duminică, 22 ianuarie 2023

Raw food made in Romania la Paris

 Anul trecut, am scris despre visul meu de a infiinta o asociatie de hrana vie si am aruncat in eter ideea ca deja caut oameni care ar fi interesati sa mi se alature. Mi-au scris excat 2 (doua) persoane, asa ca va dati seama ca la acest nivel, visul ramane si mai departe doar un vis. Dar noi, cele 3 muschetare raw, stim ca intr-o buna zi, va veni si timpul acestui proiect si se va infaptui atunci "ca de la sine".

Una dintre cele doua fete care mi-au scris este Cristina, care locuieste langa Paris, unde face tot felul de minunatii raw vegan. Tocmai in tara in care raw food are  probabil cele mai mici sanse de succes, caci nicaieri in lumea asta mare si frumoasa nu se pune atata accent pe gatit ca in Franta (bucataria franceza a fost prima bucatarie din lume inlclusa de UNESCO in Patrimoniul Cultura Mondial). Dar ea nu s-a lasat impresionata prea tare de nimeni si de nimic si si-a infaptuit pur si simplu visul (am o admiratie fantastica pentru astfel de oameni). Dar mai bine o las pe Cristina sa va spuna singura povestea ei cu hrana vie:

Ma prezint : ma numesc Cristina, si in prezent fac torturi si prajituri fara foc, undeva pe langa Paris.

Dar pana sa ajung aici, este o intreaga poveste..


De cand ma stiu, ma bucur de o reputatie in familia mea –

eu sunt cea caruia ii place sa manance si sa faca retete « ciudate » (hai sa fiu mai politicoasa si

sa spun « originale »)


In copilarie am fost tot timpul bolnavicioasa: sensibilitate extrema la caldura sau frig ( in fiecare

iarna aveam degetele de la picioare degerate, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incalt, dimpotriva,

mi se cumpara tot ce poate fi mai calduros ), dureri de burta ( mi se spunea ca se datoreaza

picioarelor reci – aveam 6 ani si in vacantele de vara bunica mea imi punea o caramida calda pe

burta « sa ma linistesc »), diaree ( am inghitit cutii intregi de carbune in vacanta la bunici ),

amigdale inflamate, alergie la praf, polen ( primava si vara luam incontinuu aspirina si

paracetamol ), mai tarziu anexite nenumarate ( imi faceam singura polidin), sinuzita ( punctii cu

cortizon ), stare de oboseala cronica continua etc


In adolescenta mi-am dat seama ca ma simteam mult mai bine atunci cand mancam « de post ».

Am trecut peste criticile familiei si de la 16 ani am inceput sa imi fac singura mancare asa cum

imi doream. 

Sanatatea mea s-a mai ameliorat – nu mai aveam durerile de burta insa celelalte simptome

continuau, desi se atenuasera.


Mama incepuse sa se obisnuiasca cu ideile mele revolutionare si intr-o zi mi-a adus o carte

«non-conformista» de bucatarie – « Hrana vie- o speranta pentru fiecare » de Ernst Günter. 

Am avut un declic imediat atunci cand am citit despre zahar si faina alba. In schimb,

ingredientele le care el le folosea erau complet ciudate pentru mine si greu de gasit in oraselul

meu de provincie de pe langa Bacau.

Mult mai tarziu, prin 2006 am ajuns in Bucuresti si intr-o vitrina de Plafar am vazut un titlu care

mi-a atras atentia : « Bucataria fara foc » de Elena Nita Ibrian. Am ramas uimita ca si in Romania

cineva dadea atentie unui tip de dieta pe care eu doream sa o aplic dar nu prea stiam cum.

Am cumparat cartea imediat si apoi inca una, si inca una, scrisa de acceeasi minunata persoana

pe care eu incepusem sa o admir. 

Deja stiam ca nu sunt singura pe drumul pe care o apucasem. Insemna enorm. Din cartile

doamnei Nita Ibrian am invatat cat de multe plante din natura sunt comestibile, ca exista o

varietate enorma in bucataria fara foc nu doar salate cu rosii, castratele si ceapa.


A fost un proces indelungat la mine de curatare a trupului si nu numai. Am invatat ca hrana vie

fara o gandire pozitiva nu functioneaza. Cu cat imi introduceam mai multa hrana vie, cu atat si

viata mea se schimba – persoanele negative din jurul meu au disparut, aveam mai multa energie

si ( in sfarsit ) faceam sport.


Hrana vie m-a ajutat sa primesc cel mai minunat cadou din viata mea – un copil. Mi se spusese

ca datorita zecilor de anexite pe care le-am avut, uterul meu devenise o cicatrice peste cicatrice si

nu reuseam sa am copii. 


Nu am renuntat si am continuat sa fac terapii de detoxifiere, de curatare a organismului, eram

prezenta oriunde auzeam de vindecare prin terapii neconventionale. Si am reusit. La 39 de ani a

fost surpriza mea cea mare cand am ramas insarcinata si am nascut o fetita perfect sanatoasa.

M-am bucurat mult pe timpul sarcinii cand doamna doctor imi spunea ca e surprinsa ca corpul

meu reactioneaza ca si cand as fi avut 20 de ani. 


Si cum in viata se intampla pe dos de cum iti propui, dupa 10 ani de lucru cu solicitantii de azil in

Romania, am ajuns in Franta.

Aici m-am confruntat de la inceput cu o alta mentalitate, alta cultura, alt tip de alimentatie. Imi

amintesc cat de surprinsa am fost la inceput sa vad ca aici nici nu se concepe ideea sa mananci

o salata de sfecla rosie cruda. 

Dar lucrurile evolueaza, incet dar evolueaza. Acum 10 ani era aproape imposibil sa afirmi in Franta

ca esti vegetarian. Acum se accepta, si gasesti si restaurante care propun meniu vegetarian. 

In prezent e perioada in care cuvantul «vegan» e privit ciudat. Dar am incredere ca se va schimba.

Iar eu, am decis sa am o afacere de nisa – torturi si prajituri fara foc intr-o tara in care cultura

vegan si crud intra incet si destul de greu.

Ideea mi-a venit din propria necesitate ; voiam sa ii dau copilului meu dulciuri sanatoase. Asa au

aparut primele trufe de ciocolata cruda. De acolo si pana a urma cursuri de patiserie cruda nu a

fost greu deloc. Pentru cine e curios, prajiturile mele sunt pe site-ul http://mlletruffe.com.

Photo Cristina http://mlletruffe.com


Privesc totul ca pe provocare, o sansa pe care o am in viata de a face ceva la care tin cu adevarat,

in care cred din tot sufletul si imi doresc sa continue. Nu vreau sa las muzica din sufletul meu sa

taca, vreau sa o las sa se exprime si sa ating si alte persoane in drumul meu.


In plus, oamenii au nevoie sa stie ca exista si un alt stil de ati trai viata, un alt fel care te poate

face sa te simti mai viu, mai tanar, mai plin de speranta. 

Unde ma puteti gasi:




Cu promisiunea ca anul acesta voi crea pagini de FB , Instagram și site în limba romana. 
Cine ar fi interesat sa discutam la un "ceai" sau suc verde virtual, poate sa imi scrie pe adresa de mail cristina.moussoungedi@gmail.com 

duminică, 11 decembrie 2022

Ateliere individuale de fermentare naturala

Fermentarea spontana este un procedeu natural stravechi de conservare si transformare a alimentelor, care se regaseste practic in toate bucatariile traditionale ale popoarelor de jur imprejurul globului. 


Dupa terminarea atelierului, veti sti cum se pregatesc un bors fara gluten, diferite "branzeturi" raw vegan (branza crema si smantana, diferite tipuri de branzeturi, de exemplu tip Mozzarella, tip Feta, tip Parmezan, tip Camembert) si celebra varza murata coreeana Kimchi (in varianta integrala si vegana, fara zahar!).

Eu am lucrat dintotdeauna in sistem 1:1  cu mult mai mult drag decat cu grupe de oameni. Grupele mari nu intra pentru mine oricum sub nicio forma in discutie, caci sunt pentru mine ateliere de tip banda rulanta si nu au reprezentat niciodata, nici punctul meu forte, si nici ceva la care am visat vreodata sa ajung. Nici conferintele cu sute de persoane nu sunt dupa parerea mea ceea doresc ele sa para si asa cum probabil stiti din propria experinta nu au in niciun caz efectul benefic promis, ele sunt pentru mine mai mult evenimente de tip balon de sapun: ceva foarte frumos, care iti ia initial ochii, dar la sfarsit ramai tot cu ochii in soare si doar o picatura de apa in mana....  

Pentru mine, lucrul cu o singura persoana are o valoare speciala, caci doar asa imi pot concentra toata energia si toata atentia exclusiv pe problemele persoanei respective. Doar in cadrul unei sesiuni individuale se pot pune pe masa toate semnele de intrebare si doar intr-un cadru intim si personal se poate raspunde cu adevarat sincer, deschis si autentic. 

In ianuarie voi organiza o noua serie (desigur intr-o grupa mica) a atelierului de fermentare, dar daca nu mai ai rabdare sa astepti si daca iti doresti o consultanta mai intensa si de cea mai buna calitate, m-am hotarat sa ofer aceste ateliere individuale.

Cum se desfasoara un astfel de atelier? Ce primesti, ce ti se ofera si cu ce ramai? Este totul foarte simplu: Fiecare participant primeste dupa inscriere un material teoretic in care sunt explicate pe larg si ilustrate cu fotografii explicative diferitele tipuri de fermentare naturala (un document pdf care contine generalitati despre fermentare, lista de cumparaturi, retetele si modurile de preparare, cu multe fotografii explicative, secrete si insider infos ;) samd.). Pe langa materialul teoretic, participantii primesc si accesul la grupa FB creata special pentru aceast atelier, unde sunt postate videorurile retetelor, intrebari/raspunsuri, explicatii suplimentare, fotografii si feedback de la participantii la atelierele anterioare samd. (participantii vor avea acces la acest grup si dupa terminarea cursului, eu raspund desigur  in continuare si la intrebarile participantilor din seriile anterioare, si nu in ultimul rand este un mare avantaj faptul, ca s-a creat acolo o comunitate foarte faina si folositoare pentru toata lumea!). 

Fiecare participant are deci suficient timp pentru a parcurge retetele si a procura ingredientele si pentru a face poate chiar primele incercari. Orice intrebare aveti dupa parcurgerea textelor si a videourilor  o puneti pune pe WA, mail sau grupa FB, iar eu voi raspunde la toate intrebarile in timp util.

In functie de necesitatile tale, stabilim apoi de comn acord o data pentru un apel video (WA sau Zoom) de 60 de minute in care putem clarifica toate nelamuririle,  pot raspunde la intrebarile care aparute pe parcurs sau putem face impreuna o anumita reteta la care poate intampini greutati (participantul hotaraste cum se va desfasura sedinta video).

Cursul include: materialul de curs (toate retetele, lista de cumparaturi si descrierea exacta a modului de preparare), accesul la grupul FB (unde sunt videourile retetelor si multe alte informatii foarte folositoare) si sedinta video de 60 minute  cu Mimi.

Data de desfasurare: stabilim data de comun acord.

Echilibrarea energetica: 90€ sau 450 ron.

Pentru mai multe informatii si inscrieri, scrieti un mail la hranavie@gmx.de.






luni, 28 noiembrie 2022

Meniu raw vegan pentru sarbatorile de iarna

Timpul alearga mai ceva ca un campion mondial, iar vremurile se schimba cu o rapiditate nemaiPOMENITA in toata istoria cunoscuta a omenirii. Si cu cat devenim mai “civilizati”, mai moderni, mai emancipati, mai cosmopoliti, cu atat se uita si se pierde tot mai mult adevarata insemnatate a Craciunului. De la o sarbatoare a iubirii, pacii, linistii, reculegerii si introspectiei, Craciunul a devenit astazi, pentru cei mai multi dintre noi, doar inca un prilej de a consuma si mai mult ca de obicei, de a ne imbuiba, de a ne imbata, de a ne etala bogatiile – pe scurt, o ocazie de a fugi de Dumnezeu si de noi insine...

 Eu fac parte dintr-o generatie care a mai prins vremurile in care sarbatorile crestine, in ciuda regimului aflat pe-atunci la guvernare, aveau inca o importanta deosebita. De Craciun si de Pasti era pur si simplu o ALTA ATMOSFERA, pe care eu astazi nu o mai simt in exterior decat foarte rar. Se mergea la biserica, se facea CURATENIE INTERIOARA (post, spovedit, impartasit samd.) SI EXTERIOARA (spalat, frecat, curatat, ordonat, aranjat, afumat samd.). Se faceau PREGATIRI la toate nivelurile: fizic, mental, sufletesc.

 Pentru mine, Craciunul insemna in primul rand ca parintii, care lucrau altfel 6 zile din saptamana, cate 8 ore pe zi, la servicii aflate in alte colturi ale Bucurestiului, astfel incat lipseau cel putin 10 ore de acasa, erau un pic mai mult timp prezenti acasa (pentru ca in acele vremuri, zilele libere erau foarte putine, aveau o valoare imensa). Si profitam cu totii cat puteam de timpul acela: se canta, se spuneau povesti, se petrecea mult timp IMPREUNA in bucatarie, se incerca din rasputeri sa avem, macar in acel scurt interval de timp, o viata armonioasa de familie. Craciunul mai insemna ca primeam de la bunica din Moldova un pachet cu afumaturi, oua, branzeturi si alte minunatii facute de ea, toate impachetate bine in ziare, caci si hartia de impachetat era un lux in acele vremuri. Insemna si ca venea in apartament, prin bradul de Craciun, toata padurea dupa care eu, copil crescut la bloc, tanjeam cu toata fiinta mea. Si mai insemna pentru mine, ca reuseam si eu sa cred ca dorintele chiar pot deveni realitate....... 

Am refacut (actualizat si extins) in acest an colectia de retete raw vegan pentru sarbatorile de iarna si am transformat-o intr-o carticica electronica. Acest e-book poate fi primit contra unei donatii de 50lei sau 10€. Cartea are 32 de pagini si contine 20 de retete raw vegan (bauturi, gustari si retete de baza din bucataria fara foc, o supa, mai multe feluri principale si desert). Toate sunt retete de mare succes la public si au fost servite de mine de multe ori, pe o durata de peste 15 ani, atat la petreceri de familie sau cu prieteni, cat si la ateliere si la renumitele raw vegan potlucks. Ce este un raw food potluck? Un eveniment simplu, dar foarte fain: fiecare participant aduce un  fel vegan de mancare pregatit dupa regulile bucatariei fara foc (poate sa fie si o simpla salata sau pur si simplu legume, fructe, nuci, seminte, frunze verzi samd.), care sa ajunga pentru cel putin 2-3 persoane. Mancam impreuna, schimbam retete, stam la taifas si punem putin tara la cale.


 

Daca doriti cartea, accesati link-ul urmator, ca de obicei, Rodica, ingerul meu pazitor in carne si oase, preia comenzile si trimite cartile (click aici): http://bit.ly/3XPfmts.

Participantii la atelierul de duminica (mai multe detalii despre atelier AICI), 04.12.2022 in Haßmersheim, vor primi cartea in mod automat, caci este inclusa in costul atelierului.



 

 

marți, 15 noiembrie 2022

Retete de post

A inceput Postul Craciunului, deci urmeaza 40 de zile in care ne putem ridica mult. Si la propriu, si la figurat, caci asa cum am demonstrat in nenumarate postari de pe acest blog, simpla schimbarea a modului de alimentatie poate duce practic la un adevarat salt cuantic nu numai in planul fizic, ci si la nivel spiritual, sufletesc, mental si emotional. Pentru multi oameni, odata cu hrana vie, incepe si o noua viata. Nimic nu este de la sine inteles in viata, iar vindecarea este INTOTDEAUNA o revarsare a harului lui Dumnezeu, o binecuvantare si o favoare divina. De aceea, multi oameni, care se reintorc in viata practic de pe marginea mormantului, vad dintr-o data viata cu adervarat asa cum este ea de fapt, o adevarata MINUNE, invata sa se bucure de fiecare noua zi primita in dar, indiferent de incercarile si provocarile cu care suntem cu totii confruntati in viata de zi cu zi, reusind si sa vada frumusetea care se gaseste intotdeauna in spatele TOTULUI. Contactul cu natura, cu ceea ce Natura ne daruieste, este esential pentru o viata sanatoasa. Natura ne pune masa, fara ca sa trebuiasca sa facem ceva pentru aceasta, noi trebuie doar sa ne asezam la masa si sa ne bucuram ca suntem niste privilegiati. Iar prin intermediul plantelor din flora spontana se restabileste contactul cu natura si identificarea cu ea, refacandu-se astfel de fapt relatia cu DIVINUL.

Deci daca aveti nevoie de un sprijin (si aici vorbesc nu doar despre un sprijin in planul material, ci si in cel energetic), va amintesc de cartea scrisa de mine practic "in colaborare" cu buna si minunata doamna Elena Nita Ibrian. 

Cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" contine retete (fiecare reteta este ilustrata fotografic) care au la baza retetele create de doamna Ibrian, pentru bucataria fara foc (raw vegan) sau pentru bucataria creativa (retete vegane partial gatite) si amintiri frumoase ale unor oameni, carora doamna Ibrian le-a marcat profund viata. Iar cuvantul de incheiere este scris cu multa iubire de catre sora mea de suflet, Cristela Georgescu: un adevarat omagiu si o recunoastere a meritelor exceptionale ale doamnei Ibrian in popularizarea si raspandirea unui mod de viata natural si sanatos in Romania.

Această carte este un vis devenit realitate. Iar aceasta transpunere a unei simple idei intr-o forma materiala concreta a constituit un proces mult mai lung, mai greu si mai intens decat m-am asteptat - intr-un fel, a fost ca si cum as fi scris cartea din nou si din nou, de la zero....   Desigur că realizarea proiectului ar fi fost mult mai ușoară, deci mai comodă  și mai ieftină, cu ajutorul unei mari edituri. Dar acest lucru ar fi implicat și anumite compromisuri, pe care nu am fost dispusă să le iau în calcul. Așa că m-am hotărât să merg pe o cale nebătătorită, deci implicit aventuroasă și puțin nebunească, pornind un proiect personal independent, finanțat exclusiv prin mijloace proprii. Iar noile preturi, de care ne lovim momentan cu totii, in absolut toate domeniile, nu au fost nici ele de mare ajutor in desfasurarea proiectului..... Dar tragand linie, conteaza doar  ca am reusit sa inving, cu incapatanarea si darzenia tipica Capricornilor, absolut toate piedicile aparute in cale si pot tine astazi in mani cartea pornita dintr-un vis.... 


Orice carte are o anumită valoare, unică și individuală. Prețul unei cărți reflectă desigur în primul rând valoarea intrinsecă a resurselor fizice și sociale folosite pentru producerea ei. Iar tipul acestor resurse dictează automat de fapt și valoarea etică a cărții. De aceea, a contat mult pentru mine nu doar hârtia folosită, ci și colaborarea cu oameni resonsabili, competenți și buni profesioniști, care lucrează cu multa dăruire și respect pentru mediu și VIAȚĂ. Iar acest lucru este cu adevărat posibil doar colaborând cu mici afaceri de familie, unde se mai găsesc încă adevărații meșteșugari.

Luarea în considerare a tuturor acestor aspecte nu a permis decât un tiraj mic pentru această primă ediție a cărții, caci costurile de productie reale au depasit cu mult calculele mele initiale.... Daca doriți să mă susțineți cumpărând această carte, faceți posibilă atât o  noua ediție într-un tiraj mai mare, cât și reeditarea unei cărți scrise de Elena Niță Ibrian pentru care ar mai fi posibilă achiziționarea drepturile de autor. 

Un alt vis vechi de-al meu, ar fi continuarea proiectului început de doamna Ibrian, care  ar consta în întemeierea Asociației HRANA VIE și a unui așezământ în mijlocul naturii pentru persoane în vârstă, în cadrul căruia oamenii să-și poată petrece ultimii ani de viață în pace, liniște și armonie, putând beneficia de metode de tratament neinvazive și de o hrană naturală. Deci dacă doriți, mă  puteți ajuta concret să fac ca și acest vis să devină într-o bună zi realitate.

Doresc sa mai subliniez in incheiere ca a fost foarte important pentru mine, ca aceasta carte sa fie absolut autentica si originala. Caci daca nu ar fi adus nimic nou sau lucruri care au fost spuse deja in alte carti, chiar nici nu ar fi avut nevoie sa fie scrisa. De asemenea, mi-am dorit mult si ca orice cititor sa poata simti cu usurinta, ca s-au adunat multe bucatele de suflet in acest proiect: si de la doamna Ibrian, si de la toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si s-au mobilizat sa povesteasca despre ea, si de la mine. Si din acest motiv, cartea contine de exemplu doar (cu 4 exceptii) fotografii personale (am refacut in aceste luni cea mai mare parte a fotografiilor pentru retete!), care cu siguranta ca nu ajung la perfectiunea fotografiilor profesioniste din internet, dar pentru mine a fost mult mai important, ca fotografiile sa aduca si sa dea mai departe in si prin carte energia lucrului unic si individual, facut cu drag din tot sufletul.

Cartea (88lei), care poate fi si un frumos dar de Craciun, poate fi comandata accesand linkul editurii ASKA: https://forms.gle/82vFNsC5EpqZAuRj7

Vă mulțumesc din toată inima, desigur și în numele doamnei Elena Niță Ibrian, și vă doresc toate cele bune și frumoase. Ajutorul vostru a fost semnificativ, reusind datorita voua sa acopar de-acum toate costurile de tiparire, lucru extraordinar pentru mine, caci si mie inca mai imi este inca tare frica de datorii.... MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC! 

Cu mare drag,

Luana Mimi Walter

PS Dragul meu Cititor,

Daca informatiile pe care le pun de aproape 13 ani gratuit la dispozitia tuturor oamenilor ti-au folosit vreodata si ai dori sa-mi faci un dar in schimbul muncii mele depuse pe blog, imi poti face un dar/o donatie pe PayPal: Mihaela Walter, heilberatung@gmail.com sau in contul in lei de la BCR, IBAN: RO12RNCB0304164185270001 pe numele Walter Mihaela Luana.

De asemenea, ma ajuti enorm recomandand cartea mai departe.

Inca o data, mii de multumiri din suflet si inima pentru tot sprijinul si toata sustinerea pe care mi le-ati oferit si voi in toti acesti ani. 




vineri, 11 noiembrie 2022

Cum a fost la atelierul din Arad

Am vrut de fapt sa scriu despre atelierele "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" care au avut loc in octombrie-noiembrie 2022 in Romania, dar m-am trezit scriind practic si "statutul" blogului HRANA VIE. Cum de nu am facut-o pana acum, nu stiu nici eu....


Marele atu al blogului HRANA VIE este faptul ca este un blog independent. Adica este nefinantat de unii sau de altii, firme sau oameni cu bani multi, care l-ar transforma rapid intr-o simpla afacere, si doar eu investesc in acest blog bani, energie si iubire. Blogul HRANA VIE este si nesponsorizat, de aceea, in afara de cateva raspunsuri la intrebarile referitoare la ce folosesc eu si recomandari din inima pentru niste oameni care fac lucruri speciale, am doar de scurt timp, si doar putine, linkuri afiliate, ca o  colaborare cu alti oameni faini si pentru a face astfel cunoscute niste produse pe care le consider cu adevarat deosebite si de calitate exceptionala si care joaca un rol important in reusita sau nereusita unor retete mai speciale. De aceea, nu veti gasi pe blog nspe recomandari sa cumparati ceva si nu veti gasi pe blog nici reclame. Va spun sincer ca eu lesin aproape cand intru la “colegi de breasla“ pe site si sunt practic orbita si asurzita de tot felul de blink-blinkuri stridente si tipatoare. 

Blogul HRANA VIE nu este o afacere, ci este un proiect personal, independent si autosustenabil, iar acesta este si motivul pentru care  gasiti aici,  de aproape 13 ani, atatea informatii, retete si povesti despre oameni frumosi, in mod absolut gratuit. Blogul HRANA VIE nu s-a nascut din ego, din dorinta de a ma face cunoscuta, de a fi admirata sau de a aparea in presa si la TV, ci a pornit din dorinta de a ajuta oamenii. Aici am invatat multe de la buna doamna Elena Nita Ibrian. Si de aceea, mi-am si promis in 2010, sa am grija ca blogul sa ramana mereu autentic, deschis, cinstit si sincer. Am avut permanent grija sa nu fac din blogul HRANA VIE o platforma pentru UN program, O metoda, UN medic  samd., ci am vrut sa adun la un loc CAT MAI MULTE metode, experiente, tehnici samd. De aceea, am facut loc pe blog nu numai pentru reprezentantii miscarii raw vegan, ci si pentru vegetarieni, vegani sau chiar medici/terapeuti care au obtinut succese in tratamentele lor doar odata cu trecerea la o dieta preponderent vegana/vegetariana, dar cu o mica proportie de proteina animala (de exemplu dr. John Switzer sau dr. Evers)

M-am straduit in tot acest timp ca blogul HRANA VIE sa nu fie dogmatic, fanatist, exclusivist, subliniind permanent ca nu am pretentia de a detine adevarul suprem, caci si eu cred in principiul emis de Hipocrat: “ Cine vindeca, are dreptate!“. Pentru ca suntem UNICI, si calea catre vindecare a fiecarui om in parte este UNICA si individuala. Nu exista boli, ci bolnavi, nu exista tratamente sau protocoale general valabile pentru o boala, si simultan si pentru orice bolnav care sufera de boala respectiva, ci exista multe cai care duc la vindecare...

Tocmai de aceea, mi-am luat si angajamentul sa am si curajul de a  recunoaste deschis daca descopar ceva nou, care poate nu este poate 100% in concordanta cu alte lucruri scrise pe blog in trecut. Si pentru ca la Arad am avut parte de o experienta deosebita, care imi intregeste  de fapt tabloul de ansamblu, voi impartasi aici si aceste lucruri.

Asa cum stiti, eu nu prea sunt o mare iubitoare a aparaturii si a tehnicii in bucatarie. Ma enerveaza la culme "influencerii" care afirma ca iti trebuie neaparat nu stiu ce aparate ca sa poti sa mananci sanatos si a fost o datorie de onoare pentru mine sa pornesc un fel de cruciada raw vegan, incercand permanent sa arat minciuna si ipocrizia din spatele acestor oameni, al caror scop principal nu este de fapt sus si tare declamatul bine al cititorilor/urmaritorilor, ci in realitate cresterea propriilor venituri.  Si desi toate lucrurile scrise in postarea https://hrana-vie.blogspot.com/2014/09/lucrurile-de-care-nu-avem-nevoie-pentru.html sunt in continuare valabile, as adauga astazi neaparat lucrul esential pe care am omis sa-l scriu in 2014: cu cat este mai performanta aparatura, cu atat se reduce totusi timpul de pregatire al retetelor. Iar acest lucru l-am trait in practica atelierelor din acest an, cu ajutorul unor oameni foarte faini din Arad. In echipa Thermomix din Arad s-au adunat sub mantia ocrotitoare a Cetinei Marinel (aici gasiti grupul ei FB cu ffff.multe retete) un grup de fete tare bune si inimoase. Ele toate au pregatit si au realizat cu adevarat atelierul, caci au fost ca niste albinute si furnicute harnice fara de care evenimentul nici nu ar fi putut avea practic loc. Va multumesc tuturor din toata inima si astept cu drag sa ne reintalnim la primavara!

Despre Ceti Marinel nu stiam nimic pana m-a contactat ea atunci cand m-am plans pe FB ca in afara de Elena Malureanu nimeni nu a fost vreodata dispus sa colaboreze cu adevarat cu mine (de unde vedeti ca are si "plansul" asta o latura buna). Am descoperit intre timp ca si Ceti este pentru mine o adevarata sora de suflet. Si-mi aminteste cumva teribil de mult de Stefana Velisar-Teodoreanu (Lily Teodoreanu, sotia lui Ionel Teodereanu, dupa Stefan Nenitescu "cea mai talentata dintre Teodoreni"): la prima vedere, pare a fi o fetita fragila, delicata, extrem de talentata si parca mult prea buna pentru lumea aceasta, dar in viata reala, se dovedeste a fi precum stanca din mijlocul marii, care rezista neinfricata si fara sa se clatine tuturor valurilor si furtunilor. Iti multumesc din toata inima draga Ceti, am primit niste daruri nepretuite de la tine, mai ales dincolo de planul fizic si nivelul material!



Dupa ce am inceput de la Adam si Eva, revin la momentul actual, cu date concrete. NU aveti nevoie sa va cumparati nimic special, dar daca aveti chef si posibilitati, va puteti sprijini cu ceva tehnica moderna. Eu nu am nici pana in ziua de astazi mixer performant, dar daca va fi vreodata sa-mi cumpar, in niciun caz nu mi-as lua Vitamix. Mie mi se face rau numai cand vad cat plastic vine in contact cu mancarea, iar aici va indemn sa fiti iar extrem de vigilenti, si atunci veti afla ca marele avantaj propagat de producatori cu "BPA free" este de fapt doar un mare bluff: caci exista si BPS, BPF, BPAF, BPZ, BPP, BHPF samd, compusi la fel de daunatori ca si BPA. Tot raul spre bine, si asa puteti vedea cine este cu adevarat informat sau cine este cu adevarta bine intentionat!  Practic toti cei care scriu despre "avantajele" BPA free si va indeamna sa va linistiti si sa cumparati mai departe produsele respective, sunt de fapt ori complet neinformati (si atunci care este logica de a urma sfaturile unor astfel de oameni???), ori sunt interesati doar sa va motiveze sa cumparati produsul respectiv, pentru ca este pentru ei o sursa directa de venit! Oamenii de stiinta independenti din toata lumea, recomanda clar de ani de zile sa se evite pe cat posibil plasticul si sa se folosesca in bucatarie cat mai multa sticla, ceramica, lemn, inox samd. Si acesta si este pentru mine avantajul nr.1 al Thermomixului, vasul este complet din inox si este Made in Germany. 

Deci cu ajutorul tehnicii, am reusit sa pregatim la atelierul cu Thermomix 6 retete, la atelierul cu aparatura normala au fost doar 3. La atelierul cu Thermomix am facut 80% din etapele de lucru cu si in Thermomix, la atelierul cu aparatura normala am avut nevoie de 2 aparate, de un aragaz, oala samd. De aceea, m-am hotarat sa fac de acum 2 tipuri de ateliere: ateliere cu retete la care nu este necesara tehnica sofisticata si ateliere cu retete din "La Haute Cuisine Crue" - mai ales ca Urs Hochstrasser, care s-a bucurat tare mult de articolul despre el (aici puteti citi articolul: https://hrana-vie.blogspot.com/2022/09/la-haute-cuisine-crue-dr-urs.html), mi-a acordat permisiunea sa traduc si sa dau mai departe retete create de el.

Inchei acum aici, sper ca ati reusit sa ma urmariti pana la sfarsit, voi reveni in curand si cu o postare speciala despre atelierele de la Poiana Florilor (astept inca fotografiile....).

PS Acum perfectionez atelierul din Germania (langa Heilbronn), revin in urmatoarele zile cu mai multe amanunte.