Noua era de aur

Cand eram copil, aveam mereu un creion sau o pensula in mana si desenam/pictam pe orice coltisor de hartie alba pe care-l prindeam (de la infrumusetarea peretului din sufragerie a iesit asa un circ, incat am renuntat sa mai intreprind astfel de actiuni). 

Din pacate, in familia mea era impamantenita convingerea ca artistii sunt ori muritori de foame, ori oameni sus-pusi si cu pile, asa ca am preluat-o inconstient si mi-am luat destul de repede gandul de a picta pentru a castiga banii necesari pentru o viata buna. Cu cat cresteam, cu atat desenam si pictam din ce in ce mai rar. Trist este, ca  eram atat de rupta de mine insami, incat nici macar nu imi dadeam seama cat de mult imi lipseste arta.

Multi, multi ani mai tarziu, cand am inceput in 2014 cursul de consultant de vindecare holistica, datorita invataturilor vechi pe care le studiam, am inceput si sa fiu pur si simplu obsedata de exprimare grafica, geometria sfanta, curcubee, spirale, insemne, simboluri, arta veche samd. Am reinceput sa desenez si sa pictez in forta, creativitatea mea erupea dupa atata amar de ani mai ceva ca Etna si Vezuviu la un loc. Si desi atunci credeam altfel, traiam de fapt vremuri tare bune,  intre altele aveam chiar si un mic atelier foarte fain la dispozitie (intr-o cladire anexa a fostului palat regal de vara din Tervuren). Din pacate, nu a durat prea mult, caci ERAM DE PARERE ca am foarte putin timp la dispozitie pentru MINE si pentru lucrurile care imi fac sufletul sa cante. Asa ca ma luptam practic exclusiv cu nenumaratele probleme ale celor din jurul meu (transformandu-le astfel in problemele mele) si imi alocam mie doar resturile de timp, in care ceilalti nu mai aveau nevoie de mine. De aceea, am scris pe blog in ultimii ani doar pe fuga, in 12 ani de cand am reinceput si sa scriu s-au adunat deja trei carti in manuscris care tot nefinalizate, in sertar sunt, pictam foarte rar  (mai ales cand pictam/desenam cu copiii, atunci mai exprimam si eu o bucatica din sufletul meu) si tot din mers (am undeva in pod o cutie mare cu lucrari neterminate), masina de cusut nu am mai folosit-o de peste 5 ani (iar ultimele lucruri pe care le-am cusut, au fost costume de teatru/carnaval/petreceri pentru copii). Singurul lucru pentru care imi luam timp era bucataritul (care este si astazi pentru mine o tehnica de meditatie absolut subestimata, mai ales in bucataria fara foc/raw vegan), dar si aici faceam rar ceva complex pentru mine, de cele mai multe ori gateam complicat pentru ceilalti (si in acest domeniu, ma puneam tot pe ultimul loc, gateam mai intai pentru familie si la sfarsit, cand eram deja obosita de stat in picioare in bucatarie si nu mai aveam mare energie/chef de gatit, imi pregateam si mie ceva la repezeala).

Cred ca ati inteles exact care era situatia: iubire de sine=0, respect de sine=0, valoare de sine=0. Trei lucruri esentiale pe care nici parintii si nici cei din jurul meu nu le cunoasteau si nu le traiau in viata lor. Deci cum as fi putut eu sa le invat fara profesor? Tarziu-tarziu m-au trezit cartile minunatei Louisei Hay si de atunci au navalit cumva profesorii peste mine (ceea ce nu insemana insa ca am terminat de invatat in acest domeniu)...

De cand am  pasit in Lumea Noua, s-au deschis in fata mea porti dupa porti, una mai nebanuita ca alta. Manuscrisele inca nu le-am finalizat, pe blog scriu tot rar, iar masina de cusut este in continuare impachetata in aceeasi cutie in care a fost pusa pentru ultima mutare. DAR, bucataresc tot mai des pentru mine si AM REINCEPUT sa pictez.

Datorita Coronitzei (eu sunt in continuare extrem de recunoscatoare pentru tot circul pe care l-am trait in ultimul an si jumatate), am descoperit o mltime de oameni fantastici, intre ei fiind si minunata Marija Gimbutas. Iar prin ea am redescoperit Civilizatia Cucuteni. Ca stramosii mei exact de acolo se trag nu mai spun, important este ca in cele din urma am priceput obsesia cu spiralele si arta veche: cucutenenii (care sunt desigur nu numai stramosii mei, ci ai nostri, ai tuturor) au reactivat mostenirea lor in inima mea si m-au reconectat intr-un fel special la era de aur pe care o construisera ei cu peste 7000 de ani in urma.

Recunosc iar foarte sincer ca am descoperit cu mare tristete ca nu mai ramasese mult in mintea mea de la scoala, banuiesc ca subiectul Cultura Cucuteni a fost tratat destul de superficial si nu mai eram constienta de valoarea sa inestimabila: Cultura Cucuteni este cea mai veche civilizatie atestata din Europa si una dintre cele mai vechi din lume. Precede cultura sumeriana si pe cea din Egiptul Antic.

Profesorul Valeriu Dulgheru scria: “Marija Gimbutas, specialist american de origine lituaniană, profesoară la UCLA (Universitatea Californiei, din Los Angeles), declară "Romania este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6500-3500 i.Hr., axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europene patriarhale de luptători din epocile bronzului şi fierului". Profesorul Robert Ballard afirmă că pe teritoriul actualei Românii ar fi existat fantastica Atlantidă şi că cetăţile descoperite în munţi nu sunt decât rămăşiţe din străvechea civilizaţie, după scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune această ipoteză cu cea a originii Potopului, punând egalitate între cele două evenimente."

Civilizatia Cucuteni a fost cea mai pasnica civilizatie din Europa, de la ea incoace continentul a trecut permanent numai prin razboaie sangeroase, crime, sclavagism si alte monstruozitati. Cucutenenii intemeiasera o societate matriahala, orizontala (nu existau ierarhii), toti erau egali si aveau acelasi drepturi, nu cunosteau arme de lupta, de schingiuire, ci aveau doar unelte de munca a campului, pentru lucrarile lor de arta (caci erau niste artisti exceptionali - se pare ca pana si semnul Yin-Yang este tot de la cucuteneni preluat!!) si de vanatoare. Nu existau inchisori, legi, judecatori, armata samd. 

Desigur ca nu imi pot imagina ca as putea prezenta aceste lucuri intr-o postare, de aceea, ca de fiecare data, va recomand cu cea mai mare caldura sa va documentati pe cont prorpiu mai departe, exista foarte multe surse de calitate cu informatii deosebit de pretioase (de exemplu cartile Marijei Gimbutas - aici v-as mai recomanda in general sa-i evitati pe istoricii si arheologii prea infipti in patriarhat ;)).

Si pentru ca totul este ciclic, noua  era de aur a Pamantului (adevarata epoca de aur) tocmai reincepe: Lumea cea Noua pe care o construim cu totii ACUM si AICI, impreuna cu Mama Pamant (Marea Zeita in Cultura Cucuteni) si Tatal Soare/Cosmos (Tatal din Ceruri). 

Iar motivul pentru care m-am retras in ultimul timp destul de tare, este foarte banal: pictez cu un entuziasm mai mare ca niciodata  spirale, curcubee si ingeri, si stiu ca imi aduc asa contributia la sustinerea energiei universale si la facilitarea  trecerii din 3 D/4D in dimensiunea curcubeului. 

Iar cand am primit prima comanda personala de inger pazitor (platita!!), AM INTELES si restul.....

Cu acelasi drag,

A voastra noua-veche Cucuteneanca

PS Asa arata acum la mine acasa, atelier nu mai am, si nici alta posibilitate nu exista momentan in afara unui colt de sufragerie, in fiecare seara adun totul pe un capat de masa ca sa putem manca.