miercuri, 22 iunie 2011

Copiii nostri - alte ganduri...


Copiii nostri nu au nevoie nici de haine de marca, nici de ultimul tip de mobil sau de cel mai nou joc de calculator. Ma ingrozesc de multe ori, tot vazand fotografii cu bebelusi impopotanati cu tot felul de zorzoane si pampoane, imbracati cu lucruri imposibile in care nici macar nu se pot misca dupa voia lor, am adeseori senzatia, ca unii parinti (cateodata fete de la care chiar as fi asteptat mai mult!) isi vad copiii ca pe niste papusi vii sau bibelouri de pus in vitrina.... Si mi se rupe sufletul, vazand ce eforturi  ingrozitoare fac unii oameni, doar pentru a procura banii necesari, ca sa le cumpere copiilor niste carpe (haine de marca) sau niste lucruri care le omoara de fapt sufletul si mintea (telefon mobil, TV, calculator, etc.)....
Copiii au in primul rand nevoie de parintii lor langa ei, banii trimisi din Spania, Italia sau SUA nu pot inlocui nicio imbratisare, nicio mangaiere, niciun sfat parintesc. Singurele valori eterne pe care le putem da noi copiilor nostri, si care rezista si trecerii timpurilor si tuturor crizelor economice sau financiare, nu sunt de natura materiala. Exemple avem destule, ganditi-va putin numai, cati dintre copiii nostri vor povesti oare atat de frumos despre parintii lor, cum a facut-o Ion Creanga. Cu toate ca parintii lui au fost oameni modesti si nu i-au putut oferi nici vile, nici distractii la Disneyland, nici haine scumpe, nici abundenta de mancare sofisticata, au stiut sa-i lase o altfel  de mostenire, de valoare mult mai mare.

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi baietii de-a mijoarca si alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie! Si Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii, si fratii si surorile imi erau sanatosi, si casa ne era indestulata, si copiii si copilele megieselor erau de-a pururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!"
........
"Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat mi-aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat, cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam la sanu-i gangurind si uitandu-ma in ocii ei cu drag! Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat. Iar intelepciunea de la Dumnezeu, cand vine vremea de a pricepe omul ce-i bine si ce-i rau."


Neaparat de citit, doua articole "in tema":
Despre copilul Albert Einstein
"Copilul, un talant incredintat mamei"
Si interviul cu parintele Iustin Parvu:
http://atitudini.com/parintele-justin-viata-tehnica-naste-monstri/
 
Si "vizitati-le" neaparat pe Andreea si pe Ananda!  


Astazi iau in cele din urma si copiii mei vacanta (dar numai pentru 6 saptamani, asa de scurta este vacanta de vara in Germania!), deci implicit, intru si eu in vacanta. Sambata plec cu copiii in Romania (duminica dimineata sunt la prima ora in piata, mor deja de pofta!), sunt in mari impachetari si pregatiri, o data pentru noi trei calatori si o data pentru sotul meu, care ramane acasa.... De aceea o sa fiu mai "rara" in urmatoarea perioada pe net, partial probabil chiar si absenta, nu voi avea mereu acces la internet. 
Va doresc tuturor o vara frumoasa si binecuvantata, numai bine si multa sanatate, asa cum imi spunea bunica mea mereu: "Da-mi Doamne sanatate, ca-i mai buna decat toate!".

miercuri, 15 iunie 2011

Despre EHEC cu prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi

Dora (iti multumesc mult de tot!) mi-a trimis un link grozav: http://inregistrari.b1.ro/view-matinal___viata_e_frumoasa_i-43.html. De la 01:30:00 pana la 01:48:00 vorbeste domnul profesor Mencinicopschi despre EHEC, si va spun foarte sincer, ca niciun expert german (din tot ce am citit/vizionat eu), nu a vorbit cu atata bun simt si exact la obiect despre aceasta problematica, asa cum a facut-o domnul profesor!

marți, 14 iunie 2011

Zacusca raw

Retete de zacusaca raw exista deja mai multe (Ligia are chiar un episod filmat despre zacusca raw), dar pentru ca eu incerc sa evit uleiul (si ma gandesc ca nu sunt singura), am descoperit dupa multe incercari, o reteta care seamana foarte bine la gust cu originalul, care se face usor si pentru care nu va trebuie nici cine stie ce tehnica avansata.
ZACUSCA RAW
Ingrediente:
- rosii proaspete - cca. 100g (eventual si cateva rosii uscate);
- ardei grasi - cca. 200g - eu pun ardei rosii, pentru ca numai acestia au in Germania cat de cat gust de ardei;
- ceapa verde (sau o ceapa mica uscata), usturoi (mai mult sau mai putin - daca luati la birou, merge insa si fara), patrunjel verde, cimbru si ce verdeturi va mai plac voua;
- facultativ se pot adauga si hrisca sau quionoa (are avantajul ca incolteste in 2 ore!!) incoltite;
- iar in loc de ulei, avocado (o jumatate dintr-un avocado mare sau unul mic - cel mai bine dupa gustul vostru, mie mi se pare cumva, ca in combinatia cu rosiile si ardeii, avocado inlocuieste bine gustul de vinete coapte).
Nu este nevoie sa adaugati ulei, mie personal nu-mi place absolut deloc combinatia de avocado cu ulei, dupa parerea mea, e pacat sa stricati asa niste grasimi bune cu un produs (uleiul), care oricat ar fi el de presat la rece (poate candva, cand voi avea mai mult timp, am sa va spun  si povestea presarii la rece) si de bio, nu mai este un produs integral, deci nu mai este calitativ la nivelul semintelor (nucilor, etc.) din care a fost extras.
 
Varianta cu hrisca

Varianta cu quinoa (parca sunt seminte de vinete, nu-i asa?)

Se mixeaza, se paseaza sau se taie marunt ingredientele, se amesteca - cine vrea isi mai pune si sare, piper & Co si gata zacusaca!
Se poate unge pe turtite, paine pustiniceasca sau biscuiti sarati (crackers sau saratele) sau se poate manca si asa, pur si simplu ca fel principal, fara paine, este la urma urmei numai o chestiune de obisnuinta!
Saratele (crackers) la uscat pe balcon
Salata cu "saratelele mele  fara sare"

Pofta foarte buna, sa stiti ca eu sunt in continuare, si curioasa cum va iese, dar mai ales foarte  bucuroasa de sugestii, corectari si completari (multe fete au venit cu niste ideei nemaipomenite la comentarii - va multumesc de aceea inca o data!)!

luni, 6 iunie 2011

Copiii nostri - despre ecografiile fetale

Astazi,  ajung  cumva  cu gandul la  o alta tema care nu-mi da mie deloc pace in ultimul timp: ecografiile fetale - ecografiile din timpul sarcinii. In Germania exista intre timp destul de multi medici, care NU le mai recomanda, deoarece prezinta totusi un anumit risc real pentru fat si pentru evolutia normala a sarcinii. De aceea, nu mai lasati sa vi se arunce cu nisip in ochi, NU EXISTA studii CU ADEVARAT DE LUNGA DURATA, nebunia asta cu ecografiile a inceput de numai  cca. 25-30 de ani (deci nu exista nici un copil ecografiat, care sa fi ajuns cu adevarat la o varsta inaintatata - exact asa a fost si cu Röntgen, de abia dupa 75 de ani a recunoscut si medicina alopata faptul, ca razele Röntgen sunt extrem de daunatoare sanatatii, asa a fost si cu amalgamul, s.a.m.d.). 
Dupa parerea mea,  ecografiile alunga in primul si in primul rand, linistea sufleteasca a viitoarei mame, ii strecoara in suflet indoiala si teama, si de aceea ele sunt de cele mai multe ori, direct raspunzatoare pentru moartea unor prunci nevinovati, copiii sacrificati de propriile mame, care nu-si pot concepe viata alturi de un copil bolnav! De ce trebuie sa avem toti numai copiii perfecti, frumosi, destepti, fara nici un "defect"? Suntem noi astfel de parinti fara nici o "pata"??? De ce nu putem primi un copil, asa cum ni-l trimite bunul Dumnezeu?? 
La primul copil nu mi-am facut din pacate nici un fel de astfel de ganduri, m-am dus, in prostia mea de atunci, la toate controalele de rutina, am facut toate investigatiile "necesare" (pentru cine sunt ele de fapt necesare?), am lasat pe altii sa hotarasca ce se intampla cu mine si cu copilul meu. Si asa am ajuns la o cezariana (cu toate neajunsurile si complicatiile ei), care mi-a lasat o cicatrice adanca nu numai pe burta, ci mai ales pe suflet..... La al doilea copil, capatasem deja cat de cat mai multa minte, medicul a incercat fara succes sa ma convinga sa-mi fac tot felul de investigatii, eu avand deja 35 de ani. Imi amintesc si acum mirarea din ochii sai, cand i-am spus ca eu sunt pregatita sa primesc copilul, exact asa cum este el, asa cum hotaraste Dumnezeu ca trebuie sa fie copilul meu...  De fapt, eu nu m-as fi dus la nici un doctor, mi-as fi cautat o moasa cu experienta care sa ma ajute la nastere si gata! Dar avand in vedere povestea anterioara cu cezariana, nu am gasit pe nimeni dispus sa-si asume riscul de a naste cu mine acasa, iar pe vremea aceea, nu m-as fi incumetat nici eu singura la asa ceva. 
Toate mamele care au facut o ecografie, stiu cat de nelinistit devine copilasul in burta, eu aveam senzatia ca daca baietelul meu ar fi putut fugi din burta mea, ar fi facut-o! Pentru mai multe amanunte referitoare la  posibilul efect daunator al ecografiilor, cititi in limba romana AICI, in germana AICI.
Il citez pe domnul profesor Ioan Vladuca: "Vreme de 2000 de ani, neamul nostru a avut prunci sanatosi si cuminti. Si nu a folosit nici ecografia fetala, nici alte investigatii. Numarul pierderilor de sarcina si al copiilor cu malformatii a crescut abia acum, in epoca necredintei, a ecografiei, a surselor de radiatii, a medicamentelor nocive, a alimentelor artificiale si a stresului. Bine ar fi sa ne intoarcem la vietuirea simpla, linistita, curata si evlavioasa, a inaintasilor nostri dreptcredinciosi, ca sa redobandim sanatatea trupeasca si sufleteasca a acestui neam!"
In ultimii ani, am inceput sa vad lumea dintr-un cu totul alt unghi de vedere. Am inceput sa simt iar bucuria de a ma trezi dis de dimineata si de a fi fericita ca m-am mai desteptat inca o data (dar inca nu am invatat sa fiu suficient de recunoscatoare pentru acest lucru), ca mai am o noua zi de viata in fata mea. Am invatat ca  NIMIC nu este de la sine inteles si ca nu avem nicio garantie. Si un copil perfect sanatos poate suferi un accident, care-l poate transforma intr-un copil grav bolnav. Si-atunci ce vom face ???
Zilele trecute, am citit urmatorul citat, care mi-a placut mult: "Fericirea incepe atunci cand intelegi, ca viata este un DAR si nu un DREPT, de la sine-inteles!". Si sa ne intrebam poate mai des, nu "De ce eu?", ci "De ce NU eu?".
De citit si urmarit  neaparat:
 http://www.youtube.com/watch?v=wIMPjHGrEdw
http://bbmic.ro/echografie.php

miercuri, 1 iunie 2011

1 iunie - Ce le trebuie neapărat copiilor noştri? Ce contează cu adevărat în viaţă? Ce TREBUIE să le dăruiască parinţii copiilor lor?

 În câteva  fotografii din viaţa noastră, o mică parte din răspunsul meu personal:

Alergand cu bucurie prin "ninsoarea" petalelor de flori de corcodus....
Apă, soare, pământ, aer - natura, frumoasă şi curată, aşa cum ne-a dat-o bunul Dumnezeu....

Un camp, baloturi de paie si imediat ies ca din pamant printese, cavaleri si cele mai frumoase castele din lume
Reteta copii+apa+nisip (pamant)+soare este absolut infailibila
Libertate... Libertatea de a se mişca, de a gândi, de a vorbi, de a fi exact fiinţa care eşti tu însuţi cu adevărat,  fiinţa perfectă pe care a făcut-o Dumnezeu.... 
Libertatea de a se juca după pofta inimii, fără prea multe griji pentru ordine, îmbrăcăminte, curăţenie, linişte, ş.a.m.d....
 
O viaţă plină de dragoste şi  în armonie  cu tot ceea ce ne înconjoară.  De aceea, şi o viaţă cu multe, multe animale.... Aţi întâlnit vreodată un copil, care nu iubeşte animalele? 

Iubire, pace, fericire, linişte sufletească, împlinire,  mulţumire....
Părinţii sunt datori să le asigure copiilor hrana: şi cea trupească şi cea sufletească; noi suntem responsabili pentru ceea ce iau copiii cu ei pe drumul lor prin viaţă. Avem o datorie mare faţă de copiii noştri, depinde numai de noi cum vor reuşi ei mai târziu să treacă prin încercările la care vor fi supuşi de-a lungul vieţii lor. Şi mai avem datoria sfântă, de  a le da mai departe lumea, curată, bună şi frumoasă, aşa cum am primit-o de la Dumnezeu, aşa cum ar trebui ea de fapt să fie: Raiul pe Pământ! Indiferent de cât de inutil vi s-ar părea, vă rog eu mult de tot, să încercaţi totuşi să faceţi absolut tot ce va stă în putere pentru a opri distrugerea acestei minunate lumi, niciodată nu este prea târziu!!
   Eu trebuie să mă gândesc mereu la domnul Delavrancea şi la cuvintele lui Ştefan cel Mare din drama "Apus de soare", cât de actuale sunt si cât de adevărate vor rămâne de-a pururi:
“Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan care v-a fost baci până la adânci bătrâneţi, că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”...
Am primit de la Cristela Georgescu un comentariu nemaipomenit (multumesc din suflet), pe care il adaug cu mare drag si bucurie aici:
"Mimisor,

Incerc doua raspunsuri la titlul tau, impreuna cu felicitarile de rigoare pentru surprinderea esentei in articol.

1. A doua sedinta cu parintii la gradinita celor 2P a avut tema "Alles ist nicht alles".

2. "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos", Sf. Apostol Pavel."
   - Va urma -