Abia venita din Romania, dar deja pe picior de plecare spre Elvetia si
Italia, scriu numai cateva randuri despre niste tineri deosebiti pe
care i-am cunoscut in vara aceasta la Viscri, satul meu de suflet (asa
cum imi place mie sa-l numesc): Mihai si Raluca Grigore,
doi tineri bucuresteni, care au avut curajul (nu in ultimul rand de
dragul copiilor lor!!) sa lase in urma lor mizeria, galagia si
agitatia Bucurestiului, incepand o viata noua in Viscri, sat in care
familia Grigore a reusit sa intemeieze cea mai frumoasa pensiune pe care
am vazut-o eu pana acum in Romania. Voi reveni in curand cu o poveste
mai detaliata (si cu traducerea primului articol din Natürlich leben!), dar daca aveti cumva drum prin Transilvania si
treceti si prin Viscri, nu ezitati sa bateti si la poarta casei de la numarul 125, sunt sigura ca nu veti fi dezamagiti!
