marți, 31 ianuarie 2012

Romania, altfel

Asa s-a numit o postare scrisa de Irina, care mi-a placut mie mult de tot. O postare despre oameni care s-au hotarat sa nu se mai invarta in cerc, batandu-si numai capul cu tot felul de "minuni", ci s-au decis sa-si suflece manecile si sa se puna pe treaba. Mie mi s-a reprosat de multe ori, ca eu pot teoretiza bine din  strainatate, unde am tot ce-mi trebuie si nu am nicio grija (?????), argument pe care cu greu il pot contracara, de aceea, ma bucur mult, ca daca tot nu pot completa lista Irinei cu propria mea experienta, macar pot sa va dau totusi si eu si alte exemple - si va garantez, ca cei mai multi dintre acesti oameni, nu au nici venituri de parlamentari romani, nici au primit  cine stie ce mosteniri, nici nu au dat vreo lovitura la bursa. In general in Romania, sunt foarte putini cei au reusit sa primeasca subventii sau un sprijin de la stat, cei mai multi s-au putut baza numai pe munca lor si pe nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.

Incep cu Anca din Galati, care mi-a scris pe mail asa:
"Eu am o gradina de 2500 m patrati pe care ne am facut o casuta - sper sa ne mutam in vara - si o muncim impreuna cu sotul meu. Nu-ti mai spun ca am toi copacii de pe lume in livada si toate legumele, leguminoasele , vie, coacaze, zmeura, mure, mazare, naut, dovleci, pastai, ceapa...etc aproximativ nimic nu mai cumpar din piata. Desigur ca am si beci si toata iarna mancam din productia noastra chiar daca sunt cateodata mai zbarcite."
Va las in compania fotografiilor Ancai, care mie mi-au facut o mare bucurie:


Despre Angy, Laura, Alina si Angi am mai scris de neunumarate ori, eu le admir enorm, ele sunt cu adevarat oamenii ca noi, fara cine stie ce mijloace financiare sau sponsori, si care reusesc totusi sa faca minuni, numai prin munca mainilor lor. 
Iar astazi, am  mai descoperit cu foarte multa bucurie si  Raiul Gratielei si al lui Paul - de foarte mult timp nu am mai vazut asa o gradina frumoasa ca a lor (iar casuta lor este o minunatie, cand ma gandesc la monstrozitatile de beton ale noilor imbogatiti, chiar nu stiu daca trebuie sa rad sau sa plang..), parca m-am regasit astazi pentru cateva minute, in gradina maicutelor de la Agapia, unde mi-am petrecut eu in copilarie niste vacante de vis. Si la fel erau si gradina bunicii sau a tantei Victoria sau a cumatrei Anica.... Sau chiar gradina blocului in care am locuit eu, pastrez si acum in suflet parfumurile si culorile nemaipomenite ale florilor si copacilor care inconjurau blocul - este inutil sa va povestesc, cum arata astazi aceeasi gradina...
Imi amintesc ca eu, copil fiind, stiam toti pomii fructiferi pe o raza de 5 km in jurul blocului nostru (din pacate nu ceream voie sa culegem, va spun sincer ca nu ne-a dat prin cap niciodata la niciunul dintre noi - si eram multi, de varsta mea erau peste 20 de copii in bloc!! -  ca totusi nu este nevoie sa furam si ca am putea intreba,  daca am putea culege si noi fructe....) si poate de aceea ma bucur sa citesc acum postarile scrise de Sakura, care reuseste sa le ofere copiilor sai, ceva mult mai de pret decat orice mostenire materiala de pe lumea asta!

Quod erat demonstrandum!! Sau tot nu credeti ca se poate si altfel?


luni, 16 ianuarie 2012

Pseudo-orez indian

Datorita Andreei Lazarescu si echipei sale de la Casa Raw.z, am descoperit  aceasta reteta minunata, una dintre retetele mele preferate de hrana vie! 
In vara anului 2011, am fost in vacanta in Romania trei saptamani si jumatate, iar cat am stat in Bucuresti, am degustat, cu foarte mult entuziasm, aproape tot sortimentul Casei Raw.z - iar de aceasta mancare m-am indragostit pur si simplu pe loc, de la prima inghititura! Retetea nu era pe atunci  inca pe blog, astfel incat a trebuit sa-mi pun capul la contributie si sa o refac, ca de obieci, mai mult sau mai putin dupa propriul gust (acum puteti citi reteta originala AICI). Mai recunosc foarte sincer, ca am mancat aceasta mancare ZILNIC, aproape o luna, in fiecare zi cu aceeasi pofta nemaipomenita! Si nu trebuie sa uit sa subliniez, ca este o reteta si foarte simpla si ieftina si satioasa si se si poate lua perfect intr-un simplu borcan cu capac la birou!




Pseudo-orez indian

Ingrediente pentru 2 portii:
- o conopida mica;
- un ardei rosu;
- o ceasca de boabe de mazare si/sau de porumb (iarna pun ori mai mult ardei, ori renunt chiar si la ardei);
- o ceasca de  seminte de floarea soarelui, susan (eu pun des susan negru, dupa cum se vede si in fotografii) si stafide (jumatate stafide, jumatate seminte);
- o ceapa sau o legatura de ceapa verde;
- o bucata de ghimbir;
- 1-2-3-x catei de usturoi;
- o legatura de patrunjel;
- pentru sos: zeama de la 1/2 - 1 lamaie, optional 2 linguri de ulei,  mirodenii: putin piper, curry (indian), chimion (Cuminum cyminum - atentie, nu este chimen, este o alta mirodenie!) din belsug, putina nucsoara - eu nu pun sare deloc, cel mai bine insa isi pune fiecare dupa cum ii dicteaza propriul gust! Daca se pun ingredientele pentru sos in mixer, impreuna cu cateva stafide, iese un sos dulce-acrisor deosebit de gustos!

Modul de preparare:
Conopida se poate marunti in mixer (pana capata aspectul de orez) sau se poate da pe razatoarea mare (in fotografiile de mai sus, conopida este data pe razatatoare). Ghimbirul se rade fin; ceapa, ardeiul, usturoiul si patrunjelul se taie cu cutitul; semintele se pot marunti in mixer sau intr-o rasnita de acfea. Sau se pot pune intregi. Stafidele ar trebui inmuiate in apa, mie insa imi plac nehidratate, asa ca le inmoi numai scurt cel mult o ora. Se adauga sosul, se amesteca si gata o mancare fantastica!

Pofta buna!

vineri, 13 ianuarie 2012

Impresii belgiene.....

Am trecut, multumesc lui Dumnezeu, cu bine mutatul (cu numai cateva cioburi), dar pana ajunge fiecare lucru din nou la locul lui, mai dureaza din pacate mult si bine!
Fotografii din Belgia inca nu am, timp nici atat, vroiam de aceea acum, numai sa ma scuz pentru restantele de la raspunsuri si sa va spun repede si pe scurt, ca revin (sper ca in forta) in curand!
Aici este primavara in toata puterea cuvantului, gradina e plina de branduse si de alte floricele minunate, inclusivi niste trandafiri mici care au reusit sa-si pastreze florile din vara...... Copiii sunt entuziasmati de scoala Montessori (eu de asemenea - este fantastic cum sunt copiii aici tratati, mare pacat ca nu au avut posibilitatea sa mearga de la inceput la o astfel de scoala), proprietarul are in gradina pana si un smochin (ce nu aveam nici macar eu in gradina mea minune....), cum as putea fi in aceste conditii nemultumita si nerecunoscatoare????
Va doresc un an bun de tot, cu multe bucurii si multa liniste sufleteasca!
Cu drag,
Mimi