Legea iubirii, legea primordiala a vietii

La multi ani, copile drag si iubit! Sa traiesti si sa-nfloresti ca un mar, ca un par, ca un fir de trandafir....

Asa le doresc tuturor copiilor, interiori si exteriori, de acum si din toate vremile, trecute si viitoare, de aici si de peste tot, din ceruri si din ape, de pe pamant si de sub pamant, din luni si din stele, din galaxii si universuri, deja stiute sau nici macar banuite.

De cand lumea, toti copiii au fost cel mai pretios dar, primit direct de la Dumnezeu, si cea mai mare comoara. Ei au venit pe pamant ca ingeri in carne si oase, ca sa aduca lumina, pace si iubire. Insa adultii raniti si  bolnavi, prinsi in capcana NE-BUNIei lor, le-au rupt aripile. Si i-au sfarmat. Si i-au facut sa devina ca ei, alti adulti bolnavi si raniti, care le rup la randul lor propriilor copii aripile si-i sfarama....

Din fericire, am pasit de-acum in Lumea Noua si cercul acesta vicios a fost rupt. De aici inainte, ne indreptam pe spirala de lumina in sus. 

Va rog sa nu va dati ochii peste cap citind aceste randuri, caci nu sunt ezoterisme de-ale mele, ci realitati. Dovada? Aveti nevoie doar sa va uitati in jur, ca sa vedeti cum tot mai multi oameni STIU ACUM cum trebuie primiti si tratati copiii, cum trebuie sa se poarte si sa umble prin viata cu ei. De-acum inainte suntem cu totii iar constienti de sfintenia legaturii ce ne uneste. NE AMINTIM CU TOTII in cele din urma, CINE suntem, DE CE suntem aici si CARE este MENIREA noastra. Si-atunci, vedem desigur copiii cu alti ochi si dintr-o alta perspectiva si facem astfel schimbarea de paradigma.

Si pentru ca eu am o perspectiva buna, atat asupra Lumii Noi, cat si asupra lumii vechi care tocmai se incheie, si pentru ca am fost dintotdeauna avocata celor slabi si nedreptatiti, imi doresc sa luminez la randul meu in jur in aceste vremuri de tranzitie inca ceva cam intunecate. Asa ca am sa scot din umbra la lumina cateva credinte vechi, depasite si nefolositoare, caci constientizarea si analizarea lor este si singurul mod eficient de a le elimina, odata pentru totdeauna, din viata noastra, a tuturor.

Ce NU sunt copiii

1. Copiii NU sunt nici trofee si nici obiecte cu care sa ne falim; ei nu sunt confirmarea valorii noastre.

2. Copiii NU sunt aici ca sa implineasca visele parintilor.

3. Copii NU sunt mana de lucru fara plata, ei nu sunt slugile noastre sau chiar sclavii nostri.

4. Copiii NU sunt nici sprijinul, si nici ingrijitorii nostri la boala si batrantete.

5. Copiii NU sunt continuatorii afacerii, proiectului sau traditiei familiei. 

6. Copiii NU sunt  veniti ca sa umple golurile din viata noastra sau sa ne alunge singuratatea.

7. Copiii NU sunt sursa de venit.

8. Copiii NU sunt cosuri de gunoi emotional si substitut al fericirii.

9. Copiii NU sunt speranta sau viata noastra, nici sensul vietii noastre, nici viitorul vostru.

10. Copiii NU sunt proprietatea noastra.

Copiii nu ne apartin, ei vin prin noi in lumea aceasta cu o menire si un potential, iar rolul nostru ca parinte este sa-i insotim si sa-i sprijinim pentru ca ei sa-si poata indeplini misiunea si sa-si dezvolte intregul potential. Ei vin cu visele si chemarile lor, si marea arta a parintelui este de a-i sustine sa urmeze aceste vise, chiar daca ele nu sunt in concordanta cu conceptiile, ideile si visele noastre.

In bunatatea lor nemarginita, copiii vin si ca sa ne ajute sa ne vindecam vietile, dar acest lucru nu inseamna ca noi ca parinte dispunem de ei cum vrem, ca ei sunt la cheremul nostru si au doar rolul de a executa ordinele/comenzile date de parinti.

Sa invatam sa acceptam cu gratie si daca copiii se vor hotara sa nu continue afacerile sau proiectele incepute de noi. Sau daca nu vor dori sa duca traditii de familie mai departe. Sa intelegem ca aceste lucruri reprezinta pentru ei o OPTIUNE si nu o OBLIGATIE!

Sa le acceptam hotararea de a trai acolo unde simt ei ca le este locul si sa nu-i santajam in toate felurile posibile doar ca sa-i tinem langa noi. De asemenea, copiii nu sunt obligati sa ne ingrijeasca la boala sau la batranete. Daca vor putea si vor dori sa o faca este foarte bine. Dar este la fel de bine si daca nu o vor face. Noi nu avem dreptul sa le purtam din aceasta cauza pica, sa-i dezmostenim, sa-i blestemam samd. Este de fapt problema parintelui daca nu a stiut sa-si organizeze si sa-si aranjeze viata conform dorintelor sale si este un mare pacat sa aruncam aceasta povara imensa pe umerii copiilor! Este si foarte egoist din partea noastra sa-i impovaram pe copii, facand din ei sensul sau centrul vietii noastre.  

Daca noi nu ne-am vindecat ranile si traumele vechi, este absolut in ordine daca copiii nu mai accepta candva sa fie permanent trasi in gropa intunericului si improscati cu raul si negativitatea pe care le-am adunat noi o viata intreaga, si daca se indeparteaza, pentru binele lor, de noi. 

Sa ne ferim sa-i obligam pe copii sa faca ceva pentru multumirea nefericitului din noi, pentru a astampara setea noastra de succes, faima si bogatie! Copiii fac totul pentru parintii lor, dar noi suntem acum suficient de intelepti pentru a invata din povestile tragice ale "copiilor minune" de care este plina istoria omenirii. Adevarul este ca TOTI copiii sunt copii minune, doar ca cei cunoscuti si renumiti au fost doar victimele orgoliului parintilor lor..... Sa incetam sa le furam copilaria tarandu-i la ore de muzica, balet, pictura, fotoshooting, casting samd. Sa cantarim cu mare grija valorile pe care le transmitem prin actiunile noastre cu copiii, constienti ca le hotaram astfel o  mare parte din viata "de maine" a copiilor. Si sa acceptam cu iubire si sa fim mandri de copilul nostru, chiar daca el nu va ajunge nici un artist sau sportiv celebru, nici un profesionist genial etc., ci va fi "doar" un om care va sti sa se bucure de fiecare clipa de viata. 

Cum bine spunea A.S. Neill: "Trebuie sa acceptati copilul asa cum este el si sa nu incercati sa-l formati dupa propria conceptie."

In absolut orice circumstanta, legea primordiala a vietii este legea iubirii. Stramosii nostri nu au stiut ce insemana iubirea adevarata, iubirea neconditionata, doar de relativ putini ani incoace a inceput sa se destrame valul de intuneric in care a fost prinsa omenirea de-a lungul a multor, multor generatii. Si noi, adultii de astazi, indiferent de varsta, fiind arhitectii si constructorii Lumii Noi, primim sansa enorma de a descoperi si de a trai, si retroactiv, iubirea adevarata, iubirea neconditionata, iubirea din care si cu care am venit TOTI pe lume! 

Inchei iar cu cel mai frumos citat despre copii, din "Profetul" de Khalil Gibran, in traducerea lui Radu Carneci. Lasati va rog fiecare cuvant sa va patrunda pana in adancul inimii:

 "Copiii vostri nu sunt copiii vostri.

Ei sunt fii si fiicele dorului Vietii de ea insasi indragostita.

Ei vin prin voi, dar nu din voi.

Si desi sunt cu voi, ei nu sunt ai vostri.

Puteti sa le dati dragostea, nu insa si gandurile voastre, 

Fiindca ei au gandurile lor.

Le puteti gazdui trupul dar nu si sufletul,
Fiindca sufletele lor locuiesc in casa zilei de maine, pe carte voi nu o puteti vizita nici chiar in vis.

Puteti nazui sa fiti ca ei, dar nu cautati sa-i faceti asemenea voua,
Pentru ca viata nu merge inapoi, nici zaboveste in ziua de ieri.

Voi sunteti arcul din care copiii vostri, ca niste sageti vii, sunt azvarliti.

Pe drumul nesfarsirii Arcasul vede tinta si cu puterea Lui va incordeaza, astfel ca sagetile-I sa poata zbura iute si departe.

Si puterea vostra, prin mana Arcasului, sa va aduca bucurie,
Caci, precum El iubeste sageata calatoare, tot la fel iubeste si arcul cel statornic."

Cu drag,

Luana Mimi - LuMi

UPDATE 29 mai 2023

O propunere (mai ales pentru oamenii trecuti de 50 de primaveri...)

ZILNIC, ma izbesc pe FB (si eu nu petrec mult timp pe FB!) de tot felul de comentarii veninoase si critici de tip "lovitura sub centura" adresate unor fete sau baieti foarte tineri. Comentatorii sunt in general oameni din generatiile 50+, din care fac si eu parte, dar cu care nu ma solidarizez sub nicio forma.

Oameni buni, haideti sa aratam ca toti anii care au trecut peste NOI, parintii si bunicii copiilor de astazi, nu ne-au adus numai riduri, oboseala si reducerea flexibilitatii (si aici este vorba nu numai despre flexibilitatea fizica, ci mai ales despre cea mentala!), ci ne-au adus adevarata INTELEPCIUNE (atribut care, odata, candva demult, reprezenta exact caracteristica si atuul varstelor "mai mari"). 

Amintiti-va exact si sincer cum erati voi insiva la 15, 17, 20 sau 25 de ani. Recunoasteti ca daca NOI, tu si cu mine, nu am fi facut lumea sa fie asa cum este ea astazi, nici copiii nostri nu ar trebui sa se manifeste asa cum o fac: caci de cele mai multe ori, o fac din disperare si neputinta de a vedea o alta cale, totul face parte din tehnica de supravietuire rezultata din taruma suferita - caci suntem o societate de traumatizati. COPIII NU SUNT CAUZA! Ca si in cazul sanatatii, si in acest caz se confunda masiv efectul cu cauza..... 

Luati in considerare inainte de a comenta rautacios  pozele, gandurile sau experientele tineretului impartasite pe social media, ca NOI, tu si cu mine, suntem creatorii legilor de functionare a lumii moderne si a retelelor de socializare, care nu ar mai exista daca NOI, tu si cu mine, nu le-am sustine si le-am tine in viata, prin energia pe care le-o acordam nesiliti de nimeni. 

Ajunsa aici (articolul a deveni teribil de lung...), trebuie sa fac un nou exercitiu de logica (tehnica mea favorita!) - ce-ar fi daca:

- NIMENI nu ar mai citi, nu ar da mai depare, nu ar comenta (pe scurt, daca nu le-am mai dona energia noastra) toate "gunoaiele si zoaiele" de care abunda presa, televiziunea, social media samd.;

- NIMENI nu s-ar mai dezbraca/prostitua sau nu s-ar  mai "da in stamba" in fata unui aparat de fotografiat sau filmat;

- NIMENI nu ar mai face lucruri periculoase, fara sens sau fara "cap", doar de dragul celebritatii, like-urilor, captarii atentiei samd.;

- NIMENI nu i-ar mai incuraja (caci da, asta faci accesand astfel de filme, pagini, profiluri de social media) pe ceilalti oameni sa faca lucruri periculoase, fara sens sau fara "cap";

-NIMENI nu ar mai vorbi ori in gol si aiurea, ori nu ar mai fura munca altora - aceasta este situatia reala pe 98% din canalele YouTube&Co, canale in care se vorbeste muuuult dar nu se spune cu adevarat NIMIC. Toate aceste canale sunt o expresie a narcisismului si a cultului personalitatii (in anii '80 exista in Romania practic doar o persoana care avea problema asta, si totusi lucrul acesta a fost suficient ca sa se creeze foarte multa nefericire, astazi procentul este exact invers...) de care sufera practic toti oamenii puternic prezenti in mediul virtual/presa. Nu va mai lasati prostiti de tehnicile excelente de marketing, de strategiile corporatiste perfectionate pana la ultimul detaliu sau de lozincile de genul "fac totul pentru voi, cititorii/abonatii/followers".

 Nu are sens sa comentam ca, mai ales!, fetele tinere nu "mai au rusine", atat timp cat copiii cresc astazi intr-o lume in care sexualitatea BOLNAVA este omniprezenta si accesibila cu cea mai mare usurinta, practic de la cele mai fragede varste. Fetele sau baietii, care stau "in banca lor" si nu dezvaluie intregii lumii cele mai intime si mai picante detalii, nu primesc nici like-uri, nici oferte pecuniare, nici atentie, nici faima. Ce motiv ar avea atunci sa nu ne prezinte cu generozitate toate "fatetele" corpurilor si vietilor lor??

Nu are absolut niciun sens sa ne idignam de comportamentul tinerilor, care ne-au avut pe NOI, pe tine si pe mine, ca exemplu de viata. Ei fac ce au invatat de la NOI, de la tine si de la mine. Asa cum bine spunea Carl Gustav Jung, suntem cu totii victimele unor victime.....

Traim in vremuri in care nerusinarea, nesimtirea si lipsa simtului ridicolului sunt recompensate, in primul rand de NOI, de tine si de mine...... NOI, tu si cu mine, decidem cu click-urile noastre si cu banii nostri, ce se posteaza maine in internet, ce apare in presa, ce filme si emisiuni se fac samd. Impreuna decidem cum va arata fata lumii in care cresc copiii si nepotii nostri.

Internetul ar putea fi o lume minunata daca ar fi folosit cu "cap". Ei ce ziceti, devenim NOI, tu si eu, exemplele pozitive de viata de care copiii si nepotii nostri au mai multa nevoie ca oricand?