Supa crema de dovleac

Mult timp, am considerat ca dovleacul este bun la gust numai copt sau fiert, deci practic el nu a fost pentru mine, aproape 40 de ani (!!!), comestibil in stare cruda. Exact la fel am fost convinsa si de sfecla, pe care am mancat-o in copilarie numai coapta la cuptor. Cand am mancat prima data la cursul de bucatarit al Dr. Bruker salata de sfecla cruda, am fost atat de surprinsa de gustul fantastic al ei, incat nu am inteles, nici pana in ziua de azi, cum de nu mi-a trecut si mie prin cap in atatia ani, sa incerc macar de curiozitate, sfecla si in stare cruda. Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu dovleacul, noroc ca propria experienta mi-a demonstrat din nou, ce mare greseala este sa tii mortis la vechile convingeri si sa nu fii mereu deschis la nou..... 

Este toamna tarzie, timpul radacinoaselor, al dovlecilor, al verzelor si al altor bunatati ce se pastreaza mult timp, multe chiar si pana-n primavara, in pivnitele bune traditionale (cei care nu sunt binecuvantati cu o astfel de pivnita, pot cumpara insa linistiti de la piata, taranii au intotdeauna posibilitati foarte bune de depozitare). 
De sezon, numai din ingrediente organice regionale (cine este binecuvantat si cu o gradina, poate produce singur toate ingredientele!), o cupa crema super-rapida, ieftina si nemaipomenit de gustoasa:

Supa crema de dovleac

Ingrediente:

- o bucata de dovleac, o radacina mica de patrunjel, frunze proaspete de patrunjel, o bucata de radacina de telina, frunze uscate de telina, praz sau ceapa verde, putin ulei, seminte de dovleac proaspat macinate, sare, piper, optional putina pulbere de ardei iute.

Se curata dovleacul de coaja si se mixeaza cu radacinoasele (curatate si ele de coaja) si cu putina apa. Se adauga frunzele taiate fin si restul ingredientelor si se amesteca bine cu o lingura de lemn.
Pentru o nota exotica, puteti adauga si putin ghimbir ras si smantana de caju.

Imi pare tare, tare rau, ca nu am mai scris pe blog de foarte mult timp si ca nu am mai apucat sa raspund la atat de multe mesaje - rogu-va iar din tot sufletul sa ma iertati!
Viata mea este in continuare foarte frumoasa, insa tot cam furtunoasa si tare plina, timpul trebuie dramuit si mai departe cu o precizie farmaceutica. Si desi as avea atat de multe de povestit (parca mai mult ca oricand!), caci am avut privilegiul sa cunosc in ultimele luni extraordinar de multi oameni super-faini, si am adunat o gramada de povesti, care mai de care mai frumoasa, mai suprinzatoare si mai plina de invataturi, trebuie sa mai astept putin, pana se astern vremuri mai line si prin jurul meu - semnele vietii sunt din fericire promitatoare si imi dau speranta si incredere..... 
Pe curand, cu drag si din tot sufletul!