De toate pentru toti.....

Parafrazandu-l pe Ion Creanga, pot spune si eu la randul meu,  ca nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele......Mai ales inainte de Sarbatori mi se face asa un dor de tara, de simplitatea si sinceritatea vremurilor din copilaria mea, de lumina si de caldura din sufletele oamenilor de atunci, visez la ziua cand voi ajunge din nou in Romania de Craciun, undeva intr-un satuc uitat de lume, in mijlocul unor tarani simpli si cumsecade.
In Germania este o adevarata minunatie de Craciun, totul este proaspat curatat, decorat, luminat, la tot pasul te imbie tot felul de  targuri cu produse "specifice Craciunului", miroase peste tot imbietor a scortisoara si vanilie, din toate cotloanele rasuna numai colinde (colindele germane sunt intr-adevar foarte frumoase, din pacate, din ce in ce mai putini nemti mai stiu sa le cante).... Dar dupa primii ani in care esti (recunosc sincer, si mie mi s-a intamplat acest lucru) orbit de toata stralucirea asta,  incepi incet-incet sa vezi superficialitatea lucrurilor, incepi sa vezi ca totul este doar o poleiala superba, care insa la orice zgarietura incepe sa se decojeasca,  totul  este atat de comercial, de rece si de impersonal.....  Si probabil de aceea, ma intorc mereu in gandurile mele cu atata drag in copilarie, in satucul sarac din Romania in care mi-am petrecut cele mai frumoase vacante din viata mea....

Saptamana care a trecut a fost destul de neobisnuita, mi-a fost  tare dor de voi si de scrisorile voastre, mi-a fost dor de blog, mi-a fost dor de numarul curent al Formulei As, mi-am dat seama ca totul a devenit deja o particica din mine, pe care o iau deja peste tot cu mine si la care nu mai pot sa renunt asa de usor.
Ca sa fie macar cu folos timpul liber castigat  prin  abstinenta partiala la Internet  in perioada postului (va marturisesc, ca se adunau cateva ore bune intr-o saptamana, in care scriam pe blog si citeam in Internet), am luat hotararea sa incep deja  curatenia mare dinaintea Craciunului. Din pacate,  m-am impotmolit destul de repede in colectia revistei Formula AS, numerele revistei care erau tare ravasite in secretaire-ul meu, trebuiau puse in ordine cronologica, plus dosarul foare gros cu articolele pe care le-am  tot scos la imprimanta... si dintr-o data m-am trezit citind, ordinea devenise mai putin importanta, mi-am umplut sufletul de bucuria de a "reintalni" niste OAMENI nemaipomeniti. Si uitati  aici, o parte din "comorile" mele:

-minunatele cuvinte ale parintelui Arsenie Papacioc ("Indreptarea lumii e in functie de noi. Fiinta omeneasca e singura veriga dintre Dumnezeu si Creatie. Omului i s-a incredintat marea raspundere sa supravegheze  soarta Creatiei. Dumnezeu n-a dat aceasta ascultare, aceasta ingrijorare, n-a dat-o ingerilor, a dat-o omului. Nu o diploma, nu o functie sociala, nu un ciolan, astea sunt fleacuri. Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine. Si nedreptatile, si saracia, si deznadejdea.") sau ale parintelui Teofil Paraian (rugaciunile populare din copilaria sa lumineza acum si sufletele noastre, ale copiilor mei si al meu, masa nu mai incepe fara rugaciunea taranului roman, rugaciune invatata de parintele de la mama sa si parca simtim acum cu adevarat "ingerii in jur de casa si pe Dumnezeu cu noi la masa") si ale parintelui Visarion  de la Manstirea Clocociov ("De Craciun, un crestin adevarat se naste inca o data").

-despre domnul profesor Sever Ursa nu se poate vorbi decat la superlativ, un dascal cu trup si suflet, asa cum ar trebui sa fie de fapt toti profesorii, iar pe deasupra si un mare patriot, un  roman adevarat, tare mult mi-as dori sa ajung sa-l intalnesc cu adevarat intr-o buna zi pe domnul profesor!

-cat despre Ina Ioana Todoran, o codana, o romancuta cum scrie la carte,  atat de tanara si atat de frumoasa, calda si buna la suflet si nemaipomenit de talentata, nici nu gasesc cuvintele, care sa exprime macar partial entuziasmul care m-a coplesit, o las cel mai bine pe ea sa va mangaie si voua sufletele cu vocea ei extraordinara:

M-am bucurat sa recitesc si articolele despre  parintele Radu Novacovschi si despre Manastirea Marcus, am reusit de fapt cu mare greutate sa ma opresc din citit si mi-a venit si mai greu sa fac aici  numai o selectie a articolelor mele dragi si sa nu le bag pe toate. Ma simt linistita si parca as fi iar acasa....Cuvintele lui Theodor Fontane mi se potrivesc mie ca o manusa: "De-abia strainatatea ne invata, ce avem noi in patria noastra."........

Insa inainte de a-mi lua ramas bun de la voi pentru saptamana asta, va mai invit cu drag  la "cafeluta" mea zilnica:

Va garantez, ca va remonteaza si va da mai multa energie decat orice alta cafea!
Se mixeaza urmatoarele ingrediente:
-o mana buna de buruieni (profitati de ele, acum cat timp se mai gasesc), eu culeg in fiecare zi frunze de urzica, de macris, de roinita si de papadie (aici fiind o clima tare blanda, am gasit deja si grausor);
-30-40 boabe de catina;
-o banana sau o para sau orice alt  fruct, care va place voua cel mai mult;
-putina apa (in functie de consistenta dorita).
Un mic dejun simplu, gustos, satios (da, incercati si-o sa vedeti ce bine tine de foame!), plin de vitamine si de minerale, care va aduce numai sanatate si vitalitate.
Va doresc o saptamana binecuvantata si luminata! Doamne ajuta!