Sushi

In actualul segment al vietii mele, traiesc intr-o lume in care cei mai multi dintre oamenii din jurul meu mananca "normal" (v-ati intrebat insa deja, cine decide de fapt ce este "normal" si ce este "extrem"??). De cand m-am mutat in Belgia, am cunoscut o singura persoana vegetariana. Adevarati vegani sau raw food-isti nu am intalnit inca (in Belgia, curentul raw vegan este mai mult un moft sau o afacere profitabila, ca si in USA de altfel, nu se compara cu nivelul scolii de hrana vie din Germania sau chiar cu stacheta plasata foarte sus de Elena Nita Ibrian sau Valeriu Popa in Romania).

Sunt obligata sa merg adesea la diverse mese, si de fiecare data bucatarii sunt adusi de mine la culmea disperarii atunci cand aud ce mananc - imi vine de multe ori foarte greu si sa ma apuc sa explic iar, si iar, si iar..... Si tocmai de aceea, nu rareori, am stat o seara intreaga cu o farfurie in fata plina de decoratiunile mancarurilor "normale": flori din rosii, ardei si ridichi, spirale de castraveti, pomisori din frunze de patrunjel, rotite de morcovi si alte "inventii", care de mai de care mai aratoase si foarte gustoase.

Dar si reversul medaliei este in acest caz identic: cand trebuie sa gatesc eu pentru musafiri care nu au nicio idee despre o alimentatie sanatoasa, imi framant de multe ori mintea zile in sir cautand o solutie de compromis.
Una dintre aceste solutii, care a "prins" de fiecare data foarte bine: Sushi vegan, aproape raw  - aproape raw, pentru ca foile de alge Nori pentru Sushi sunt tratate termic, deci NU mai sunt crude.

 Sushi vegan, aproape raw

Ingrediente si mod de preparare:
- pentru orez - conopida (se da pe razatoare sau se prelucreaza cu robotul de bucatarie cu lama S - mai multe despre orezul de conopida AICI);
- mie imi place varianta cu morcovi, castraveti si avocado - dar cred ca este mai important sa ascultam de propriul gust si sa folosim ingredientele care ne atrag, decat sa incercam sa respectam regulile exacte de preparare (general valabil pentru orice mancare);
- foi de alge Nori (exista intre timp si netratate termic);
- seminte de susan;
- Miso, Tamari sau Shoyu (NEPASTEURIZATE!!!) - desi nici aceste ingrediente specifice bucatariei japoneze nu sunt 100% raw, sunt totusi adesea recomandate cu multa caldura de multi medici din domeniul medicinei alternative (de exemplu: Dr. Gabriel Cousens si Dr. John Switzer), ca alimente avand valori tarapeutice si nutritive foarte mari!
Se intinde orezul pe foile de Nori, se adauga celelalte ingrediente si se ruleaza.  Se taie si se serveste cu sosul de soia (Tamari sau Shoyu).

Pofta mare! Sau  mai bine spus: どうぞ 召し上がれ  (Dōzo meshiagare)!

 S

Fiti precum copiii......

Cateodata, ma simt de parca as fi trait deja 100 de ani (in realitate, am implinit numai 47), caci port in suflet si in inima atat de multe amintiri, atatia oameni, atatea intamplari, atatea destine, atatea povesti, atatea locuri. Am trait parca atat de mult si de intens o multime de zile: si bune, si rele, si frumoase, si urate, si linistitoare, si infricosatoare, si inaltatoare, si zdrobitoare. M-am impiedicat, si am cazut. M-am ridicat, si am mers mai departe. M-am oprit, si m-am intors din drum. Am chibzuit adesea indelung la o rascruce, si altadata m-am aruncat in hau cu capul inainte si ochii inchisi, tinandu-mi respiratia. Am murit, si am inviat. Ma simt binecuvantata si aleasa, caci am primit un dar nepretuit: o viata in care incap atat de multe minuni....... Reusesc eu insa oare sa fiu suficient de recunoscatoare? Reusesc oare sa dau macar o parte inapoi din minunatiile pe care le primesc in fiecare clipa?

Ma surprind de multe ori spunand sau gandind: cand eram eu copil... Sau: cand eram eu tanara....

Desi tot mai sunt si copil, si tanara. Caci asa cum spunea Albert Schweitzer, nu anii traiti arata daca un om este tanar sau batran.  Si sper ca am sa-mi pastrez sufletul de copil pana  in clipa mortii. "Fiti precum copiii".....

Semnele iubirii sunt peste tot: chiar si in sacul de cartofi.....

Primele flori din gradina mea

Pentru ca nu este un secret, am sa spun deschis motivul pentru care scriu in ultimul timp atat de rar: am inceput, inca din 2014, un curs de calificare in meseria de consultant de vindecare pentru santate holistica. Ma simt implinita, fericita si nespus de norocoasa. Primesc o sansa enorma, pentru care sunt deosebit de recunoscatoare, si care imi permite, atat sa umplu o parte din golurile pe care cu totii le avem in propriile vieti, cat si sa adun mai departe comori noi si nepretuite. 

De aceea, cu intarziere, dar cu tot dragul si din tot sufletul, la inceput de an nou, cel mai frumos text despre tinerete si batranete:

Esti la fel de tanar ca increderea ta
  - Albert Schweitzer (1875 - 1965) dupa poezia "Youth" de Samuel Ullman-

"Tineretea nu este o etapa de viața, ci este o stare de spirit. Este impulsul vointei, vivacitatea imaginatiei, victoria curajului in fata lasitatii, triumful aventurii asupra inertiei umane.
Nimeni nu imbtaraneste pentru ca a trait un anumit numra de ani. Un om devine batran cand isi ia ramas bun de la idealurile sale. De-a lungul anilor, pielea se rideaza; prin pierderea entuziasmului, se rideaza sufletul. Grijile, indoiala, lipsa de incredere, teama si disperarea sunt adevaratii ani lungi din viata unui om, care pleaca capul spre pamant si tarasc sufletul prin praf.
Nu conteaza daca un om are 17 sau 70 de ani, in inima fiecaruia traiesc dorul de minunea vietii, uimirea la   vederea stelelor milenare si a lucrurilor si gandurilor eterne, asumarea riscului, entuziasmul copilaresc  nesatios pentru ceea ce va aduce ziua de maine, bucuria exuberanta si pofta de viata.
Esti la fel de tanar ca increderea ta in viata si la fel de batran ca indoiala ta, la fel de tanar ca speranta ta, si la fel de batran ca deznadejdea ta. Atata timp cat mesajul frumusetii, maretiei si bucuriei lumii ajunge la inima ta, atata timp esti tanar. Numai atunci cand aripile iti atrana si inima iti este acoperita de zapezile pesimismului si de gheata cinismului, numai atunci esti cu adevarat batran!"