Viata in abundenta - Irène Grosjean (Franta)

Darul meu de Craciun pentru toti cititorii acestui blog este povestea plina de talc si invataturi de viata a unei adevarate REGINE, de o genialitate, si o autenticitate, si o originalitate, si o integritate, cum rar mai intalnim in zilele noastre. O regina care este cu toata fiinta ei un adevarat dar al lui Dumnezeu pentru intreaga omenire.

Va doresc sarbatori fericite, la multi ani si un an nou mai plin de minuni si minunatii ca niciodata. 

Sper ca veti profita la maxim de aceasta experienta UNICA IN LUME, adunata in 64 de ani de practicare a medicinei naturale. 

 Irène, la Reine

Marea Doamna a Medicinei Naturale

Photo by Hervé BONILLO-DARNIS 
In limba franceza, regina=la reine, Irène-reine. Ati observat deja anagrama, nu-i asa?

Seminarul incepe in fiecare dimineata cu un cerc al participantilor in jurul unei femei maruntele si slabute, cu parul alb si spatele drept, concentrata si hotarata. Energia ei este incredibila, ai senzatia ca daca ai intinde palma, ai si putea lua din ea un pumn bun pentru tine insuti. Toti participantii recita-n cor dupa mica mare doamna (sau asa cum spune ea mereu, usor mucalit, <marea doamna de doar 1,45m>):

 "Bună dimineața ziua de azi, această  nouă zi pe care o primesc ca pe un dar și pe care o voi trăi în Prezent: pentru că ieri nu mai pot face nimic, iar astăzi este leagănul zilei de mâine...

Bună dimineața astăzi, care este prima dintre cele mai frumoase zile care mă așteaptă, pentru că în fiecare zi imi merge din ce in ce mai bine, pe toate planurile.

Mulțumesc vieții pentru că mă ghidează si ma inspira prin toate sentimentele, gândurile, cuvintele și acțiunile mele, să fac  cat  mai bine tot ceea ce am de facut,  atat pentru binele meu suprem cat  și pentru binele tuturor.

Mulțumesc vieții pentru că îmi aduce tot ceea ce am nevoie, când am nevoie, acolo unde am nevoie și exact cum am nevoie.

Și, în timp ce-i mulțumesc vieții pentru toate comorile pe care mi le oferă, nu mai am timp să mă plâng.....

Îți mulțumesc viata că am ochi pentru a vedea.

Urechi pentru a auzi.

Un nas pentru a mirosi și respira.

O gură pentru a mă delecta și a spune lucruri care fac bine.

O inimă pentru a iubi.

Picioare pentru a merge

Si brațe pentru a îmbrățișa."

Impreuna cu un alt om-lumina, Hervé BONILLO-DARNIS, despre care voi scrie de asemenea o postare. Daca sunteti curiosi si nu aveti rabdare sa asteptati, il gasiti AICI

Conducatoarea seminarului se numeste Irène Grosjean, are 93 de ani (este nascuta in 1930) si este practic cel mai cunoscut terapeut alternativ din Franta (doctor in naturopatie, a urmat intre 1957-1960 cursurile Scolii de Naturopatie, scoala intemeiata si condusa de Pierre-Valentin Marchesseau, "tatal" naturopatiei). Si probabil ca este si cea mai in varsta naturopatin activa profesional, care mai practica cu aceeasi hotarare si acelasi entuziasm ca si in anii tineretii: caci Irène ESTE CONSTIENTA de menirea sa, STIE de ce a fost trimisa de Dumnezeu pe pamant si este hotarata sa-si indeplineasca cat mai bine MISIUNEA.  Lucreaza de dimineata si pana seara, nu numai in zilele saptamanii, ci si duminica, are consultatii zilnice, da nenumarate interviuri, scrie articole si sustine de cateva ori pe an, mai multe serii de seminarii si ateliere (in Franta, Maroc, Belgia si Grecia). Punctul de greutate il reprezinta acum "Scoala Practica de Sanatate", unde pregateste, impreuna cu fiica ei (care este medic) si colaboratorii ei (colaboreaza si cu mai multi medici!), EDUCATORI DE SANATATE.

Mai jos, un film despre Irène realizat de "Le chou brave" cu 10 ani in urma, dar care nu a pierdut nimic din actualitate, iar ceea ce Irène spunea acum 10 ani, este exact ceea  ce spune si astazi. Si acesta este un mod bun de a deosebi usor adevaratele surse de cunoastere si invatatorii in toata puterea cuvantului, de milioanele de  fake "experti" (niste bieti plagiatori, care nu au de fapt mai nimic de spus, si care de aceea si vorbesc adesea fara a spune cu adevarat ceva, care isi schimba directia si conceptele mai ceva ca o girueta in bataia vantului, dar care stiu sa orbeasca si sa manipuleze oamenii cu tot felul de tehnici de marketing&Co). 

Videoul este in limba franceza, dar are subtitrare in engleza si in spaniola.

 

Din noiembrie, am un nou mini-job de jurnalista (o nota personala: nu mai imi permit de ceva timp sa fac totul doar onorific, asa cum am facut-o foarte multi ani,  viata m-a pus in fata faptului de a trebui sa lucrez si "pe bani" - si pentru ca la revista sunt platita cu ora, am putut sa-mi fac o imagine foarte clara, de care nu eram deloc constienta, despre volumul de ore de lucru si de energie din spatele blogului HRANA VIE: daca m-ar fi platit cineva pentru munca investita in aproape 14 ani de blog, as sta acum foarte bine si nu ar trebui sa ma agit sa castig si bani....). Lucrez deci la singura revista  de raw food germana care a mai supravietuit turbulentelor din ultimii 10 ani (in Germania, au existat inca din anii `90, trei reviste foarte cunoscute cu profil de hrana vie, acum a mai ramas doar "Die Wurzel":  https://www.die-wurzel.de/category/die-wurzel/). Iar primul lucru pe care l-am facut, a fost sa fac un interviu cu Irène Grosjean. Desigur ca nu pot posta aici interviul, care va fi publicat in primul numar al revistei din 2024 (care apare pe 24.01.2024), dar voi face pentru cei care nu cunosc limbile franceza, engleza sau spaniola, si nu pot viziona deci videoul, un fel de rezumat, caci mesajul Irènei este VITAL!!! Iar aceast articol va fi de fapt primul dintr-o serie, Irène s-a oferit sa colaboreze cu mine si sa facem impreuna un fel de jurnal de sanatate naturala si hrana vie, a fost foarte entuziasmata de ideea de a impartasi si cu publicul din Romania descoperirile sale si experienta sa  din 64 de ani de practicare a naturopatiei!

Cand am descoperit-o in martie 2023 pe Irène, absolut intamplator, caci desi ma invart de ceva timp si prin scena franceza de raw food, nu am auzit sa fi fost pomenita de cei pe care ii cunosteam. Si acum stiu si de ce: din pacate, cei mai multi dintre raw foodistii francezi celebri, au invatat de la Irène si o copiaza intr-un mod absolut grosolan, preluand enorm de la ea, dar prezentand apoi totul ca pe propriile teorii, studii si descoperiri, fara a pomeni de unde au dobandit de fapt informatiile extrem de pretioase. Inca o data fiti vigilenti si verficati la sange de la cine preluati informatiile! Cei care nu pomenesc sursele, NU merita sa fie urmariti, caci de fapt nu aveti ce invata de la ei....

In martie deci, am avut revelatia anului 2023: de la Franz Konz incoace, nu am mai intalnit pe cineva care sa fie atat de clar si de perfect structurat! Cineva care sa ilustreze atat de bine corectitudinea invataturilor sale. Cineva care sa se bazeze doar pe logica si bun-simt. Cineva care a inteles legile naturii si ale vietii. Si poate si pentru ca teoriile lui Franz si ale Irènei se suprapun in cele mai multe puncte, m-am hotarat pe 22.03.2023 instantaneu sa fac cursul online "La vie en abondance", pe care-l recomand cu toata caldura (in cazul in care cunoasteti bine limba franceza): https://formations.santenaturopathie.com/la-vie-en-abondance/. Cu codul LVEA-IRENE beneficiati de o reducere de 10% (cursul costa atunci 99€ in loc de 110€) si sunt poate cei mai bine investiti bani in sanatatea voastra si a familiilor voastre (dau acest link mai departe pentru ca sunt absolut convinsa de importanta acestor informatii, stiu ca le vor fi multora de foarte mare ajutor - dar nu este un link afiliat, deci eu nu castig absolut nimic daca il dau mai departe!). Eu sunt convinsa ca este foarte importnat sa facem cursuri, cel mai bine in prezenta fizica, caci suntem cu totii departe de a sti totul, asa ca este mereu ceva bun si nou de invatat. Si oricum vom termina de invatat, doar atunci cand ne vom da ultima suflare...

 

Viata de la Dumnezeu

În marea sa simplitate și în imensa sa splendoare, natura ne-a oferit tot ceea ce avem nevoie pentru a face din viața noastră un adevărat paradis, astfel încât fiecare dintre noi să devină o ființă sănătoasă, creativă și un fericit co-creator al nostru și al universului. Viața este Simplă! Cu un S cu majusculă grandios... Lucrurile sunt atât de simple încât pot părea simpliste. Dar nu, simplitatea este cel mai mare lux al vieții, care, din păcate, este în prezent disponibil pentru foarte puține ființe umane. Și atunci când lucrurile devin complicate, trebuie sa fugim vazand cu ochii...

Pentru a face călătoria vieții, atunci când venim pe lume, luăm un vehicul: corpul nostru, pe care îl abandonăm la punctul terminus. Care poate fi o trotinetă sau un Rolls Royce, există toată gama de vehicule, pentru că nu ne naștem toți cu aceeași constituție. Dacă ai un Trabant, nu vei avea desigur aceeași calitate a călătoriei ca și când ai avea un Ferrari. Dar, oricare ar fi situația, trebuie să ne tratăm corpul cel puțin la fel de bine ca și pe mașinile noastre. Cu alte cuvinte, dându-i combustibilul pe care constructorul său, pe care îl putem numi Creatorul sau Natura, l-a prevăzut pentru el și funcționarea sa, și așa cum l-a prevăzut, adică vegetal, natural și vital. Și, bineînțeles, efectuând întreținerile și schimburile de "lubrifianți" necesare.

Oare cum mai putem crede în continuare că oamenii bolnavi pot fi vindecați cu medicamente sau tratamente care i-ar îmbolnăvi chiar și pe cei sănătoși?

 

În ultimii 80 de ani, laboratoarele farmaceutice au devenit una dintre cele mai mari corporatii din lume. Dar acestia sunt niste oameni foarte săraci in realitate, pentru că nu poți cumpăra totul cu bani! Adevăratele valori, adevăratele bogății ale vieții, cum sunt pacea, iubirea, bucuria, creativitatea și împărtășirea, nu pot fi cumpărate; ele trebuie câștigate prin respectarea legilor funcționării noastre! In zilele noastre, am inlocuit adevaratele valori cu banii, uitand ca suntem in plina iluzie si ca banii nu pot cumpara tot! Banii pot cumpăra o casă, dar nu și un cămin. Pot cumpăra medicamente, dar nu și sănătate. Pot cumpăra distractii, dar nu fericire. Sex, dar nu iubire. Educație, dar nu cunoaștere adevărată. Procese, dar nu dreptate. 

 

Care este alimentatia corespunzatoare fiintei umane?

 

Dacă ai fi lăsat liber în sălbăticie, ca un animal sălbatic, și nu ai avea unelte, ci doar propriile mijloace (dinții, creierul, mâinile, picioarele, unghiile etc.), ca toate speciile din creație, ce ai face? Ai putea să prinzi un mistreț, un iepure sau o pasăre, să-i sucești gâtul și să muști din el așa cum face un carnivor? Nu. Trebuie să vă dați seama că atunci când mâncați carne, mâncați de fapt o bucată dintr-un cadavru. Animalul a trebuit să fie ucis pentru a ajunge în farfuria voastră. Alimentele trebuie să ne transmită energia apei, a pământului, a aerului și a soarelui, pentru că energia vieții este combustibilul nostru esențial. Iar atunci când ne gătim mâncarea, aceasta își pierde energia vieții. Dacă fierbem graunțe și le punem în pământ, nu va crește nimic. Dacă punem la clocit ouă fierte tari, closca va aștepta mult timp ca puii ei sa iasa din oua. Și ați văzut vreodată pe Pământ o specie care să își gătească propria supă, în afara de fiinta uamna? Și cum dezvoltă gorilele 150 kg de mușchi? Au nevoie de proteine animale? Sau de produse lactate pentru calciu? De super-food si de suplimente alimentare sau medicinale? Nu, ele sunt culegătoare și găsesc tot, DAR ABSOLUT TOT ce le trebuie, în natură: fructe, frunze, rădăcini fragede.

Cu viața poți face viață, iar cu moartea poți face doar moarte și suferință. 

Ce este sănătatea? Ce este boala? 

 Sanatatea nu este de fapt doar absenta bolii. Adevarata sanatate este pofta de viata, este creativitatea, este fericirea. 

 

Dacă analizăm cuvântul boală și îl pronunțăm fonetic (in limba franceza: maladie=boala, mal (rau)- a(lui)-di-eu (Dumnezeu - Irène este intre altele si o mare regina a semanticii), înseamnă că suntem bolnavi pentru că am greșit față de Dumnezeu, față de viață și față de legile vieții. Ca am facut ceva rau.... 

 

Nu suntem bolnavi din întâmplare, nu din cauza microbilor sau a virușilor, ci suntem bolnavi pentru că nu am respectat cele 4 legi de bază ale vieții, ale modului în care funcționăm. Și pentru că am făcut greșeli alimentare care au produs reziduuri pe care organismul nostru încearcă să le elimine. Fie înțelegem cum funcționează corpul nostru și îl ajutăm să se elibereze, și atunci suntem cu adevărat vindecați, pentru că ne purificam prin boala umorile. Fie nu înțelegem și, sub influența iluziei și a fricii, oprim rapid această criză de eliminare, pe care o numim boală, și ne forțăm corpul să blocheze în umorile sale cele mai profunde reziduurile pe care încerca să le elimine, ceea ce duce la boli tot mai profunde, tot mai grave și tot mai degenerative.

Cele 4 legi de baza ale functionarii organismului uman

Traducere dintr-un document pe care Irène mi l-a pus la dispozitie pentru a-l da mai departe: 

 

"Viața se supune unor legi precise, a căror nerespectare nu poate fi ramane nepedepsită... Dar care sunt aceste 4 legi fundamentale ale funcționării noastre?

Când venim pe lume, primul lucru pe care îl facem este să inspirăm, iar când o părăsim, expirăm. Din moment ce venim pe lume și o părăsim într-o respirație și din moment ce este imposibil să trăim fără să respirăm, am ajuns la concluzia că prima lege a vieții este:
RESPIRAȚIA!

Apoi, la fel ca toți puii de mamifere care caută sânul care îi va hrăni, căutăm sânul mamei noastre. Ceea ce înseamnă că a doua lege a vieții este:
ALIMENTAȚIA!

 

Dupa am supt bine, adormim, iar micile noastre corpuri profită de somn pentru a digera nectarul divin al mamei noastre. Ceea ce înseamnă că a treia lege, fără de care nu am putea trăi, este: 

ODIHNA (SOMNUL)!

Iar când ne trezim, facem pipi și caca pentru a scăpa de reziduurile lăsate în corpul nostru de mâncarea digerată.  Asta înseamnă că a patra lege a vieții este:
ELIMINAREA!"

Irène este invatacelul care si-a depasit cu mult maestrul, completandu-i si dezvoltandu-i invatatura. Si chiar nu are importanta ca nu a facut-o de la sine, ci "silita" de Viata, care i-a pus la dispozitie 3 incercari majore: trei persoane apropiate si iubite au parasit mult prea devreme aceasta lume, in suferinta si durere, ajutand-o astfel pe Irène  sa vada si sa inteleaga ADEVARUL.

Dar despre toate aceste lucruri, voi povesti in episodul urmator. 

- VA URMA -

Si aici se termina primul episod, voi publica al doilea episod in ianuarie 2024, dar asa cum am promis, nu inchei aceasta postare inainte de a va da mai departe o reteta de zile mari, învățata la cursul online al doamnei Irène Grosjean: 

Tartare d' algues

La fel ca Dr. Galina Schatalova, Anthony William, Dr. John Switzer , Michael Delias și mulți alții, si Irène Grosjean acordă la randul ei o mare importanță algelor într-o alimentație naturală și recomandă consumul lor zilnic. Și nicidecum în cantități homeopate, caci sunt vitale atat pentru (re)mineralizarea organismului, cat si ca antidot pentru neutralizarea si contracararea efectelor ingrozitor de negative ale radiatiilor extrem de ridicate la care suntem supusi cu totii!

Și o metodă foarte simplă și deosebit de gustoasă de a mânca alge marine în fiecare zi este acest tartare (de fapt, ar trebui sa se cheme Tătar de alge marine, caci conform dictionarului Larousse, numele vine de la tătarii care năvăleau in Europa.... Dar pentru ca mie nu-mi suna bine, preiau 1:1 denumirea eleganta din limba franceza si raman la TARTARE (se citeste tartar) - voi puteti face desigur cum vreti).

Ingrediente:
- 30 g alge uscate, se pun la înmuiat în apă timp de 5-30 minute (fulgii fin de alge se înmoaie doar pentru scurt timp în apă, algele mari se înmoaie până când sunt moi). Se poate folosi orice tip de alge marine (wakamé, dulse, kombu, salata de mare, urspirulina, ori separat, ori în combinații). După mine, tartarul de dulse este cel mai bun (in poze este un tartare de wakamé);
- o ceapă mare, de preferință roșie (Irène Grosejan, care folosește foarte multă ceapă, subliniază întotdeauna că ceapa este o sursă de putere: "L'ognion fait la force");
- 1-2 căței de usturoi;
- 1 tulpină de țelină apio;
- ½ dovlecel mic decojit;
- o jumătate de lime (sau lămâie) decojită;
- o legătură de mărar (iarna se poate folosi și pătrunjel);
- 2-3 linguri de ulei de susan sau un alt ulei de calitate;
- opțional, pentru cei cărora le place gustul picant, ardei iute. Se potrivesc bine si semințele de susan (înmuiate, germinate și apoi uscate)  sau capere (eu înlocuiesc întotdeauna caperele cu muguri de usturoi sălbatic pe care i-am murat eu). Sau castraveciori murati.

Mod de preparare: Se mixează grosier toate ingredientele (cu excepția uleiului, ardeiului iute, caperelor si castravetilor murati și a mărarului) într-un robot de bucătărie cu lamă in S. Adăugați mărarul tocat fin și uleiul și mixați din nou scurt. Adăugați și ardeiul iute tocat fin, caperele sau castraveții tocați la fel de fin și, la final, presărați semințele de susan.

Puteți servi acest tartare pe felii subțiri de castraveți sau cartofi dulci și pe crackers. Sau poate înlocui sosul de salată in orice salata mixtă (de exemplu, frunze de salata, cu germeni, castraveți, morcovi etc.).

Tartare-ul poate fi păstrat la frigider timp de o săptămână.

Poftă bună!

Cu mare drag,
Luana Mimi

25.11.2023 Conferinta lui André Stern la Bucuresti

Visez sa-l cunosc personal pe André Stern inca din 2013, cand l-am descoperit si am scris primul articol despre el si despre tatal sau, Arno Stern, in limba romana (primul din Romania ever).  Si pentru ca visele mele se implinesc INTOTDEAUNA, in nici 12 zile il voi cunoaste, dupa 10 ani, personal. Caci André Stern vine la invitatia Cristelei Georgescu pe 25 noiembrie la Bucuresti, la lansarea editiei in limba romana a primei sale carti "... si nu am fost niciodata la scoala", iar Cristela, organizatoarea evenimentului si editoarea cartii, m-a invitat si pe mine sa particip. 

Imi amintesc inca bine, ca am visat inca de-atunci, din 2013, sa-i traduc cartea si sa o public in limba romana. Caci am stiut din prima clipa cat de importanta este aceasta carte pentru Lumea Noua, lumea copiilor nostri, lumea pe care tocmai o ridicam ACUM cu totii. Eu nu am reusit sa transpun in realitate acest proiect mamut, dar totusi, chiar  SI acest vis s-a adeverit in acest an pentru mine. Caci Cristela, care este un razbatator mult mai puternic ca mine, a impartit de la inceput si cu mine bucuria realizarii acestui proiect de suflet, nu in ultimul rand implicandu-ma in tot procesul. Si-i sunt atat de recunoscatoare Cristelei pentru tot.... Iar simultan devine de fapt inca un vis realitate, caci visez inca  din 2010  sa lucrez cu Cristela la un proiect comun.

Sunt foarte emotionata si nerabdatoare, sper sa veniti in numar cat mai mare la conferinta din Bucuresti, caci informatia pe care o da André mai departe este VITALA pentru noi si copiii nostri .

André Stern, celebrul scriitor și conferențiar internațional, cunoscut drept „Ambasadorul Copiilor", va susține în premieră în România o conferință cu lansare carte și o sesiune de întrebări cu publicul, despre ce contează pentru educația și dezvoltarea copiilor.

Primiți în direct răspunsuri relevante la toate neliniștile, nedumeririle sau frământările legate de îndrumarea copilului, de la o personalitate internațională care a trăit bogăția unei educații lipsite de constrângeri, și-a cultivat pasiunile și a învățat continuu prin intermediul jocului și al predispozițiilor spontane. Și nu a mers niciodată la școală.

Participați la conferință pentru ei, copiii, și descoperiți o nouă perspectivă despre:

Cum gestionăm atracția copiilor pentru ecrane?

Cum învăță copiii și prin ce mijloace se dezvoltă creierul lor?

Care e proporția corectă între învățătură și joacă?

Cum pot fi copiii motivați să învețe cu plăcere?

Care este super puterea noastră în relația cu copilul?

Cum ne asigurăm că creștem „un copil bun”?

Care este unica propoziție care poate vindeca sufletul copiilor?

André Stern vorbește copilului interior din fiecare adult, de aceea participarea la conferință aduce, pe lângă cele de mai sus, trăiri profunde și conștientizări pentru fiecare persoană din sală.

Această conferință face parte din mișcarea internațională „Ecologia Copilăriei” lansată de André Stern în 2014 și din inițiativa „Educație sau școlarizare," demarată în 2021 de Cristela Georgescu. „Ecologia Copilăriei” propune mai presus de orice o nouă ATITUDINE față de copii: o atitudine de respect și de în toate etapele vieții copilului, de la viața intrauterină până în timpul perioadei când descoperă și învață viața și lumea, în ritmul propriu, cu propriul mod de a o face. Această atitudine nu pornește de la nicio metodă, ideologie, teorie sau ipoteză, ci numai și numai de la copil.

„Ecologia Copilăriei” propune mai presus de orice o nouă ATITUDINE față de copii: o atitudine de respect și de în toate etapele vieții copilului, de la viața intrauterină până în timpul perioadei când descoperă și învață viața și lumea, în ritmul propriu, cu propriul mod de a o face. Această atitudine nu pornește de la nicio metodă, ideologie, teorie sau ipoteză, ci numai și numai de la copil.

„Educație sau școlarizare” sprijină înțelegerea conceptelor de educație și de școlarizare, și pune la dispoziție informații esențiale pentru a ajuta fiecare familie să ia deciziile potrivite în ceea ce privește creșterea și educația copiilor.

Participând la conferință și invitându-i pe cei interesați, susțineți publicarea în limba română a următorului bestseller scris de André Stern și sprijiniți ca lumea în care copiii noștri cresc să devină mai atrăgătoare decât lumea virtuală.

Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian - o carte de suflet, din suflet si pentru suflet, de Luana Mimi Walter

 Biserica ortodoxa a stabilit foarte multe zile de post pe an, datorita carora, daca le-am respecta, ne-am putea ridica mult. Si la propriu, si la figurat, caci asa cum am demonstrat in nenumarate postari de pe acest blog, simpla schimbarea a modului de alimentatie poate duce practic la un adevarat salt cuantic nu numai in planul fizic, ci si la nivel spiritual, sufletesc, mental si emotional. Pentru multi oameni, odata cu hrana vie, incepe si o noua viata. Nimic nu este de la sine inteles in viata, iar vindecarea este INTOTDEAUNA o revarsare a harului lui Dumnezeu, o binecuvantare si o favoare divina. De aceea, multi oameni, care se reintorc in viata practic de pe marginea mormantului, vad dintr-o data viata cu adervarat asa cum este ea de fapt, o adevarata MINUNE, invata sa se bucure de fiecare noua zi primita in dar, indiferent de incercarile si provocarile cu care suntem cu totii confruntati in viata de zi cu zi, reusind si sa vada frumusetea care se gaseste intotdeauna in spatele TOTULUI. Contactul cu natura, cu ceea ce Natura ne daruieste, este esential pentru o viata sanatoasa. Natura ne pune masa, fara ca sa trebuiasca sa facem ceva pentru aceasta, noi trebuie doar sa ne asezam la masa si sa ne bucuram ca suntem niste privilegiati. Iar prin intermediul plantelor din flora spontana se restabileste contactul cu natura si identificarea cu ea, refacandu-se astfel de fapt relatia cu DIVINUL.

Deci daca aveti nevoie de un sprijin (si aici vorbesc nu doar despre un sprijin in planul material, ci si in cel energetic), va amintesc de cartea scrisa de mine practic "in colaborare" cu buna si minunata doamna Elena Nita Ibrian. 

Cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" contine retete (fiecare reteta este ilustrata fotografic) care au la baza retetele create de doamna Ibrian, pentru bucataria fara foc (raw vegan) sau pentru bucataria creativa (retete vegane partial gatite) si amintiri frumoase ale unor oameni, carora doamna Ibrian le-a marcat profund viata. Iar cuvantul de incheiere este scris cu multa iubire de catre sora mea de suflet, Cristela Georgescu: un adevarat omagiu si o recunoastere a meritelor exceptionale ale doamnei Ibrian in popularizarea si raspandirea unui mod de viata natural si sanatos in Romania.

Această carte este un vis devenit realitate. Iar aceasta transpunere a unei simple idei intr-o forma materiala concreta a constituit un proces mult mai lung, mai greu si mai intens decat m-am asteptat - intr-un fel, a fost ca si cum as fi scris cartea din nou si din nou, de la zero....   Desigur că realizarea proiectului ar fi fost mult mai ușoară, deci mai comodă  și mai ieftină, cu ajutorul unei mari edituri. Dar acest lucru ar fi implicat și anumite compromisuri, pe care nu am fost dispusă să le iau în calcul. Așa că m-am hotărât să merg pe o cale nebătătorită, deci implicit aventuroasă și puțin nebunească, pornind un proiect personal independent, finanțat exclusiv prin mijloace proprii. Iar noile preturi, de care ne lovim momentan cu totii, in absolut toate domeniile, nu au fost nici ele de mare ajutor in desfasurarea proiectului..... Dar tragand linie, conteaza doar  ca am reusit sa inving, cu incapatanarea si darzenia tipica Capricornilor, absolut toate piedicile aparute in cale si pot tine astazi in mani cartea pornita dintr-un vis.... 

Orice carte are o anumită valoare, unică și individuală. Prețul unei cărți reflectă desigur în primul rând valoarea intrinsecă a resurselor fizice și sociale folosite pentru producerea ei. Iar tipul acestor resurse dictează automat de fapt și valoarea etică a cărții. De aceea, a contat mult pentru mine nu doar hârtia folosită, ci și colaborarea cu oameni resonsabili, competenți și buni profesioniști, care lucrează cu multa dăruire și respect pentru mediu și VIAȚĂ. Iar acest lucru este cu adevărat posibil doar colaborând cu mici afaceri de familie, unde se mai găsesc încă adevărații meșteșugari.

Luarea în considerare a tuturor acestor aspecte nu a permis decât un tiraj mic pentru această primă ediție a cărții, caci costurile de productie reale au depasit cu mult calculele mele initiale.... Daca doriți să mă susțineți cumpărând această carte, faceți posibilă atât o  noua ediție într-un tiraj mai mare, cât și reeditarea unei cărți scrise de Elena Niță Ibrian pentru care ar mai fi posibilă achiziționarea drepturile de autor. 

Un alt vis vechi de-al meu, ar fi continuarea proiectului început de doamna Ibrian, care  ar consta în întemeierea Asociației HRANA VIE și a unui așezământ în mijlocul naturii pentru persoane în vârstă, în cadrul căruia oamenii să-și poată petrece ultimii ani de viață în pace, liniște și armonie, putând beneficia de metode de tratament neinvazive și de o hrană naturală. Deci dacă doriți, mă  puteți ajuta concret să fac ca și acest vis să devină într-o bună zi realitate.

Doresc sa mai subliniez in incheiere ca a fost foarte important pentru mine, ca aceasta carte sa fie absolut autentica si originala. Caci daca nu ar fi adus nimic nou sau lucruri care au fost spuse deja in alte carti, chiar nici nu ar fi avut nevoie sa fie scrisa. De asemenea, mi-am dorit mult si ca orice cititor sa poata simti cu usurinta, ca s-au adunat multe bucatele de suflet in acest proiect: si de la doamna Ibrian, si de la toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si s-au mobilizat sa povesteasca despre ea, si de la mine. Si din acest motiv, cartea contine de exemplu doar (cu 4 exceptii) fotografii personale (am refacut in aceste luni cea mai mare parte a fotografiilor pentru retete!), care cu siguranta ca nu ajung la perfectiunea fotografiilor profesioniste din internet, dar pentru mine a fost mult mai important, ca fotografiile sa aduca si sa dea mai departe in si prin carte energia lucrului unic si individual, facut cu drag din tot sufletul.

Cartea este oferita pana la Craciun la un pret special, costa doar 68 lei (care sunt practic costurile de tiarire si comisionul tipografiei!)+taxe expediere si poate fi comandata direct in shopul tipografiei ASKA, fa click aici: https://shop.aska.ro/produs/din-comorile-doamnei-elena-nita-ibrian/

Pentru cei care locuiesc in strainatate, cartea costa 15€ plus taxele de expediere (intre 3,70€ pentru UE si 6,99€ in restul lumii). Cine o doreste, imi poate scrie un mesaj direct pe adresa hranavie@gmx.de.

Vă mulțumesc din toată inima, desigur și în numele doamnei Elena Niță Ibrian, și vă doresc toate cele bune și frumoase. Ajutorul vostru a fost semnificativ, reusind datorita voua sa acopar de-acum toate costurile de tiparire, lucru extraordinar pentru mine, caci si mie inca mai imi este inca tare frica de datorii.... MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC! 

Cu mare drag,

Luana Mimi Walter

PS Dragul meu Cititor,

Daca informatiile pe care le pun de aproape 13 ani gratuit la dispozitia tuturor oamenilor ti-au folosit vreodata si ai dori sa-mi faci un dar in schimbul muncii mele depuse pe blog, imi poti face un dar/o donatie pe PayPal: Mihaela Walter, heilberatung@gmail.com sau in contul in lei de la ING IBAN RO93INGB0000999914620144, pe numele Walter Mihaela Luana.

De asemenea, ma ajuti enorm recomandand cartea mai departe.

Inca o data, mii de multumiri din suflet si inima pentru tot sprijinul si toata sustinerea pe care mi le-ati oferit si voi in toti acesti ani. 

Pesto alla genovese nel mortaio (atat in varianta originala si originara, cat si in varianta adaptata raw vegan)

Pentru ca eu sunt atat de deschisa si de activa in atat de multe directii, pe acest blog s-au concretizat in decursul timpului mai multe motto-uri. Iar doua dintre cele mai importante  sunt cu siguranta: "Mancarea potrivita pentru fiinta umana, adevarata si sanatoasa este simpla" si "Pentru o mancare extrem de gustoasa nu este nevoie de o multitudine de ingrediente, aparate sau tehnici, care mai de care mai sofisticate, mai scumpe si mai complicate."

Desi am ilustrat de multe ori, in foarte multe postari aceste doua principii/mottouri, inevitabil continui sa ma invart in jurul lor, parca ar fi cumva niste legi universale ale hranei sanatoase.....

Un alt exemplu definitoriu este felul de mancare italienesc "pesto genovez". Sau pesto alla genovese. Si pentru ca eu sunt in primul rand un povestitor, reteta va incepe iar cu povestea din spatele ei. 

Austria in august 2016, undeva pe malul Dunarii intre Viena si Linz. Eram atunci la un inceput al sfarsitului, din fericire, nu stiam acest lucru. Ne aflam pe drumul de intoarcere din Romania spre Belgia, dupa evenimente familiale care ma daramasera complet si dupa un timp petrecut in Bucuresti la bloc, la sfarsitul lui iulie - inceputul lui august, cu temperaturi de peste 40°C. Devenisem deja umbra mea, dar din fericire pentru mine, nici de acest lucru nu eram constienta. Sotul meu gasise in internet un mic hotel (afacere de familie) pentru pauza de drum (erau peste 2000 km), care avea recenzii excelente. Drumul de la autostrada pana la hotel fusese extrem de pitoresc si de salbatic, cu copaci multi si mari si flori colorate pe marginea drumului. Cand m-am dat jos din masina, m-a trasnit parca puritatea aerului si am simtit ca pot respira in cele din urma din nou adanc. Iar linistea din acel loc, dupa nebunia Bucurestiului si a vartejului din familie, mi s-a parut de-a dreptul ireala: ma simteam ca in vis..... Retrospectiv, stiu acum cat de mare nevoie am avut de acel loc de pace si de acel moment de respiro. Pentru ca era deja tarziu, ne-am dus bagajele in camera, ne-am pregatit scurt si rapid si ne-am dus deja la restaurant. Meniul era ca un caiet mic cu exact 2 pagini, nu mai stiu exact cate feluri de mancare erau, nu dar nu cred ca erau mult mai multe de 10.... La sfarsitul meniului, erau insirati absolut toti furnizorii produselor folosite in restaurant, inclusiv adresele lor, astfel incat orice client putea sti cine facuse vinurile si schnapsurile, de la ce agricultor proveneau legumele, fructele si cerealele (painea era facuta de ei zilnic in bucataria restaurantului!), de la ce ferma proveneau carnea, ouale, branzeturile samd. Pentru mine, care de multe ori am stat in restaurante doar cu o sticla de apa in fata, caci nu gasisem nimic ce mi-as fi putut comanda, a fost incredibil, ca desi meniul era asa de "spartanic", in afara de salata, mai existau chiar inca 2 optiuni vegane. Optiunea raw consta din rosii din soiuri vechi (din gradina hotelului) cu pesto. Si restul familiei a gasit ce sa-si comande, asa ca am asteptat linistiti venirea mancarii si ne-am bucurat de pacea din jur (in afara de noi, mai erau doar 2 mese ocupate in gradina superba a restaurantului, iar cu multi copaci si plante de toate felurile). Asteptarile noastre, dar in special ale mele, au fost cu muuuuuult depasite. Mancarea a fost exceptionala, pretul a fost de foarte mult bun-simt, iar sentimentul ca am facut ceva bun manacand aici, caci am sustinut si incurajat astfel producatorii locali mici, ne-a incalzit tare inimile. Nu am poze, caci pe vremea aceea (incredibil, dar adevarat), eu nu aveam inca smart phone ;), asa ca toate poate pozele din continuarea postarii sunt actuale, din propria bucatarie. Dar va asigur ca a fost totul extrem de simplu: pe un platou fain, 10 felii de rosii in toate culorile, unse cu o lingurita de pesto. Atat. Dar nici nu ar fi fost nevoie de mai mult..... 

Simplitatea si autenticitatea acelei farfurii m-au marcat pe viata. Mancarea  cinstita, adevarata nu are nevoie nici de mari artificii, si nici de filtre, masti si alte bazaconii. Doar produsele de calitate exceptionala sunt INDISPENSABILE, caci sunt cheia realizarii unui fel de mancare  bun-bun de tot.

Pesto genovez facut in mojar 

- Reteta genoveza originara si originala

si o varianta raw vegan -

Din pacate, trebuie sa mai povestesc ceva inainte de a trece la reteta, si asta nu ca sa va sicanez, ci pentru ca povestea adevaratului pesto, asa cum il fac genovezii de sute/mii de ani, este deosebit de importanta.

Asa cum am subliniat in postarea "Pregatirea hranei pentru familiile noastre- un act sacru", deja modul de pregatire al hranei este o parte integranta a mancarii. Caci (pre)gatitul este practic un act divin, care poate incuraja si intretine viata sau o poate distruge. Eu sunt convinsa ca timpul petrecut in bucatarie nu este un timp irosit, ci un timp bine investit in sanatatea si fericirea familiei mele. 

Pesto-ul demostreaza la randul lui acest principiu. In Genova exista chiar un campionat mondial de pesto, in cadrul caruia, un juriu de specialisti desemneaza anual un campion mondial. La campionat participa oameni din toata lumea, nu numai italieni. Si desi toti folosesc aceleasi ingrediente, 100 de participanti fac 100 de feluri de pesto diferite. Caci conteaza enorm TOT: care anume busuioc anume se foloseste, sau ce usturoi, ce seminte de pin, ce ulei, ce sare si ce branzeturi. Si este la fel de hotarator si CUM se face pesto-ul: ce mojar se foloseste, ce pistil, in ce ordine se prelucreaza ingredientele samd. Multi ar gandi ca ce rost are toata aceasta intreaga filosofie pentru un fel de mancare din doar 7 ingrediente simple. Si totusi .....

Timpul Coronitzei a fost pentru mine un timp cu adevarat binecuvantat, am profitat de pauza impusa si am invatat mai multe lucruri folositoare si inaltatoare ca in toti ceilalti ani ai vietii mele (raportul ar fi aproximativ 3/52 de ani) Pentru ca totul era inchis, am avut cu totii ocazia sa profitam de cunoasterea si expertiza unor specialisti de mare calibru, la care nu am fi ajuns altfel niciodata, caci dintr-o data, mari profesionisti de exceptie, din toate domeniile de activitate, au inceput sa dea lectii in internet, de cele mai multe ori chiar gratuit. Doi dintre profesionistii din domeniul mancarii traditionale italiene, sunt Gianni si Rosella Bruzzone, care au un mic restaurant langa Genova, in care fac exclusiv felurile de mancare invatate de la mama lor (care nu a scris retetele, ei au invatat privind si luand aminte - si aceasta este cea mai bun invatatura, caci nu degeaba spune un vechi proverb: "Meseria nu se invata, ci se fura!"). Iar eu am primit (absolut intamplator, in jungla internetului) sansa enorma de a invata direct de la ei modul exact de pregatire a pestoului genovez (la sfarsitul postarii, gasiti un video cu Gianni si pregatirea pesto-ului). De asemenea, voi scrie mai jos atat reteta originala (cu pamezan si pecorino), cat si varianta mea raw vegan. cantitatile sunt INTOTDEAUNA orientative, caci variaza in functie de calitatea ingredientelor folosite si stim ca un mare bucatar nu are nevoie de cantar.... Insa modul de preparare este 100% identic pentru ambele variante, citit cu mare atentie, caci ordinea si modul de prelucrare a ingredientelor joaca un rol decisiv pentru rezultatul pe care il veti obtine.

Pentru un maestru al pestoului, folosirea unui mixer este un adevarat sacrilegiu. Si absolut toti expertii sunt in unanimitate de parare ca  pestoul adevarat se face in mojar de marmura, cu un pistil de lemn! Va recomand cu cea mai mare caldura sa faceti ambele variante (electric in mixer si manual in mojar - din pacate, eu nu am inca mojarul potrivit, este urmatoarea achizitie pe lista dorintelor mele bucataresti) si sa constatati singuri diferenta (enorma). 

Ingrediente: cca.70 g frunze de busuioc (si aici este o adevarata filosofie, nu numai ce soi anume de busuioc trebuie folosit, ci si gradul de maturitate joaca un rol major - nu voi inista prea mult asupra acestui aspect, pentru ca eu locuiesc in germania si cei mai multi cititori in Romania, deci oricum nu avem acces la busuicul crescut in Liguria), cca.30g seminte de pin, cativa catei de usturoi, putin parmezan, putin pecorino, ulei de masline de cea mai buna calitate si o sare naturala grunjoasa.

Varianata raw vegan este la fel, mai putin branza. Iar eu folosesc adesea seminte decorticate de canepa, caci semintele de pin au atins in Germania deja un pret astronomic..... In multe retete raw vegan de pesto se foloseste drojdie inactiva. Eu v-as recomanda sa nu folositi drojdie sau cel mai bine sa faceti separat 2 variante, cu si fara drojdie, si sa decideti apoi singuri, care varianta va place voua cel mai mult.

Mod de preparare: (exterm de important, cititi cu atentie si vizionat videoul de mai jos, ordinea prelucrarii ingredientelor este deosebit de importanta): se piseza mai intai in mojar semintele de pin (ca de aceea se si cheama pesto, de la pestare=zdrobire, pisare) pana se obtine o crema omogena, care se scoate din mojar si se piseaza apoi usturoiul. Se scoate apoi si scoate si usturoiul din mojar si se adauga in mojarul curat frunzele de busuioc, care se piseaza cu putina sare grunjoasa, cel mai bine invartind mojarul (in video puteti invata exact tehnica originara), pana se obtine o pasta fina si nu se mai vede sau nus e mai simte in gura nicio fibra. Cantitatile pentru fiecare dintre  ingrediente se stabilesc de fiecare data gustand permanent in timpul procesului de productie! Se adauga acum crema de seminte de pin si usturoi, parmezanul (pentru varianta genoveza adevarata) si uleiul si se amesteca mai depaarte pana se omogenizeaza totul bine. La sfarsit se adauga branza pecorino (desigur nu si in varianta raw vegan).

Eu pun la varianta mea raw vegan pe feliile de rosii si o lingurita de branza raw vegan de caju fermentata fain. 

Iar aici este videoul cu Gianni:

https://youtu.be/q9AByU4eQ4U

https://youtube.com/watch?v=q9AByU4eQ4U&feature=share

Update: Am facut si eu un scurt video pentru ilustrarea tehnicii genoveze de pregatire a unui pesto "de vis":

https://youtube.com/watch?v=9JxjNeowxrA&feature=share

Va doresc pofta mare si mult spor!

PS Recunosc sincer ca nici eu nu am timp sa fac pesto DOAR in mojar. Cateodata sunt si eu presata de timp sau de evenimentele din familie, si de aceea, recunosc aici deschis si confirm si marile merite ale mixerelor ;).

HRANA VIE

Astazi, 12 mai 2023, se implinesc 13 ani de cand am scris prima postare pe acest blog (imi amintesc bine ca "nasterea" blogului a fost una cu mari chinuri, caci partea tehnica ma depasea total, eu facand - si lucrul acesta este valabil si in ziua de azi - tot ce depinde de tehnica total dupa ureche). Deci am crescut muuuuuult in toti acesti ani, si separat, si impreuna, eu am ajuns acum la varsta pensiei (asa ieseau "pe vremea mea" femeile la pensie, la 55 de ani), iar blogul a ajuns la furtunoasa vreme a adolescentei...

Si pentru ca eu iubesc cifra 13 (care este pentru mine un numar ca orice numar si care aduce exact la fel de mult noroc sau ghinion, cat crede fiecare), si pentru ca in acest an am trecut la nivelul urmator de abordare a sanatatii naturale cu hrana vie, trebuie sa sarbatoresc neaparat aceasta data speciala.

Asa cum scriam pe 12 mai 2010 in prima postare de pe acest blog, am fost intotdeauna fascinata de universalitatea temporala, spatiala, supraconfesionala si interprofesionala a modului natural de viata cu hrana vie. De-a lungul si de-a latul pamantului, din Japonia si pana in America, din tarile nordice, din Canada si pana in America de Sud si Australia au existat dintotdeauna, practic in  toate tarile, oameni, de profesie medici sau cu alte calificari sau meserii, care au descoperit hrana vie si efectul ei tamaduitor de exceptie, de cele mai multe ori empiric (doar prin propria experienta), motivitati de probleme de sananate grave, personale sau ale unei persoane apropiate. Ne putem imagina insa, ca cei mai multi dintre ei au ramas necunoscuti. Vedem acest lucru si astazi, in epoca Internetului si a inflatiei informationale, cat de greu este totusi sa se raspandeasca ideile despre hrana vie - cum ar fi putut atunci, cei au trait cu atat de multi ani in urma, sa reuseasca mai bine sa popularizeze aceste lucruri?

In Romania, in familia mea si in cercul meu de prieteni si cunostinte, nu am auzit 18 ani nimic despre hrana vie. Primul meu contact "intamplator" cu hrana vie, a avut loc in urma cu peste 25 de ani, atunci cand o cunostinta (tot "intamplatoare", nu am mai avut nimic de-a face dupa aceea cu acea fata) mi-a povestit despre boala grava a tatalui sau (cancer de colon in stadiu final) si cum fusese acesta trimis acasa de la spital cu cuvintele: mai aveti cel mult 2 luni de trait. Intamplator insa el auzise despre un inginer pensionat, care dadea sfaturi de sanatate intr-un parc bucurestean. In deznadejdea sa, l-a cauta pe acest inginer si i-a urmat sfaturile. A tinut post cu apa distilata si argila timp de 60 de zile, iar dupa 2 luni era inca in viata si intr-o stare de sanatate mai buna ca niciodata. Numele inginerului era Valeriu Popa (1924-1997), un om deosebit, care si-a dedicat viata vindecarii oamenilor bolnavi cu ajutorul naturii si al lui Dumnezeu.

Iar de cand am inceput sa urmez si eu regimul alimentar cu hrana vie, gandul la pionierii romani ai unei vieti naturale cu hrana vie nu mi-a lasat nici o clipa liniste. Am inceput sa cercetez in Internet (Matei 7:7-8: "Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide."), si …am descoperit lucruri foarte interesante!!

Si asa am aflat de doamna Elena Nita Ibrian (1921-2009), de care m-am indragostit instantaneu, de la primul rand citit. Am descoperit-o "intamplator" cautand pentru parintii mei carti in limba romana din domeniul sanatatii natrale. Doamna Nita Ibrian a scris peste 40 de carti (dintre care 28 din domeniul sanatatii, despre hrana vie, plante medicinale, tratamente naturale samd.), iar toate cartile ei depasesc cu mult nivelul unor carti de bucate, fiind de fapt adevarate ghiduri pentru o viata mai buna, o viata in pace si liniste sufleteasca, o viata bazata pe increderea in bunul Dumnezeu si in perfectiunea creatiei Sale, caci hrana vie aduce mai mult decat sanatatea trupeasca, fiind de fapt si cel mai bun leac pentru sufletul omenesc. Intre timp, in acesti 13 ani, am adunat cu cea mai mare grija si recunostinta, o parte dintre  sfaturile, retetele si povestile frumoase cu si despre buna doamna, intr-o carte (daca faceti click AICI, gasiti toate informatiile despre cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian").

 Povestea vietii mele cu hrana vie, cum m-a ajutat (si m-a salvat) pe mine trecerea la o viata naturala, o puteti citi facand click AICI.

Au trecut mai mult de 16 ani de cand am trecut la acest mod de viata. In toti acesti ani am fost  mereu in cautarea unei alternative mai putin radicale, din pacate, sunt nevoita sa vin cu o veste cam proasta, caci desi am cautat si rascautat, NU am descoperit o alternativa cu adevarat viabila pentru hrana vie. Asa cum sublinia dr. Bruker, care la randul lui s-a straduit sa gaseasca o solutie de compromis, cu cat este mai grava boala de care sufera cineva, cu atat trebuie sa fie mai mare procentul de hrana vie pe care bolnavul respectiv trebuie sa-l consume. De aceea, tratamentul sau pentru boli grave precum cancer, scleroza multipla samd. era bazat exclusiv (100% FARA EXCEPTIE!) pe o alimentatie cu hrana vie.

Dar ce este HRANA VIE? Raspunsul este scurt si clar: este hrana lasata de Dumnezeu pentru fiinta umana. Caci asa cum fiecarui animal i-a asigurat bunul Dumnezeu  exact hrana perfect adaptata la nevoile sale si fiziologia sa si a tuturor sistemelor sale, acea hrana care sa-i asigure supravietuirea, perpetuarea speciei si indeplinirea misunii sale pe pamant, exact tot asa a primit si OMUL, direct de la Dumnezeu atunci cand a fost creat, hrana adecvata speciei umane. Care este aceasta hrana? As putea povesti ca omul, fiind un primat superior si avand acelasi tip de sistem digestiv ca toate primatele, este facut pentru consumul de fructe, frunze, legume, nuci, seminte, radacini fragede. V-as putea spune ca omul NU este nici carnivor, nici granivor (de aceea nu avem nici cioc si nici gusa), nici omnivor. As putea cita aici studii, oameni de stiinta, experimente samd. (internetul este arhiplin de astfel de informatii). Dar eu prefer sa fac cu voi, acum si aici, asa cum am facut-o de multe ori in acesti 13 ani, un exercitiu de gandire logica: imaginati-va ca v-ati trezi dintr-o data in salbaticie, in mijlocul unei paduri mari si ca nu ati avea la dispozitie nicio unealta, niciun dispozitiv  ajutator si niciun instrument suplimentar. Nu ati avea nimic in afara de corpul vostru! Ce ati manca daca v-ati folosi doar "uneltele" date de Dumnezeu, adica mainile, unghiile, picioarele, gura, dintii samd.? 

Repet aici indemnul pe care vi l-am dat dintotdeauna: Nu astept sa ma credeti, chiar va rog sa nu ma credeti! Insa astept sa cercetati singuri mai departe, sa cautati toate informatiile pro si contra la care aveti acces, sa ganditi cu propriul cap, sa va luati timpul necesar pentru a analiza in profunziem si mai ales pentru a discerne corect.

Pe 12 mai 2011,  notam intr-o postare, pe care nu stiu de ce nu am publicat-o, urmatoarele vorbe, care nu au pierdut absolut nimic din acutalitate si pe care le pot relua cu mana pe inima dupa 12 ani: "Si a trecut deja un an, de cand am reusit, dupa multe chinuri si stat ore in sir in fata calculatorului, sa public prima mea postare! Acum a sosit timpul sa trag linie si sa fac bilantul. Privesc cu multa nostalgie in urma si ma gandesc, zambind un pic pe sub mustata, daca oare voi mai scrie si la adevaratul jubileu (50 de ani), cand ma voi afla la venerabila varsta de 93 de ani???? Ei, vom trai si vom vedea...

Am pornit acest blog cu mult entuziasm si doar din dorinta de a face bine, dar si cu ceva teama in suflet, de multe ori mi-am tot repetat in surdina cuvintele bunicii mele dragi, care mi-au fost de mare ajutor toata viata mea in clipe grele: "Sa nu-ti fie niciodata frica draga bunicii, spune mereu: cu Dumnezeu inainte! Si o sa vezi, cum o sa le astearna Domnul pe toate, asa cum  trebuie!".  Si asa a fost, este si va fi mereu!

"Bunele" din acest an au fost in numar mult mai mare ca "relele", am avut sansa de a cunoaste, chiar si daca de cele mai multe ori numai virtual, niste oameni minunati, cu cativa dintre ei  insa, ne-am stat candva chiar si fata-n fata. este cumva interensat ca a trebuit sa ajung eu tocmai in Germania, ca sa descopar cu adevarat ca Romania este plina de oameni deosebiti, romani adevarati, exact asa cum stim noi din mosi-stramosi ca sunt romanii, si de locuri si lucruri deosebit frumoase, trebuie numai sa facem un mic efort si sa cautam putin si vom descoperi dintr-o data o alta lume (cel putin asa mi s-a intalmpat mie).

Am invatat enorm in acest an, am adunat in sufletul meu,  de la voi toti, de la toti oamenii care mi-au luminat mintea si sufletul cu vorbele lor, munti de comori mai pretioase ca orice posesiune materiala. Intre timp, lista mea personala care cuprinde oamenii importanti din viata mea, a luat proportii de-a dreptul incomensurabile si as dori sa le multumesc tuturor din toata inima mea. 

Blogul s-a vrut la inceput un blog strict de hrana vie, intre timp am ajuns la o paleta mult mai larga de teme, pentru unii cititori probabil prea larga. La inceput, am pornit cu un blog care sa cuprinda in principiu numai informatiile actuale si deosebit de importante, despre sananate in general si despre hrana vie in special. Nu am reusit insa sa raman mult timp pe linia aceasta, incepand sa cunosc mai multa lume si mai multe dintre problemele cu care se confrunta multi oameni, mi-am dat seama ca nu pot sa nu scriu si despre copii, despre natura, in general despre toate minunile vietii zilnice, reflectate in ultimul timp in "intalniri" (multe dintre ele de-a dreptul epocale si fatidice), de cele mai multe ori prin intermediul randurilor "asternute" pe o pagina de Internet, caci toate acestea sunt la randul lor o parte din viata mea si toate acestea joaca un rol hotarator in desfasurarea vietii mele.

Ca de obicei sunt multe de spus, timpul vostru este scurt, asa ca m-am hotarat  sa incerc sa fac o incheiere-sinteza a modului meu de abordare a oricarei situatii din viata, indiferent ca este vorba despre alimentatie, sanatate, gradinarit, protectia mediul, educatia copiilor s.a.m.d. Cel mai important este sa fiti intotdeauna foarte bine informati, si pro, si contra. Dezvoltati-va spiritul critic, obisnuitit-va sa nu mai credeti pe nimeni doar pe "ochi frumosi", ascultati (cine are urechi de auzit, va auzi!), vedeti (cine are ochi de vazut, va vedea!), cercetati, intrebati-va si intrebati-i si pe altii, nu va mai sfiiti sa puneti toate intrebarile care va trec orin cap si nu ezitati sa priviti mereu si in "spatele cortinei"!! Puneti-va capul la contributie si folositi-va la maxim logica si puterea de discernamant."

Subliniez din nou, ca acest blog nu este despre mine, ci despre HRANA VIE. Pentru mine a fost intotdeauna foarte important, sa pun mereu hrana vie pe primul loc si nu propria mea persoana, asa cum m-a invatat cu bunatate doamna Elena Nita Ibrian. Si aceasta nu dintr-o falsa modestie, ci pentru ca hrana vie va dainui si va salva milioane de vieti si atunci cand Mihaela Mimi Luana Walter va fi numai un pumn de tarana.... Experienta mea este numai o mica bucatica a unui puzzle imens, intins peste intregul pamantul si peste toate timpurile. Caci hrana vie este cu mult mai mult decat un mod de alimentatie, este un adevarat mod de viata, pentru mine a fost cea mai profunda si mai insemnata dezvaluire a vietii mele.

Gasesc ca aceste cuvinte fac o incheiere foarte potrivita, poate ca as mai adauga doar cateva intrebari retorice, care nu sunt menite starnirii unei discutii polemice, ci pot fi vazute ca invitatii de a medita pe cont propriu mai departe pe marginea acestei teme: 

- Ce denota de fapt neincrederea ca ceea ce NATURA  ofera omului cu generozitate, ca hrana prevazuta pentru el, este suficienta si completa?? Ca nu ne trebnuie NIMIC altceva?

- Ce denota, chiar si doar luarea in considerare a faptului ca omul ar putea "imbunatati, imbogati sau perfectiona" in vreun fel hrana naturala?

- De ce toate speciile de animale pot supravietui doar cu hrana oferita de natura, fara sa fie nevoie sa o gateasca, sa o sareze, sa o prelucreze in fel si chip? 

- Cum reusesc gorilele sa faca 150kg de muschi si masa corporala mancand doar fructe, funze si radacini? Si cati barbati consumatori de fripturi&Co ar avea curajul sa se lupte cu mainile goale (deci fara arme) cu o gorila? Si cine ar iesi oare invingator dintr-o astfel de lupta?

- Mi-a placut dintotdeauna experimentul propus de sotii Diamond in cartea lor "Fit for Life": "Puneti intr-un tarc un copil mic, un iepuras si un mar.  Cu o siguranta de 100%, copilul va manca marul si se va juca cu iepurele si nu va incerca niciodata sa manace iepurele si sa se joace cu marul."

Va multumesc din tot sufletul ca ma cititi, ca interactionati cu mine, ca ma sustineti si ca imi daruiti timpul, energia si iubirea voastra. Va doresc tot binele din lume, mai ales multa sanatate si o viata binecuvantata si fericita.

Cu mare drag,

Luana Mimi Walter

Rainbow Summer Rolls

Sunt o mare iubitoare a bufeturilor suedeze si a potluck-urilor. Fiecare isi poate alege astfel usor, ce si cat vrea sa manance, se creeaza o diversitate alimentara fantastica, iar dpdv. estetic, pot rezulta adevarate opere de arta, pe care am fi tentati sa le stampilam drept efemere, DAAAAAAR, dpdv. emotional, va garantez ca nu sunt nici pe departe trecatoare, ci lasa urme adanci, fiind extrem de "contagioase" si, mai devreme sau mai tarziu, ne vor anima creativitatea, imaginatia si simtul estetic.  Un fel de mancare care ilustreza perfect aceste principii sunt pachetele de vara in culorile curcubeului.

Inca o scurta chestiune personala inainte de a trece la reteta. Dupa 11 ani de blog, am acceptat sa am o colaborare de afiliere cu un magazin online. De ce m-am hotarat pentru VERLIN (fostul "Crud si Sanatos")? Pentru ca pe oamenii acestia ii cunosc personal (au luat parte la mai multe dintre atelierele/seminariile mele) si ii apreciez mult, caci stiu ca traiesc sanatos si cred la randul lor in puterea hranei naturale si se afla de aceea cu tot sufletul si toata inima in spatele afacerii lor. Deci linkurile pentru produsele de mai jos sunt linkuri afiliate, daca le folositi, primesc de la VERLIN un mic comision. Pretul este pentru voi acelasi (ramane neschimbat si nu trebuie sa platiti nimic in plus), indiferent daca folositi linkurile mele sau comandati direct. Folosind  insa aceste linkuri ma sprijiniti si ma sustineti mult si eu va multumesc din toata inima pentru aceste lucruri. 

PACHETELE DE VARA IN CULORILE CURCUBEULUI

Rainbow Summer Rolls

Este foarte adevarat ca pachetelele de vara facute cu foi de orez cumparate nu sunt 100% raw. Exista posibilitatea de a face singuri niste foi, care din pacate nu se pastreaza asa de bine (precum foile de orez) o durata chiar f. lunga de timp, cresc timpul de  executie, ceea ce schimba total caracterul de baza al pachetelelor de vara, transformandu-le dintr-un fel rapid  si simplu de mancare, intr-unul elaborios si complicat. De aceea, va recomand iar cu caldura sa aruncati peste bord perfectionismul si strictetea excesiva, ramanand flexibili, toleranti si deschisi: la urma urmei, cat la suta reprezinta foaia de orez din pachetelele de vara? Probabil ca nici 5%, deci dupa parerea mea, chiar nu este cazul sa ne facem chiar asa de multe ganduri si sa ne auto-stresam inutil. Foile de orez reprezinta pentru mine o solutie de compromis excelenta:

- usureaza si scurteaza munca in bucatarie;
- reprezinta un mod fantastic de a gestiona etic si responsabil resursele Mamei Pamant, caci este foarte usor sa valorificam asa si resturile de alimente, care trebuie neaparat rapid consumate, caci altfel s-ar altera si ar trebui aruncate.

Ingrediente pentru 1-2 persoane:

- 4 foi de orez (se pun la inmuiat intr-o farfurie cu apa - AICI  gasiti niste foi de orez facute doar din orez, apa si sare);

- legume (o bucata de varza alba sau rosie, un morcov, un castravecior, o bucata de ardei gras sau iute, praz sau ceapa verde samd., dati frau propriilor pofte), frunze verzi (patrunjel, coriandru, plante din flora spontana, si aici puteti alege cel mai bine ingredientele dupa propriul gust) sau fructe (avocado, mango, papaya, mere, pere samd.), taiate in fasii, feliute, batonase sau date pe razatoare.

Mod de preparare: se pune cate o foaie de orez pe un fund de lemn, se adauga legumele&Co si se pliaza dupa principiul de impachetare al sarmalelor ;).

SOS DE ARAHIDE SAU SUSAN

Tipic, pachetelele de vara se servesc alaturi de un sos pe baza de unt de arahide (care de asemenea nu este raw, AICI  este un produs bun, fara sare sau alte minunatii), mie insa imi place un sos pe baza de tahin, AICI gasiti un produs bun (facut la fel doar din susan, fara sare sau alte adaosuri). Daca doriti sa folositi un produs 100%raw, va puteti face si singuri tahin (unt din seminte de susan), dar iar creste atunci timpul de executie si aveti nevoie de un aparat perforant.

Ingrediente: 

- 1 lingura buna de unt de arahide sau susan;

- 2 curmale (cele mai indicate sunt iar curmalele moi si cleioase, de exemplu Medjool - AICI gasiti niste curmale bune);

- 1 lingura de sos COCONUT AMINOS (AICI gasiti un  astfel de sos, bineinteles ca se poate folosi si sos de soia, eu insa recomand cu caldura sa evitati pe cat posibil produsele de soia si sa folositi mereu alternative daca este posibil);

- usturoi si ardei dupa gust;

- 1-2 linguri de zeama de lamaie (dupa gustul propriu) si ceva apa (atat cat este necesar ca sa puteti mixa si sa obtineti consistenta dorita).

Mod de preparare: se mixeaza toate ingredientele pana se obtine o pasta nu foarte lichida (ca o smantana foarte groasa) si cremoasa. Se decoreaza cu seminte de susan incoltite, frunze verzi, usturoi, ardei iute samd.

Spor la pregatit si o pofta mare de tot!

PS Mai adaug si textul scris pe FB, caci si aici sunt cuprinse cateva amanunte importante ;):

Fiica mea, care intre timp nu mai este copil, ci o tanara femeie, trece printr-o faza de iubire nebuna pentru pachetelele de vara. In afara de foile de orez, restul este raw vegan, deci ce pot sa vreau mai mult?!? 

Din inima si din experienta mea de aproape 25 de mamicie, va dau cateva sfaturi bune de tot, verificate temeinic si trecute prin probe de foc:

1. Nu faceti pe contabilii si nu monitorizati de cate ori sau in ce cantitati mananca copiii o mancare sanatoasa. 

2. Bucurati-va de fazele acestea de iubiri alimentare sanatoase si sustineti-le cat puteti. 

3. Abtineti-va sa spuneti: "Dar asta ai mancat si ieri, si alaltaieri, trebuie sa mananci acum si altceva".

4. Folositi-va creativitatea si simtul estetic la maxim.

In acesti ultimi 25 de ani, am cugetat mult cu glas tare pe tema mancarii in f. multe postari de pe blogul HRANA VIE, v-as recomanda acum in primul rand urmatoarele doua postari:

1. https://hrana-vie.blogspot.com/2014/01/alimentatia-sanatoasa-copiilor.html

2. https://hrana-vie.blogspot.com/2022/05/pregatirea-hranei-pentru-familiile.html?fbclid=IwAR25H5r5rflI9LWh8QbSPE5wgWqssblpILo_pMUvY311zHP2a3bvgx5Q65g

PS Intre timp fac o cantitate mai mare de pachetele de vara, iar ce nu se mananca direct, se pastreaza excelent in frigider, intr-un recipient bine inchis, pentru ziua urmatoare.