GRADINA MAICII DOMNULUI

Nu stiu cum se intampla, dar nu am timp deloc, va raman mai departe datoare cu tare multe (va rog sa ma iertati!)! Mai jos, cateva ganduri notate cu ceva timp in urma, insotite de cateva fotografii personale facute la Viscri, in vara ce tocmai se termina...

La Viscri, devin de fiecare data alt om. Imi regasesc imediat linistea sufleteasca si dobandesc un echilibru psihic deosebit de stabil, este ca si cum mi-ar pune cineva niste ochelari roz pe nas, si asta de cum pasesc in sat. La Viscri reusesc sa intru intr-o lume plina de pace, o lume inca mirosind parca a Moldova copilariei mele.  Timpul are acolo alt ritm si viata o alta calitate, este cu totul altceva fata de scurgerea timpului si fata de desfasurarea vietii in lumea aceasta agitata, lumea de dincoace de Viscri, care se "invarte intr-un ritm nebun in jurul cozii"....
Viscri inseamna pentru mine bucurie pura: bucuria ochilor - casele vechi sasesti, renovate si intretinute cu grija si cu mult suflet, padurile, gradinile, pajistile, florile din curtea cetatii, ingrijite cu multa dragoste de doamna Sara Dootz.

Erau 9 trandafiri pe o tija!!

Bucuria copiilor mei, care devin dintr-o data acolo liberi, reusesc sa se "scuture" de toate conditionarile vietii moderne si se scufunda cu entuziasm intr-o lume de povesti!

Sanatate curata din "farmacia si bucataria" lui Dumnezeu - cum sa nu uiti de toate fricile privind ziua de maine, vazand atata abundenta de hrana???

O asemenea bogatie si diversitate nu se mai intalneste in Germania nici macar in Alpi!!

Usturoiul salbatic, barba tapului, codita soricelului, coada calului, sunatoare si multe alte plante minunate

Pajisti pline de frumusete, dar mai ales pline de viata - cum as mai putea aprecia vreodata "frumusetea" stearpa si inutila a unei gradini ordonate, cu gazonul englezesc taiat la milimetru??

Va doresc un sfarsit de vara minunat!

Despre veganism si impactul sau asupra lumii

Doresc sa mentionez de la bun inceput ca nu vreau sa "dau" nimanui in cap si ca nu ma consider in niciun caz mai buna ca ceilalti oameni, doar pentru ca eu nu mai mananc carne! Am inceput sa-mi "perii" putin blogul si mi-am dat seama ca are multe lacune, de cele mai multe ori in punctele esentiale (si mi-au atras atentia si mai multe cititoare dragi, de a caror parere am tinut si tin in continuare seama) si asa m-am gandit sa incep incet-incet sa mai completez.

Mai jos, am adunat putina teorie despre veganism (de necrezut, dar n-am reusit in atatea luni sa atac aceasta tema!!), insotita de cateva ganduri personale, ganduri pe care ani de zile (aproape 40!) nici eu nu mi le-am facut, dar care au devenit acum parte integranta a vietii mele noi, la care nu cred ca voi renunta vreodata, din simplul motiv, ca sunt absolut convinsa (100%) de veganism si de hrana vie, ca urmare a experientei personale, dar si datorita experientei adunate la Alianta pentru Sanatate din Germania, si nu in ultimul rand si datorita contactului personal cu multi dintre cititorii acestui blog.

Ce este alimentatia vegana - veganismul?

O alimentatie vegana nu contine niciun fel de produs de origine animala - in dieta vegana nu se consuma carne, peste, lapte si produse lactate, oua sau miere. Atata timp cat este practicata corect, alimentatia vegana este foarte sanatoasa si este cel mai bun lucru pe care il poate face oricare dintre noi pentru mediu, clima, animale si oameni, 

Veganism - pentru sanatatea omului

Ce inseamna o alimentatie vegana practicata corect?

Daca se mananca in fiecare zi cartofi prajiti, se mananca vegan, insa un astfel de mod de alimentatie nu este nici pe departe unul sanatos. Cu alte cuvinte, renuntarea la carne, peste, lapte, branza, oua si miere nu duce automat la atingerea unei stari bune de sanatate. O alimentatie vegana care contine zahar, faina alba, grasimi rafinate, aditivi si produse alimentare procesate industrial (marfa supermarket) este aproape la fel de daunatoare sanatatii, ca si o alimentatie care contine carne, lapte, oua, etc. Domnul dr. Bruker avea obiceiul de a-i numi pe acesti vegetarieni "Pudding-Vegetarier" si nu a incetat o clipa toata viata sa, sa traga semnalele de alarma privind pericolul pe care il reprezinta o astfel de alimentatie pentru sanatate.

O alimentatie vegana integrala (practicata corect) contine fructe si legume proaspete sau uscate (pe cat posibil biologice, netratate cu ingrasaminte chimice), seminte si cereale integrale si uleiuri extrase la rece si nerafinate. Ca indulcitori se folosesc cu masura cel mai bine fructele uscate, nu se consuma nici sirop de agave, de artar sau alti indulcitori supraprocesati, singura alternativa ar fi frunzele proaspete sau uscate de Stevia rebaudiana!

De ce nu se hranesc atunci toti oamenii vegan?

Pentru ca foarte multi oameni cred minciunile din reclame si nu-si pot imagina ca produsele de origine animala sunt de fapt cheia celor mai multe boli! Industria alimentara cheltuie anual niste sume imense pentru a mentine credibilitatea acestor "povesti", am fost zeci de ani de zile "vaccinati" permanent cu ideea ca fara produsele de origine animala nu putem fi sanatosi, ca daca incetam sa consumam carne ne vom confrunta cu niste carente masive, care pot duce la pierderea sanatatii si chiar la moarte. Se finanteaza anual zeci de studii, care sa demonstreze cat de sanatos este consumul de carne, se intocmesc statistici mai mult sau mai putin corecte (de exemplu cele in care sunt bagati toti vegetarienii, si cei care manaca in fiecare zi fast food vegetarian),s.a.m.d. Intrebarea este daca credem aceste lucruri mai departe sau daca incepem sa cercetam singuri lucrurile din spatele fatadei???

Aşa cum nota si dl. prof. Antonio Inacio Andrioli (un foarte cunoscut opozant al tehnicii agro-genetice), 95% dintre toţi cercetatorii şi dintre  toate laboratoarele şi bursele de studii din întreaga lume  primesc finanţǎrile necesare din partea industriei. Cum mai putem avea încredere într-o astfel de ştiinţǎ?? Cum mai putem crede, cǎ rezultatele studiilor lor sunt într-adevar obiective şi reflectǎ realitatea? Pe plan mondial, sunt foarte puţini oameni de ştiinţǎ independenţi, iar rezultatele studiilor acestora sunt de cele mai multe trecute sub tǎcere, încercându-se, prin toate metodele posibile, pe absolute toate planurile, discreditarea, defǎimarea sau intimidarea acestor oameni.

La toate acestea, se mai adauga si faptul ca medicii sunt din pacate insuficient pregatiti in domeniul nutritiei, aceasta materie fiind tratata in toate facultatile de medicina din lume destul de superficial, deci cine nu are inclinatii autodidactice, de unde sa stie ca se poate si altfel??? Tot domnul dr. Bruker sublinia mereu faptul ca medicii  nu sunt suficient pregatiti in acest domeniu in facultatile de medicina, ca stiu la terminarea studiilor absolut totul despre boli, dar prea putin despre sanatate.....

Si pentru ca tot a venit vorba despre statistici, cateva date deosebit de interesante:

Veganism - pentru drepturile omului

Zilnic mor in lume 43.000 de copii de foame, in timp ce aproximativ 50% din productia mondiala de cereale si 90% din recolta de soia sunt folosite ca furaje pentru animalele industriei alimentare din tarile dezvoltate.

Un exemplu concret: In Guatemala, 75% din copiii sub 5 ani sunt subnutriti. In ciuda acestui fapt, in Guatemala se exporta anual 17.000 tone de carne in SUA!! Pentru cresterea acestor animale, sunt necesare cantitati imense de  cereale, cu care ar putea fi hraniti fara problema toti acesti copii subnutriti! In loc sa-i hranim pe oamenii care sufera de foame din lume, noi le luam mancarea pentru a hrani animalele chinuite, tinute in conditii ingrozitoare de industria alimentara. Elvetianul Jean Ziegler, comisar ONU pentru drepturile omului la hrana, sustine clar:

"Agricultura mondiala ar putea sa hraneasca fara probleme 12 miliarde de oameni. Acest lucru inseamna, ca un copil care moare astazi de foame este de fapt asasinat!"

Veganism - pentru protectia climei si a mediului inconjurator

Zootehnia produce cu circa 40% mai multe gaze care provoaca efectul de sera ca toate masinile, avioanele, camioanele ai vapoarele din lume!! Conform unui studiu efectuat de Insttitutul WorldWatch, consumul de carne, lapte si oua este raspunzator pentru cel putin 51% din emisia de gaze!

Fiecare dintre noi decide zilnic la cumparaturi, daca contribuie la distrugerea mediului si a climei!

Pentru mine aceste fapte au insemnat foarte mult, gandul ca pot sa fac ceva CONCRET pentru protectia mediului, ca-mi pot aduce asa mica mea contributie la salvarea acestei lumi minunate, mi-a dat intotdeauna "aripi"....

Veganism - pentru drepturile animalelor

Sa presupunem ca intr-o buna zi ar aparea niste super-fiinte superioare omului. Sa presupunem ca acesea fiinte ar revendica pentru sine cea mai mare parte a lumii si ar exclude omul, exact asa cum face omul cu animalele. Ar avea atunci aceste super-fiinte dreptul sa:

-tina oamenii toata viata lor in captivitate si sa-i chinuiasaca?

-sacrifice oamenii in abatoare pentru a le manca carnea?

-le ia mamelor pruncii, pentru ca acestia sa nu bea lapte mamelor lor, astfel incat acest lapte sa poata fi mult cu masini de aceste super-fiinte, pana la extenuarea completa a mamelor (stiati ca o vaca traieste aproximativ 20 ani, o vaca de lapte din fabricile de animale traieste numai 5 ani!)?

-ii omoare pe pruncii acestor mame?

-testeze pe oameni medicamente?

-faca experimente pe oameni?

-organizeze vanatoare de oameni, ca sport de agrement?

-ii inchida pe oameni in custi, etc.?

Ce morala  domneste in aceasta lume fatarnica, in care dicteaza dreptul celui mai puternic?

Despre faptul ca omul nu are niciunua dintre  carcterisicile carnivorilor, cat si alte date istorice, etice, antropologice,etc.,  deosebit de interesante despre alimentatia naturala, cititi cel mai bine in cartea medicului Marian Paraschiv "Tratat pentru alimentatia naturala a omului".

 Cam aceasta ar fi teoria, practica mea de toate zilele arata asa: eu mananc vegan si crud (in proportie de 100%, foarte, foarte rar fac o exceptie - de exemplu am fost in vara in Romania intr-o vizita la niste rude dragi, care stiau ca eu mananc "altfel" si mi-au pregatit de aceea cu multa dragoste, special pentru mine.... salata de vinete - nu am comentat, am mancat putina salata de vinete pe rosii, toata lumea a fost fericita si eu nu am murit!) de peste 4 ani (din 2007) si nu am absolut nicio carenta, din contra, mi-am rezolvat toate problemele de sanatate, am mai multa energie ca niciodata, mi-am regasit linistea sufleteasca si ce este mai important, m-am regasit pe mine insami! 

Mai mananc cateodata cate o lingurita de miere, miere de salcam adusa de mama tocmai de la Tante Eva de la Husi, cea mai buna miere de salcam din lume, pe care o mananc deja de peste 43 de ani, iar de multe ori, o lingurita din aceasta miere este pentru mine mai mult decat un desert, este un adevarat "medicament" impotriva dorului de tara!

Foarte importante sunt pentru mine plantele din flora spontana, dar si toleranta fata de ceilalti oameni, la urma urmei si mie mi-au trebuit foarte multi ani pana am descoperit toate aceste lucruri, chiar ma intreb acum, cum m-as fi uitat eu cu 25 de ani in urma la cineva care mi-ar fi povestit, ce v-am povestit eu voua astazi......

Va doresc multa sanatate si multa liniste sufleteasca!

Cu drag,

A voastra Mihaela

 

O poveste cu îngeri - Maja Caspari (România) şi Katrin Bornmüller (Germania)

 Doamna Maja Caspari este probabil cetăţeanul cu cele mai multe titluri şi funcţii din oraşul Mediaş: din 1990 este preşedinta Asociaţiei de Ajutorare a Diabeticilor şi Bolnavilor Oncologici din Mediaş, este membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România (1990), în 1993 a devenit membru al Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului (IGFM) - Frankfurt/Main - Germania, iar din 1998 este chiar Preşedintele Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului - Secţiunea România, este cetăţean de onoare al oraşului Mediaş... şi lista ar putea continua tot aşa mai departe. Dar doamna Caspari este mai înainte de toate un mare OM. Culmea este că eu a trebuit să ajung în Germania, ca să aud ceva despre domnia sa, din păcate şi mulţi oameni din România, chiar locuitori ai oraşului Mediaş nu o cunosc, pentru că din păcate, ziarele şi posturile de televiziune "se bat" în zilele noastre pe altfel de ştiri: ştiri care "se vând" bine. Toată lumea vrea numai să ştie ce au mai făcut domnul sau doamna Cutărescu, de cele mai multe ori persoane cu o valoare mai mult sau mai puţin discutabilă, dar care sunt "in", toţi ar dori să fie ca ei, sau mai degrabă să aibă, ce au ei. Bunătatea, omenia, spiritul de sacrificiu, ajutorarea aproapelui au ajuns din păcate să fie privite ca nişte virtuţi demodate şi prăfuite, de care în ziua de azi nimeni nu mai are cu adevărat nevoie. De aceea ne şi învăţam probabil copiii, să "dea din coate" şi să facă orice, să treacă peste tot, numai ca "să reuşească" în viaţă: să adune bani, maşini, imobile, o grămadă de parteneri de viaţă trecători (însă ori fotogenici, ori cu bani - în orice caz oameni dispuşi să facă orice pentru o prezenţă pe micul ecran). Şi totuşi mai există oameni, care au înţeles să-şi trăiască viaţa altfel, care au ales să "reuşească " pe alte planuri ale vieţii. Şi din fericire, mai există încă o mulţime de oameni, pentru care ei sunt şi vor rămâne un model demn de urmat. Iar un astfel de om este doamna  Maja Caspari, pe care eu din păcate încă nu am ajuns să o cunosc personal, dar în vara aceasta, am de gând să recuperez neapărat timpul pierdut.

Update - Intre timp ne-am cunoscut (sfarsitul verii 2011) si ne-am inteles de minune de la prima vorba.

Am vorbit cu domnia sa doar de mai multe ori la telefon, dar mai ales am ascultat - cu mare emoţie şi cu pieptul plesnindu-mi aproape de o mândrie patriotică, pe care nu am mai simţit-o de foarte mult timp - cuvintele de laudă ale unor cetăţeni germani din oraşul Wittlich, membri ai Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului (IGFM), oameni care o cunosc bine pe doamna Caspari, pentru că îi trimit din 1990, în fiecare an ajutoare, absolut necesare pentru toţi oamenii bolnavi şi săraci de care se ocupă şi pe care îi ocroteşte buna doamnă în România. Şi de aceea nu se poate povesti despre doamna Casapari, fără a vorbi automat şi despre doamna Katrin Bornmüller, preşedinta secţiunii germane a IGFM. Pe doamna Bornmüller am cunoscut-o în Wittlich,  în dimineaţa unei zile reci şi ceţoase de decembrie dinaintea Crăciunului. Frigul umed şi pătrunzător mă făcea să mă grăbesc, să ajung mai repede în căldura magazinului în care vroiam să-mi fac cumpărăturile, când deodată, mi-a apărut în cale o fiinţă aproape ireală, asemenea unei zâne din poveşti: nemaipomenit de frumoasă, subţire şi delicată, cu un păr alb strălucitor, îmbrăcată într-o haină de blană lucioasă şi.... cu o cutie de colectă zornăitoare în mână. Doamna Katrin Bornmüller, 71 de ani, aflată la rândul sau de peste 30 de ani în slujba oamenilor oropsiţi şi necăjiţi din întreaga lume.  Ca recunoaştere a meritelor sale extraordinare, a primit la rândul sau o grămadă de tituluri, funcţii şi onoruri în nenumărate ţări (chiar  şi în România, este la rândul său cetăţean de onoare al oraşului Mediaş!), dar, exact ca şi doamna Caspari, doamna Bornmüller a arătat în primul rând ce înseamnă să fii OM! Cele două doamne au făcut totul, nu de dragul recunoaşterii oficiale, ci încercând să-şi ajute semenii, din mare lor dragoste pentru oameni şi din înţelegerea adâncă a trăirii  adevărate a creştinismului, făcând tot ce le-a stat în putinţă pentru a ajuta, iar acest lucru nu a fost deloc puţin lucru! Doamna Bornmüller a organizat, împreună cu doar o mână de oameni, toţi trecuţi demult de prima tinereţe, peste 320 de transporturi (cca. 54 numai în România) de ajutorare în Letonia,  Lituania, Croaţia, Albania, România, ajutoarele organizate de domnia sa ajungând chiar până şi în Africa. A colectat mii de semnături pentru oameni terorizaţi, şicanaţi şi privaţi de libertate de regimuri totalitariste din Iran, Pakistan, China, Vietnam, Cuba, Rusia, ş.a.m.d., a adunat bani, haine, alimente şi  medicamente, încercând să rămână mereu credincioasă motto-ului vieţii sale: Credinţă-Dragoste-Nădejde!

Doamna Maja Caspari si doamna Katrin Bornmüller

"Echipa" din Wittlich

Al 300-lea transport

Presedintele general IGFM, domnul Alexander Freiherr von Bischoffshausen, doamna Dr. Shirin Ebadi, doamna Katrin Bornmüller

 Din păcate, nu este mereu totul bine şi frumos. Mi s-au spus, chiar cu referire directă la activitatea din România,  şi poveşti despre ajutoare care nu au mai ajuns la săracii care aveau neapărată nevoie de ele, ci pe mâinile unor oameni fără conştiinţă şi "coloană vertebrală" (români, care pretind că sunt intelectuali), poveşti despre nenumăratele  probleme făcute la vamă de funcţionari corupţi, chiar şi o poveste despre un patron român, dispărut în negura vremurilor cu peste 6000 DM în  propriul buzunar... Nici în Germania nu este situaţia mult mai bună, de la mormane de gunoaie trântite în faţa sediului organizaţiei şi până la scrisori şi telefoane de ameninţare, aceşti oameni nu au fost scutiţi de absolut nimic, dar au reuşit totuşi, să nu uite nicio clipă, că în spatele acestor întâmplări urâte, se află mereu miile de suflete recunoscătoare, cărora li s-a întins în atâţia ani o mână de ajutor.
   Aceşti oameni minunaţi au reuşit să aducă în sufletul meu atâta lumina şi căldură, mi-au transmis atâta entuziasm, încât mie nu-mi rămâne acum decât să-mi suflec la rândul meu mânecile. Doresc să încerc să le păşesc încet-încet pe urme. Şi înţeleg din ce in ce mai bine, cu fiecare zi pe care o petrec în subsolul umed  şi întunecos în  care se împachetează ajutoarele, că de cele mai multe ori în viaţă, îngerii sunt chiar printre noi.