In Belgia a inceput vacanta mare si ne bucuram teribil cu totii. Nu mai trebuie sa ne chinuim sa fim punctuali la scoala, sa ne enervam in trafic, sa facem lectii, sa fim mereu pusi la punct si aranjati, sa..., sa..., sa..... Incepand de ieri, suntem timp de NOUA (9) saptamani LIBERI!!!
Copiii mei s-au facut ditamai caii (cum ar fi spus bunica mea in graiul ei moldovinesc), ma gandesc cu multa nostalgie si usoara strangere de inima, ca incet-incet se apropie timpurile cand nu vor mai vrea sa mearga cu noi in vacanta. Poate aceasta este ultima vacanta in patru din viata noastra... Din fericire, nu ne este dat sa stim dinainte astfel de lucruri. Dar asa, acest gand ma va ajuta cu siguranta sa ma bucur din plin de fiecare clipa.
Cu cat imbatranesc, cu atat sunt mai recunoscatoare lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat in viata, caci nu a fost deloc putin: noroc cu carul si zic eu, ca si suficienta minte. Suntem sanatosi. Suntem bucurosi. Nu ne lipseste nimic din ceea ce este necesar ca sa traim. Avem mult mai mult decat ne-ar trebui. Imi doresc sa nu mai fim niciodata carcotasi si sa fim de-acum constienti, in fiecare zi, de aceste lucruri, care nu sunt de la sine intelese. Si poate sa incercam sa facem mai mult si pentru cei mai putini norocosi......
Desigur ca una dintre cele mai mari bucurii din viata mea, va ramane pentru mine faptul ca am putut sa stau mereu acasa langa copiii mei, sa-i vad cum cresc. O mare, mare binecuvantare!! Si tot cu mare siguranta ca nu am stiut de multe ori sa apreciez acest lucru, de regrete tardive nu mai este insa nici timp, nici loc. Incerc sa ma bucur cat pot de timpul care ne ramane. Vin si parintii mei la mine in vizita, alta mare bucurie - va dati seama ce zile minunate ma asteapta de-acum pe mine?
Pe Facebook mi-am scos notificarile, mail-ul il voi controla foarte rar, daca as fi avut un telefon mobil l-as fi inchis si l-as fi ascuns in fundul unui sertar.... Nici de noi postari nu voi mai avea timp, caci voi fi mult prea ocupata sa-mi umplu camarile sufletesti de bogatiile peste care voi da la tot pasul, in lunile ce vor urma.
Va doresc la toti o vara binecuvantata si tihnita, mai jos cateva amintiri personale din vacanta de Pasti in Hohenlohe, la Tina :
 |
| "Nu-ti visa viata, ci traieste-ti visul." |
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii, de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii, Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."
Fragment din "Profetul" (1923) de Khalil Gibran, traducerea Radu Carneci.
