Draga Mos Craciun,

Te-as ruga sa imi aduci....

"Din batrani se povesteste
Ca-n toti anii, negresit,
Mos Craciun, pribeag, soseste
Niciodata n-a lipsit!"

Copiii si-au scris demult scrisorile catre Mos Craciun, da, chiar si baiatul meu, care desi are deja 13 ani, se mai agata inca, cu ultimele sclipiri ale copilariei ingeresti, ce tocmai s-a pornit la drum din sufletul lui, de un vis frumos......

Maine de dimineata, pe mine ma vor astepta sub brad o multime de oameni faini: Anthony de Mello, Jane Goodall, Ileana Vulpescu, Stefana Velisar Teodoreanu, Ionel Teodoreanu, Petre Ispirescu. Si am gandesc cu drag si-mi amintesc cu multa nostalgie ce frumos spunea si  Octavian Goga : 

"Mos Craciun cu barba alba
Mos Craciun cu traista plina
Vechi stapan atat de darnic
Al copilariei mele.

Azi la noi in sat te-asteapta
Toata casa cu lumina
Cu colinde si cu cantec
Si cu crai, cetati de stele.

Sa cobori si-n seara asta
Sol batran de ganduri bune
Toti te-asteapta-n sat la mine,
Du-te, du-te, Mos Craciune!

De nu ti-o fi peste mana
Treci si pe la casa noastra.
Tu, macar o raza-n suflet
ĂŽi trimite pe fereastra."

Mi-as mai dori sa-i pot ajuta in cele din urma pe oamenii buni care au pus pe picioare lucruri minunate, si care tot mai des sunt nevoiti sa se opreasca la bariera realitatii prozaice: prof.dr. Pavel Chirila, Sanziana Pop, Katrin Bornmüller si Maja Caspari s.a.m.d. - este de fapt o lista interminabila, Romania are parca mai multe suflete de aur, parca tara este mai plina de oameni frumosi si buni, ca niciodata. 

Mi-as dori sa pot sprinjini, concret si practic, si oamenii cu mari idealuri: Alina, Mircea, Teo, Irina....  Lista ar fi al fel de lunga, tineri inimosi si plini de entuziasm intalnesti astazi tot mai des in Romania. Si mi-as dori mult, sa fiu si eu macar o mica parte a visului lor implinit.

Dar si scoala si azilul de batrani si casa de sanatate dintr-un sat uitat de lume, "proiectele mele de fum" deocamdata,  la care imi stau insa mie si inima si gandurile de ani buni de zile, mi le-as dori macar puse cat de cat pe picioare. Dar totul incepe cu un vis, si cine mai stie, ce mi-o mai aduce mie la noapte bunul Mos Craciun......

La multi ani, cu sanatate si bucurie!

21 decembrie 2012 - Sau teama de moarte

Astazi se face o afacere din orice. Si cel mai bine se castiga desigur foarte multi bani cu frica oamenilor.  Iar pentru ca din pacate, cei mai multi dintre oameni NU se pregatesc cum trebuie din timpul vietii, ei se tem desigur cel mai tare de moarte..... 

Asa ca de luni (ani) de zile, se vehiculeaza cu infrigurare tema sfarsitului lumii pe 21.12.2012 (sau 22 sau 23???). Discutia mie mi se pare la fel de enervanta, caci cei mai multi, in loc sa FACA in cele din urma ceva cu si din viata lor, stau si bat campii. Sau apa-n piua. 

Asteptam sfarsitul lumii, fara sa vedem ca NOI l-am provocat. Distrugem  aceasta lume, bucatica cu bucatica, fara sa clipim,  de mii de ani. Sfidam toate legile naturii, le calcam in picioare, ne credem creatorii si stapanii lumii. Si acum ne mai miram ca Dumnezeu (natura) s-ar putea "supara" pe noi si ne-ar putea da (in cele din urma) lectia bine-meritata? Eu zic ca ar fi nevoie sa vina de data aceasta mai mult decat un nou potop pentru a ne spala toate pacatele, pentru a sterge toate nedreptatile, crimele, rautatile, parjolirile pe care le-am facut NOI TOTI. Fukushima a fost o mica palmuta de atentionare pe care am primit-o. Si soarta vasului "inscufundabil" Titanic mi s-a parut tot o lectie.  Ca si razboaiele mondiale.  Tsunami. Cutremurele. Furtunile ingrozitoare din ultimii ani. Si tot asa mai departe, istoria este plina de dovezile prostiei omenesti. Caci prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul - omul inca nu vede ca TOTUL este de fapt numai raspunsul la faptele sale. Natura nu se razbuna, ci raspunde pur si simplu actiunilor omului. Legea actiunii si reactiunii ramane o lege de baza a vietii!

 

Intr-adevar, va avea loc (sau a avut deja loc? - va spun sincer ca eu nu am reusit inca sa inteleg clar toata povestea) un fenomen astronomic major: alinierea planetelor (de data aceasta, trebuie sa ma bazez si eu doar pe sursele din internet, cunostintele mele de astronomie sunt nule - oare de ce nu se invata ceva atat de important la scoala?), care s-ar putea sa aiba desigur si efecte directe, foarte mari asupra planetei Pamant. Nimic nu este exclus, TOTUL se poate intampla. Dar cine poate sa stie cu adevarat ce se va intampla, si de fapt, de ce avem noi atata nevoie sa o stim dinainte?  Eu nu-mi fac nici griji, nici mai multe ganduri decat trebuie (asa cum mi-a transmis mie bunica mea o regula importanta de viata). Ce-o fi, o fi. Om trai si om vedea. 

 

Psalmul 45

1.	Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2.	Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3.	Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4.	Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5.	Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6.	Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7.	Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8.	Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9.	Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10.	Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11.	Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Eu am mare incredere ca Dumnezeu stie El cel mai bine daca este cazul sa termine lumea asta, si daca da, cand anume este cazul sa o faca. Sunt sigura ca stie El exact care sunt oamenii care merita sa traiasca mai departe si care nu, alegerile ni se par poate numai noua, oamenilor de rand, aleatorii. Acestea sunt numai "grijile" lui Dumnezeu si nu ale noastre. Lasati-le pe seama LUI!

NOI avem alte treburi importante de facut. De exemplu, sa incercam - si credeti-ma ca  fiecare dintre noi poate face cu adevarat ceva - sa oprim in cele din urma tavalugul distrugerii lumii minunate pe care Dumnezeu ne-a dat-o pe mana. Cine nu stie cum si ce sa faca, poate sa ia un exemplu de la Jane Goodall:

Caci si Jane Godall vede clar apropierea sfarsitului lumii. Timpul ne preseaza. Asa ca nu-l mai pierdeti cu discutii inutile, ci suflecati-va odata manecile si puneti-va pe treaba!  Din cartea "Reason for hope" de Jane Goodall un citat foarte frumos:

"Da, eu sper. Cred ca putem spera intr-o lume in care stranepotii nostri si copiii lor ce vor veni dupa ei pot trai in pace. O lume in care mai exista copaci si cimpanzei care sar dintr-unul intr-altul, o lume in care cerul este albastru si pasarile canta, si din departare se aud tobele batranilor africani care ne reamintesc de puternica legatura pe care o avem cu Mama Pamant si cu Marele Spirit - Dumnezeul pe care il veneram. Dar asa cum tot repet, nu mai avem mult timp. Resursele acestei planete se termina. Daca chiar ne pasa de viitorul pamantului, trebuie sa incetam sa asteptam si sa-i lasam "pe ceilalti" sa rezolve problema. A venit timpul, ca NOI sa salvam lumea: depinde doar de TINE si de MINE."

Vitamina B12

Am inca atatea lucruri de impartasit, ca nici nu stiu despre ce sa scriu mai intai.... Caci, informatia este vitala, problema insa astazi, cu Internetul si volumul mult prea mare de informatii oferit aici,  este: cum triem  "neghina de grau"???

Pe Facebook si pe toate formurile vegetariene si vegane au loc permanent niste discutii interminabile (si pe care eu, dupa atatia ani de veganism - aproape 8!! - le gasesc de-a dreptul enervante) legate de Vitamina B12. Asa ca am sa va spun astazi si parerea mea personala, pe care nu am mai intalnit-o pe niciun blog sau site in limba romana, caci in general, se preiau si se dau mai departe aceleasi si aceleasi informatii plate si pline  de termeni stiintifici, fara insa a le verifica in prealabil, fara  a le controla in vreun fel, fara a le judeca cu adevarat. Mai departe as da poate numai articolul foarte bine scris  de Cristina Sarbu.

De aceea, voi face desigur din nou apel la bunul vostru simt si la puterea voastra de discernamant, nu uitati: SAPERE AUDE! Cititi, judecati, cugetati si actionati in consecinta. Si inca ceva, eu nu incerc sa conving pe nimeni cu acest blog, nu impun nimanui parerile mele. Eu vi le pun numai la dispozitie, pentru ca asa consider eu ca este corect, sa dau mai departe informatiile, adevarate lectii de viata de fapt,  primite de mine de la oameni de suflet. Si desigur, ca si pana acum, dau mai departe numai informatiile verificate de mine in practica, de-a lungul mai multor ani (!!), informatii care mie mi-au folosit cu adevarat. Ce faceti voi cu ele insa, eiiii, acest lucru va priveste numai pe voi!

Experienta mea cu controversata vitamina B12 se bazeaza in principal pe lucrurile invatate la Alianta pentru Sanatate din Germania, in primul rand pe experientele practice si clinice facute de prof. dr. Probst (medicul aliantei) si  de Brigitte Rondholz (vice-presedinta), amandoi avand in spate nu numai experinta adunata pe parcursul a mai multor decenii cu propriile persoane si cu pacientii lor, ci si pe cea legata de cresterea (cu mare succes, copiii lor sunt deja adulti, studiaza si sunt persoane foarte pasnice, bune si frumoase) copiilor hraniti cu hrana vie fara proteina animala (adica raw vegan -  Cucoana Chirita, Madame Esméralde Piscopesco, Sarmisegetuza Necsulescu&Co va saluta peste veacuri, doar ca frantuzismele de alta data s-au transformat astazi in englezisme, mai exact americanisme - nu am inteles niciodata de ce trebuie sa inlocuim cuvinte romanesti existente cu altele, din limbi straine!?!).

Pe scurt, esentialul acestei discutii se poate reduce de fapt la o simpla propozitie: vitamina B12 este produsa de flora bacteriană din tractul gastro-intestinal (dr. Bruker, dr. Schnitzer, dr. Probst, dr. Schatalova, dr. Marginean, dr. Clement, dr. Marian Parschiv, s.a.m.d).

Pentru a nu-i pune propriului corp "piedica", in afara de eliminarea produselor procesate industrial, a proteinei animale, a zaharului, a produselor din faina alba, a grasimilor rafinate, a drogurilor legale (cafeaua, tutunul, alcoolul, E-urile - cele mai multe dintre ele sunt neuro-transmitatori si actioneaza direct in creier - exemplele de parada sunt desigur aspartamul si glutamatul de sodiu!!) si ilegale, a medicamentelor (m-am abtinut cu greu sa nu le bag la categoria droguri legale...), v-as mai recomanda:

1. Nu mai spalati si nu mai dezinfectati atata alimentele. Daca le cunoasteti provenienta, mancati fructele si legumele nespalate, numai curatate superficial. Nu indepartati niciodata coaja, consumati-o cu mare incredere (de la mar, sfecla, morcov, etc), daca stiti sursa din care provin. Suntem singurele mamifere care isi spala hrana inainte de a o manca! Cand eram mica, mancam la bunica la tara, invatata de prietena mea Mariana (ea avea 5 ani, eu 3), o fata de tarani din sat, morcovii scosi din pamant, scuturati putin si dupa ce indepartam grob pamantul cu mana...hop in gura cu ei (si uite asa se mai poate economisi si suma necesara achizitonarii argilei, pentru ca tot s-au plans multi ca este asa de scumpa!). Si culmea, in perioadele cat stateam la bunica, nu eram deloc bolnava, iar la Bucuresti, o duceam numai dintr-o boala in alta! Iar Mariana avea, asa cum spune mama si astazi, cei mai frumosi dinti, desi nu poseda o periuta de dinti, si cel mai frumos par! In special pe plantele salbatice, se gasesc milioane de microorganisme absolut necesare corpului uman, microorganisme pentru care noi suntem programati genetic si pe care nu le veti gasi pe nicio salata si pe nicio alta planta cumparata din magazin sau de la piata! De accea, cautati locuri curate in padure sau pe campii si mancati-le acolo, direct la fata locului!

2. Nu folositi pasta de dinti cu fluor sau cu alte chimicale. Caci asa distrugeti milioane de bacterii din gura si credeti-ma ca aveti mare nevoie de cele mai multe dintre ele. Eu nu prea sunt convinsa nici de pastele de dinti asa-zise naturale (de cele mai multe ori au si ele nevoie de conservanti, caci altfel s-ar strica de la atata stat in tub, plus ca nu aveti niciodata controlul absolut asupra substantelor continute), de aceea ca solutii cu adevarat naturale v-as recomanda: argila fina (daca nu e foarte fina are prea mult efect abraziv!), sarea, bicarbonatul de sodiu (dar numai cand si cand), uleiul de cocos, pudra de neem. Iar cea mai buna periuta de dinti, este mestecarea unor crengute sau radacini, asa cum fac de exemplu arabii cu miswak (periuta de dinti naturala, o gasiti in orice magazin oriental!).

3. Soarele, miscarea in aer liber, reducerea surselor de stress si de poluare. Natura este adevarata noastra casa, acolo este locul nostru si numai acolo ne vom regasi cu adevarat sanatatea!

4. Natura (Dumnezeu) nu a facut degeaba bacteriile si virusii atat de mici, incat noi sa nu-i putem vedea cu ochii liberi. Noi trebuie sa ne ferim de animale salbatice, de natura dezlantuita (furtuni, avalanse, etc.), de lucruri pe care de cele mai multe ori le vedem cu ochiul liber, si nu trebuie sa ne facem atatea ganduri din cauza microorganismelor cu care fiinta umana traieste de sute de mii de ani in perfecta simbioza, sa nu uitam nicio clipa ca numarul microorganismelor aflate pe si in corpul nostru, este mult mai mai mare ca numarul celulelor din care este alcatuit corpul nostru!! Toate mamele devin isterice la vederea unei capuse sau daca isi surprind copilul ca a bagat in gura ceva de pe jos, dar cumpara fara sa clipeasca tot felul de pachete si borcanele din super-market. Nu credeti ca nu trebuie sa ne temem de "murdaria" naturii, ci mai degraba de sterilitatea alimentelor superprocesate si prelucrate de mana omului??

5. Si desigur ca hotaratoare este si ramane calitatea alimentelor consumate. Caci ce se mai poate astepta de la o leguma transportata saptamani de-a randul, mii de kilometri in jurul globului? Dar de la fructe tratate prin toate metodele chimice si fizice posibile? Si ce mai ramane din toate substantele vitale, dupa ce am mixat alimentele la turatii foarte mari si le-am mai si deshidratat ore in sir? Cat de vii mai sunt ele?

6. Ultimul argument impotriva acestei nebunii legate de vitamina B 12, nebunie dezlanutita dupa parerea mea intentionat si controlata clar de industriile farmaceutica si alimentara, este argumentul de bun-simt referitor la rezultatul analizelor de sange. Rezultatele considerate normale sunt numai valorile medii ale diferitilor parametri din sangele unui anumit numar de oameni (aparent) sanatosi. Dar despre cum se alimenteaza acesti oameni, despre modul lor de viata, nu se scrie nicaieri nimic, aceste lucruri nu se iau in considerare la evaluarea rezultatelor!! Asa ca de ce oare ar trebui sa am eu, aceleasi valori ale analizelor, ca un om care mananca in fiecare zi o friptura, bea alcool, fumeaza, s.a.m.d.??? Unde este, va rog, logica? Eu nu am mai fost de 10 ani de zile sa-mi fac analizele, pana in acesta toamna cand am lasat sa mi se faca la prof.dr. Probst analiza prin microscopie in camera obsura (dark field microscopy), dar numai pentru a le demonstra tuturor celor din jurul meu (si pentru a pune capat discutiilor, care se tot incing de ani de zile pe acesta tema), ca veganismul nu e daunator. Caci la ce-mi folosea faptul ca eu aveam intotdeauna cele mai bune valori? "Ca ale unei fete de 17 ani" mi-a spus ultima data in 2002 medicul internist, la care ajunsesem in disperare de cauza, pentru ca nu mai aveam niciun control asupra sanatatii mele, eram mai mult bolnava decat sanatoasa, eram la numai 34 de ani un om TERMINAT fizic si psihic...... Medicul respectiv, cu greu si-a putut ascunde convingerea ca  ori sunt ipohondra, ori simulanta, ori duc o viata anosta, lipsita de activitati interesante, incercand sa ma impinga cu mare delicateta (la urma urmei eram pacient privat, nu se putea purta cu mine cum ar fi procedat cu oricare alt pacient "normal", eram om de baza - vaca de muls - pentru cabinetul lui), in "sertarul" psihosomatic. Atata timp cat ma simt bine, la ce as avea nevoie sa-mi fac controale si analize? Ca sa-mi spuna CE? Imi amintesc de o doamna medic, care a atacat pe cineva care recomanda hrana vie cu argumentul: "Da, ne simtitm bine, pai asta este dovada ca suntem sanatosi?" Daca as putea, tare as dori sa o intreb pe acea doamna, care  ar fi dupu ea atunci dovada sanatatii......

Inchei rugandu-va sa nu ma credeti pe cuvant; din contra, combateti fiecare afirmatie, ganditi-va logic, puneti-va intrebari, cercetati singuri mai departe. Caci numai asa veti gasi cu adevarat raspunsurile pe care le cautati si de care aveti nevoie!

Decembrie 2012 - Alegerile din Romania

Mi-a placut mult timp sa subliniez, cu orice ocazie care mi se oferea, ca eu nu fac politica. Caci din principiu, politica m-a plictisit si m-a dezgustat dintotdeauna, indiferent de directia pe care o reprezenta. Si desi eu admir in general foarte multi oameni, caci sunt atat de multe suflete frumoase in jurul nostru - atat pe pamant, cat si-n cer - care ne lumineaza viata, noua tuturor, am gasit foarte putini politicieni demni de admirat, caci tocmai in politica sunt doar cativa oameni cu "coloana vertebrala": Nicolae Iorga, Mahatma Gandhi, Barbara Rütting, si-nca cateva suflete luminate.  

Politica era pentru mine prea multa vorbarie, de cele mai multe ori, vorbarie goala. Si eu am fost si raman un om al faptelor, caci degeaba spui cele mai frumoase vorbe, daca nu stii sa le transpui in viata, in realitatea fiecaruia dintre noi. 

In duminica care tocmai a trecut, m-am simtit exact precum Cetateanul turmentat din "O scrisoare pierduta" de Ion Luca Caragiale: 

"CETĂŢEANUL: Da, iar eu! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az-dimineaţă... Ce facem? Iacă, mâine începe... Eu... Pentru cine votez ? 

TIPĂTESCU (ţinându-i calea să nu coboare în scenă): Pentru cine? pentru cine? Lasă-mă în pace, cetăţene: ai ajuns de nesuferit... Votează pentru cine pofteşti... 

CETĂŢEANUL: Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă... "

Pleaca ai nostri, vin  ai nostri... Oare chiar nu s-a schimbat, dupa atata amar de ani, mai nimic in tara asta???  Eu nu am fost sa votez (desi trebuia sa ma duc si sa-mi anulez singura votul, pentru a micsora astfel posibilitatea fraudei electorale! - ideea mi-a fost sugerata prea tarziu, mie nu mi-a dat din pacate prin cap....), caci asa cum spune un mare roman, un OM adevarat, care are la 93 de ani capul mai limpede si inima mai curata  ca 99% dintre politicienii aflati la conducerea tarii, Parintele Iustin Parvu (AICI puteti citi tot interviul): "Se ajunge să cumperi conștiința omului cu un kg de făină și orez și jumătate de litru de ulei. Acesta este politicianul compromis și care se degradează în fața unui popor. Cu ce încredere poți să îi acorzi unui astfel de politician casa și averea unui stat? Cel care acordă votul de încredere unui astfel de politician nu este ca un nebun care își dă foc la propria casă?". "Cel care guvernează trebuie să aibă durere de inimă pentru sărăcia bieților cetățeni. Atâta vreme cât nu avem la cârma țării oameni care să guverneze cu spirit de jertfă pentru popor și cu bi­necuvântarea lui Dumnezeu, nu ieșim la orizont. Căci așa era formula veche de altădată: cu harul lui Dumnezeu, „din mila lui Dumnezeu Domn al acestei țări…”, și cu voința națiunii. O guvernare fără Dumnezeu este o guvernare fără conștiință. Atâta vreme cât vom alege conducători fără Dum­nezeu, vom merge din rău în mai rău și nu există nicio speranță pentru un viitor mai bun."

Poate ca nu m-as fi apucat sa scriu despre acest subiect, care evident ca nu are (aparent) multe in comun cu tema blogului meu, daca nu as fi citit tocmai saptamana trecuta, cu sufletul la gura, o carte care nu intra de fapt in categoria cartilor pe care le citesc eu in mod obisnuit. Caci este o carte despre politica. Dar mi-a mers atat de mult la inima, incat trebuie sa o dau mai departe: Pentru un ideal comun, de Calin Georgescu. Si de atunci, parca tot imi suna-n cap cuvintele autorului, ca un cantec de jale pentru poporul roman: "In momentul acesta, pt. Romania nu conteaza stanga sau dreapta. Conteaza ceea ce se numeste interes national." "O tara trebuie condusa de oameni care sunt decisi sa faca nu politica, ci istorie." 

Caci de-abia cu cativa ani in urma, am inteles in cele din urma si eu, ca de fapt, NOI TOTI facem politica, prin tot ceea ce facem; fiecare actiune singulara a noastra are un efect asupra celorlati, si daca nu putem schimba dintr-o data toata tara, am putea avea totusi un impact hotarator, mai ales daca am invata sa fim iar uniti - oricum am avea un impact mult mai mare decat ne vine sa credem.  

Eu sunt convinsa ca noi toti am putea face foarte mult, fiecare dintre noi. Schimbarea venita "de jos", este singura schimbare durabila si cu adevarata valoare. Taranul roman a fost independent mii de ani, din pacate, nu a fost constient de marea sa putere. Acum sunt din fericire insa alte timpuri. Caci vin acum tineri idealisti si cu dragoste de glie, care arata ca se poate trai si altfel, fara grija zilei de maine, numai din munca propriilor maini: Irina, Mircea, Flavian, Willy, Teo, si multi altii.  Caci un om care nu se teme, nu este manipulabil. Un profesionist nu este coruptibil. Un om care gandeste logic si trece toate informatiile prin ciurul propriului discernamant, nu se va lasa nici mintit, nici pacalit - de nimeni!  

Imaginati-va o tara in care cei mai multi oameni isi pot asigura singuri hrana, sursele de energie, si toate celelalte lucruri necesare vietii. O tara care isi apara si respecta istoria si mostenirea lasata de strabuni. O tara cu oameni care stiu sa se iubeasca intre ei, care stiu sa transpuna in viata de zi cu zi cuvintele si invataturile lui Hristos, ajutandu-se si sprijinindu-se reciproc. Nu mai asteptati sa va vina ajutor de la UE, de la politicieni, de la imbogatitii imbuibati care trag sforile in conducerea tarii. Caci asa cum spunea tot Parintele Iustin:  "La noi nu ai cu cine să te aliezi, nu există niciun interes nobil la acești oameni poli­tici ca să ridice piatra aceasta de pe mormântul neamului nostru. O țin ferecată și cine să o ridice? Lor le merge bine acolo unde sunt, parlamen­tari, deputați, primari, au copii și rude de îngrășat. Din păcate românul a fost omul cel mai laș, în toate vremurile. Celelalte po­poare din jurul nostru au știut să se unească prin jertfa lor, în fața tancurilor rusești. La noi nu se poate face treaba asta, pentru că fiecare se crede mai papă decât Papa. Interesele și orgoliile per­sonale așa de tare întunecă mintea că fiecare vede în felul lui propriu, niciodată ca celălalt de lângă el".

Sursa WWF - Romania

Si poate Festivalul  Comunitatilor Autosustenabile de la Brasov, la sfarsitul acestei saptamani, este tocmai raspunsul cautarilor voastre, caci nu uitati ca dintotdeauna, oamenii au fost cu adevarat puternici si au reusit cel mai usor sa schimbe raul in bine, numai daca s-au unit si s-au iubit unii pe altii.

Plantele din flora spontana si hrana vie - 10 decembrie 2012, intalnire in Parcul Malou (Bruxelles)

Tocmai cand a venit si in Belgia iarna, m-am hotarat si eu in cele din urma sa organizez o intalnire si aici pentru oamenii interesati de plantele din flora spontana. Caci desi am ca si pana acum foarte putin timp, i-am promis totusi Claudiei de nu stiu cand (sunt deja cateva luni bune!) ca ne vedem, asa ca luni, intre 12.00-12.30, ne intalnim in Woluwe Shopping Center, in zona din fata magazinului bio si Exki. Ni s-a alaturat si Alina, daca cineva mai are timp si chef, este bine venit, m-as bucura insa sa ma anuntati, ca sa stiu cate persoane sunt de asteptat. Vom face o plimbare mai lunga sau mai scurta prin parcul Malou, in functie de vreme si de dispozitia fetitei Claudiei, care este tare micuta si draguta, si de dorintele careia trebuie sa tinem desigur in primul rand seama.

Mai jos, cateva fotografii facute de mine asta-vara in Parcul Titan, parcurile, cu cat mai neintretinute cu atat mai bine, sunt o sursa nemaipomenit de buna pentru plantele din flora spontana. Daca nu ar fi circulatia din oras si cateii, bucurestenii ar trai intr-un paradis natural, caci sa stiti ca veti gasi direct in fata usii blocului vostru, o multitudine de plante biencuvantate.....

Papadie, patlagina, paralute, si multe alte palnte comestibile si deosebit de folositoare pentru sanatate, cat vezi cu ochii.

Morcovul salbatic

Cicoarea

Nalba

Patlagina

Multe plante tin pana tarziu in iarna, daca aveti gradina si planati si pe langa casa, va veti bucura de frunzele lor pana la caderea zapezii. Desigur ca daca veti tine ordinedesvarsita (care este o mare tampenie in gradinarit, este ceva foarte nenatural si de aceea nici nu poate functiona fara "otravuri") fara o frunza, fara un fir de iarba, nuami plantele pe care le considerati voi folositoare, NU veti avea succes - plantele stiu mult mai bine ca orice gradinar, indifernet de cate scoli si cursuri o fi facut el la viata lui,  cum sa-si asigure cel mai bine supravietuirea si de cine sa se inconjoare!

Condurasii au fost infloriti pana acum, la inceput de decembrie (fotografia e facuta pe 18 noiembrie). Si florile si frunzele lor, sunt o mare comoara pentru sanatate si dau un gust nemipomenit de bun oricarei salate. In vara cred ca am avut peste 20 de condurasi in toata gradina. Caci eu ii iubesc tare mult, imi amintesc cu mare drag de Tante Victoria si de gradina ei fermecata: Tante Victoria era profesoara si nu ii placea sa lucreze prea mult in gradina si sa-si strice mainile, dar avea totusi, dupa mine, cea mai frumoasa gradina din Husi. Si ea punea la radacina fiecarui pom fructifer condurasi in toate culorile, care te imbatau toata vara cu mirosul lor si te scufundau intr-o mare de culoare de cum treceai de poarta micii curti, si care se plantau desigur singuri de la an la an.

Condurasii mei in vara.....

Si asa arata in vara acelasi loc din gradina mea.

Desi a nins si aici un pic si a fost si inghet la sol, limba mielului e mai frumoasa ca niciodata, inca infloreste si nu s-a lasat deloc infranta de iarna!

In ghivece am pus salata, loboda si rucola, iar racovina si cresonul cresc de la sine si le tin cald sensibilelor frunze de salata.

Pe movila de compost am si acum galbenele inflorite, florile sunt mult mai mici decat in vara, dar la fel de frumoase.

In Romania, iarna a acoperit deja plantele cu mantia ei de zapada, aici a nins numai foarte putin, deci eu am in continuare plante verzi la indemana, chiar daca nu mai este bogatia din vara. Caci asa cum imi spunea un om drag mie, toate locurile au avantajele si dezavantajelor lor - foarte corect, nu-i asa?

1 decembrie 2012 - Cucul, sărăcuțul de el, tot cântă de răsună toată țara, nu numai Bucovina, dar cine-l mai ascultă astăzi???

Părinții și bunicii noștri fac politică la greu din fotoliul comod și călduros din fața televizorului. Generația mea a vândut și țara (Roșia Montană este desigur numai vârful icebergului) și sufletul copiilor săi: căci ce vor putea ști acești copii, proveniți din familiile în care s-a trăit numai cultul banului, al puterii și al străinătății, copii crescuți în fața televizorului, admirând numai valorile străinilor, care au fost de mici  învățați că în viață totul se poate cumpăra, totul fiind numai o chestiune de preț? 

Speranța rămâne numai la tinerii care vin de-acuma, căci poate ei vor redescoperi ce înseamnă adevărata dragoste de țară. Din păcate, pe straja munților nu ne mai putem baza, căci i-am terminat și pe ei în ultimii 20 de ani,  și de aceea, dacă nu începem în cele din urmă să ne mișcăm și să ne trezim odata din somnul cel de moarte, nu va fi bine de țara noastră.... 

O componentă de bază a unei vieți sănătoase este muzica.  Și oricine poate cânta. Încercați să faceți de exemplu un duet cu Grigore Lese,  căci cântându-i cântecele, nu  veți lăsa să se piardă și să se uite toate aceste comori străvechi ale poporului român.   Cântați împreună cu copiii voștri, cu prietenii voștri, cu rudele voastre, este de fapt o datorie de onoare pentru fiecare dintre noi!

"Cântă cucu, bată-l vina
De răsună Bucovina.
Cântă cucu-ntr-un brăduţ
De răsună-n Cernăuţi.

Bucovină, plai cu flori
Unde sunt ai tăi feciori?
Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară.

Au fost duşi în altă ţară
Dar se-ntorc la primăvară.
Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi.

Munţilor cu creasta rară
Nu lăsaţi straja să piară!
Dacă piere straja voastră
Va pieri şi ţara noastră!"

 Și nu uitați nici cuvintele lui Ștefan cel Mare din drama "Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea,  cât de actuale sunt si cât de adevărate vor rămâne ele de-a pururi: 

“Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan care v-a fost baci până la adânci bătrâneţi, că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”...

Dar desigur, fiecare face ce poate, important este să facem ceva : http://www.basarabia-e-romania.ro/2012/11/14/pe-1-decembrie-megamanifestatie-unionista-la-alba-iulia/

Festivalul Comunitatilor Autosustenabile din Romania

Am preluat de la Flavian urmatorul anunt al unui festival tare interesant organizat de dl. dr. Marian Paraschiv prin asociatia CESAN:

Asociaţia   C E S A N („Centrul de Educaţie pentru SĂNătate”) prin Editura CHRISTALIN organizează
FESTIVALUL (INTER)NAŢIONAL al COMUNITĂŢILOR AUTOSUSTENABILE din ROMÂNIA

CASAFest

BRAŞOV 2012

– ediţia 1-a, 15-16 decembrie 2012 –

„Pregătind Comunităţile Autosustenabile pentru

transformările planetare aflate în curs de desfăşurare”

       Asociaţia CESAN, prin Editura Christalin, vă invită să fiţi parte activă la organizarea şi desfăşurarea unui prim Festival (Inter)Naţional al Comunităţilor Autosustenabile din România (ajutaţi fiind şi de experienţa organizării unui Festival de terapii naturale, arte şi ştiinţe spirituale, în Piaţa Sfatului din Braşov).

        Acest prim Festival al Comunităţilor Autosustenabile este dedicat facilitării unui Prim Contact între toţi cei implicaţi în organizarea şi implementarea unei forme de Comunitate Autosustenabilă în România. A avea un mediu propice şi fertil pentru conversaţii angaja(n)te pentru toţi cei dornici de o mai bună cunoaştere între participanţi şi a ideilor ce vor fi expuse – iată scopul principal al acestei manifestări în premieră naţională.

        Participanţii sosiţi din diferite părţi ale ţării vor împărtăşi din propria lor experienţă referitoare la iniţierea şi mai ales la modalităţile optime de organizare şi funcţionalizare a acestor noi structuri.

Informaţiile teoretice sosite pe diferite canale şi prin diferite surse (exemplu : informaţii oferite de Fondatori, prin mediumul Sal Rachele – a se vedea cărţile Editurii Christalin, Braşov sau Anastasia, prin Vladimir Megre – Editura Dianuşa, Tg Neamţ) dar, mai ales, experienţa practică a celor prezenţi, sosiţi din comunităţi care, unele dintre acestea, au deja o minimă „vechime” - vor fi puncte de reper în aprofundarea unor subiecte „fierbinţi” pentru cei preocupaţi de Comunităţile Autosustenabile :

 - modalităţi optime şi accesibile de construire a locuinţelor în format ecologic, de tip eco-village ;

 - autosusţinere în privinţa hranei prin dezvoltarea unor sere ecologice (şi economice) şi prin agricultura de tip permacultură ;

 - metode de întărire a imunităţii naturale şi a aspectelor psiho-emoţionale şi sufleteşti ale fiinţei umane, prin metode naturale şi accesibile celor ce trăiesc în mediul comunităţilor autosustenabile ;

 - independenţa energetică şi de transport prin informarea „la zi” în privinţa alternativelor la sursele clasice de energie şi de combustibili fosili, altele decât energia solară şi eoliană ;

 - modalităţi practice de comunicare la distanţă în afara metodelor cunoscute, de tip telefoane mobile şi internet (în cazul „căderii” reţelelor eletrice şi de comunicaţii) ;

 - problema banilor şi a alternativelor reale şi viabile la economia actuală (ne)funcţională ;

 - construirea Reţelei Comunităţilor Autosustenabile din România prin funcţionalizarea unui Centru de Contact.

  Puncte deosebite în program vor fi video-conferinţele internaţionale cu membri ai unor comunităţi autosustenabile din alte ţări - atât din Vestul Europei, cât şi din Rusia, poate chiar şi S.U.A. - care ne vor putea împărtăşi din experienţa lor, determinată de o anumită „longevitate” (de exemplu, comunitatea Findhorn din Scoţia, activă de peste 50 de ani !).

         Temele referitoare la organizarea şi dezvoltarea Comunităţilor Autosustenabile vor fi aprofundate pe tot parcursul primei zile a Festivalului (sâmbătă, 15 decembrie 2012), în timp ce a doua zi va fi dedicată continuării acestor activităţi, urmate apoi de câteva subiecte legate de tehnologiile energiei inepuizabile şi medicina holistică.

 Această manifestare în premieră va fi posibilă cu mai puţin de o săptămână înaintea punctului culminant al energiilor Primului Portal al Ascensiunii reprezentat de momentul astro-cosmic al Alinierii Precesionale din 20-22 decembrie 2012.

 Din acest motiv, partea de final al Festivalului, de duminică, 16 decembrie, va fi dedicată prezentării informaţiilor legate primordial de acest moment. Vor fi detaliate explicaţiile ştiinţifice astro-cosmologice referitoare la acest eveniment (cu revelarea „orei exacte” a momentului punctului culminant al Alinierii Precesionale ce punctează încheierea actualului Ciclu Precesional de 25.920 de ani) - pentru eliberarea conştientă de teama celor „3 zile de întuneric” ale „Apocalipsei” (inclusiv prin lansarea cărţii ce aprofundează acest subiect : „Înălţarea în Lumină a Pământului după anul 2012”).

 Fie membri ai comunităţilor deja structurate sau aflate în proces de constituire sau doar aspiranţi în a afla mai multe despre acest subiect atât de actual pentru dezvoltarea societăţii umane – vă aşteptăm cu drag la Braşov, pe 15-16 decembrie 2012, pentru a fi martori la iniţierea acestei construcţii ale cărei „cărămizi” vor constitui, cu siguranţă, una din fundaţiile solide ale societăţii româneşti aflate în curs de re-organizare.

 Vă invităm cu drag să celebrăm bucuria de A FI împreună în Energia unui Nou Început, unde Prezenţa chiar contează...

 Este Timpul să celebrăm, să ne bucurăm pentru VREMURILE MULT AŞTEPTATE care, iată, au sosit !

        Pe parcursul celor 2 zile ale Festivalului puteţi descoperi şi câteva produse şi servicii pentru întreţinerea sănătăţii din variate domenii, prin :

 

– Workshop-uri, demonstraţii practice –

 – Manifestări artistice –

 – Expoziţii cu vânzare :

 Preparate-meniuri tip “Hrană Vie” – Alimente naturale organice, ecologice –Suplimente alimentare – Sucuri naturale terapeutice – Cafea terapeutică –Plante medicinale pentru Ceaiuri – Uleiuri esenţiale pentru Aromaterapie – Produse cosmetice naturale – Cristale – Pietre semipreţioase – Bijuterii – Aparate de evaluare a stării de sănătate (prin BioRezonanţă Magnetică) – Cărţi de educaţie holistică – CD-uri şi DVD-uri cu muzică terapeutică – Proiecte de locuinţe şi alte construcţii economice şi ecologice – Aparate şi ustensile încărcate cu energie regenerabilă – Proiecte pentru energia inepuizabilă.

          Program :

        - Sâmbătă : orele 11.00-14.00 ; 15.00-19.00.

        - Duminică : orele 11.00-14.00 ; 15.00-19.00.

        INTRAREA este GRATUITĂ !

       NOTĂ : programul detaliat şi temele conferinţelor, precum şi locaţia exactă a manifestării vor fi precizate în zilele următoare.

Adevarul despre caju

Sau de ce am recomandat eu intotdeauna folosirea nucilor (alunelor) autohtone.

"Nucile" de caju (din punct de vedere botanic NU sunt nuci!) sunt fructele copacului Anacardium occidentale si cresc la terminatia unui fruct aparent, un soi de mar sau de para (am intalnit folositi amandoi termenii), puteti vedea exact cum arata in realitate AICI.

Aceste fructe caju (NU sunt nici seminte!) sunt inconjurate de o coaja tare, care contine substante toxice si de aceea este necesar ori ca fructele sa fie supuse unui tratament termic pentru a neutraliza aceste substante, ori sa fie deschise manual cu niste manusi speciale. 

Si cu aceasta cred ca am spus deja tot. Va dati seama singuri, ca in primul rand nu veti avea niciodata certitudinea ca fructele de caju pe care tocmai le-ati achizionat la un pret nesimtit (imi pare rau, dar altfel nu mai pot fi catalogate preturile practicate actual in Romania) nu sunt tratate termic, in al doilea rand, este clar ca cele ieftine,  in niciun caz nu au cum sa fie rezultatul  unei munci manuale, atat de migaloase. Deci,  devine sper din ce in ce mai clar pentru toata lumea, ca probabilitatea de a gasi caju raw 100% este aproape de ZERO. Deci, de ce sa dati atat de multi bani pe un produs exotic, care poate fi inlocuit foarte usor si bine cu un produs similar romanesc, de calitate net superioara???

In dreapta, caju-ul proaspat cules. La mijloc, caju-ul dupa ce s-a indepartat coaja tare. In stanga, caju-ul cum il cunoastem din pungile frumos ambalate ale magazinelor.

Recunosc ca pentru anumite creme fine, caju-ul este indispensabil, si cu siguranta ca nu este un capat de lume, daca mai folositi din cand in cand si caju. Important este insa sa nu va mai lasti pacaliti de articolele de genul "Fructul X sau nuca Y, secretul tineretii vesnice, vindeca cancerul, bla-bla, s.a.m.d". Acestea nu sunt decat strategii agresive de marketing, care au ca scop principal vanzarea unui produs si nu pastrarea sanatatii voastre. In general, NU exista un singur produs minune, asa cum ni se sugereaza de nenumarate ori in presa sau pe bloguri, pe care daca l-am consuma, ne-am putea vindeca de cele mai oribile boli si ne-am putea recupera pentru totdeauna sanatatea. Natura ne-a pus la dispozitie o larga paleta de fructe, legume, seminte, nuci, deci este bine sa consuma o varietate de alimente, dar siguri puteti fi numai de lucrurile pe  care le-ati produs sau vi le-ati procurat cu propriile maini!!

Iar nucile "romanesti"  ori le puteti cumpara de la piata (si sunt 100% raw si bio, nu sunt tratate in niciun fel, caci nucii nu se stropesc), ori le adunati singuri toamna de la o margine de drum sau de padure. 

In Germania, aveam deja locurile mele unde adunam in fiecare an cu copiii nuci, pe malul raului Mosela. Aici in Belgia, vecinii au doi nuci, asa ca i-am intrebat daca putem sari in gradina lor ca sa adunam nuci (ei nu le culeg), si desigur ca ne-au permis acest lucru, asa ca ne-am gasit si aici o sursa buna (au o gradina salbatica, nu fac nimic in ea) si gratuita de nuci. 

Mai jos, fotografiile facute anul trecut la Mosela, in luna octombrie, la cules de nuci:

Am facut bineinteles si pic-nic, caci acolo adunam si mere si nuci si topinambur, era munca "grea".... Asa ca mi-am luat de acasa un borcan cu varza murata amestecata cu morcov si telina rase, ceapa taiarta marunt si putin ulei, am adunat de acolo nuci si frunze verzi si gata a fost un pranz perfect!

Copiii mei in barca pe apa (noi faceam mereu baie in rau, caci gasisem un loc de vis), clima este foarte blanda pe valea Moselei si daca e soare, pietrele se incalzesc imediat, "sezonul de plaja" incepea in aprilie si se termina in octombrie....

Si daca tineti sa mancati neaparat caju crud, il puteti cumpara de la Orkos (daca veti cumpara o data, veti vedea diferenta de gust, fata de tot ceea ce ati mancat pana acum din magazinele romanesti; eu insa chiar si de la ei nu iau niciodata fara coaja, ci numai caju in coaja  - cu coaja subtire, ca in mijlocul primei fotografii de sus).
Uitam sa subliniez ca niciun taran roman cu picioarele pe pamant si capul pe umeri nu si-ar curata de coji din toamna toata recolta de nuci. Nucile se pastreaza in coaja, se curata o data numai cantitatea de care este nevoie. Iar crude, nucile pot fi consumate neinmuiate numai cand sunt proaspete, daca sunt deja depozitate trebuie neaparat puse in apa (cel mai bine peste noapte) inainte de a fi mancate.

O adevaratǎ româncǎ de poveste - doamna Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009)

A fost odatǎ ca niciodatǎ, ca dacǎ n-ar fi, nu s-ar mai povesti... A fost odatǎ ca niciodatǎ un om bun şi blând, harnic şi sǎritor, senin şi întelept, mare iubitor de oameni şi de Dumnezeu. Un om nǎscut şi crescut la ţarǎ, care nu a uitat nicio clipa de unde a plecat, care şi-a pǎstrat pânǎ la moarte sufletul curat şi cristalin, precum şi bunul-simţ ieşit din comun al ţǎranului român autentic: sufletul unui om iubitor de neam şi de glie, care ştie sǎ rǎmânǎ o viaţǎ întreagǎ un apǎrǎtor al valorilor naţionale, pǎstrând cu sfinţenie tradiţiile şi datinile, moştenirea cea mai de preţ primitǎ de la strǎbunii noştri. Un om fǎrǎ studii, diplome şi titluri multe şi care mai de care mai sonore. Însǎ un om cu mintea ascuţitǎ şi deschisǎ, cǎci viaţa, cu toate urcuşurile şi coborâşurile ei, va rǎmâne întotdeauna cea mai importantǎ şcoalǎ pe care oricine dintre noi o va absolvi vreodatǎ. 

Foto: Formula AS

Acest om între oameni s-a numit Elena Niţǎ Ibrian. Unii dintre noi o cunosc bine, cǎci mulţi au binecuvântat clipa când le-a ieşit, într-un fel sau altul, în cale; pentru ei, buna doamnǎ va rǎmâne de-a pururi îngerul pǎzitor care le-a salvat viaţa, redǎruindu-le  sǎnǎtatea şi liniştea sufleteascǎ, fǎcând totul, fǎrǎ sǎ aştepte ceva în schimb, fǎrǎ sǎ cearǎ vreo rǎsplata.

Din pǎcate, pentru mulţi însǎ, numele Elena Niţǎ Ibrian este total necunoscut. Chiar şi pentru o mare parte din oamenii care deja  s-au strǎduit de ceva timp sǎ gǎseascǎ un mod de alimentaţie sǎnǎtos şi natural. Tot mai des este prezentat modul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie crudivorǎ, în mod eronat în presǎ, ca fiind ceva cu totul nou, modern, tocmai venit desigur din SUA, "ţara tuturor posibilitǎţilor". Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are în România, tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian, tradiţie lungǎ. Vântul nu mai "bate" dinspre Vest, de peste mǎri şi ţǎri, ci de-aproape de noi: din Moldova, mai exact de la Piatra Neamţ. Cǎci acolo a trǎit şi a muncit doamna Ibrian, şi de-acolo a daruit luminǎ şi pace, în peste 60 de ani, tuturor celor aflaţi la nevoie - şi continua sǎ o facǎ de fapt  chiar şi acum, dupǎ moartea sa. Doamna Elena Niţǎ Ibrian a înţeles cu adevǎrat înseamnǎtatea hranei naturale pentru fiinţa umanǎ, nu în ultimul rând, pentru ca a primit şansa sǎ constate în practica de zi cu zi, în nenumaratele cazuri ale oamenilor grav bolnavi care i-au cerut ajutorul, beneficiile extraordinare  pentru recâştigarea sǎnǎtǎţii ale unui regim de viata cu hrana vie. Nu s-a gândit în primul rând la câstigul personal pe care l-ar putea avea din acapararea unui domeniu nou şi necunoscut în ţara noastrǎ, ci s-a gândit la miile de bolnavi, care ar putea sǎ-şi recapete sǎnǎtatea într-un mod atât de simplu, de ieftin şi de lipsit de suferinţǎ, prin simpla schimbare a modului de viaţǎ şi de alimentaţie. Şi aşa nota doamna Elena Niţǎ Ibrian în încheierea introducerii cǎrţii "Tinereţe fǎrǎ bǎtrâneţe cu hrana naturalǎ", aparutǎ la Editura EIKON - 2004:

"Am pus suflet din sufletul meu în aceste rânduri cu gândul la om şi la sǎnştatea acestuia. Când demult voi fi oale şi ulcele, mǎ voi bucura de acolo, de sus, de sǎnǎtatea generaţiilor viitoare care vor fi fericite cǎ sunt sǎnǎtoase şi pline de voie bunǎ, urmând un regim de viaţǎ natural, dupa exemplul vieţii mele. Acum, când am trecut pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasǎ sǎ ştiu cǎ am lǎsat ceva folositor pentru cei ce vin dupǎ mine!"

Pentru cei care nu o cunosc înca pe inegalabila doamnǎ a "bucǎtǎriei fǎrǎ foc", povestea sa pe scurt:

"Doamna Elena Niţǎ Ibrian s-a nǎscut pe 12 noiembrie 1921, în Bucovina, într-o familie simplǎ de ţarani români. Dupa moartea timpurie a pǎrinţilor sǎi, a fost nevoitǎ sǎ se ocupe de cei opt fraţi mai mici ai sǎi, pâna a ajuns fiecare la casa lui. De la bunica sa, doftoroaia satului, a învaţat sǎ cunoascǎ şi sǎ iubeascǎ natura, “a moştenit” de la ea, cunoştinţe vechi şi tainice despre plantele din flora spontanǎ şi despre puterea lor nemaipomenitǎ de vindecare. De la mama sa, a învǎţat ţesutul la rǎzboiul de  ţesut şi vopsirea lânei cu ajutorul plantelor. Şi-ar fi dorit foarte mult sǎ studieze biologia, din pacate, în acele timpuri, comuniştii veniserǎ în România la putere, tatǎl sǎu fusese declarat chiabur, de aceea, i s-a permis  sǎ urmeze doar o şcoalǎ superiorǎ de menaj. A devenit apoi tapiser, îşi creea singurǎ din plante vopselele pentru covoarele şi tapiseriile sale. Din pǎcate, fixarea culorilor nu se putea face fǎrǎ chimicale, iar doamna Ibrian lucra fǎrǎ mascǎ, ceea ce a fǎcut, ca la numai 25 de ani, sǎ i se sǎlǎşluiascǎ deja cancerul în gâtul sǎu. A fost tratatǎ fǎrǎ succes în spital, iar apoi a fost trimisǎ de medici, care nu mai ştiau cum sǎ o ajute mai departe, sǎ moarǎ acasǎ. Scuipa deja sânge, era imobilizatǎ la pat, nu mai putea sǎ mai mǎnânce, soţul sǎu era pregatit pentru moartea iminenta, cumpǎrase deja sicriul. Şi în aceastǎ situaţie disperatǎ,  soţul sǎu aude de la o cunoştinţǎ venitǎ din Canada, despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume şi de fructe. Doamna Elena Niţǎ Ibrian se decide sǎ încerce şi acest tratament, în situaţia în care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut. La inceput, soţul sǎu era nevoit sǎ-i administreze sucurile  cu pipeta, dupǎ puţine zile însǎ, doamna Ibrian reuşea deja sǎ bea sucurile cu linguriţa, iar dupǎ numai 6 sǎptǎmâni se vindecase în mod miraculos, putea iar sǎ mǎnânce şi sǎ mergǎ!!!! Doamna Elena Niţǎ Ibrian începu sǎ studieze toate carţile şi toate articolele despre hrana vie pe care  reuşea sǎ şi le procure, începu sǎ cerceteze  aprofundat puterea terapeuticǎ a plantelor din flora spontanǎ, începu sǎ adune şi sǎ dea mai departe toate aceste informaţii deosebit de importante, încercand sa aducǎ  la urechile câtor mai mulţi oameni, dovezile incontenstabile referitoare la puterea tǎmǎduitoare ieşitǎ din comun a hranei vii.  Doamna Elena Niţǎ Ibrian a scris peste 40 de cǎrţi de sǎnǎtate şi  nenumǎrate articole, s-a angajat foarte mult pentru pǎstrarea valorilor culturale tradiţionale, înfiinţând la vârsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Şi pentru cǎ în România, în special bǎtrânii au fost foarte greu loviţi de saracie,  a pus, cu banii câştigaţi cu cǎrţile sale, bazele unui azil pentru persoanele în etate, sǎrǎcite la bǎtrâneţe, dupǎ o viaţǎ de muncǎ. Nici un om nu a plecat de la buna doamnǎ cu mâinile goale, fiecare a primit sfaturile, plantele, reţetele sau leacurile pentru care o cǎutase  – şi totul fǎrǎ ca doamna Ibrian sǎ fi aşteptat vreo rǎsplatǎ. A facut totul, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu şi pentru creaţia divinǎ, pentru oameni, pentru naturǎ şi pentru toate fiinţele acestei lumi.

Doamna Elena Nita Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009. Cu câteva sǎptǎmâni înainte de moartea sa, mai organizase o demonstraţie de hranǎ vie pentru câteva zeci de persoane cu dizabilitǎţi din Piatra Neamţ, fiind ajutatǎ de numai   6 persoane. Tot în vara anului 2009, a mai acordat un interviu extraordinar (a vorbit aşa de liniştitor despre moarte, de parca ar fi ştiut ca în curând urma sǎ pǎrǎseascǎ aceastǎ lume) revistei  Formula AS şi a lucrat pânǎ în ultima clipǎ la cǎrţile şi la articolele sale."

Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învinǎ cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie o boalǎ grea. Aceast om,  s-a îmbolnǎvit atât de grav, la o vârstǎ atât de fragedǎ şi totuşi a reusit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste 60 de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea  şi frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind dimpotrivǎ sǎ ducǎ o viaţǎ minunatǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci este o metodǎ infailibilǎ de tratament şi  reprezintǎ  un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian ne-a demonstrat tuturor, ce înseamnǎ sǎ fii  cu adevǎrat un om bun,  un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi, atunci când ne-a creat.

Mostenirea lǎsatǎ nouǎ de doamna Ibrian are o valoare imensǎ. Mult prea puţini înţeleg însǎ acest lucru, puţini ştiu sǎ o preţuiascǎ cu adevǎrat. În lumea strǎlucitoare şi ţipǎtoare a presei româneşti actuale nu mai este loc pentru pomenirea unui om care a facut cinste numelui de român. Istoria ne-a dat nenumǎrate lecţii pânǎ acum, se pare însǎ cǎ poporul român rǎmâne mai departe corigent la materia "respectarea şi cinstirea înaintaşilor de vazǎ ai neamului românesc". Pǎcat, mare pǎcat!

"Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară."

- Mihai Eminescu -  

"În România sînt muzee și monumente istorice cu o extraordinară încărcătură culturală, dar lipsesc cu desăvîrșire știința și pasiunea, și interesul, și inteligența de a valorifica astfel de daruri ale istoriei noastre. Patriotismul nostru, strict declarativ, e lipsit de dimensiunea faptică, iar în privința respectului pentru ceea ce au făcut înaintașii noștri sîntem, să recunoaștem, deficitari. Vorbim despre mîndria de a fi români, dar lăsăm să se distrugă un patrimoniu cultural inestimabil, fără nici o tresărire."

                          - Carmen Musat, "Patriotism de mucava și valori autentice" -

Mihaela Walter
Belgia, noiembrie 2012
Bibliografie
Elena Nita Ibrian, Tinerete fara batranete cu hrana naturala, Eikon 2004
Formula As http://www.formula-as.ro/2006/710/diverse-13/d-na-elena-nita-ibrian-vrea-sa-infiinteze-un-muzeu-etnografic-6864
 Otilia Teposu - http://www.formula-as.ro/2009/870/medicina-naturii-44/elena-nita-ibrian-mancati-crud-si-curat-si-veti-fi-sanatosi-11145