Ceaiul familiei noastre

Bunicul meu, preot ortodox si om cu suflet tare bun, aduna toata vara diferite plante de ceai, pe care le usca si le punea fara sa le marunteasca prea tare (astfel incat sa mai poti recunoaste iarna care este urzica si care este galbeneaua - in caz ca e nevoie de un ceai dintr-o anumita planta) in saculeti de panza. 

Eu nu l-am cunoscut pe bunicul, dar mama, care aduna in copilarie impreuna cu el plantele, mi-a povestit multe si mie de mica, pe cand aduna si ea la randul ei plantele impreuna cu mine, cand mergeam pe coclaurile Moldovei copilariei ei. E oare de mirare ca si eu fac acum la fel???

Ati observat cat de frumoase sunt florile de busuioc?

Sau cele de cretisoara??

Plantele proaspat culese - adun toata vara,  pe masura ce infloresc diferitele plante, si de cate ori mai adaug plante noi in saculete, de fiecare data mai amestec totul bine cu mana.

Plantele  la uscat, pe pervazul ferestrei.

Plantele uscate, le pun in saculeti de panza si le pastrez peste iarna in camara (numai o punga o tin la indemana in bucatarie)

Goltis - mergand prin viata cu inima deschisa

Goltis a fost pentru mine revelatia anului 2012. Definitiv! Am invatat enorm de la Goltis si de la oamenii din jurul lui, totul este din pacate imposibil de "dat mai departe" in postari pe un blog, invatatura sa este mult prea complexa. "Secretul" este clar ca buna ziua, de o logica pur si simplu dezarmanta, usor de aplicat in viata de zi cu zi. Nu necesita echipamente si ustensile speciale, nu trebuie sa ne cumparam sau sa ne procuram nimic. Nu ia timp mult. Se poate integra perfect in viata oricui, indiferent de punctul personal de pornire si de problemele specifice ale fiecarui om (sanatate, varsta, conditie fizica, stare psihica, etc.). De aceea, va invit pe toti sa incercati sa-l cunoasteti, sunt absolut sigura, ca el va reusi sa aduca si in viata VOASTRA, macar o briza de fericire.....

Duminica am fost la primul meu seminar la care am putut invata baza sistemului holistic de insanatosire conceput de Goltis - TOTUL incepe cu "inima deschisa"... 

Mai jos, un text scris de Kornelius Stofast, antrenorul Goltis la care am facut eu seminarul. Textul, deosebit de frumos, scris cu sensibilitatea  aparte a "sufletului rus", a fost tradus de Mirela din Medias, un om care a aflat deja de mai mult timp "secretul" inimii deschise si pe care, binecuvantata si norocoasa cum sunt, Dumnezeu mi l-a scos in cale, ca sa lumineze si viata mea cu soarele din sufletul sau (iti multumesc mult, draga mea Mirela!).

Vindecarea trupului 

- de Kornelius Stofast -

Pentru a păstra corpul sănătos avem de urmat doar 5 reguli în viața noastră:

-      -  inima deschisă,

-     - exercițiile fizice,

-     - alimentația sănătoasă,

-     -  postul alimentar,

-     - călirea organismului.

În această primă parte vom vorbi despre primul punct „Inima deschisă“

Inima deschisă este o stare naturală, în care omul trăiește în armonie cu firea sa.

Inima deschisă este modul de a privi lumea cu ochii unui copil, care vede totul cu admirație. Un copil care vede orice om, orice ființă, ori fir de pai, fără prejudecata și fără frica ce pot apărea în cursul vieții noastre, ca urmare a experientelor dureroase.

"Inimă deschisă” este partea principală, filozofia și viziunea asupra lumii a acestei metode si reprezinta capacitatea de a vedea și simți scânteia divină în fiecare persoană. Abilitatea de a trăi în lume și de a iubi cu adevarata intraga lume. Aceste lucruri sunt ceea ce se află în spatele cuvintelor. Acestea sunt gândurile și emoțiile, acestea sunt motivele și acțiunile, toate acestea reprezinta vocea sufletului. Este capacitatea fiecaruia de a-și înțelege scopul și de a-l trai in proprria viata."

- Goltis -

Când un om are inima deschisă, se poate privi pe sine și poate privi viața sa cu iubire. Toate întâmplările vieții sale curg prin inima lui și se colorează în toate culorile curcubeului. Când avem o inimă deschisă, rămânem liniștiți în interior, chiar și în medii neprielnice. Dacă ne ferim sau refuzăm să acceptăm ceva, dacă simțim frică sau neîncredere, dacă ne simțim neajutorați sau ne urâm pe noi înșine, atunci vom fi nefericiți și în compania celor mai buni prieteni, într-o atmosferă plăcută și în împrejurări favorabile. Doar deschiderea inimii influențează starea de fericire la care aspirăm cu toții.

Inima deschisă înseamnă că atunci când ne interesează o persoană, nu ne uităm la aspectul exterior, ci recunoaștem natura sa interioară, pe care cu toții o purtăm, esența divină.

Nu este important dacă omul este sărac sau bogat, alb sau negru, copil sau vârstnic, bun ori rău. Dacă îl privim cu iubire, ne va răspunde acea parte pe care noi o avem în comun. Atunci se întâmplă minuni. Cineva care era împotriva noastră ne oferă deodată prietenia. Șeful - o mărire de salariu. Un funcționar ne va prelucra repede documentele. Și toate aceste mici miracole se întâmplă pentru că l-am privit pe semenul nostru cu inima, am recunoscut divinitatea din el. El se deschide în fața noastră, îsi amintește de Sinele Superior, simte că i se întâmplă ceva plăcut, învăluitor.

În viața fiecărui om apar situații conflictuale. Amintiți-vă imediat de inima deschisă! Priviți-l pe cel din fața voastră fără prejudecată și încercați să înțelegeți de ce se poartă așa și nu altfel. Adesea oamenii reacționează ca urmare a fricii, a dezamăgirii sau a vinovăției. Când încercăm să întelegem de ce un om reacționează într-un anumit fel, ne deschidem inima. Și așa se întâmplă cu orice persoană pe care o întâlnim. Întotdeauna este posibil să înțelegem și să privim situația din punctul de vedere al celuilalt, să ne punem în situația lui și să ne imaginăm cum ne-am purta noi în acel caz.

De multe ori, doar încercarea de a ne pune în locul celuilat poate să atenueze antipatia ce o simțim pentru el. În timp ce facem acest lucru pentru a spori înțelegerea, ne deschidem inima intr-atât încât putem percepe natural fiecare persoană așa cum este cu toate neajunsurile sale: “Așa este el. Așa s-au potrivit împrejurările vieții sale.” În clipa în care privim o situație din punctul de vedere al celuilalt, conștiința noastră se extinde și când acceptăm în inima noastră concepțiile sale despre lume, inima ni se deschide.

Dacă primim toți oamenii, unul câte unul, în inima noastră și îi acceptăm așa cum sunt, fără să criticăm lumea văzută de ei, într-o zi vom ajunge să cuprindem toată lumea în inima noastră și să ne împlinim rostul vieții pe Pământ.

Cu inima deschisă veți rămâne liniștiți, fericiți și pașnici fără să fiți afectați de atitudinea negativă a celorlalți. Veți fi pe cât de sănătoși, pe atât de joviali. Cercul vostru de prieteni se va lărgi. Viața voastră va fi tot mai fericită. Nu considerați că răbdarea și toleranța sunt manifestări ale slăbiciunii! Acestea sunt semnele tăriei, ale puterii unei inimi deschise.

 Universul răspunde inimii deschise cu un flux de grație și abundență. Este un efect vindecător. Pacea, armonia revin în relațiile cu ceilalți  și visele se împlinesc.

Un bun exercițiu pentru deschiderea inimii putem învăța de la strămoșii noștri: imaginați-vă că aduceți bucurie și noroc altor oameni și le alinați suferințele. Partea cea mai importantă a acestui exercițiu este aceea de a ne întări puterea interioară și curajul inimii deschise.

Inima deschisă poate face minuni:

-        -   aduce  oamenii împreună;

-     -  Indeplinește vise. Rezonăm cu Universul vibrând cu frecvența Iubirii. Ne amintim cine suntem cu adevărat. Ne simțim în elementul nostru. În siguranță. Simțim frumusețea și armonia interioară;

-       -  ne conectează la un izvor de energie tămăduitor pentru trup și suflet."

Maria Montessori - Taina copilariei

Problema sociala a copilului in Romania anului 2012 mi se pare mai acuta ca oricand, m-am lovit permanent de ea in discutiile pe care le-am purtat in Romania cu rudele si prietenii, pe blog, pe Facebook, in parc, s.a.m.d. Sunt enorm de multe de spus, doresc de aceea sa dau mai bine cuvantul unei mare doamne, care a fost cu mult inaintea timpului in care  a trait si care este printre putinii oamenii care au reusit sa descifreze "taina copilariei". 
Mai jos, cateva citate din cartea Mariei Montessori "Taina copilariei" (lectura obligatorie pentru parintii constienti; dupa parerea mea scrierile clasicilor Motessori-Steiner-Dreikurs sunt de mii de ori mai bune ca toata literatura moderna din domeniul pedagogiei - ca sa nu mai spunem ca oricum stau la baza tuturor lucrarilor noi, autorii moderni multumindu-se de cele mai multe ori doar sa "perieze" intr-un limbaj modern teoriile consacratilor - ca in multe alte domenii de altfel, nu credeti (Vreme trece, vreme vine,/Toate-s vechi si noua toate,)???), editie in limba romana din anul 1938 (de aceea si limbajul fermecator - insa de ce Maria Montessori este atat de putin cunoscuta in Romania, in ciuda faptului ca a fost tradusa de atata timp, este pentru mine de neinteles?!).

"Copilul este fiinta omeneasca cea uitata de societate, mai mult, de insisi aceia care il iubesc, care i-au dat si-i pazesc viata. Nu e copilul tulburatorul adultilor, inglodati in afaceri din ce in ce mai urgente, mai repezi? Pentru copii nu e loc in casele din ce in ce mai stramte ale oraselor moderne in care se aglomereaza familiile. In strada nu e loc pentru ca vehiculele se inmultesc, iar trotuarele sunt intetite de lume grabita. Adultii n-au timp sa se ocupe de ei, caci sunt zoriti de lucru si pleaca de acasa, si tatal si mama. Cand nu se gaseste lucru, mizeria ii taraste si pe ei, impreuna cu adultii. Dar si in familile de conditiuni bune, copilul bogat este exilat in camera copiilor, lasat in grija unei persoane straine, platite si nu ii este ingaduit sa intre in camerele rezervate pentru cei care i-au dat viata. Nu exista refugiu unde copilul sa poata simti ca sufletul lui e inteles, unde activitatea lui sa nu fie stanjenita. El trebuie sa stea in tot locul nemiscat, sa nu se atinga de nimic, pentru ca nimic nu este al lui, totul este proprietatea adultului: tabu pentru copil."

"Starea copilului e ca aceea a unui om lipsit de drepturi civile, fara ambianta proprie, un extra-social pe care oricine il poate trata fara respect, il poate palmui, pedepsi si bate, ca in virtutea unui drept natural: dreptul de adult." 

"Adultul crede ca el ar fi plasmuitorul copilului, fauritorul vietii lui sufletesti; crede ca poate savarsi din extrerior o opera creatoare, dand stimuli, directive si sugestii spre a dezvolta in copil inteligenta, sentiment si vointa. Adultul si-a atribuit o putere aproape dumnezeiasca, a sfarsit prin a se socoti Dumnezeul copilului si a gandi despre sine, cum scrie in Geneza: "Eu voi crea omul dupa chipul si asemanarea mea". Ingamfarea a fost intaiul pacat al omului; aceasta substituire a omului in locul lui Dumnezeu a fost pricina caderii sale. De fapt, daca un copil are in sine cheia propriei sale taine, daca are un plan sufletesc si directive de dezvoltare, acestea trebuie sa fie in el potentiale si extrem de gingase in sfortarile lor de implinire. Interventia grosolana a individului adult, volitiv si ametit de puterea lui inchipuita, poate nimici aceste planuri sau poate devia infaptuirile ascunse; adultul poate sterge planul dumnezeesc, inca de la inceput si, in felul acesta, din  generatie in generatie, omul se indeparteaza tot mai mult de ceea ce ar trebui sa fie."

"Copilul e inceputul vietii adultului, mai mult el l-a creat pe adult. Binele si raul din adult sunt in stransa legatura de dependenta cu viata copilului in care a crescut. Copilul e omenirea viitoare intreaga, dar e si rodul nostru. Asupra lui au cazut si in el s-au intiparit toate greselile noastre, el poarta pecetea nestearsa a ratacirilor noastre. Noi vom muri, dar copiii nostri vor purta in sine urmarile raului prin care le-am deformat pentru totdeauna sufletele. Si lantul este continuu si neintrerupt."

Voi ce faceti ca sa iesiti din acest cerc vicios????

Viscri, mai incape indoiala?????

Atelierul de lut al familiei Walter

Am plantat deja pomi si in Belgia!

UPDATE: Domnul profesor Marcel Capraru a tradus si reeditat cartea, dar are si alte carti minunate, le puteti achizitiona acum direct de la domnia sa, contactandu-l pe contul sau de pe FB: https://www.facebook.com/marcel.capraru.