duminică, 23 octombrie 2011

Bogatiile toamnei

Postarea aceasta o incepusem cu cateva saptamani inainte, pentru ca mi-a placut tare mult, cum ne-au lasat Angy, Laura si Angi sa patrundem in gradinile lor de vis (chiar daca Angi are numai un balcon de bloc la dispozitie!). Intre timp insa, viata mea a devenit - foarte abrupt si aproape dintr-o data - mai incurcata si mai incarcata ca niciodata, sunt in mijlocul unor schimbari foarte mari (se pare ca voi fi nevoita sa incep o noua viata, intr-o alta tara straina....), de aceea, va rog sa ma scuzati, ca nu mai reusesc sa va raspund cum trebuie, nici pe mail si nici la comentarii, candva se va termina si nebunia aceasta si voi incerca sa recuperez. In concluzie, haideti repede la mine acasa, cat mai sunt inca pe aici.... Si asa suna postarea mea din 4 octombrie 2011 (am mai adugat numai cateva notite actuale):
Astazi, doresc sa va invit la mine acasa in Germania. Eu sunt - cum ar fi putut fi altfel??? - un gradinar autodidact, am citit, am cascat bine ochii pe la unul, pe la altul, am intrebat in stanga si-n dreapta, am vizitat zeci de gradini  si m-am pus, fara prea multe ezitari, pe treaba. Unele lucruri mi-au iesit, altele nu, am invatat enorm din propria experienta si mai ales din propriile greseli, completand asa multe dintre lacunele cartilor de gradinarit, de aceea, rezultatul este pentru mine o adevarata minune.
Deci, poftiti va rog mai intai in pridvorul casei mele (facuta in mare parte numai din materiale naturale - aici in Germania, cele mai scumpe case, sunt cele ecologice, construite numai din lemn, paie si lut - in Romania, lumea nu stie cum sa demoleze mai repede casele batranesti si cum sa-si tranteasca in loc monstri de beton), pridvor adaugat casei anul acesta, dupa un proiect realizat de mine:
Baiatul meu a facut un tort de fructe, sper ca o sa va placa aspectul, din pacate, nu am gasit inca metoda, de va oferi sa si gustati:
Dupa care va invit cu mare drag, sa-mi admirati minunatii mei "copii verzi":

Catinele mele cele frumoase si dragi, care ma hranesc in fiecare dimineata (sper sa le aprecieze si urmatorul proprietar)
Marul (am trei, dar unul e plantat pe un loc prost si s-a stricat) era atat de frumos inflorit in primavara si mirosea atat de imbatator, incat nu am rezistat sa nu ma bag si eu in el (copiii s-au catarat in el, mie mi-a fost frica sa nu-l rup, caci este tare mic si pricajit)
Fructele erau aici inca mici, in toamna crengile se sprijineau din cauza greutatii direct pe pamant, dar nu s-a rupt nicio creanga (eu nu tai pomii, ii las sa creasca asa cum considera ei ca este bine, sunt sigura ca ei stiu mult mai bine ca mine, cum trebuie sa creasca!!)
Nu am cantarit, dar apreciez ca cei doi pomi care rodesc au avut peste 30kg de mere - am baut suc, am facut prajituri, am hranit animalele cu ele, am daruit o gramada, etc.
Al doilea rand de zmeura in septembrie
Superbii napi (topinambur) - nu uitati sa memorati acum locurile in care creste, ca sa stiti la iarna de unde puteti sa-l recoltati
Afinele de cultura, cele de padure n-au vrut sa se prinda....

Nucul este inca mic, dar este plantat de copiii mei, care abia asteaptau sa faca si nuci (copiii sunt acum foarte tristi ca va trebui sa parasim tot ce am facut noi cu atat dragoste, dar... asa e viata).
Unde au fost niste rosii care s-au stricat (vremea nemteasca nu este tocmai favorabila rosiilor), am mai pus repede rucola si varza verde (kale)
Via
Dintr-un singur butuc, am adunat anul acesta peste 15kg de struguri, dar am lasat si foarte multi neculesi, pentru pasari
Si gradina de pe balcon, din pacate, cat am fost noi trei saptamani si jumatate in Romania, nu le-a udat nimeni, de aceea multe plante nu au rezistat......
Salata, cimbrul, busuiocul si multe altele, nu au aici nicio sansa in gradina din cauza melcilor Limax, nu se pot cultiva decat pe balcon
Busuioc si racovina
In spate, leusteanul care depaseste in fiecare ani 2 metri inaltime. In fata, timianul care ramane verde toata iarna.
Si plantele otravitoare au in gradina mea un loc de cinste, exact ca si plantele comestibile. Copiii le cunosc si le iubesc si pe ele la fel de mult, sunt foarte importante pentru echilibrul ecologic.
Sunt sigura ca multi sunt de parere ca am o gradina oribila, plina de "buruieni" si de tot felul de "jivine" (de la urechelnite, omizi, fluturi, paianjeni, gandaci de tot felul, melci, lacuste, soareci, soparle, pasari, cartita, etc. - toate fiintele sunt la noi bine venite), dar pentru mine, gradina mea este un colt de Rai, pentru care ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu!
O floare intre flori....
Am uitat sa va spun, ca avem aici numai 750 m², pe care mai sunt trantite si casa, intrarea enorma in garaj, drumul pana la casa, o alee care inconjoara casa (totul e pavat cu pietre), casuta de lemn din gradina, leganul copiilor, cotetele animalelor, cisterna de apa de ploaie, garduri, etc. Deci spatiul nu este mare, si totusi cate se pot face.....
Va doresc o toamna minunata!

luni, 10 octombrie 2011

Orice calatorie incepe cu primul pas

Desigur ca acest blog va ramane un blog despre hrana vie si ca eu sunt in continuare absolut convinsa de binefacerile fara egal pe care le aduce un astfel de regim alimentar, dar orice calatorie, fie ea lunga sau scurta, incepe intotdeauna cu primul pas. Important nu este sa deveniti raw 100% in 24 de ore, ci mai degraba sa incepeti sa faceti mici schimbari, dar in punctele esentiale ale vietii voastre. Greu este pana va decideti sa faceti primul pas, din acest moment,  restul vine ca de la sine....
Cum am mai scris si cu ceva timp in urma, si eu ma alatur din toata inima campaniei inceputa in revista Formula As: SPRIJINITI OFERTA ECOLOGICA A TARANILOR NOSTRI! CUMPARATI PRODUSELE ROMANESTI! NU E NUMAI O OPTIUNE DE SANATATE, DAR SI UN GEST PATRIOTIC. TOTI LA UN LOC PUTEM OFERI SATULUI NOSTRU SANSA DE A RAMANE IN ISTORIE. Si de aceea, sunt cateodata foarte consternata, cand citesc pe diferite bloguri culinare, ca in Romania sunt oameni care-si cumpara busuiocul, nucile sau patrunjelul de la supermarket si nu de la piata!!!
Foarte frumos a dezvoltat  Marilena  tematica sanatatii, cititi neaparat articolul ei, este o relatare spusa din toata inima, cu foarte mult bun simt, sunt sigura ca cei mai multi dintre voi, va veti recunoaste in povestea ei. 
Si tot Marilena, ne aduce o mare rugaminte AICI, un articol de suflet, peste care nu pot sa trec pur si simplu, va rog la randul meu, sa facem tot ce putem si sa-i ajutam pe copilasii de la Manastirea Marcus:

Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

joi, 6 octombrie 2011

Fagul (Fagus silvatica) - un aliment mai putin cunoscut

Marti am fost cu copiii (desi au vacanta, copiii au inceput deja sa-si faca un program independent de al meu, astfel incat am totusi timp si pentru blog, asa ca va scriu repede, ca sa profitati poate de sfarsitul de saptamana!!!) la padure sa adunam alune. Veveritele si celelalte animalute ale padurii au fost insa mai harnice ca noi, astfel incat nu am mai gasit decat foarte putine alune, in schimb mi-am umplut o traista cu fructe de fag, mai bine cunoscute sub numele de jir (ani de zile, eu am crezut, ca in spatele acestui nume se ascund fructele stejarului...). Toata lumea cunoaste fagul, cei mai multi dintre noi insa, ii stiu doar intrebuintarea ca lemn de foc sau ca materie prima pentru mobile si constructii,  putini stiu din pacate, ca fagul este de fapt si o sursa de hrana deosebita, aflata - culmea!- la indemana oricui.
Primavara, frunzele proaspete de fag sunt de-a dreptul o nebunie, fragede si usor acrisoare, o delicatesa pentru salatale sau smoothie-urile voastre! Iar acum toamna, pamantul padurilor este acoperit pur si simplu de jir; gustul l-as descrie ca ceva intre alune de padure si seminte de floarea soarelui, deci deosebit de gustos, mai greu este pana curatim micile alunele de coaja - lucru care insa iar nu este rau deloc, deoarece consumate in cantitati mari, se pare ca ar provoca dureri de cap (http://www.formula-as.ro/2005/691/forma-maxima-19/silvoterapie-fagul-6473 - eu mananc mereu destul de multe, caci imi plac mult, nu am avut insa niciodata dureri de cap, se pare ca am ramas totusi intodeauna in limitele bunului simt....).
Fișier:FagusSylvNuts.jpg
Foto Wikipedia
Daca  gandul sa stati chirciti pe vine, cel putin o ora, nu va sperie  (eu mi-am cautat un loc cu soare, vantul imi mangaia parul si chipul, si facea padurea sa-si cante cantecul ei de o frumusete inegalabila, pasarelele ciripeau vesel, bucurandu-se de ultimele zile frumose si calduroase, iar in jurul meu "picura", parca in tactul muzicii padurii, cu frunze ruginii si jir - am plecat de acolo atat de linistita si cu sufletul atat de plin de pace si de impacare), luati-va atunci cu drag pe sus copiii, partenerii, prietenii, parintii, cateii, s.a.m.d. si faceti neparat o iesire la padure, nu veti avea decat de castigat!

miercuri, 5 octombrie 2011

Va multumesc din toata inima!

De cand am inceput acest blog, au fost mai multe momente in care m-am gandit serios, daca se merita sa scriu mai departe sau nu. Si va spun sincer, ca de fiecare data cand m-am aflat in cumpana, mi-a fost intinsa cu mare bunatate o mana de ajutor, care mi-a confirmat faptul, ca nu am gresit calea si ca pot merge linistita mai departe.
Si uite asa ma bucur eu enorm cand imi scrie de exemplu Ioana de la Zürich, ca sa-mi multumeasca pentru cartea pe care i-am trimis-o eu din biblioteca mea personala si ca sa-mi spuna ca a reusit sa amane (datorita reformelor radicale aplicate in viata ei dupa ce a citit cartea trimisa de mine) o operatie grea si ca rezultatele analizelor sunt mai bune ca niciodata, cu totul neasteptat, mai ales pentru medicii curanti.... Sau cum pot sa-mi exprim eu aici mai bine bucuria, pe care mi-o face Gabriela din Bucuresti, povestindu-mi cat de bine reuseste ea sa tina scleroza multipla in sah???? Cum sa povestesc mai bine cat de multumita ma simt eu, cand Diana imi povesteste fericita din Germania, ca a reusit in cele din urma sa slabeasca? Si credeti-ma, ca exemplele ar putea continua aproape la nesfarsit.
Iar nu stiu daca va puteti imagina, cat de bine trebuie sa ma simt, cand primesc si eu la randul meu in dar carti, de la oameni care nici nu ma cunosc in realitate si care nu asteapta nimic de la mine, dar care au gasit de cuviinta sa ma ajute la randul lor, pentru ca li se pare bine ceea ce fac... Nu trebuie sa uit aici nici mesajele fantastice pe care le primesc pe mail, am intalnit in Internet atatea suflete inrudite, cum nici nu mi-as fi inchipuit  ca ar fi vreodata posibil....
Am oferit in primavara gratis seminte. Mi-a luat ceva timp sa le selectez (am 2 cutii de ambalaje, pline cu seminte adunate de mine), dupa care sa pun totul in pliculete mici improvizate de mine, sa respect cat de cat "comanda" fiecaruia, sa merg la posta, etc. Am trimis aproximativ 30 de plicuri, in toata lumea. Toti mi-au multumit atunci (numai vreo 2 scrisori nu au ajuns la destinatie), dar cum sa va explic eu voua, cum m-am simtit totusi, cand am primit in aceasta toamna  scrisoarea de la Alina Nicoleta - asa o scrisoare este mai ceva ca orice record al numarului de vizualizari sau al persoanelor care imi urmaresc blogul!!!! Alina mi-a trimis din Italia cele mai calduroase multumiri si urari, precum si o descriere detaliata a rezultatelor experientelor ei "gradinaresti", pe care va las sa le apreciati singuri:

Si asa mi-a scris Alina:
"A trecut ceva timp de cand nu ti-am mai scris. Iti multumesc pentru semintele pe care mi le-ai trimis. Au dat roade foart bogate. Ti-am trimis si niste poze cu minunatele rosii. Chiar acum am tavile cu rosii care le usuc la soare si ti-am trimis poze ca sa vezi. Deja am mai uscat o tura si au iesit foarte bine. Nu imi venea sa cred cat de bine s-au uscat si ca aratau ca cele pe care le cumparam inainte doar ca acestea sunt si mult mai gustoase. Dupa ce mi-ai trimis semintele in martie, in mai am gasit si o bucata de gradina si noroc ca deja aveam vlastarii de rosii pe care ii pusesem sa se prinda in balcon si am mutat totul in gradina. Leuseantul trimis de tine are un parfum demential, doar sa il atingi si iti ramane mirosul impregnat pe maini. A crescut mare si l- am tot folosit in painicile mele si grinisinele raw. Da un gust super si acum astept sa faca floare sa pot culege seminte pentru la anul doar ca nu da nici un semn de inflorire...In plus, am reusit sa salvez seminte de galbenele si de loboda pentru la anul din cele pe care mi le-ai trimis tu."
Si daca cumva mai aveam oarecare dubii, daca mai este cazul sa trimit seminte si la anul, Alina mi le-a spulberat definitiv! Deci, fac deja anuntul oficial: TRIMIT GRATIS SEMINTE BIO, doritorii sa-mi trimita un mail!
Sunt miscata de fiecare data, de cele mai mult ori pana la lacrimi, de mesajele de multumire ale unor oameni, care au reusit sa-si imbunatateasca enorm starea de sanatate cu ajutorul hranei vii si care simt nevoia sa ma lase sa fiu partasa la bucuria lor, din simplul motiv ca au citit despre aceste lucruri si la mine pe blog. Primesc fotografii minunate, cu copii frumosi si zambitori, cu bucate nemaipomenit de apetisante din bucataria fara foc, de cele mai multe ori de la niste fete tinere si inimoase, ale caror chipuri reflecta insa in primul rand toata bunatatea si pacea din sufletele lor frumoase. 
Numai cateva, foarte putine, exemple - fotografii de la Diana, Irena, Mihaela, Raluca (pe Irena si Mihaela le gasiti si AICI), dar sunt mult mai multe, din pacate, in zecile de mesaje pe care le primesc zilnic, nu mai reusesc sa pastrez ordinea cum trebuie, multe s-au ratacit si nu le mai gasesc.......
Foto Diana
Foto Diana
Irena mi-a trimis mereu si retele exeprimentelor ei din bucataria fara foc, vi le dau mai departe: un desert  din 3 mere verzi, o mana de stafide, o mana de migdale neinmuiate. Am zdrobit totul cu blenderul vertical, iar crema rezultata am ornat-o cu mere uscate si cu banane cu cacao (inspirata de la tine).
Foto si reteta Irena: Saptamana trecuta am facut o salata pe care am creat-o eu, asta daca nu cumva s-au mai gandit si altii :-? thinking : morcov ras, conopida procesata ca pentru orez, patrunjel, 3 linguri de seminte se floarea soarelui inmuiat in apa 8 ore, 2 linguri hrisca, si 1 lingura arahide, si acestea inmulate 8 ore in apa. 3 linguri ulei de masline, zeama de lamaie, o lingura de fulgi de drogdie inactiva si putina sare
Foto/reteta Irena: Am inceput de ieri sa beau smoothie pe care l-am preparat asa:
vineri - o banana, cateva boabe de smeura, o lingurita de boabe de catina, o para, o mama buna de frunze de salata, zeama de la o lamaie si un pahar cu apa. A iesit foarte bun pentru primul meu smoothie, dar cam dulce. Asa ca azi, sambata, l-am facut asa: o banana, trei lingurite cu boabe de catina, putina zmeura, o jumatate de legatura de patrunjel, o mana de frunze de salata verde, zeama de la o jumatate de lamaie si un pahar cu apa. A iesit foarte bun, dar inca simt ca e prea dulce. Maine voi folosi si frunze rosii de loboda si mai multa catina.
 
Foto Mia: Mai multe din minunatiile Mihaelei, le gasiti AICI si AICI

Foto: MIA
Foto Raluca
Foto Raluca
Si am totusi un mare regret: ca nu reusesc sa castig cumva mai mult timp, pentru a citi mai pe indelete multimea de bloguri scrise din suflet de niste oameni nemaipomenit de inimosi, toate blogurile si site-urile la care sunt eu abonata (va spun cu mana pe inima, ca le citesc pentru ca sunt grozave si ca nu am mers niciun moment pe principiul "eu ma abonez la tine si tu la mine, ca sa avem mai  multi urmaritori"!), de multe ori nu gasesc nici timpul necesar pentru a trimite un mic comentar. Nici timpul pentru diacritice nu-l mai gasesc, am zeci de postari in cap, ajung insa sa le finalizez pe cele mai putine dintre ele. Greselile de ortografie se inmultesc ingrijorator. Calitatea postarilor lasa cateodata mult de dorit. Uit multe lucruri si ce este mai grav, am inceput chiar sa fac si unele confuzii. De aceea, pentru ca nu reusesc sa-l amintesc pe fiecare in parte si sa-i multumesc fiecaruia, am tinut neaparat sa va multumesc tuturor aici, pentru tot soarele pe care l-ati trimis cu atata bunatate in sufletul meu!
Cu drag,
A voastra Mihaela-Mimi
PS Nu este un mesaj de adio, va dati seama ca in conditiile prezentate mai sus, nici nu ma pot gandi sa abandonez bloguletul....

luni, 3 octombrie 2011

Maslinele crude in alimentatia cu hrana vie

 Internetul este o sursa nemaipomenita de informare, din pacate este o sabie foarte periculoasa, cu doua taisuri, de foarte multe ori se intampla sa citim informatii eronate (Internetul este la urma urmei si mai rabdator ca hartia, fiecare are dreptul si poate sa scrie aici ce vrea...), pe care multi dintre noi le luam din pacate de "bune", sursa lor fiind adeseori de "incredere". Dar, "errare humanum est" (chiar si in cazul meu), de aceea, este foarte bine  sa verificam in limita posibilitatilor informatiile gasite, dar cel mai bine ar fi poate, sa ne folosim cat mai mult propriul cap si sa judecam de fiecare data logic, absolut tot ce citim!
Si cel mai bun exemplu, este cazul maslinelor. Spre marea mea surprindere, am citit de mai multe ori in Internet (chiar pe paginile deja renumite, ale unor persoane care locuiesc in tari din jurul Marii Mediterane), ca maslinele nu se pot consuma nici crude si nici fara sare, avand asa un gust absolut imposibil!! Noroc ca in acest caz fericit, nu este nevoie nici de studii stiintifice, nici de citate din lucrari de doctorat, nici de rezultatele unor experimente clinice, simpla experienta a unor bastinasi din tarile in care maslinele "sunt la ele acasa", este dupa parerea mea suficienta....
Experienta mea cu maslinele crude se bazeaza in primul rand pe datele aflate de la la Orkos, firma care comercializeaza fructe si legume crude de peste 20 de ani, inclusiv masline crude, de diferite soiuri si din diferite tari de origine, deci se poate porni direct de la premiza, ca ei totusi stiu exact despre ce vorbesc. Maslinele se pot consuma foarte bine coapte (prietenii mei raw-food-isti, care isi petrec iernile in Spania si Portugalia, povestesc ca cele mai bune, sunt maslinele adunate de pe jos, in lunile ianuarie si februarie...), dar mie personal imi plac si proaspete, inca carnoase, gasesc gustul amar al lor de fapt, ca fiind chiar foarte placut (mie imi plac insa cu adevarat si frunzele de papadie - gustibus non disputandum....).
Masline uscate din Spania - Orkos vinde si masline proapsete si semi-uscate si complet usacte, au ceva pentru fiecare gust si pentru fiecare buzunar....
 Din fericire, eu am mai avut marea sansa insa, sa il cunosc si pe Aristidis Siaperas, un cultivator grec de masline, care vinde cele mai bune masline Kalamata pe care le-am mancat eu vreodata.  Aristidis vinde masline bio, la un pret fara concurenta, de aceea trebuie rezervata comanda din timp (desi eu am ramas anul acesta cu "ochii in soare", primind numai 6 borcane, ma bucur tare mult pentru el, ca ii este in cele din urma munca recunoscuta si rasplatita!). 
In concluzie, pot sa va comunic cu mana pe inima, ca maslinele crude sunt deosebit de gustoase si de sanatoase (desi nu cresc la noi in tara si sunt foarte scumpe, maslinele sunt unele dintre putinele alimente exotice pe care  eu vi le-as recomanda totusi sa le consumati, macar din cand in cand, deoarece contin multe substante foarte importante pentru sanatatea nostra, fiind recomandate de toti oamenii care au practicat mai multi ani regimul de viata cu hrana vie, de la doamna Elena Nita Ibrian si pana la Markus Rothkranz!), puteti sa le mancati in liniste. Pentru cei carora totusi nu le vor placea maslinele pure, va recomand cu mare caldura reteta lui Aristidis de conservare a maslinelor. Aristidis pune si putina sare, eu am scos-o insa complet, iar rezultatul a fost deosebit de convingator!



Asa arata maslinele trimise de Aristidis, un carton contine  12 borcane, dar stiu ca ambaleaza si in pungi de plastic (care sunt insa de evitat!)
In stanga maslinele proaspete, direct scoase din borcan - in dreapta maslinele lasate cateva zile pe o farfurie in frigider, ele se coc asa mai departe (se vede bine diferenta de culoare si gradul de deshidratare diferit) - metoda foarte buna recomandata de Orkos
Masline in ulei, cu usturoi si fara sare

Cand maslinele sunt coapte bine, se pun intr-un borcan si se toarna peste ele ulei de masline presat la rece amestecat cu usturoi taiat marunt sau pisat, zeama de lamaie, mirodenii si eventual si ardei iute (maslinele trebuie sa fie acoperite de lichid). Aristidis mi-a recomnadat sa pun oregano, in Germania insa nu are un gust suficient de puternic, de aceea eu am pus cimbrisor (thymian), care creste la mine in gradina tot timpul anului, si iarna chiar, dau zapada la o parte si-mi iau cateva crengute. Ca de obicei, ma abtin sa scriu exact cantitati, puneti voi cel mai bine din toate ingredientele, exact atat cat vi se pare voua suficient ca sa fie gustul bun!
Nu inchei inainte de a adauga, ca toate rudele mele din Romania, consumatoare in mod normal de masline cu sare, asa cum se gasesc ele in comert in tara, au fost entuziasmate de aceste masline, si marinate, dar si asa naturale, fara niciun adaos, asa cum ni le daruieste cu generozitate Mama Natura!!
Si nu trebuie sa uit sa ma scuz, voi fi in urmatoarele doua saptamani mai rar in Internet, copiii au iar vacanta......