Willy Schuster

 Am citit pentru prima oara despre Willy Schuster in Formula AS  (AICI unul dintre articole) cu aproximativ 14 ani in urma. M-a fascinat povestea lui si a sotiei lui, Lavinia. Iar entuziasmul revolutionar si hotararea lui de a nu se lasa oprit de nimeni si de nimic m-au molipsit pe loc. Din acel moment,  m-am simti mult mai linistita, aveam certitudinea ca tara, in ciuda politicienilor si a hotilor la drumul mare care trag si acum sforile cele mai importante, este totusi SI pe mainile asa de bune ale unei noi generatii de tarani, care are potentialul de a darama lumea veche si putreda si de a instaura o ordine noua, santoasa si folositoare pentru tara, oameni, natura si toti ceilalti copii ai ei. 

Mi-am pus in cap sa ajung la Mosna si am luat imediat contact cu Willy, dar, ca de obicei, ar fi trebuit sa stau cu lunile in Romania ca sa ma intalnesc cu toti oamenii pe care ii admiram. Ca sa nu mai spun ca in perioada 2014-2021 am trecut printr-un purgatoriu personal.... Nu am ajuns nici pana in ziua de azi  la Mosna. Si din pacate,  Willy schimba acum lumea din Rai...... Dar dorinta mea de a ajunge la Mosna este in continuare foarte mare, caci familia lui duce totul mai departe, asa cum ar fi facut-o si el.

Nici macar sa scriu despre el nu am reusit in toti acesti ani, dar astazi, voi schimba aceasta stare de lucruri. 

Cand am fost ultima data la biblioteca (unde stau cu orele, este locul meu preferat din oras), mi-a atras atentia o carte scrisa de Sarah Wiener (o bucatareasa foarte cunoscuta in spatiul germanofon, cu multe showuri TV, carti, programe samd.): "Meniul viitorul - Ce valoare are pentru noi hrana noastra?". Normal nu iau de la biblioteca decat carti de bucate vegane, dar cumva am simti un impuls sa arunc o privire si in cartea aceasta. O iau in mana si o las sa se deschida intamplator. Citesc: "Discutie la masa cu Willy Schuster". A fost suficient. Am pus cartea in cosul (deja cam prea plin - imi vine foarte greu sa nu iau prea multe carti.....) cu cartile pe care voiam sa le imprumut si am plecat acasa. 

Am citit cu mare placere cartea, care contine discutii foarte interesante cu diversi agricultori, brutari, bucatari, oameni politici,  agronomi samd. din intreaga Europa. Discutia cu Willy este ultima (dupa povestea lui este un foarte scurt cuvant de incheiere al autoarei si un glossar foarte stufos), deci incheie cumva cartea, fapt care m-a bucurat mult, caci acest lucru arata clar ca Sarah Wiener, care a umblat in viata ei de-a lungul, de-a latul si de-a curmezisul pamantului, deci nu este tocmai usor de impresionat, a avut capacitatea de a recunoaste comoara imensa ascunsa in Romania.

Sursa foto: Facebook https://www.facebook.com/willy.schuster

Va recomand sa cercetati mai departe si sa cititi tot ce gasitit despre munca lui Willy, caci toate materialele sunt extrem de valoroase. Si Willy ne-a lasat mostenire tuturor o mare comoara. Aici gasiti un interviu exceptional relizat cu sotia lui Willy, Lavinia Schuster: https://youtu.be/BizjtvSc-Q0.

Citez dintr-o postare scrisa in 2012 (AICI toata postarea). Ma cutremur putin constatand cat de putine lucruri s-au schimbat, dar raman optimista, caci totusi s-a schimbat ceva, cat de cat: <Eu sunt convinsa ca noi toti am putea face foarte mult, fiecare dintre noi. Schimbarea venita "de jos", este singura schimbare durabila si cu adevarata valoare. Taranul roman a fost independent mii de ani, din pacate, nu a fost constient de marea sa putere. Acum sunt din fericire insa alte timpuri si vin acum tineri idealisti si cu dragoste de glie, care arata ca se poate trai si altfel, fara grija zilei de maine, numai din munca propriilor maini.  Caci un om care nu se teme, nu este manipulabil. Un profesionist nu este coruptibil. Un om care gandeste logic si trece toate informatiile prin ciurul propriului discernamant, nu se va lasa nici mintit, nici pacalit - de nimeni!  

Imaginati-va o tara in care cei mai multi oameni isi pot asigura singuri hrana, sursele de energie, si toate celelalte lucruri necesare vietii. O tara care isi apara si respecta istoria si mostenirea lasata de strabuni. O tara cu oameni care stiu sa se iubeasca intre ei, care stiu sa transpuna in viata de zi cu zi cuvintele si invataturile lui Hristos, ajutandu-se si sprijinindu-se reciproc. Nu mai asteptati sa va vina ajutor de la UE, de la politicieni, de la imbogatitii imbuibati care trag sforile in conducerea tarii. Caci asa cum spunea Parintele Iustin Parvu:  "La noi nu ai cu cine să te aliezi, nu există niciun interes nobil la acești oameni poli­tici ca să ridice piatra aceasta de pe mormântul neamului nostru. O țin ferecată și cine să o ridice? Lor le merge bine acolo unde sunt, parlamen­tari, deputați, primari, au copii și rude de îngrășat. Din păcate românul a fost omul cel mai laș, în toate vremurile. Celelalte po­poare din jurul nostru au știut să se unească prin jertfa lor, în fața tancurilor rusești. La noi nu se poate face treaba asta, pentru că fiecare se crede mai papă decât Papa. Interesele și orgoliile per­sonale așa de tare întunecă mintea că fiecare vede în felul lui propriu, niciodată ca celălalt de lângă el".>

Voi incheia aceasta postare cu vorbele (cu adevarat profetice) ale lui Willy din cartea mentionata mai sus: "Se vor muta iar multi la tara, <City exodus> sau re-ruralizarea, cum o numesc unii, a inceput deja. In toata lumea, tot mai multi oameni vor sa devina autosustenabili, independenti, autarhici. Dar, în esența, este vorba mai degrabă de construirea unei noi lumi pe baza altor valori. Lăcomia și productivitatea cu orice pret sunt de domeniul trecutului - încrederea și partajarea reprezinta acum viitorul. Să fim iubitori cu ceilalți oameni."

Dumnezeu sa te odihneasca in pace, draga Willy, ma simt binecuvantata ca ni s-au intersectat, chiar si daca numai de la departare, caile vietilor.....