ne-am suparat unii pe altii, chiar daca parerile nu au fost intotdeauna la unison.
Timpul a fost mult prea scurt, pentru a "diseca" tot ce ar fi fost de "disecat".
Posibilitati de imbunatatire a conceptului ar fi cu ghiotura, asa ca dupa ce se termina vacanta, ma voi pune pe treaba bine de tot.
Iar sunt multe de spus, iar eu sunt trasa de maneca de lucruri lumesti, cum ar fi de exemplu facutul bagajelor pentru vacanta din Franta, care numai ca nu-mi bate cu pumnul in usa (miercuri plecam). Eu nu am reusit sa descarc fotografiile mele, dar am primit multe fotografii frumoase de la Raluca, Andrei si Mirela, sper sa va aduca si voua bucurie si sa va puteti face din ele cat de cat o imagine despre seminarul de hrana vie din Viscri.
Candva, voi reveni cu inca o postare mai pe larg si cu promisa traducerea a articolului despre Viscri din "Natürlich leben"; poate ca voi gasi in zilele urmatoare, in cele din urma si linistea necesara, pe malul de mare unde voi ajunge......
 |
| Participantii la seminarul de hrana vie - Viscri, 9-11 iulie 2012 |
 |
| Tante Sara a noastra, rar am intalnit "pe viu" atata intelepciune si putere de patrundere a tainelor vietii |
 |
| Pajistile au fost destul de sarace anul acesta, soarele puternic si seceta arzatoare au facut ca multe plante sa nu mai fie prezente |
 |
| Aceeasi pajiste cu un an inainte, plina de barba caprei, din care in acest an nu am gasit nici macar un singur exemplar! |
 |
| O masa in fosta sura, actualul restaurant al pensiunii Viscri 125 |
 |
| De vorba la umbra copacilor |
 |
| Pofta mare! |
 |
| Cu un an inainte, la poarta cetatii asteptand turistii ("job-ul" nostru de vacanta), din fericire si in acest an ni s-a dat sansa sa-i tinem de cateva ori locul Tantei Sara, spre bucuria nemarginita a copiilor si a mea! |
