joi, 10 octombrie 2019

Galuste cu prune si tarta cu prune - raw vegan

Si reteta aceasta face parte din domeniul nostalgiilor culinare.  Tatal meu era in copilaria mea bucatarul galustelor cu prune si a celor cu magiun de prune. Si copiii mei au mai apucat sa se bucure, cand erau mici, de talentele bunicului in bucatarie. Intre timp, marea uitare s-a asternut peste mintea lui si a schimbat atat de multe.... 
Am copilarit intr-o regiune foarte buna pentru cultivarea prunelor. Bunelul avea o livada cu foarte multi pruni, care rodeau cu sarguinta in fiecare an, daruindu-ne o mare de PERJE. Eu chiar nu-mi amintesc sa fi fost vreodata vreun an "fara prune"! Si in fiecare toamna, bunica facea zeci de borcane cu magiun de prune, iar bunelul nenumarate sticle de tuica de prune. Culmea este ca mie nu-mi placeau prunele cu adevarat, mancam cand si cand, dupa multe rugaminti ale bunicii, doar cate o pruna-doua. Singurele pe care le mancam fara discutii, caci le iubeam eu cel mai mult,  erau prunele bărdace, pe care nu le-am mai vazut din pacate de tare multi ani. Nici acum nu ma innebunesc dupa prune. Si culmea este, ca si unde locuiesc astazi, este o zona cu prune multe si bune, din pacate nu si prune bărdace. Si ar fi chiar mare pacat sa nu profit de ele.  Si asa m-am hotarat sa scot din cutiuta cu amintiri reteta tatalui meu si sa o prefac intr-o reteta de hrana vie. A iesit foarte bine, asa ca o dau cu drag mai departe.





 GALUSTE CU PRUNE SI TARTA CU PRUNE


Este o reteta exact pe gustul meu, cu ingrediente putine si fara chin mult si timp lung petrecut in buctarie. 

Ingrediente blat: curmale, fulgi de nuca de cocos, migdale macinate sau nuci de caju, putin ulei de nuca de cocos raw si o bucatica de baton de vanilie.
Reteta de blat este cea de AICI si este reteta mea universala pentru torturi, tarte si alte dulciuri. Ii mai adaug cateodata si nuci, nuci de caju sau migdale macinate.
Ingrediente umplutura: prune si scortisoara dupa gust. 

Mod de preparare: se prelucreaza ingredientele in robotul cu lama in S, pana se ajunge la consistenta dorita.  
Eu nu am un aparat performant, asa ca mai intai maruntesc migdalele, le scot si le pun deoparte. Maruntesc apoi fulgii de cocos, dupa care adaug curmalele si migdalele, uleiul de cocos si vanilia. Se obine o masa cleioasa, care poate fi modelata foarte bine.
Pentru tarta presez aluatul intr-o forma de tarta, iar pentru galuste fac o un fel de castronel in causul palmei, in care pun prunele carora le-am scos samburele si le-am dat prin scortisoara. Din o alta bucatica de aluat fac un capac, si gata galusca! O mai dau prin pudra de fulgi de nuca de cocos si/sau migdale si o mai presar cu putina scortisoara si am obtinut visul unei zile de toamna. Galustele tatalui meu erau date prin pesmet preajit amestecat cu zahar, de aceea, daca vreti un rezultat cat mai aproape de varianta traditionala, le puteti presara si cu putin zahar de meseacan (Xylit).

Pentru tarta, mixez prunele cu vanilie si daca trebuie sa ma duc cu tarta undeva, ii adaug si niste tarte de psyllium, ca sa nu fie prea lichida umplutura. Torn amestecul asa obtinut in forma de tarta, peste blatul presat, decorez cu prune taiate felii si cu migdale maruntite grosier si eventual iar pun si niste zahar Xylit.


Pofta mare si sa va fie de bine!

marți, 1 octombrie 2019

Intre Cer si Pamant

Am primit in ultimele saptamani o gramada de lectii mari. Aceeasi tema, profesori diferiti. Prima mare profesoara, tare micuta ca statura, foloseste un limbaj verbal pe care eu nici macar nu-l inteleg, si nici nu pot sa o urmaresc oricand as vrea, ci numai atunci cand vrea ea sa mi se arate. 
Numele i-l cunosteam demult, dar era pentru mine doar un cuvant, folosit din pacate, nu numai de catre ceilalti oameni, ci si de mine, in mod peiorativ, iar fiinta care intruchipeaza cuvantul imi era cu desavarsire necunoscuta. Si ajunsa la acest punct, trebuie sa repet un lucru: este de fapt o mare jignire pentru animale, atunci cand le dam semenilor nostri, care poseda insusiri sau fac fapte care ne deranjeaza, nume de animale: porc, vita, vaca, bou samd.
 
Pe noua mea profesoara o cheama GAIȚĂ (Garrulus glandarius). Ca este o pasare stiam deja, cum arata, habar nu aveam. Gaita era mai degraba pentru mine o persoana care vorbeste mult si fara rost.....

Dumnezeu ne vorbeste permanent, in toate felurile posibile. TOTUL este de fapt UN SEMN pentru noi. Ca noi nu pricepem, este o cu totul alta poveste si are are de-a face doar cu noi insine.

De o saptamana, hranesc o gaita. Ii pun nucile ramase de anul trecut in gradina si o urmaresc cum lucreaza neobosita, cu bucurie si pofta de viata. Am fi tentati sa credem, ca o face doar gandindu-se la propria burta si ca isi asigura proviziile pentru iarna ce se apropie cu pasi repezi. Dar adevarul este, ca ea face mult mai mult: isi indeplineste misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. In cartea despre identificarea plantelor si animalelor din aceasta regiune, scrie la gaita, ca este raspunzatoare pentru raspandirea multor specii de plante, in special de copaci. Eu credeam ca ea doar manaca si cand colo, ea planta paduri..... In timp ce eu gandeam in termeni de cateva luni, ea gandeste in termeni de sute de ani.....

Si care este lectia invatata de mine? Sa ma adun si sa-mi fac iar partea mea de treaba. In ultimii trei ani am trecut prin schimbari masive in planul material, caci m-am mutat iar dintr-o tara in alta si totul a devenit parca o lupta: m-am luptat cu autoritatile din doua tari, care mai de care  mai birocratice, copiii s-au luptat putin cu noile scoli, parintii se lupta cu Alzheimerul si tot asa mai departe. Ma sparsesem parca in mii de cioburi incercand sa-i ajut pe toti, sa fiu peste tot, sa fac tot ceea ce asteaptau ceilalti de la mine. Ma pierdusem pe mine insami....

Desenele din aceasta postare au fost facute in 2014-2015-2016, in timpul si dupa terminarea cursului de consultant de vindecare holistica. Atunci mi s-au dat foarte multe informatii, pe diferite cai, pe care eu ar fi trebuit sa le dau de fapt mai departe. Caci atunci am inteles ca suntem meniti sa tinem si sa mentinem, legatura/fluxul energetic, dintre Cer (Tata) si Pamant (Mama). Asa cum o face (dupa parerea mea in mod constient!!) orice animal, orice insecta, orice planta, orice picatura de apa, orice pietricica samd. Daca energia nu poate curge prin mine de la Tatal din Cer la Mama Pamant si apoi inapoi, de la Mama Pamant la Tatal din Cer, creez un nod energetic, un morman enrgetic, care cu cat creste, cu atat impiedica mai tare curgerea energiei. Intru intr-un cerc vicios, care are un efect negativ nu numai asupra mea, ci asupra intregii lumi.



Traim timpul marilor transformari. Si eu zic ca este un mare privilegiu. Si ne putem  chinui singuri sau putem accepta in cel din urma ajutorul, ce vine permanent, din foarte multe parti.