Despre alimentatia sanatoasa a copiilor s-au scris sute de mii de carti, iar internetul abunda in informatii legate de aceasta tema. Dar poate tocmai de aceea, multi parinti se simt cu adevarat depasiti de volumul imens de informatii si chiar au adesea o senzatie stranie: cu cat citesc mai mult, cu atat au impresia ca stiu mai putin ce ar trebui si ce ar fi cel mai bine sa faca. Caci de multe ori, parerile expertilor sunt contradictorii.
In principiu, este cel mai usor lucru din lume sa ne hranim copiii intr-un mod sanatos, eu as merge chiar atat de departe, incat as spune ca se afla in genele noastre cunoasterea acestor lucruri. Caci orice pisica, orice vaca, orice furnica stie ce este bun pentru copilul sau - oare de ce nu stiu si femeile tot atat de bine? Poate doar pentru ca cele mai multe dintre mamele din ziua de astazi nu mai stiu sa-si asculte instinctul de mama si vocea inimii?
Desigur ca putem sa ne hranim copiii numai in conformitate cu studiile stiintifice actuale (fara a uita insa, ca nu de putine ori, ce este astazi adevarat pentru oamenii de stiinta, poate fi in numai cateva luni cu totul fals!), lansandu-le pe acestea sa ne dicteze ce trebuie sa primeasca zilnic copilul nostru. Sau putem sa mergem pe mana naturii si a creatiei divine si sa fim linistiti, impacati si siguri ca tot ce are nevoie pruncul nostru pentru a se dezvolta bine, ne si este pus la dispozitie.
Din pacate, multe mame sunt convinse ca nu sunt mame bune daca nu le gatesc copiilor in fiecare zi o multitudine de mancaruri. De aceea, in internet are loc o adevarata vanatoare de retete, numarul blog-urilor si site-urilor culinare a atins o cifra (pentru mine) incredibila, iar cartile de retete, cu fotografii care mai de care mai apetisante (desi multe dintre ele, facute de food designeri, nici macar nu sunt comestibile in realitate - iar ne lasam pacaliti si dusi de nas!), se vand mai ceva ca painea calda. Si pentru ca eu insami intru cumva in aceasta categorie, am sa expun astazi mai explicit si propria parere. Si voi incerca sa si impartasesc putin din experienta familiei noastre.
Baiatul meu are acum 14 ani, iar diferenta dintre conceptiile mele alimentare dinainte de nasterea sa si cele de astazi sunt la fel de diferite ca ziua si noaptea. Daca vreti sa va faceti o idee cu adevarat buna despre ce inseamna o alimentatie cu adevarat sanatoasa, lasati blogurile frumos colorate si cititi neaparat cartile scrise de marii medici cu o experienta foarte bogata si indelungata in domeniu: dr. Kousmine, dr. Bircher-Benner, dr. Schnitzer, dr. Bruker, dr. Schatalova s.a.m.d.
Ideea centrala urmarita de toti acesti medici este una singura si ea a fost exprimata cel mai succint de marele om de stiinta german, profesorul Werner Kollath: "Lasati hrana sa fie cat mai naturala posibil!"
De aceea, ca o eleva silitoare a unor astfel de profesori extraordinari, eu am si incercat dintotdeauna, sa le ofer copiilor mei cat mai multe fructe si legume ca atare, doar curatate si cat mai putin prelucrate in vreun fel.
Si probabil ca tocmai din acest motiv, copiii mei nu au mancat mult timp salata, nu le placea deloc talmesul-balmesul din salatiera. Astfel incat, lor le dadeam pe farfurie aceleasi legume ca in salata, numai taiate pe cat de putin posibil. Cea mai mare placere au avut-o insa intotdeauna, cand manancau fructele si legumele direct in gradina (lucru valabil si pentru mine). Si cel mai bun gust au legumele plantate chiar de ei! Chiar si astazi, dupa atatia ani, copiii mei se bucura inca foarte tare de un astfel de aranjament:
Din pacate, multe mame sunt convinse ca nu sunt mame bune daca nu le gatesc copiilor in fiecare zi o multitudine de mancaruri. De aceea, in internet are loc o adevarata vanatoare de retete, numarul blog-urilor si site-urilor culinare a atins o cifra (pentru mine) incredibila, iar cartile de retete, cu fotografii care mai de care mai apetisante (desi multe dintre ele, facute de food designeri, nici macar nu sunt comestibile in realitate - iar ne lasam pacaliti si dusi de nas!), se vand mai ceva ca painea calda. Si pentru ca eu insami intru cumva in aceasta categorie, am sa expun astazi mai explicit si propria parere. Si voi incerca sa si impartasesc putin din experienta familiei noastre.
Baiatul meu are acum 14 ani, iar diferenta dintre conceptiile mele alimentare dinainte de nasterea sa si cele de astazi sunt la fel de diferite ca ziua si noaptea. Daca vreti sa va faceti o idee cu adevarat buna despre ce inseamna o alimentatie cu adevarat sanatoasa, lasati blogurile frumos colorate si cititi neaparat cartile scrise de marii medici cu o experienta foarte bogata si indelungata in domeniu: dr. Kousmine, dr. Bircher-Benner, dr. Schnitzer, dr. Bruker, dr. Schatalova s.a.m.d.
Ideea centrala urmarita de toti acesti medici este una singura si ea a fost exprimata cel mai succint de marele om de stiinta german, profesorul Werner Kollath: "Lasati hrana sa fie cat mai naturala posibil!"
De aceea, ca o eleva silitoare a unor astfel de profesori extraordinari, eu am si incercat dintotdeauna, sa le ofer copiilor mei cat mai multe fructe si legume ca atare, doar curatate si cat mai putin prelucrate in vreun fel.
Si probabil ca tocmai din acest motiv, copiii mei nu au mancat mult timp salata, nu le placea deloc talmesul-balmesul din salatiera. Astfel incat, lor le dadeam pe farfurie aceleasi legume ca in salata, numai taiate pe cat de putin posibil. Cea mai mare placere au avut-o insa intotdeauna, cand manancau fructele si legumele direct in gradina (lucru valabil si pentru mine). Si cel mai bun gust au legumele plantate chiar de ei! Chiar si astazi, dupa atatia ani, copiii mei se bucura inca foarte tare de un astfel de aranjament:
Ciresele raman cele mai frumoase bijuterii ale noastre, fetita mea poarta in fiecare vara astfel de cercei. |
De aceea, eu am grija toata vara sa am in casa fructe de sezon, rosii, ardei, castraveti, salate si toate celelalte bunatati care ne stau la dispozitie din belsug in acest sezon.
Iarna avem mereu pe masa seminte si nuci:
Si tot iarna am grija sa prefer alimentele (morcovi, patrunjel, sfecla, telina, napi, varza, cereale, seminte, nuci) care se pot pastra in mod natural o perioada mai indelungata de timp. Insa natura, generoasa cum numai ea stie sa fie, ne ofera in continuare, chiar si in acest sezon, o multime de bunatati proaspete (cine stie sa caute, va si gasi!):
Din gospodaria mea, lipsesc cu desavarsire zaharul, grasimile rafinate, produsele cu E-uri (camara mea arata exact ca si camara bunicii mele: este plina de borcane, cosuri, saci si pungi de hartie). Pur si simplu eu NU am zahar in casa - multi nu pot sa-si imagineze asa ceva, dar eu traiesc asa inca din 2004 (atunci am decis ca zaharul trebuie scos in totalitate din casa). Si uitati ca supravietuiesc foarte bine! De la super-market (merg cam o data pe luna), eu cumpar apa minerala, prosoape de bucatarie, detergenti si alte produse de acest gen. Legumele, fructele, cerealele, semintele le cumpar in stare proaspata, in cea mai mare parte direct de la producator sau de la oameni pe care ii cunosc si despre care stiu ca se straduie sa vanda numai produse de calitate.
Insa, intre timp copiii mei au crescut, mananca de-acum si ei salata, mai ales cand se afla intr-un restaurant. Si au adunat idei multe si bune, de exemplu, cel mai mult le place sa organizeze si acasa un "bufet de salate" - dupa ideea lor am organizat si mesele la seminarul de hrana vie de la Viscri.
Din gospodaria mea, lipsesc cu desavarsire zaharul, grasimile rafinate, produsele cu E-uri (camara mea arata exact ca si camara bunicii mele: este plina de borcane, cosuri, saci si pungi de hartie). Pur si simplu eu NU am zahar in casa - multi nu pot sa-si imagineze asa ceva, dar eu traiesc asa inca din 2004 (atunci am decis ca zaharul trebuie scos in totalitate din casa). Si uitati ca supravietuiesc foarte bine! De la super-market (merg cam o data pe luna), eu cumpar apa minerala, prosoape de bucatarie, detergenti si alte produse de acest gen. Legumele, fructele, cerealele, semintele le cumpar in stare proaspata, in cea mai mare parte direct de la producator sau de la oameni pe care ii cunosc si despre care stiu ca se straduie sa vanda numai produse de calitate.
Insa, intre timp copiii mei au crescut, mananca de-acum si ei salata, mai ales cand se afla intr-un restaurant. Si au adunat idei multe si bune, de exemplu, cel mai mult le place sa organizeze si acasa un "bufet de salate" - dupa ideea lor am organizat si mesele la seminarul de hrana vie de la Viscri.
|
Cand si cand, ne mai rasfatam si cu fructe tropicale (numai de la Orkos), dar baza este intotdeauna alcatuita din fructe si legume regionale de sezon. |
Iar indiferent ce gatiti pentru familiile voastre, cautati sa faceti totul cat mai simplu. Evitati retetele complicate, caci tot ce este prea tare prelucrat (chiar si de voi in propria bucatarie), pierde o mare parte din valoarea sa nutritiva. Si totodata, castigati in acest fel si un timp deosebit de pretios, pe care il puteti folosi astfel mult mai bine, bucurandu-va de copiii vostri. Caci credeti-ma pe cavant (desi am spus mereu altceva, de data aceasta va rog sa ma credeti pe cuvant), anii copilariei trec ca vantul, nici nu o sa va dumiriti bine si o sa remarcati, ca parca dintr-o data, copiii sunt mari si au deja propria lor viata.
Retetele pe care le stiu mamele, bunicile si matusile voastre sunt de cele mai multe ori mult mai bune decat cele pe care le gasiti in internet. Eu am de la mama o gramada de retete si "raw" si "vegane", caci mama, fiica de preot, tinea toate posturile de peste an. Si toate retetele ei au batut cartile moderne de bucatarie vegana!! Iar pe de alta parte, pastrati astfel si o relatie buna cu membrii familiei voastre, dand in acelasi timp si copiilor un exemplu bun. Caci de ce ne mai miram, ca astazi, cei mai multi copii nici nu vor sa auda ce au de spus parintii, ci cauta raspunsurile mai inainte de toate in internet?
Repet, caci nu este nevoie sa schimb o virgula, ce spuneam anul trecut in martie: Atenție la alimentația copiilor - multe carii ale dinților de lapte sunt provocate de consumul de băuturi dulci (cele mai bine le oferiți de la început băuturi neîndulcite, apa sau ceai de plante) din biberon, și ca urmare a faptului că mulți copii folosesc sticla cu biberon, ca pe o suzetă, ținând-o mult în gură, dinții având astfel mult prea mult timp contact cu lichidele îndulcite (copiii nu ar trebui lăsați să umble prin casă cu sticla cu biberon ținută între dinți!). Nici fructele uscate nu trebuie oferite copiilor fără limite, căci și ele provoacă carii! La fel și mierea de albine. Dar mai ales, nu le pervetiți gustul copiilor cu tot felul de torturi raw, budinci și alte minunății, lăsați-le cel mai bine să rămână ceva special, doar pentru anumite ocazii și oferiți-le în schimb zilnic, fructe proaspete, organice, cât mai puțin tăiate, curățate, transformate etc.
Repet, caci nu este nevoie sa schimb o virgula, ce spuneam anul trecut in martie: Atenție la alimentația copiilor - multe carii ale dinților de lapte sunt provocate de consumul de băuturi dulci (cele mai bine le oferiți de la început băuturi neîndulcite, apa sau ceai de plante) din biberon, și ca urmare a faptului că mulți copii folosesc sticla cu biberon, ca pe o suzetă, ținând-o mult în gură, dinții având astfel mult prea mult timp contact cu lichidele îndulcite (copiii nu ar trebui lăsați să umble prin casă cu sticla cu biberon ținută între dinți!). Nici fructele uscate nu trebuie oferite copiilor fără limite, căci și ele provoacă carii! La fel și mierea de albine. Dar mai ales, nu le pervetiți gustul copiilor cu tot felul de torturi raw, budinci și alte minunății, lăsați-le cel mai bine să rămână ceva special, doar pentru anumite ocazii și oferiți-le în schimb zilnic, fructe proaspete, organice, cât mai puțin tăiate, curățate, transformate etc.
Nu le distrugeti copiilor sanatatea cu tot felul de prajeli si de dulciuri indigeste, fiti intotdeauna constinenti ca nu le faceti copiilor astfel nicio favoare (nu am inteles niciodata de ce atatea mame considera ca fac un lucru bun, facand de exemplu clatite pentru micul dejun al copiilor?!?). Placerea gustului nu justifica in niciun fel riscurile pe care le aduce un aliment nesanatos!
Sigur ca nu veti putea scoate complet toate lucrurile nesanatoase si ca nu veti reusi sa creati o viata perfecta, acesta nici nu este scopul pe care ar trebui sa-l urmariti, caci nu duce nicaieri! Mai ales in viata de familie trebuie facute si foaret multe compromisuri, si nu trebuie sa uitam, ca nu putem impune nimanui ceva cu forta. Iar dupa parerea mea legea dragostei primeaza in orice situatie. De aceea, eu nici nu m-as certa cu parintii mei sau cu soacra mea si nici nu le-as interzice copiilor sa mearga la bunicii lor, numai pentru ca acestia nu inteleg ca nu le fac niciun bine indoapandu-i cu dulciuri. Relatia lor sufleteasca este mult mai importanta ca raul pe care il pot face cateva bomboane si o ciocolata (atata timp cat copiii nu mananca acasa dulciuri, nici nu mi-as face prea multe ganduri de cele cateva lucruri pe care le mananca in "deplasare"). As incerca poate sa educ bunicii, dar tot din proprie experienta, stiu ca este o incercare cam lipsita de speranta. Mai degraba le explicati copiilor ce este bine. Si intr-o buna zi, veti constata ca au inteles foarte bine mesajul. Ceea ce nu ii va impiedica totusi sa manance si mai departe, cu o placere deosebita, ciocolata oferita pe ascuns de bunici......
Sigur ca nu veti putea scoate complet toate lucrurile nesanatoase si ca nu veti reusi sa creati o viata perfecta, acesta nici nu este scopul pe care ar trebui sa-l urmariti, caci nu duce nicaieri! Mai ales in viata de familie trebuie facute si foaret multe compromisuri, si nu trebuie sa uitam, ca nu putem impune nimanui ceva cu forta. Iar dupa parerea mea legea dragostei primeaza in orice situatie. De aceea, eu nici nu m-as certa cu parintii mei sau cu soacra mea si nici nu le-as interzice copiilor sa mearga la bunicii lor, numai pentru ca acestia nu inteleg ca nu le fac niciun bine indoapandu-i cu dulciuri. Relatia lor sufleteasca este mult mai importanta ca raul pe care il pot face cateva bomboane si o ciocolata (atata timp cat copiii nu mananca acasa dulciuri, nici nu mi-as face prea multe ganduri de cele cateva lucruri pe care le mananca in "deplasare"). As incerca poate sa educ bunicii, dar tot din proprie experienta, stiu ca este o incercare cam lipsita de speranta. Mai degraba le explicati copiilor ce este bine. Si intr-o buna zi, veti constata ca au inteles foarte bine mesajul. Ceea ce nu ii va impiedica totusi sa manance si mai departe, cu o placere deosebita, ciocolata oferita pe ascuns de bunici......
Pentru retete gatite, eu recomand in primul rand cartile doamnei Ibrian, retetele din bucataria creativa, cu felurile de mancare care contin si alimente fierte si crude sunt o buna solutie de mijloc (am inceput sa fac mai multe dintre aceste retete pentru blogul dedicat bunei doamne, ca sa profite astfel cat mai multi oameni de invataturile ei). Iar de pe blog-uri, prefer retetele Cristelei Georgescu si ale Corneliei Marin.
In ceea ce priveste cantitatea pe care "trebuie" sa o manance zilnic un copil, eu am o conceptie (care nu imi apartine, am dobandit-o dupa ani lungi de studiu, cu ajutorul unor pedagogi si a unor medici minunati) care ii scoate pe cei mai multi dintre parinti din minti: eu am incredere totala, ca ORICE copil sanatos stie exact cat are nevoie sa manance. Copilul trebuie sa invete sa-si respecte senzatiile de foame si de satietate. Si cum poate sa invete acest lucru, daca i se arata zilnic ca ceea ce simte el este fals si ca parintii lui stiu mult mai bine ce-i trebuie, indopandu-l ca pe o gasca?
Cand baiatul meu era mic, masa era si pentru noi o lupta in toata puterea cuvantului (hai mai ia o gura pentru mama, si-nca una pentru papa, pentru bunica - ajungeam sa luam la rand toate rudele, prietenii si chiar si animalele de plus...). Mi-a trebuit ceva timp ca sa pricep ca se incerca de fapt rezolvarea unor probleme, de cu totul alta natura, la masa (recomand cu caldura cartile profesorului Rudolf Dreikurs, caci ele ajuta foarte mult la intelegerea profunda a relatiei parinte-copil). Si recunosc iar foarte sincer, ca mi-a trebuit sa adun foarte multa putere, ca sa ajung sa pot lasa copiii sa decida cat mananca. Eu am dicatat ca mama doar CE se pune pe masa, dar nu si CAT mananca fiecare copil. Acest lucru functioneaza foarte bine daca li se ofera copiilor numai alimente integrale si naturale, iar intre mese nu li se dau copiilor decat fructe si legume crude, iar de baut, doar apa si/sau bauturi naturale neindulcite (ATENTIE, sucurile de fructe din comert, chiar si cele cu adevarat naturale, sunt PASTEURIZATE, caci altfel cum v-ati imagina ca ar putea sa tina un suc de portocale luni de zile fara sa se altereze??).
Totusi, nu uitati ca hrana nu este totul in viata. Si mai ales aduceti-va in fiecare zi aminte, ca o masa in familie, intr-o atmosfera plina de pace si armonie, este o adevarata binecuvantare: si pentru corp si pentru minte si pentru suflet.
Cateva reguli de baza:
- incercati sa mancati impreuna cu copiii vostri macar o data pe zi;
- nu intrerupeti masa pentru a raspunde la telefon;
- nu lasati televizorul deschis in timpul mesei (cel mult, o muzica placuta in surdina);
- nu abordati discutarea problemelor in timpul mesei;
- nu lasati sa se aprinda o cearta in acest timp;
- creati o atmosfera placuta la masa - o fata de masa curata, cateva lumanari, servetele colorate si niste flori pot face adevarate minuni;
- incepeti intotdeauna masa cu o rugaciune si multumiti de fiecare data, fie si numai in gand, pentru hrana care vi se daruieste. Caci nu este de la sine inteles sa avem ceva de mancare in fiecare zi - noi toti cei care nu am stiut vreodata ce inseamna foamea, suntem cu adevarat privilegiati ai sortii! Eu am invatat de la Parintele Teofil Paraian cea mai frumoasa rugaciune pentru masa, pe care si copiii mei o iubesc foarte mult: "Cruce-n cer, cruce-n pamant, cruce-n locul in care ma culc, cruce-n casa, cruce-n masa, ingerii prin jur de casa, Dumnezeu cu noi la masa".
Tema referitoare la alimentatia copiilor este foarte stufoasa si eu nu am pretentia ca o pot aborda integral: probabil ca am uitat multe lucruri si cu siguranta ca nici eu nu stiu, la fel ca si restul oamenilor, totul - aceste lucruri raman de fapt si mai departe un apanaj divin....
In concluzie, cuvintele cheie caracteristice unei alimentatii cu adevarat sanatoasa ar fi: NATURAL, ORGANIC, INTEGRAL (NOI). Simplu ca buna ziua, nu credeti?
In ceea ce priveste cantitatea pe care "trebuie" sa o manance zilnic un copil, eu am o conceptie (care nu imi apartine, am dobandit-o dupa ani lungi de studiu, cu ajutorul unor pedagogi si a unor medici minunati) care ii scoate pe cei mai multi dintre parinti din minti: eu am incredere totala, ca ORICE copil sanatos stie exact cat are nevoie sa manance. Copilul trebuie sa invete sa-si respecte senzatiile de foame si de satietate. Si cum poate sa invete acest lucru, daca i se arata zilnic ca ceea ce simte el este fals si ca parintii lui stiu mult mai bine ce-i trebuie, indopandu-l ca pe o gasca?
Cand baiatul meu era mic, masa era si pentru noi o lupta in toata puterea cuvantului (hai mai ia o gura pentru mama, si-nca una pentru papa, pentru bunica - ajungeam sa luam la rand toate rudele, prietenii si chiar si animalele de plus...). Mi-a trebuit ceva timp ca sa pricep ca se incerca de fapt rezolvarea unor probleme, de cu totul alta natura, la masa (recomand cu caldura cartile profesorului Rudolf Dreikurs, caci ele ajuta foarte mult la intelegerea profunda a relatiei parinte-copil). Si recunosc iar foarte sincer, ca mi-a trebuit sa adun foarte multa putere, ca sa ajung sa pot lasa copiii sa decida cat mananca. Eu am dicatat ca mama doar CE se pune pe masa, dar nu si CAT mananca fiecare copil. Acest lucru functioneaza foarte bine daca li se ofera copiilor numai alimente integrale si naturale, iar intre mese nu li se dau copiilor decat fructe si legume crude, iar de baut, doar apa si/sau bauturi naturale neindulcite (ATENTIE, sucurile de fructe din comert, chiar si cele cu adevarat naturale, sunt PASTEURIZATE, caci altfel cum v-ati imagina ca ar putea sa tina un suc de portocale luni de zile fara sa se altereze??).
Totusi, nu uitati ca hrana nu este totul in viata. Si mai ales aduceti-va in fiecare zi aminte, ca o masa in familie, intr-o atmosfera plina de pace si armonie, este o adevarata binecuvantare: si pentru corp si pentru minte si pentru suflet.
Cateva reguli de baza:
- incercati sa mancati impreuna cu copiii vostri macar o data pe zi;
- nu intrerupeti masa pentru a raspunde la telefon;
- nu lasati televizorul deschis in timpul mesei (cel mult, o muzica placuta in surdina);
- nu abordati discutarea problemelor in timpul mesei;
- nu lasati sa se aprinda o cearta in acest timp;
- creati o atmosfera placuta la masa - o fata de masa curata, cateva lumanari, servetele colorate si niste flori pot face adevarate minuni;
- incepeti intotdeauna masa cu o rugaciune si multumiti de fiecare data, fie si numai in gand, pentru hrana care vi se daruieste. Caci nu este de la sine inteles sa avem ceva de mancare in fiecare zi - noi toti cei care nu am stiut vreodata ce inseamna foamea, suntem cu adevarat privilegiati ai sortii! Eu am invatat de la Parintele Teofil Paraian cea mai frumoasa rugaciune pentru masa, pe care si copiii mei o iubesc foarte mult: "Cruce-n cer, cruce-n pamant, cruce-n locul in care ma culc, cruce-n casa, cruce-n masa, ingerii prin jur de casa, Dumnezeu cu noi la masa".
Tema referitoare la alimentatia copiilor este foarte stufoasa si eu nu am pretentia ca o pot aborda integral: probabil ca am uitat multe lucruri si cu siguranta ca nici eu nu stiu, la fel ca si restul oamenilor, totul - aceste lucruri raman de fapt si mai departe un apanaj divin....
In concluzie, cuvintele cheie caracteristice unei alimentatii cu adevarat sanatoasa ar fi: NATURAL, ORGANIC, INTEGRAL (NOI). Simplu ca buna ziua, nu credeti?
Si daca stim sa ne pastram de-a pururi inima deschisa, astfel incat sa vedem si sa auzim cu
adevarat ce se intampla in jurul nostru, intr-o buna zi, descoperim cu
totii cat de mult ne iubeste Mama Natura si cat este viata de frumoasa!