Plantele comestibile din flora spontană - amănunte ce trebuie neaparat ştiute

 Voi răspunde astăzi la mai multe întrebări şi observaţii primite de voi la comentarii şi pe mail. 
 Încep cu mâncatul urzicilor în Postul Mare. Eu ştiam de la Bucureşti, că sunt oameni, care unii nu mănâncă urzici în toată perioada Postului Mare, alţii în Săptămâna Mare,  alţii numai în Joia Mare. Mama mea, fiică de preot din Moldova, nu ştia de la ea de acasă acest obicei, noi am mâncat întotdeauna  foarte des urzici în Postul Mare, căci atunci este mereu timpul lor şi este după părerea mea o mare pierdere, să nu profităm de conţinutul lor foarte ridicat  de vitamine şi minerale. Dar pentru că m-au întrebat aici mai multe fete despre acest obicei, am cerut atunci pentru confirmare şi părerea  Nataliei,  care este mult mai pricepută ca mine în acest domeniu şi care la rândul ei mănâncă urzici şi în această perioadă. Deci.....
 Iar al doilea aspect care trebuie neapărat pomenit astăzi, este cel referitor la cantitatea de plante din flora sontană care poate fi zilnic consumată. Nu trebuie să  gândim  "cu cât mai mult, cu atât mai bine", este o mentalitate absolut greşită!! Să luăm de exemplu cazul grâuşorului, care chiar dacă nu este înflorit (când nu mai trebuie consumat deloc), nu trebuie în nici un caz consumat în cantităţi foarte mari.  Şi domnul farmacist Ovidiu Bojor recomandă în cartea să "Plante şi mireseme biblice"să nu se depăşească 50g de grâuşor pe zi (atenţie, la tipar s-a strecurat o greşeală în această carte, planta de la pagina 191 nu este grâuşor! - nu am avut timp să atenţionez editura, dar o voi face cât de curând)! 

Trebuie să ne gândim mereu, că plantele din flora spontană au un conţinut mult mai mare de substanţe vitale ca orice salată de cultură, de aceea şi putem mânca liniştiţi o căpăţână de salată fără să înregistram reacţii negative, dar dacă mâncăm prea multe plante din flora spontană, remarcăm mult mai repede apariţia unor simptome neplăcute. Este foarte greu de spus exact ce cantitate anume ar trebui respectată, deoarece în afară de faptul că şi plantele au un conţinut variat de vitamine şi minerale, care poate să difere de la loc la loc chiar foarte tare, este şi fiecare om altfel, a moştenit alte gene şi receptează, suportă, metabolizează, etc. în mod total diferit orice substanţă activă din hrană sau din mediul său înconjurător. 

 De asemenea, ar trebui dată o mare atenţie locului de unde provin plantele, deoarece dacă sunt culese din locuri poluate, bineînţeles că nu mai pot fi sănătoase (Marilena, ai mare dreptate, cu vecinii poate fi totul tare problematic - şi eu stau lângă câmpul unui ţăran care stropeşte, deci mi-e clar că şi la mine în grădină, la 5m de câmpul lui, ajung într-o anumită măsură chimicalele lui, de aceea eu adun zilnic plante şi din alte locuri). Şi cred că ştiţi deja care e propunerea mea, nu-i aşa? La sfârşit de săptămâna, ieşim cu toţii la pădure...

Deci, nu exageraţi niciodată cu nimic, regula aproximativă ar fi să nu mâncaţi dintr-o dată mai mult de o mână bună de frunze, cel mai bine combinate (deci nu numai o singură plantă), iar dacă mai puneţi şi ceapă şi usturoi verde, ceva rădăcinoase rase (ridiche, morcov, relina, sau ce place vouă) şi câteva seminţe încolţite, aveţi aşa salata perfectă de primăvară, care cu siguranţă o să vă facă bine şi o să vă aducă multă sananate!
 Nu vreau să vă sperii, ci din contra, eu doresc să vă încurajez să mâncaţi cât mai des plante din flora spontană, diferenţa este numai, că aveţi nevoie de cantităţi mult mai mici faţă de cele cu care aţi fost până acum obişnuiţi. Avem de fapt nevoie de foarte, foarte puţin ca să trăim, iar sfinţii, pustnicii, călugării şi maicile din mânăstiri ne demonstrează de sute de ani acest lucru.....