Inca o poveste despre hrana vie - de data aceasta, povestea mea

Nu e uşor de spus aşa o poveste  ȋn numai cȃteva rȃnduri.  În spatele ei,  se ascund de cele mai multe ori, ani lungi de căutări, de cercetări şi de experimentări,  multe succese şi multe eşecuri, tristeţi şi bucurii,  dar mai ales multă speranţă şi multă ȋncredere. Drumul către o astfel de viaţă nu e nici uşor, nici scurt, nici drept şi nici la vale. Dar cine se hotărăşte să pornească pe această cale, pieptiş şi contra curentului, ajunge cȃndva la  convingerea absolută, că a descoperit un adevăr incredibil. Teama (de boală, de moarte, de viitorul nebulos, etc.) ȋncepe să se estompeze, călătorul dobȃndeşte pur şi simplu certitudinea,  că nu poate fi greşit ceea ce ȋl face să se simta aşa de sănătos, aşa de bun, aşa de frumos fizic şi  sufleteşte, aşa de mulţumit şi de ȋmplinit, cum poate nu s-a simţit niciodată ȋn viaţa sa!

Și mie mi s-au spus astfel de poveşti despre hrana vie, primele le-am auzit ȋn urmă cu peste 10 ani, le-am ascultat la ȋnceput cu neȋncredere şi poate chiar cu suspiciune. Mă aflam ȋn plin razboi,  ȋntre două tabere şi fiecare işi apăra vehement propria părere, aflată ȋn totală contradicţie cu părerea taberei adverse. Pe de o parte, medicina alopată şi teoriile clasice despre o  alimentaţie sănătoasă (ce conţine carne, lapte, ouă, etc.), pe de cealaltă parte, un grup mult mai restrȃns de medici şi de terapeuţi alternativi şi vederile lor, absolut noi pentru mine, despre hrana adecvată fiinţei umane, o hrană fără proteine animale, naturală, simplă  şi foarte puţin prelucrată. Mai ȋntȃi m-am simţit tare derutată, atȃţia ani crezusem ȋn nişte lucruri, care se dovedeau acum a fi complet false?!? Pe cine trebuia să cred, cine avea dreptate?  Ce-mi rămȃnea de făcut pentru a afla adevărul?  Dintr-o dată, am ȋnţeles că singura cale ar fi,  ȋn primul rand, să mă informez şi să mă documentez temeinic, iar ȋn al doilea rȃnd, să ȋncerc eu ȋnsămi totul  şi să urmăresc pe propria piele ce se va ȋntȃmpla. Uşor de spus, mai greu de aplicat ȋn practică. Și totuşi.....

Am ȋnceput citind. Am citit peste 300  de carţi din domeniul sănătăţii  (şi citesc mai departe, nu mă voi mai opri probabil niciodată!), ajungȃnd pȃna şi la biblioteca universitaţii din Trier, am vizionat filme, am participat la cursuri de nutriţie, seminare, congrese şi tȃrguri. Am consultat medici, ce practicau medicina naturală sau homeopatia. Încet-ȋncet, am ȋnceput să renunţ la cȃte un obicei nesănătos şi de fiecare dată am putut consemna un mare pas ȋnainte  ȋn ȋmbunătăţirea stării personale de sănătate. Am descoperit că istoria medicinii universale este plină de medici, ce au demonstrat, teoretic şi practic,  că hrana este cel mai important “medicament” pentru fiinţa umană, avȃnd  capacitatea de a vindeca chiar şi boli foarte grave sau  incurabile. Am cunoscut la Federatia de Sănătate din Germania, sute de oameni (dar sunt sute de mii ȋn toată lumea!) care trăiesc cu hrana vie de ani de zile, demonstrȃnd astfel, că “profeţiile” (care şi pe mine  m-au speriat tare rău la ȋnceput) despre carenţele ce apar de la acest regim de viaţă,  nu se confirmă de fapt  ȋn practică, majoritatea acestor oameni, urămȃnd  o alimentaţie cu hrana vie, fără probleme, de-a lungul a mai multor decenii.  

Dintr-o dată, mi s-au deschis larg uşile către o cu totul altă lume, mai armonioasă, mai bună, mai frumoasă, mai liniştită. Și am paşit ȋn lumea asta nouă, iar portiţa ce ducea ȋnapoi, la viaţa mea de dinainte, am ȋncuiat-o demult, iar cheia am aruncat-o cu nepăsare! Și de atunci nu mă mai chinuie nici sinuzita cronică şi nici infecţiile urinare, parodontoza şi artroza au ȋncetat să mai evolueze, tensiunea arterială s-a reglat de la sine, pȃna şi neurodermita şi psoriazisul nu mai ȋmi provoacă probleme, fiind ȋn prezent, dupa 3 ani de hrană vie, aproape complet vindecate. Desele răceli, bronşite şi chiar pneumonii aparţin şi ele de domeniul trecutului, iar diferitele dureri, ce m-au ȋnsoţit permanent, ani de zile, chiar şi ȋn tinereţe, s-au spulberat la rȃndul lor ȋn neant.  

Deci, tabăra aflată ȋn inferioritate numerică avusese totuşi dreptate: există o viaţă fără boli, fără dureri, fără suferinţa, fără frică, o viaţă liniştită şi frumoasă, plină de bucurii, ȋn deplină armonie cu tot ceea ce ne ȋnconjoară, iar ceea ce este cel mai frumos, această viaţă se află la ȋndemȃna fiecăruia dintre noi!