marți, 28 martie 2017

Simply RAW

Imi amintesc si acum, ca si cum ar fi fost ieri: mama venea si ma lua la 16.30 de la gradinita - pentru mine, mai ceva ca eliberarea dintr-o inchisoare, era cel mai fericit moment al zilei! Pe drumul spre casa, ne opream in fiecare zi (!!) la piata. Mirosurile copilariei mele, ce se amestecau si  ma ameteau, imi faceau o foame de lup. Flori, verdeturi, fructe, legume..... Pentru copilul de  3 ani, o lume intreaga insirata pe cateva tarabe. 

Le iubeam pe femei acelea cu basmalele lor  inflorate, cu chipurile si mainile arse de soare, ce ne imbiau cu veselie, strigand care mai de care mai tare, sa cumparam de la ele. Stateau cu bucurie in spatele tarabei si erau mandre foc de roadele manilor lor harnice. Cand mama cumpara ceva, imi ofereau mie separat, de fiecare data, ceva ce se putea manca direct. Si eu ma bucuram asa de tare, in acel moment era pentru mine cel mai pretios dar! La inceput de primavara, ridichile, grausorul si leurda erau preferatele mele. Peste drum de piata, era brutaria "Cuptorul de aur", de unde mama cumpara o paine neagra cu maia (ce era coapta in cuptor cu lemne). Pana acasa (erau cca. 2 km si mergeam mereu pe jos!), mancam un colt mare de paine, rupt cu mana din painea mare cat o roata, cu o legatura intreaga de ridichi, frunze de grausor si de leurda. Recuperam ce nu mancasem la gradinita, caci uram mancarea de acolo: mancare de cazan, cu carnea grasa, sosuri indigeste mirosind a untura, facuta ieftin si fara iubire. 

Pietele acelea mai exista aproape numai in amintiri. Astazi piata arata altfel, miroase altfel, suna altfel.... Caut piata copilariei mele de fiecare data cand vin in Romania, dar constat cu tristete, ca se pierde de la an la an tot mai  mult parfumul si farmecul acela al timpului ce sta in loc. Si desi peste tot pe unde am ajuns eu in lume, am fost mereu si la pietele (in toate tarile in care am fost) - caci acolo parca poti invata cel mai bine a cunoaste o tara - doar in Mauritius am mai gasit asa o piata.....

Copiii mei au mancat mereu cu placere ridichi, iar pentru ca eu aveam timp la dispozitie si mestesugeam mereu cu mare drag ceva cu ei, faceam impreuna tot felul de minunatii din legume si fructe.  Iar cand am dus pentru prima data soriceii de ridichi, cu multi, multi ani in urma, la gradinita copiilor mei, a iesit cu bataie! Si au mancat TOTI copiii, chiar si cei carora daca le-ai fi pus altfel o ridiche pe farfurie, ar fi dat-o, fara sa ezite o secunda, la o parte!

Daca nu aveti gradina proprie, cautati in piata o femeie harnica si muncitoare si cumparati de la ea ridichile crescute si ingrijite cu bucurie si iubire. Caci exact aceste ridichi sunt cele mai hranitoare si mai bune....



miercuri, 8 martie 2017

8 martie 2017 - Femei cu adevărat frumoase

Eu sunt in primul rand un colectionar pasionat: colectionez cu mare drag povesti cu oameni frumosi, din toata lumea si din toate timpurile. Iar femeile ocupa desigur un loc cu totul special - cum ar putea fi altfel?!? Pentru ca am mai adunat intre timp cateva povesti cu femei frumoase, completez si actualizez astazi o postare veche, de suflet. 

 Femei cu adevărat frumoase

Traim cu totii timpuri de-a dreptul vijelioase, emontionate si palpitante. Noi, cei care populam astazi pamantul, am primit o sansa enorma: cei mai multi dintre noi putem sa fim in cele din urma noi insine. Avem posibilitatea de a decide, daca ne suntem credinciosi sau nu, daca jucam o viata intreaga un rol (sau chiar mai multe roluri) sau daca ne decidem sa transpunem in viata scanteia divina: sa devenim si sa fim doar omul de clestar, pe care l-a gandit Dumnezeu atunci cand ne-a facut. Autenticitate contra fatarnicie, adevar contra minciuna, real contra iluzoriu...

Din pacate, multi rateaza aceasta mare si unica sansa. Astazi fiecare vrea sa fie original, unic, inconfundabil. Si-ti sta cateodata mintea-n loc privind ce sunt unii oameni in stare sa faca pentru acest lucru! Dar observand oamenii pe strada, eu ma lovesc de o uniformitate parca mai mare ca oricand, ce-mi aminteste cumva de timpul pionierilor si soimilor patriei, mai ales in cazul doamnelor: acelasi ten, aceleasi sprancene, aceleasi unghii (OK, difera poate culorile si modelul, dar tipul de baza ramane la urma urmei acelasi!), aproape aceleasi gesturi, acelasi fel de a merge, acelasi vocabular modern. In ultimii ani, chiar si aceleasi buze, aceleasi nasuri, aceleasi burti, aceiasi sani si aceleasi fese.... Secolul falsului: par fals, gene false, sprancene din cutia cu farduri, dinti falsi, corpul pompat la maxim cu silicon si substante chimice. Iar operatiile estetice sunt acceptate astazi in toate straturile sociale si privite cu foarte multa toleranta, ignorandu-se cu nesimtire si fara sa ne gandim la copiii nostri, ceea ce sunt cu adevarat: un risc enorm, un adevarat atac importiva sanatatii naturale, o jignire si o distrugere a creatiei divine.

Desigur ca mie imi plac oamenii care sunt frumosi nu numai pe dinafara, ci si pe dinauntru. Si oamenii acestia sunt frumosi si daca nu sunt machiati, coafati, imbracati dupa ultima moda. Ei sunt frumosi si daca-i trezesti dimineata la 5, chiar daca nu sunt pieptanati si chiar daca poarta o haina rupta si veche. Sunt superbi chiar daca au riduri si par alb, chiar daca nu au greutatea ideala, chiar daca au dintii galbeni sau strambi, chiar daca sunt la mii de ani lumina de ceea ce societatea accepta ca fiind "idealul actual de frumusete".  Oamenii acestia s-au decis sa nu mai fie doar o copie a altcuiva, ei refuza sa traiasca viata altor oameni, ci isi traiesc PROPRIA viata. Motto: Eu sunt EU, asa cum sunt, cu toate calitatile si toate lipsurile mele. Si este bine si perfect asa!

"Omul se naște ca un original, dar moare o copie. Viața omului normal, viața maselor este  viața copiată, viața unor Lemmings, a unor oameni care nu se încumetă să spună "nu", a fricii copiilor mici răniți, care trăiesc în corpul unui adult. Această viață copiată nu este demnă pentru fiinta umană. Dar cine nu este conștient de adevărata sa valoare, de divinitatea sa, de frumusețea sa, de comoara ascunsă in propria sa persoană, nu va putea respecta nici propria viață și nici pe a aproapelui său. Gândeste-te bine ce fel de viață vrei să trăiești! Fă-ti gânduri. Privește în jur, cum alții isi trăiesc viața lor. Nu prelua nimic orbește, ci decide constient ce alegeri faci pentru viața ta. Pentru că viaţa este scurtă, chiar dacă ajungi la optzeci de ani. Acesta este motivul pentru care este bine să te gândești bine, la ceea ce vrei sa faci TU cu şi din viaţa ta".- Robert Betz

Mai jos, cateva femei frumoase din viata mea:

Doamna Barbara Rütting, 89 de ani, actriţă şi consilier de sănătate (a făcut cursul domnului dr. Bruker), foarte activă în mişcarea de  protecţie a animalelor şi a mediului. 
 Monika Bürk-Finkbeiner, 70 de ani (Germania), care si-a gasit chemarea la 60 de ani. Si de atunci o traieste cu toata fiinta..
Photo by Piero Molinari
 Lilly Ackerman,  ţărancă cu studii agronomice din Gars am Inn, Germania.
Sursa FOTO
 Doamna dr. Galina Schatalova,  Rusia, medic care a practicat cu tot sufletul medicina naturală zeci de ani de zile.
Doamna Christina Niederköfler, consilier de sananate (tot cursul dr. Bruker), organizatoarea în Austria şi Italia a seminarelor doamnei Schatalova şi a altor mari personalităţi din domeniul medicinei naturale. 
 Doamnă Elena Niţă Ibrian (1921-2009), o româncă extraordinară, autoare a peste 40 de cărţi din domeniul sănătăţii, reprezentantul cel mai de seamă al bucătăriei fără foc din România. 
 Şi v-aş mai putea povesti şi despre doamna  Sara Dootz (80 de ani) din Viscri şi despre bunica mea şi despre mama şi despre tare multe alte femei cu adevărat frumoase din viaţa mea.


Şi cât mă bucur că sunt aşa de multe la număr.... Adevărate DOAMNE, adevăraţi OAMENI....
 
 Şi priviţi acum prin comparaţie şi la "păpuşile de silicon şi plastic" de la Hollywood... Femei absolut dezorientate, care nu ştiu să îmbatrânescă cu mândrie şi demnitate, care au senzaţia că îşi pot umple golul din suflet cu o înfăţişare tinerească, îndepărtând cu ajutorul chirurgiei plastice ridurile şi celelalte semne ale bătrâneţii. Femei pentru care viaţa se învârte numai în jurul propriei persoane, femei care încearcă cu disperare, o viaţă întreagă, să rămână cu orice preţ în centrul atenţiei lumii. femei care la cel mai mic eşec, cad adânc în negurile disperării. Din păcate, şi lumea vedetelor (şi nu numai) din România este din ce în ce mai plină de astfel de femei, care chiar cred că pernele de silicon sau un nas de Barbie le vor aduce fericirea mult visată. Faust (Goethe) mai actual ca oricând!

Va doresc tihna si pace-n suflet, sa va ajute Dumnezeu sa reusiti sa va gasiti pe voi insiva. Ai curaj sa fii TU! Caci de-abia atunci incepe cu adevarat viata...