De Florii, ne-am intalnit la un workshop despre plantele din flora spontana, am stat de vorba si ne-am plimbat prin Muzeul Satului "Dimitrie Gusti". Eu iar m-am trezit, destul de brusc, cu "lectia" nefacuta: Lumea copilariei si tineretii mele, de acum 35-45 de ani, pe care tot o am eu in cap, NU mai exista, a disparut pentru a face loc lumii de AZI. Si asa este foarte bine, chiar daca mie imi pare rau dupa ea, in viata nimic nu este static si totul se transforma, iar locul acela de odinioara (iar vorbesc de parca as avea 100 de ani...), plin de pace si liniste, cu studenti de la arhitectura ce desenau ore in sir casele, cu bunici si nepoti, cu zeci de grupe de copii si profesori si, mai inainte de toate, cu CALATORI - astazi, majoritatea celor care calatoresc sunt TURISTI: pentru ei este mai important sa "bifeze" ca au vizitat cat mai multe obiective din intreaga lume (must-see!!), decat sa simta, sa inteleaga sau sa se lase patrunsi de energia si istoria unui loc), calatori din toate colturile pamantului, care nu se mai saturau de informatia culturala imensa, care se gaseste in Muzeul Satului.
La muzeu tocmai avea loc un targ (sau asa o fi la fiecare sfarsit de saptamana??), din stanga se auzea o slujba religioasa, din fata muzica populara, intre case mestesugari, mai mult sau mai putini autentici, si ca-ntr-un musuroi, turisti peste turisti. Printre ei, si noi si plantele. M-am bucurat tare mult sa vad in realitate oameni pe care ii cunosteam numai virtual de pe FB, m-am bucurat sa vad chipuri noi si sa revad chipuri vechi si m-am bucurat de plantutele-erou, care in niciun caz nu au de gand sa piarda lupta inegala cu omul si toate avantajele tehnicii ce-i stau acestuia la indemana.
Buleveradul era inchis (din cauza unui maraton) si a durat putin pana ne-am adunat. Dupa ce am aruncat grijile la cosul de gunoi de la intrarea muzeului, am inceput plimbarea. Direct langa intrare era usturoita, a trebuit sa urlu un pic ca sa acopar vacarmul din jur (noroc ca am cantat atita ani in cor), asa ca ne-am refugiat apoi intr-un colt al muzeului, cat de cat mai linistit. Si de-abia acolo am reusit sa ne intalnim cu plantele de la suflet la suflet. Si cred ca fiecare a primit macar un raspuns pe care-l cauta si astepta. Eu am primit chiar mai multe si doresc sa le multumesc inca o data si pe aceasta cale tuturor plantelor si participantilor......
Photo by Renata Cristina Mihalache (Nutritionist Integrativ) - jocul luminii a fost unul dintre raspunsurile mele |
Ce am admirat, ascultat, gustat, mirosit, pipait - caci asa se invata a cunoaste plantele, cu TOATE simturile:
1. Rotunjoara (la Dr.Laza o veti gasi sub numele SILNICUL - de aceea denumirea latina este sfanta, caci in functie de regiune, numele plantelor pot fi foarte diferite!).
3. Papadie.
8. Cerentel.
9. Opaita (pe moment nu mi-a "picat" numele si pace, si iar mi-am dat seama, cat de multe cuvinte vechi, pe care nu le folosesc in limbajul de zi cu zi, le-am uitat deja.... - ce mare pacat!).
10. Tei, mesteacan, pelin, pelinarita, codita soricelului si multe altele, voi reveni in cursul verii cu amanunte.
Dragi participanti, va recomand sa mergeti in vara inca o data la muzeu si sa parcurgeti acelasi traseu, pentru a vedea cum au evoluat plantele. Este foarte important sa cunoastem plantele in diferitele stadii, iar acest lucru se invata numai la fata locului. Poate daca aveti timp, sa mergeti in timpul saptamanii si poate veti intalni studentii si bunicii si copiii si calatorii de altadata......