Nelly Reinle-Carayon si reteta ei fantastica de pesto: PESTO DIN ARPAGIC VERDE

Una dintre cele mai citite postari scrise de mine (locul 3) este cea despre Nelly Reinle-Carayon. Si deoarece in ultimul timp tot m-am intalnit cu Nelly, m-am gandit ca poate v-ar interesa sa mai aflati ce a mai facut ea intre timp.

Firma "Rohköstlich" infiintata de Nelly, la inceput ca o  mica one-man-firma, s-a dezvoltat intre timp fantastic pana la GMbH, Nelly are acum mai multi angajati si a reusit sa-si implineasca chiar si un vis mai vechi  si sa-si deschida  in Speyer, pe data de 28.08.2011 (Ziua Internationala a Hranei Vii), primul magazin de raw food cu bistro din Germania, inaugurare de la care eu bineinteles ca nu puteam lipsi.....

Cine are drum prin Speyer, nu va regreta cu siguranta daca va arunca o privire si in strada Birkenweg 2, unde se gaseste sediul magazinului "Vitalkostshop mit BistRoh" (este iar jocul de cuvinte ca si in Rohköstlich sau Rohvolution, roh inseamna in germana crud)

Nelly, sotul ei si o parte dintre angajati

Nelly surazatoare ca de intotdeauna

Targurile internationale anuale de hrana vie organizate de Nelly, s-au dovedit a fi un adevarat magnet pentru publicul interesat de hrana sanatoasa, numarul vizitatorilor dublandu-se aproape de la an la an, la toate cele trei editii  (primavara la Berlin, vara la Augsburg si toamna la Speyer). Cursurile de hrana vie sustinute de Nelly dupa metoda lui Alissa Cohen sunt foarte apreciate. La potluck-urile organizate de ea este intre timp foarte mare inghesuiala. Cartile ei se vand ca painea calda, dupa parerea mea sunt de altfel cele mai bune carti de retete de hrana vie, Nelly a dus totul la un nivel foarte greu de atins...

Ultima carte scrisa de Nelly (panoul din spate, cel care a facut poza nu a prins din pacate si cartea....) -  Targul de Hrana Vie din Speyer, editia 2010.

La intrarea magazinului din Speyer, 28.08.2011

Din cea de-a doua carte scrisa de Nelly "RohKöstlich.... aus Frankreich" am ales reteta care mi-a placut mie la nebunie (pe care Nelly, cu bunavointa ei obisnuita, mi-a permis sa o traduc si sa o pun aici pe blog!): pesto de arpagic verde (asa am gasit pe Google ca se cheama in limba romana, recunosc sincer, ca eu am descoperit aceasta planta de-abia cand am venit in Germania, unde se numeste Schnittlauch - Allium schoenoprasum). Va mai spun pe scurt, ca am gustat aceasta reteta la inaugurarea bistro-ului, si atat mamei mele, cat si mie, ne-a placut atat de mult, incat am golit aproape numai noi doua platourile pe care le pregatise Nelly cu aceasta ocazie...

 Reteta este  incredibil de simpla, de ieftina si de gustoasa, incercati si sunt sigura ca va va convinge, "a prins" pana acum la toti cei carora le-am oferit-o! Am sa scriu reteta  exact asa cum este ea prezentata in carte, comentariile mele le voi pune intre paranteze), veti intelege atunci cred si mai bine entuziasmul meu pentru cartile de retete scrise de Nelly...

Pesto din arpagic verde

Timp de pregatire - 10 minute;

Aparatura necesara- robot de bucatarie (sau masina de tocat nuci);

Grad de dificultate - usor;

Ingrediente:
-o gulie:
-o legatura de arpagic verde (sau din cozi de usturoi salbatic, banuiesc insa ca iese la fel de bine si din cozi tinere de ceapa verde);
-o cana de migdale;
-o lingura de ulei de in si una de ulei de floarea soarelui (eu am pus ulei de masline, imi place mie cel mai mult);
-sare, piper.

Mod de preparare:
Se maruntesc migdalele, se taie marunt arpagicul verde, se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta, care  se unge apoi pe feliile de gulie taiate subtire.  Bon appétit!

Sapere aude!

Se pare, ca multi nu au inteles motivatia mea de a crea blogul HRANA VIE. Acest blog, scris din convingerea mea absoluta in ceea ce priveste efectul terapeutic inegalabil pe care il are hrana vie asupra sanatatii umane, nu contine numai simplele mele PARERI referitoare la hrana vie, preluate de cine stie unde, ci contine EXPERIENTA mea de mai mult de cinci ani cu hrana vie. M-am mai straduit sa adun aici si cat mai multe dovezi - incontenstabile de altfel - ca toate aceste teorii legate de hrana vie sunt verificate si demonstrate in practica, deja de zeci de ani de zile, chiar de o multime de medici. In acest scop, m-am documentat si am tradus biografiile cat mai multor medici, din cat mai multe tari, care si-au tratat sau care isi trateaza in continuare pacientii cu hrana vie - ce dovada ar putea fi mai elocventa, ca experienta acestor medici in tratarea (si vindecarea) a zeci (sute) de mii de bolnavi? Am incercat de asemenea sa adun cat mai multe marturii ale unor oameni, care au trait cu hrana vie pe o perioada mai indelungata de timp. Bineinteles, ca as fi putut sa incep acest blog cel putin din 2007, dar nu m-am incumetat sa propag pur si simplu aici idei neverificate de mine personal, pe propria mea piele. Asa cum nu m-am incumetat sa-i hranesc pe copiii mei exclusiv cu hrana netratat termic, tot asa am avut retineri in a impartasi lucruri, de care eu nu eram absolut sigura la inceputul anilor 2000. Caci si eu am am fost indoctrinata de medicina conventionala, si eu am fost convinsa ani de zile, ca fara proteina animala, fara produse lactate, fara medicamente, etc. nu se poate trai, din simplul motiv ca NU CUNOSTEAM altceva. Nu intalnisem pana in anul 2000 in viata mea nici macar un vegetarian - un vegan nici atat....

Sigur ca este mult mai usor sa scrii de la unul si de la altul, fara sa verifici, fara sa-ti pui capul la contributie, fara sa te documentezi. Constiinta mea insa nu m-a lasat sa fac acest lucru, nu mi s-ar fi parut corect fata de oamenii, care ar fi citit cele scrise de mine.  

Ultima postare a parut unora, o mare lauda de sine, va sigur, ca nu aceasta a fost intentia mea. Mi s-ar fi parut ca ma laud, daca v-as fi spus: uitati ce pot eu la varsta mea si nu fac nimic in acest sens (in stilul vedetelor hollywood-iene, care nu recunosc aproape niciodata cat sunt de operate si cat de retusate sunt fotografiile lor).  Desigur, ca mie mi se pare tare grozav faptul ca sunt inca atat de mobila fizic, pentru ca eu sunt bolnava de artroza de la 25 de ani (cand intr-o buna dimineata, nu am mai reusit sa ma mai dau jos din pat din cauza durerilor de la genunchi; toti cei patru medici pe care i-am consultat atunci, m-au asigurat ca nu pot face nimic impotriva acestei boli, deoarece este incurabila - si intr-adevar, nu stiu daca articulatiile mele vor mai reveni vreodata complet la normal, dar stiu acum cu certitudine, ca  pot sa traiesc fara dureri si ca ma pot manifesta pe plan fizic dupa pofta inimii, fie ca este vorba de sport, fie ca este vorba de joaca alaturi de copiii mei, totul fara niciun medicament!). Incercati sa gasiti un om care sufera de aceasta boala de peste 15 ani de zile si veti intelege ce doresc sa subliniez, ce inseamna acest lucru in "practica": dureri si suferinte imense, un  grad foarte redus de mobilitate, dupa parerea mea, reprezinta o pierdere a calitatii vietii intr-o foarte mare masura, faptul ca dimineata nu te mai poti scula din pat fara cortizon, caci asta este soarta tututor suferinzilor de artroza, artrita, reumatism. Si, ca in cazul mamei actritei Barbara Rütting de exemplu, mai poate insemna in practica si o moarte prematura, ca urmare a cancerului provocat de medicamentele impotriva reumatismului inghitite o viata.....Pentru doamna Barbara Rütting acesta a fost semnalul de alarma care a trezit-o la realitate, si-a dat seama ca la randul ei, ca bolnav reumatic, nu va putea astepta o altfel de soarta. Si datorita domnului dr. Bruker, a reusit sa invinga boala, duce si astazi o viata activa, fiind foarte implicata in miscarea de protectie a animalelor si in politica, spre deosebire de majoritatea octogenarilor din generatia ei, care vegeteaza, intr-un numar foarte mare, intr-un camin luxos de batrani, fara a mai sti poate cine sunt.... Nu conteaza atat de mult CAT traiesti (la urma urmei puteam si eu sa fi murit deja in urma accidentului meu din februarie - ironia sortii, tocmai din cauza vietii mele sanatoase!), ci CUM traiesti (nu vreau insa sa afirm ca hrana vie va va aduce vreo garantie in aceasta directie, in viata nu exista de fapt niciun fel de garantii, dupa parerea mea hrana vie este insa o sansa reala enorma!)!

Bineinteles ca pentru mine este o performanta faptul ca nu am inca par alb, deoarece la 30 si ceva de ani incepusem si eu sa am par alb!! Normal ca este mult mai usor, sa spunem ca genele sunt de vina si sa dam repede astfel mai departe responsabilitatea, din spatele nostru, in carca genelor.  Eu insa scriu acest blog, in primul rand pentru cei care s-au hotarat sa se trezeasca (sa se DESTEPTE!) si sa-si asume responsabilitatea completa pentru sanatate lor, pentru viata lor si a familiilor lor. Sapere aude! - Indrazneste sa stii! Indrazneste sa gandesti! 

Este iar mult mai usor, sa ii scoatem in fata pe putinii oameni, care beau si mananca tot ce le pofteste inima, care o duc numai intr-o petrecere, care fumeaza, iau droguri, isi fac toate operatiile estetice posibile, nu se preocupa nicidecum de sufletul lor si traiesc totusi, sanatosi tun, pana la varste venerabile. Nu neg, acesti oameni exista, iar genele joaca intr-adevar si ele un mare rol, dar acesti oameni sunt EXCEPTII si nu regula. In ceea ce priveste genele mele, poate trebuie sa va mai prezint inca o data punctul de la care am plecat eu: dupa ce implinisem 30 de ani eram deja foarte subrezita fizic, dar am fost toata viata mea extrem de sensibila si de bolnavicioasa. Desi toti copiii mancau dulciuri, eu am avut probleme foarte mari cu dintii, mult mai mari ca prietenele mele de exemplu, mi s-au plombat dintii de la o varsta foarte frageda, cu amalgam, astfel incat acum trebuie sa ma lupt, pe langa altele, si cu efectele negative produse in corpul meu in atatia ani de zile de mercurul din aceste plombe (din pacate, pana in urma cu 15 ani, NICIUNUL dintre medicii stomatologi nu m-a avertizat de pericolul pe care-l reprezinta aceste plombe - si aceasta nu din rea vointa, ci pentru simplul fapt, ca nu stiau nici ei mai bine). Daca facea la scoala cineva o boala, se putea paria in liniste o suma mare, ca eu voi fi intre urmatorii 5 copii care se vor molipsi. Raceam la cea mai mica pala de curent. Am avut atat de multe pneumonii, incat numarul lor s-a pierdut deja in negura timpului. Sa va mai spun, ca cicatricile care raman in urma unei pneumonii sunt terenul propice pentru dezvoltarea tumorilor pulmonare? Am luat atatea antibiotice in viata mea, incat ajunsesem sa mai reactionez numai la preparatele foarte noi si foarte puternice (care la randul lor, imi demolau de fiecare data  mai departe sanatatea). Mai tarziu a inceput povestea cu infectiile urinare, facute cateodata si la interval de o saptamana, tratate de fiecare data medicamentos, nu mai aveam curajul sa ma mai asez nici pe pietre, nici pe iarba, umblam si in plina vara cu sosete groase si tot degeaba! In paralel, ma chinuiau si parodontoza, sinuzita cronica, oboseala cronica,s.a.m.d.

Nu doresc sa "misionez" cu acest blog pe nimeni, nu doresc sa va conving, nu astept de la nimeni  sa ma creada pe cuvant! Chiar va rog, sa nu ma credeti! Cititi cat mai multe carti, vizionati filme (materialele le actualizez mereu AICI), cititi toate parerile, si pro si contra, care va cad in mana, dupa care retrageti-va in liniste in adancul sufletului vostru, ganditi-va bine, apeland la logica si la bun-simt, si veti descoperi cu siguranta, care este adevarul. Pentru mine critica constructiva inseamna, sa cititi si voi la randul vostru, macar o parte din tot ceea ce am citit eu, dupa care sa-mi demonstrati ca nu am dreptate. Si acest lucru este cel mai simplu din lume: nu aveti decat sa duceti la randul vostru cel putin cateva saptamani  regimul de viata cu hrana vie si sa povestiti apoi eventual ca intr-adevar este o mare  prostie, care nu ca nu v-a rezolvat niciuna din problemele de sanatate, din contra, v-a inrautatit chiar starea de sanatate initiala. Sunt sigura ca din 100 oameni, poate numai unul ar putea afirma asa ceva! 

Chiar nu v-ati intrebat niciodata, de ce oare domneste in cercurile raw-food-iste de cele mai multe ori asa o atmosfera euforica? Credeti ca toti acesti oameni se afla sub o hipnoza generala? Nu v-ati gandit ca totusi chiar ar mai putea fi ceva la mijloc, ca  ar mai putea exista inca o fata a medaliei, ca aceasta hrana este de fapt mult mai mult decat un simplu mod de a se alimenta? Si culmea este, ca raspunsul se afla chiar in mana voastra, voi sunteti singurii care vi-l puteti da.

In toti acesti ani, am inteles ca mai apasa asupra mea o mare resonsabilitate. Copiilor, sotului, parintilor, prietenilor nu le pot impune eu stilul de viata si de alimentatie (doar copiilor, dar numai atata timp cat sunt mici, mai tarziu...), fiecare este raspunzator pentru faptele si hotararile sale, dar eu le stau tuturor la dispozitie, ca o dovada vie pentru ceea ce inseamna o alimentatie naturala si o viata sanatosa. Familia mea stie cat am fost de bolnava, familia mea stie ca numai hrana vie m-a ajutat, dupa ce toate tratamentele medicale au esuat penibil, sunt sigura ca va veni ziua in care vor sti sa hotarasca singuri ce este mai bine pentru ei - eu in orice caz, nu imi voi putea reprosa mai tarziu nimic.... 

"Dimidium facti, qui coepit, habet: sapere aude, incipe." 

                                                          - Horatiu, Epistole-

Viata mea cu hrana vie - un mic bilant dupa aproape 5 ani

Mi s-a atras de nenumarate ori atentia, in special in ultimele doua saptamani, ca am scris mult prea putin si mult prea vag despre experienta mea personala. Este tare adevarat, tema este insa foarte ampla si foarte delicata, mi-as fi dorit de aceea ceva mai mult timp, pentru a-mi putea aranja cu multa grija gandurile.... Nu pentru ca as dori sa scriu aici altceva decat "adevarul adevarat", ci pentru ca imi este putin teama de unele posibile interpretari eronate, care ar lasa numai sa cada o lumina nefavorabila asupra hranei vii. Lucru care m-ar durea foarte tare, deoarece ar fi mare pacat, sa contribui si eu,  chiar daca numai involuntar, la crearea unei imagini negative despre hrana vie, asa cum este ea de cele mai mult ori propagata in presa sau in cercurile medicinei alopate! 

Pentru mine a fost intotdeauna foarte important, sa pun mereu hrana vie pe primul loc si nu propria mea persoana, asa cum m-a invatat cu bunatate doamna Elena Nita Ibrian. Si aceasta nu dintr-o falsa modestie, ci pentru ca hrana vie va dainui si va salva milioane de vieti si cand Mihaela Walter va fi numai un pumn de tarana.... Experienta mea este numai o mica bucatica a unui puzzel imens, intins peste intregul pamantul si peste toate timpurile. Caci hrana vie este cu mult mai mult decat un mod de alimentatie, este un adevarat mod de viata, pentru mine a fost cea mai profunda si mai insemnata dezvaluire a vietii mele. Am inceput sa integrez mancarea nepreparata termic in alimentatia mea, doar din motive stricte de sanatate, dar abia asa, am  ajuns si eu sa descopar, numai datorita hranei vii,  cu adevarat lumea si viata, dintr-o data s-a deschis parca in fata mea o noua dimensiune! M-am simtit pentru prima data in viata mea, ca fiind parte integranta a acestui tot, m-am simtit dintr-o data protejata si in siguranta, am descoperit cat este de minunat, sa te trezesti de dimineata si sa fii fericit si plin de multumire, aparent fara motiv, doar asa, pentru ca existi si pentru ca esti in mijlocul atator minuni. Astazi, mi se pare absolut normal, sa ma bucur ca pot vedea si eu, tot mai des,  "mana" lui Dumnezeu, in tot ceea ce ma inconjoara. Reusesc sa constientizez acum din ce in ce mai mult, valoarea, perfectiunea si frumusetea fiecarei pietricele, a fiecarei flori si inteleg tot mai bine unicitatea si importanta fiecarui suflet. Si in cele din urma, am acum curajul sa-mi pun deschis intrebarile, pe care ani de zile le-am ignorat sau le-am alungat, ca pe niste muste care ma deranjau teribil, intrebari privind rolul meu pe acest pamant si sensul vietii mele.

 Dar sa las  totusi literatura si filosofia la o parte si sa trec mai degraba la datele concrete. Cum am mai spus de nenumarate ori, eu mi-am rezolvat, exclusiv cu hrana vie, absolut TOATE problemele de sanatate  (singurul "medicament" pe care l-am luat a fost argila, iar la inceput mi-am cumparat si Chlorella, deoarece am avut peste 25 de ani plombe de amalgam in gura!). Sigur ca nu se intampla marea schimbare de pe o zi pe alta, rabdarea si increderea sunt pietre de incercare grele puse in calea calatorului, care a apucat-o pe acest drum. La inceput am mancat si eu, ca si multi altii inaintea mea, foarte prost combinat si foarte mult cantitativ, deoarece este nevoie de ceva timp (diferit de la om la om, in definitiv, fiecare este altfel, fiecare vine cu povestea sa personala de sanatate si deci fiecare porneste de la un alt punct!) pana se obisnuieste corpul cu noua senzatie de saturatie, care se instaleza bineinteles si dupa o masa de hrana vie, dar care este total diferita de senzatia de a fi satul dupa o friptura cu cartofi prajiti (pentru ca nu te simti nici plin pana la refuz, nici umflat si nici greu dupa hrana cruda, cum te simti adesea dupa o masa "normala", te poti gandi de aceea usor, ca nu ai mancat destul si esti tentat sa mananci mult mai mult decat este necesar)! Pielea mea reactioneaza insa in continuare foarte prompt la orice factor negativ (de exemplu daca mananc fructe sau legume tratate cu chimicale sau chiar la numai cateva curmale in plus), acum insa, nu o sa trag concluzia pripita si falsa, ca hrana vie oricum nu ajuta la nimic..... Din nefericire, am adunat si cam multe riduri, deoarece, tocmai din cauza problemelor pe care le-am avut o viata intreaga cu pielea, mi-am dat cu toate prostiile (si am cheltuit si niste sume considerabile!!) pe fata, acum iar nu pot astepta, sa se stearga totul instantaneu, precum tabla cu buretele! Prietenele mele, care au in general si cateva kilograme in plus fata de greutatea ideala (eu sunt poate putin cam prea slaba, dar cantaresc de la 20 de ani 50kg si asa ma simt eu foarte bine), au bineinteles si fata ceva mai intainsa ca mine, dar pe de alta parte, au TOATE par alb (chiar si cele mai tinere ca mine), eu sunt singura care nu se vopseste. Absolut toate rudele si cunostintele mele sunt dependente de medicamente, eu sunt singura care nu trebuie sa ia nimic si nu trebuie sa faca niciun tratament. Sunt in continuare fizic foarte mobila si flexibila, pot face aproape tot ce pot face si copiii mei (si ceea ce multi prieteni de-ai lor nu mai pot deja face - de exemplu roata, suit in copaci, etc.), fac fata la aproape orice program fizic sau intelectual, fie el si foarte epuizant, rezist fara probleme fara mancare ore in sir.
Dupa ce am avut o viata intreaga nervii "in pioneze", mi-am regasit acum echilibrul psihic si linistea sufleteasca, de multe ori ma minunez chiar de nervii mei, care parca ar fi devenit de "otel"!
In ciuda celor doua sarcini, corpul meu are in continuare dimensiunile din tinerete, acasa la mama ma imbrac cu hainele pe care mi le-am cusut eu in liceu (si aici trebuie sa amintesc neaparat gluma pe care o spuneam noi mereu, cu rautatea si infatuarea tineretii, cand vedeam o doamna mai trecuta, dar care se tinea inca bine: "Din spate - liceu; din fata - muzeu!" Si zambesc pe sub mustata, gandindu-ma cat de bine mi se potrivesc mie acum vorbele acestea...). Si as putea continua tot asa, dar mi-e teama ca devin de-a dreptul plictisitoare.

Atunci.....

Si acum, dupa 20 de ani, inconjurata mereu de oameni minunati.......

 Sigur ca din pacate, diferenta dintre hrana vie in proportie de 99% si hrana vie in proportie de 100% este imensa, exact asa cum ne atentioneaza de nenumarate ori si Viktoria Boutenko si Franz Konz si Brigitte Rondholz si multi alti raw-food-isti consacrati. 

Sigur ca intre mancarea raw preparata in fel si chip si mancarea cruda simpla, asa cum ne-a lasat-o Dumnezeu, este o diferenta aproape la fel de mare, ca cea dintre dintre zi si noapte.
Sigur ca diferenta dintre hrana nepreparata termic cu sare si cea fara sare, fie ea cat de putina, este cateodata hotaratoare intre sanatate si boala.
Totusi, nu mi se pare important sa subliniez aceste lucruri, nu consider ca este bine, nu as face asa decat sa-i sperii poate pe cei mai multi dintre voi. Dupa parerea mea, mult mai important este sa va incurajez sa va informati in primul rand cat mai temeinic posibil. Cititi, studiati, vizionati cat mai multe materiale! Puneti-va intrebari! Cautati raspunsuri! Niciun om nu este atotstiutor pe lumea asta, si nimeni nu se afla in posesia adevarului absolut!! Unul spune asa, altul spune exact invers, aflati singuri cine are dreptate! De aceea, consider ca este mult mai bine sa incerc sa va conving sa mancati cat mai mult crud, cat de mult este posibil pentru fiecare dintre voi. Indiferent cat de tare preparati mancarea cruda, ea este totusi mult mai buna decat mancarea gatita.
Tot asa, conteaza pentru mine foarte mult, sa va reamintesc sa inchideti tot mai des televizoarele, calculatoarele si telefoanele mobile. Bineinteles ca nu trebuie sa uit,  sa va fac pofta sa iesiti tot mai mult in natura si sa va atrag atentia sa ascultati cu mare atentie, ce are ea sa va spuna.
Regasiti-va sufletul de copil, jucandu-va tot mai des si mai mult cu copiii vostri; timpul zboara fantastic de repede, profitati de fiecare clipa a celei mai frumoase varste.

 Cateodata ma simt ca un papagal, dar trebuie neaparat sa repet pentru a "n"-a oara, ca mancarea nu este totul, daca nu va regasiti linistea sufleteasca si daca nu aveti grija sa faceti macar un minimum de miscare zilnica (macar cativa kilometri de mers pe jos de exemplu, sau cateva exercitii simple de gimnastica, gradinarit - orice este mai bine decat NIMIC!!!!), nu o sa poata sa va ajute din pacate nici hrana vie. Nu uitati rugaciunea, faceti-o parte integranta a vietii voastre! Nu uitati sa cantati, indiferent daca aveti voce sau nu, intre timp eu am ajuns la niste performante vocale, pe care in urma cu cativa ani le consideram ca fiind imposibil de atins pentru mine! Incepeti cel mai bine tot impreuna cu copilasii vostri:

http://www.youtube.com/watch?v=RNW5L_akOmY 

Nu pot termina inainte de a incerca sa va mai rog inca o data, sa nu va mai bateti atata capul cu analize chimice si medicale minutioase, cu tabelele referitoare la necesarul zilnic de vitamine, minerale, s.a.m.d. Aveti incredere deplina, ca Dumnezeu nu a dat tuturor fiintelor din lumea aceasta hrana necesara pentru a le asigura supravietuirea si perpetuarea speciei (nu uitati ca fiecare animal este perfect adaptata la mediul sau de viata!) si a lasat tocmai omul fara hrana potrivita! Nicio fiinta nu are nevoie de suplimente alimentare, doar omul nu mai poate astazi fara.... Nicio fiinta nu are nevoie sa-si spele, sa-si curete, sa-si taie, sa-si fiarba, sa-si prajeasca s.a.m.d. hrana, omul este singur fiinta care nu mai reuseste sa supravietuiasca altfel....
Nu va mai lasati influentati si derutati de sloganurile medicilor alopati (care la drept vorbind, nu au avut probabil niciodata ocazia in toata cariera lor, sa studieze un om cu adevarat sanatos) si ale industriei farmaceutice (care este una din cele mai infloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea sa fie oamenii sanatosi?!); opriti-va si trageti-va sufletul, ganditi-va logic si cu bun-simt si o sa stiti si singuri ce  tot incerc eu sa va spun aici.
Dupa ce ati aprofundat teoria, faceti cel mai bine singuri experimentul care poate va va schimba viata: incercati sa mancati pentru o perioada prestabilita dinainte de timp numai hrana vie; incercati sa va rupeti din iuresul vietii, pentru a va regasi linistea sufleteasca; incercati sa regasiti omul pe care Dumnezeu l-a creat la nasterea voastra si pe care parintii, societatea, conditiile moderne de viata, lumea, etc. l-au prefacut si l-au schimonosit. Viata de la Dumnezeu este cea mai mare minune, nu este un pacat grav sa irosim un astfel de dar?