Sepp Holzer şi permacultura (I)

Din păcate, eu fac mereu o mare greşeală: "lupt" simultan pe o grămadă de "fronturi", de aceea îmi este greu să fac faţă peste tot. Am promis că mă apuc să sintetizez principiile de bază ale permaculturii lui Sepp Holzer, principii prezentate în cartea sa "Rebelul agrar". Desigur că recomand celor care cunosc limba germană (sau engleză) să-şi cumpere cartea, eu voi face aceste mic rezumat pentru cei care nu ştiu limbi străine sau care nu-şi pot permite să-şi cumpere cartea. Şi pentru că este mult de scris, voi împarţi totul în mai multe "episoade".

 

 Mai întâi de toate, trebuie să subliniez faptul că Sepp Holzer nu a făcut nici o şcoală de permacultură (permacultura este termenul folosit pentru dezvoltarea şi aplicarea tezelor şi principiilor etice, care stau la baza planificării, dezvoltării şi conservării habitatelor. Punctele esenţiale ale permaculturii sunt: producerea de hrană, furnizarea energiei necesare, planificarea modului de schimbare a peisajelor naturale prin intervenţia omului şi crearea unor (infra)structuri sociale.), nimeni nu i-a arătat şi nu i-a explicat ce şi cum trebuie sa facă. Toată munca sa se bazează pur şi simplu pe observaţiile sale atente şi pe înţelegerea profundă a legilor naturii, a legăturii şi comuniunii om-plantă-animal-mediu, observaţii care au început încă din copilăria sa. Citindu-i cartea, am constatat de foarte multe ori, că cele mai multe lucruri nu-mi sunt total necunoscute, multe le ştiam deja, ori de la mama, ori de la bunica, multe lucruri le-am auzit în zilele minunate ale copilăriei mele petrecute (parţial) la ţară, de la oamenii simpli ai locului, care au lucrat întotdeauna pământul respectând cu sfinţenie creaţia lui Dumnezeu!!! Ţăranul român a fost întotdeauna o fiinţă independentă şi autarhică, a reuşit  să supravieţuiască mii de ani fără super-marketuri şi pieţe, a ştiut cum să-şi conserve cu grijă mediul de viaţă şi cum să se integreze în el, trăind într-o armonie perfectă cu natura, în deplină înţelegere a faptului că omul NU este stăpânul naturii, ci numai o parte a ei. Ţăranul român a făcut dintotdeauna agricultură biologică, reuşind mereu să producă suficientă mâncare pentru  familia sa şi pentru animalele sale, iar de la casa unui ROMÂN ADEVĂRAT, nu a plecat niciodată  niciun străin înainte de a fi ospătat şi de a i se oferi adăpost. Pentru că românul ştia că aşa este omeneşte şi creştineşte să faci, şi că aşa suntem datori să ne purtăm în faţa lui Dumnezeu.

Sepp Holzer este la rândul sau un ţăran simplu, fără multă carte (chiar povesteşte cu umor, cât de multe a pierdut după ce urmat cursurile unei şcoli agricole, privind acei ani ca pe nişte ani risipiţi în vânt), el este un om care a înţeles să-şi caute CHEMAREA şi apoi să o pună în practică. Încă de mic copil (din fericire familia Holzer nu poseda nici televizor, nici calculator, fiind săraci, copiii nu aveau nici cine ştie ce jucării, bogăţiile naturii - lemne, frunze, fructe, plante - reprezentau în principal obiectele cu care se jucau), Sepp Holzer îşi petrecea majoritatea timpului în grădină sau în pădure, studiind cu mare atenţie comportamentul animalelor, creşterea plantelor, ciclul anotimpurilor şi influenţa factorilor de mediu aupra naturii.
 De aceea, chiar menţionează în introducerea cărţii sale: "Doresc să transmit oamenilor prin această carte, cum poate fi trăită o viaţă plină de împliniri printr-un mod răspunzător de convieţuire cu natură şi cu toate vieţuitoarele. Cel mai important principiu pentru mine, a devenit  necesitatea intelgerii naturii şi nu combaterea ei. Fiecare plantă, fiecare animal are un rol al său, foarte bine definit, totul este perfect CREAT!"
 După părerea mea, cărţile sale au nu numai o simplă valoare tehnică. Amintirile sale din copilărie sunt deosebit de impresionante, Sepp Holzer reuşeşte să reînvie foarte plastic o lume demult apusă. Am fost foarte mişcată citind rândurile despre primele castane, pe care copilul Sepp le-a primit în dar de la un străin, ca să se joace cu ele, şi pe care el le-a plantat în ghivecele de flori ale mamei sale,  stând apoi şi contemplând ore în şir plantutele delicate care se dezvoltau încet-încet din ele.  Iar prima piatră a permaculturii sale, a fost o piatră în adevăratul sens al cuvântului: micul Sepp, a observat că fragii din pădure care creşteau pe lângă o piatră, făceau fructe mult mai mari ca cei care creşteau liberi. Şi cu cât era piatra mai mare, cu atât şi fructele se dezvoltau mai mult şi  erau mai dulci! Şi a început să care în grădina părinţilor săi (gospodăria lor se află în Alpi, la o altitudine de peste 1300m!), spre disperarea acestora, pietroaie şi să le pună pe lângă diferite plante. Părinţii săi, care îndepărtaseră cu muncă multă şi grea TOATE pietrele din grădină, pentru că aşa ştiau ei că trebuie făcut, s-au opus total şi pentru ca să nu le mai "strice" grădina, i-au dat lui Sepp o mică bucată de pământ pe care ei nu puteau sa o cultive, fiind un prăvăliş de pietre, pe care i-au permis însă să facă ce vrea. Şi aşa a luat fiinţă prima grădină, în care Sepp Holzer a început să aplice şi să studieze principiile permaculturii.
Şi eu sunt un om care a învăţat în ultimii ani să-şi folosesca mult propriul cap (în tinereţe, eram ca în  bancul despre rostul capului, şi anume: să  nu-ţi plouă direct în gât!), nu mai cred de multă vreme aşa pur şi simplu în afirmaţiile unuia sau altuia, practica mi-a demonstrat de fiecare dată în viaţă, ce este corect şi ce nu. Aşa că am început şi eu să trântesc câte un pietroi pe lângă tufele de fragi din grădina mea şi de aceea, pot să afirm acum cu certitudine că Sepp Holzer are perfectă dreptate: fragutele de lângă aceste pietre sunt de 2-3 ori mai mari ca celelalte, mai dulci şi mai aromate, plus că eu am fragi toată vara, până toamna târziu, la primul îngheţ. 

Sepp Holzer a mai observat că cenuşa are de asemenea un efect binefăcător asupra fragilor, aceasta este însă cu siguranţă o chestiune de sol. Şi aici vin cu un punct foarte important al învăţăturii lui Sepp Holzer: concluziile sale nu vor fi niciodată  general valabile peste tot în lume - în funcţie de condiţiile de sol, climă, vegetaţie, etc., trebuie peste tot observat cu atenţie ce se poate aplica pur şi simplu aşa, şi ce trebuie adaptat la condiţiile de la faţa locului, dintr-o anumită grădină! De aceea el şi încearcă să impulsioneze oamenii să înceapă să gândească critic, să fie atenţi şi să observe natura înconjurătoare, să facă încercări (câţi pomi şi câte plante a stricat el de fiecare data până a ajuns la concluzia finală....):
   "Modul meu de gândire a devenit mai critic. Am încetat să mai cred tot ceea ce auzeam. Am învăţat să-mi pun intrabari critice în toate problemele şi să le privesc din mai multe puncte de vedere. Ce avantaje şi ce dezavantaje aduce un anumit lucru, care sunt priorităţile? Un profesor spune ceva, altul cu totul altceva. Am învăţat că mulţi oameni fac multe greşeli fără voie, tocmai pentru că iau prea multe lucruri drept bune, fără să-şi pună singuri întrebări."
Aici, un film despre Sepp Holzer:

View this movie at cultureunplugged.com

 http://www.cultureunplugged.com/play/930/The-Agro-Rebel

- VA URMA -