Abia venita din Romania, dar deja pe picior de plecare spre Elvetia si
Italia, scriu numai cateva randuri despre niste tineri deosebiti pe
care i-am cunoscut in vara aceasta la Viscri, satul meu de suflet (asa
cum imi place mie sa-l numesc): Mihai si Raluca Grigore,
doi tineri bucuresteni, care au avut curajul (nu in ultimul rand de
dragul copiilor lor!!) sa lase in urma lor mizeria, galagia si
agitatia Bucurestiului, incepand o viata noua in Viscri, sat in care
familia Grigore a reusit sa intemeieze cea mai frumoasa pensiune pe care
am vazut-o eu pana acum in Romania. Voi reveni in curand cu o poveste
mai detaliata (si cu traducerea primului articol din Natürlich leben!), dar daca aveti cumva drum prin Transilvania si
treceti si prin Viscri, nu ezitati sa bateti si la poarta casei de la numarul 125, sunt sigura ca nu veti fi dezamagiti!
O, aţi fost deja în România? Sper să fi avut un sejur mai optimist decât cel de anul trecut... :)
RăspundețiȘtergereMimi, ai fost in Ro?
RăspundețiȘtergereCum a fost?
Mai scrie-mi, te rog.
Camelia.
Mi-a parut rau ca nu am fost in tara cand ai ajuns pe acolo dar cine stie...poate ne vedem in Italia...daca ajungi pe langa Pescara...te astept cu mare placere...
RăspundețiȘtergerePS Racoviana nu mai am caci dusa e vremea ei...dar in gradinita de aici se facura rosiile, castravetii,dovlecii
Cu mare drag,
Ana Prundea
Tu ce ai mancat cat ai fost la Viscri? Ti-au pregatit ei ceva crud sau te-ai descurcat tu cum ai putut?
RăspundețiȘtergereCu drag,
Luciana
Draga Luciana,
RăspundețiȘtergereEu am stat la o prietena si mi-am facut de mancare in principiu singura, am mancat numai de cateva ori la o pensiune (impreuna cu verisoara mea, fetita ei si copiii mei, nu puteam sa gatesc eu pt. toti in bucataria prietenei mele) si mie mi-au facut mereu o salata imensa (in care nu-mi puneau nimic, veneam eu ca vedetele de la Hollywood cu uleiul, semintele, avocado-ul si lamaia mea in geanta!)!
Si la putinele restaurante prin care am fost, am mancat mereu numai salate, din fericire in Ro au de cele mai multe ori legume bune, in Germania insa, e problematic ca nu au salatele niciun gust.
Am ajuns in cele din urma saptamana asta la piata la Trier la "italianul meu", si mi-au confirmat si parintii mei (cxare sunt la mine in vizita), ca in afara de rosiile mele din gradina (care sunt insa f. putine, ca nu am sera si sunt aici niste temperaturi de cca. 12°C si niste ploi....), acestea sunt singurele rosii cu gust din tot ce am cumparat eu pana acum de la toti taranii si de la toate magazinele bio din Germania.