sâmbătă, 9 iulie 2016

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am începu
t sã mã iubesc pe mine însumi
Dupa mine, nu se poate dobandi o sanatate buna si stabila, à la longue, atata timp cat ne ocupam numai de ce punem in farfurie. Sau cel mult, mai avem si grija sa ne miscam regulat. Cunosc multi raw food-isti care cred ca detoxul fizic (hidroterapia colonului, postul negru, sauna si toate celelalte "cure de detox" de care este plin Internetul)  reprezinta cheia sanatatii. Arhetipul acesta il cunoastem de altfel cu totii, sunt pline grupurile de pe Facebook de astfel oameni, in plina acidoza, care toata ziua nu fac decat sa-i desfiinteze pe ceilalti, calcandu-le sufletele si  inimile in picioare (unul dintre motivele pentru care m-am retras eu de pe toate grupurile de pe FB - mult prea multa energie negativa comasata! - recomand cu mare caldura!). Cine nu face insa un detox si la nivelele emotional, mental si spiritual, va bate mult si bine pasul pe loc, in ciuda hranei super-sanatoase pe care o mananca!
Intr-un anumit fel, tot o cina cea de taina.....
Acum un an, la Viscri, ascultam seara de seara cuvintele de suflet ale unor oameni frumosi. Intre textele alese de mine, a fost si poezia atribuita lui Charlie Chaplin, "De când am început sã mã iubesc pe mine însumi" (mai jos, traducerea exceptionala a Vioricai Juncan, pe blogul ei gasiti nenumarate si nepretuite comori pentru minte si suflet - totusi eu am inlocuit numai cateva cuvinte cu altele, care mi s-au parut mie mai potrivite pentru mine). 
Iubirea de sine este deosebit de importanta pentru starea de sanatate, cum subliniaza si Louise Hay mereu, in toate cartile ei: primul pas al calatoriei catre sanatate, este iubirea de sine. Iar cine nu se iubeste pe sine, nu va putea sa iubeasca in realitate pe nimeni si nimic....

 De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înţeles că în orice circumstanţã,
eram la locul potrivit, în momentul potrivit,
si totul se întâmplã exact la timpul potrivit.
Şi atunci am putut să devin calm.
Astăzi numesc aceasta
încredere în sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am aflat cã chinul şi suferinţa emoţională
nu erau decât semnale de avertizare
cã merg împotriva propriului meu adevãr.
Astăzi ştiu că aceasta este autenticitate.


De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat să vreau o viaţă diferită
şi am început să văd că tot ceae ce mã înconjura
era o invitatie la creşterea mea personală.
Astăzi numesc aceasta maturitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înteles cât de ofensat poate fi cineva
din faptul de a forţa o persoană,
în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu,
ştiind bine că nu era momentul si cã nu era pregãtitã pentru aceasta,
chiar dacã aceastã persoanã eram eu.
Astăzi numesc aceasta respect..

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am început să mă eliberez de tot ce nu este bun pentru sãnãtatea mea:
alimente, oameni, lucruri, situaţii, tot ceea ce mã trage în jos
si departe de mine.
La început am numit aceasta egoism sãnãtos.
Astăzi ştiu că aceasta este iubire de sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat furtul din timpul meu
şi m-am oprit din a face planuri mari,
am abandonat mega-proiectele de viitor.
Astăzi, fac doar ceea ce îmi aduce bucurie si fericire,
lucruri pe care îmi place sã le fac si care îmi bucurã inima,
si le fac în felul meu şi în ritmul meu.
Astăzi numesc aceasta simplitate.


De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să caut să am întotdeauna dreptate
Si de atunci am gresit mai putin.
Astăzi am descoperit cã aceasta este modestia.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să trăiesc în trecut
şi să mă îngrijorez de viitor.
Astăzi, trăiesc în prezent,
acolo unde se petrece TOTUL.
Astăzi, trăiesc o singură zi odată.
Şi numesc aceasta
împlinire.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am înţeles cum mintea mea putea să mă tulbure şi să mă îmbolnãveascã.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele,
ea devine un aliat foarte preţios!
Astãzi numesc aceastã conectare
întelepciunea inimiiIMII.

Nu mai trebuie să ne fie fricã de dispute, de confruntãri
sau de orice alt fel de probleme cu noi însine sau cu ceilalti.
Chiar si stelele se ciocnesc. Si din coliziunea lor
noi lumi se nasc...
Astãzi stiu cã Aceasta este Via
ţa.

Maine plecam in vacanta, intr-o calatorie de inima si suflet, in care voi incerca sa scap macar de o parte dintre grijile din bagajul inimii si bolovanii de pe suflet, care s-au cam adunat si la mine in special in ultimii ani de viata, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le stiu. Caci nu conteaza cat stii, ci cat transpui in propria viata. Indiferent despre ce este vorba....
Va doresc tuturor, sa va bucurati din plin de zilele de vara, de copiii vostri, ingerii pazitori pe care ni i-a trimis Dumnezeu, de frumusetea naturii si de puterea ei vindecatoare, de soare, de aer, de apa, de pamant - adevaratele si singurele lucruri fara de care nu putem trai ....  
Cu mare drag, pana in septembrie voi fi absenta, de aceea, am sa va rog sa nu va suparati, ca nu voi putea raspunde pana atunci. 

vineri, 17 iunie 2016

Cel mai bun aluat raw vegan EVER!

Sunt tot in mari, minunate si bune schimbari si transformari. Tot cam ingramadita de planuri mari si de un timp care nu vrea sa se lungeasca, dar fericita, sanatoasa tun si multumita. Imi cer iertare ca nu mai reusesc sa raspund la toate mesajele, voi incerca candva sa recuperez, deocamdata insa imi este absolut imposibil sa o fac.

Astazi revin, iar pe fuga si din scurt, cu cea mai buna reteta de aluat raw vegan. Ever, ever, ever!!! De atatia ani de cand ma ocup de hrana vie, am incercat multe retete de aluat raw. Niciuna nu m-a multumit 100%: prea uscate, prea complicate, prea costisitoare, prea mari consumatoare de timp, prea fade, prea neaspectoase, prea putin gustoase, cu prea mult gluten samd. Pana am descoperit la Cara Brotman reteta de mai jos. A inceput sa-mi ploua in gura numai de cum am vazut fotografiile..... Si intr-adevar, reteta este o adevarat capodopera culinara!! Cara Brotman, prietena lui Markus Rothkranz si sora lui Juliano Brotman (cu care a deschis si condus ani de zile unul dintre primele restaurante raw vegan din USA), este foarte, foarte talentata, are retete foarte faine, originale si usoare.   Si este foarte la locul ei, modesta (habar nu aveam pana de curand, ca a lucrat atatia ani cot la cot cu Juliano), draguta si cumsecade, mie imi este tare, tare simpatica (din pacate nu o cunosc personal).
La sfarsitul postarii, gasiti si filmele cu Cara si Markus, eu traduc aici reteta pentru cei care nu cunosc limba engleza si nici nu poseda aparatura raw vegan performanta.

Focaccia, pizza, bruschetta,  naan, chapati, wraps.....



Ingrediente aluat: 
- pulpa de nuca de cocos tanara (AICI cum se sparge nuca de cocos si inca o reteta fantastica);
- ceapa;
- optional seminte de chia, tarate de psyllium sau seminte de patlagina lata;
- putina apa de izvor.

Se mixeaza pulpa nucii de cocos cu apa si ceapa. Nu aveti nevoie de cine stie ce mixer de sute de  Euro, chiar si un mixer vertical ieftin reuseste sa faca acest aluat! Se intinde pe o foaie de copt, se adauga ulei, sare, piper, condimente, legume si tot ce va trece voua prin cap, in functie de ce produs final vreti sa obtineti.
Pentru focaccia: ulei, sare, piper, oregano uscat, ceapa taiata subtire, patrunjel verde, usturoi.



 Pentru diferite tipuri de bruschetta:

 Pizza, cu sos de rosii facut numai din rosii crude:

 Ca wraps, cu maioneza de migdale (reteta AICI) si sos de rosii si legumele si verdeturile preferate.
Pentru naan si chapati alegeti mirodenii specifice bucatariei indiene.
Se poate usca la soare (vara), pe calorifer (iarna) sau in cuptorul electric potrivit la 45°C, lasand usa intredeschisa. Se intoarce dupa 3-4 ore si se mai lasa o ora la deshidratat. Si vedeti iar, ca in realitate nici macar de aparat de deshidrata nu aveti nevoie, ca sa faceti adevarate vraji raw vegan.....

Reteta Carei Brotman: Garlic Naan recipe (raw vegan) Gluten-free, wheat-free:

Reteta lui Markus de pizza (el are un umor foarte placut, filmele lui sunt adevarate comedii):


Pofta mare!

joi, 12 mai 2016

Wilhelm Fiebiger (99 de ani), un om care nu poate fi decat iubit....

Am revenit de la Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi" si as avea atat de multe comori de impartasit, dar domnul Timp, este de parere ca ar fi totusi mai bine sa ma limitez la esential.
Congresul a fost iar exceptional, asa de multi oameni faini adunati laolalta creeaza o energie cu totul dosebita. Cine este deschis, poate profita tare mult de astfel de evenimente si isi poate reincarca intr-un mod foarte placut si simplu "bateriile sufletesti"!  
Am mancat hrana vie de calitate, am ascultat muzica ingereasca (alaturi de Mozart, Strauss & Lehar, am avut privilegiul sa ascultam si un muzician cu totul iesit din comun: Ojas) si am supt pur si simplu vorbele unor profesionisti cu o experienta greu de egalat: Prof. Claus Leitzmann, Dr. Petra Bracht, Roland Liebscher-Bracht, Manfred Bruer, Elke Neu si Wilhelm Fiebiger (AICI programul pentru 2017, cand va avea loc un congres cu totul special: caci Willi implineste anul viitor 100 de ani!).



Bineinteles ca punctul culminat l-a constituit discursul lui Wilhelm Fiebiger (AICI articolul despre Willi). Si desigur ca nu a lipsit nici anul acesta  demonstratia live de stat in cap! Am facut multe fotografii, dar majoritatea sunt miscate, caci Willi nu se multumeste sa stea "numai" pasiv  in cap, ci isi antreneaza concomitent si alte parti ale corpului care nu ar fi altfel foarte solicitate de acest exercitiu (de exemplu, gambele si  labele picioarelor).
 


 Willi si-a citit notitele FARA ochelari si desi participa de 5 ani la congres, a fost si de data aceasta foarte emotionat. Caci el face totul din inima lui buna si curata ca apa de izvor, pentru a servi oamenilor, pentru a-i ajuta sa-si regaseasca santatea si sufletele,  pierdute cumva in valtoarea anilor si a evenimentelor din viata. Faima sau banii nu joaca pentru el absolut NICIUN rol!!  Willi a ramas in continuare un om simplu si modest, de exemplu, a fost o intreaga tevatura, ca sa fie convins sa accepte sa se faca un film cu  si despre el......

Este clar ca eu nu pot decat sa-l iubesc tare mult pe Wilhelm, de la suflet la suflet, si nu contenesc sa-i multumesc Cerului ca mi-a scos in cale astfel de oameni!
Si asa va doresc si eu astazi voua, cat mai multi purtatori de lumina si aducatori de pace pe calea vietilor voastre!

Cu tot dragul,
Mihaela Walter

joi, 28 aprilie 2016

Doamna Ibrian si Nelly

Nebanuite si neasteptate sunt caile vietii - una dintre temele mele preferate..... Cu cat trece timpul, cu atat devin mai sigura, ca nimic nu este intamplator, ca totul are un sens profund, ca viata se desfasora dupa un plan perfect, pus la punct pana la ultimul amanunt. Noi, oamenii obisnuiti, remarcam de cele mai multe ori ca se intampla ceva special de-abia atunci cand incep sa apara "coincidentele". Aparent intamplator, de multe ori intr-un mod de-a dreptul straniu si cateodata la marginea imposibilului, se leaga mersul lucrurilor cu al lumii intr-un iures de nestavilit si de nestapanit.  Mai modern si mai "in", vorbim astazi de sincronicitate.....

Astazi, o poveste frumoasa cu doamna Elena Nita Ibrian si Nelly Reinle-Carayon.  La prima vedere, nu ar parea sa aiba ele prea multe in comun - cel mult mancarea cruda, in acest caz concret, sarmalele din bucataria fara foc. Dar la a doua vedere, apar tot felul de elemente ale unui puzzle divin, care se potrivesc dintr-o data perfect unele cu altele. Si mie incepe sa mi se faca pielea de gaina......

Pe 2 noiembrie, cu 10 zile inainte de ziua doamnei Ibrian (nascuta pe 12 noiembrie), imi scrie Nelly (nascuta pe 13 noiembrie) sa ma intrebe de reteta de sarmale, pe care le mancase, facute de mine, cu 5 ani inainte, la un potluck organizat la ea acasa. Evident nu le uitase (aici nu uit sa ma bat singura mandra pe umar si sa ma felicit!)....  Ii trimit a doua zi reteta, iar in saptamana urmatoare, exact in saptamana cu aniversarile celor doua, ce credeti ca oferea Nelly in bistro-ul ei raw vegan din Speyer??? Da, ati ghicit: SARMALE. Dupa reteta doamnei Ibrian. Va puteti imagina ce s-ar fi bucurat buna doamna Ibrian, sa vada ca pana si in restaurantele din Germania ii sunt munca si ideile apreciate? Si asa incepe timpul sa se destrame, spatiul sa se dizolve, iar in urma ramane numai o lumina alba, curata si stralucitoare.....

Pe Nelly am cunoscut-o la acel potluck din 2010, si de atunci ne-am vazut doar destul de rar si de cele mai multe ori pe fuga. Dar eu simt un déjà-vu, ce nu-mi da pace, caci parca ne cunoastem de mii de ani. Si ma gandesc foarte des, caci nu pot uita, cum m-a felicitat Nelly de Craciun in limba romana (pe care ea nu o vorbeste)....... Pe doamna Ibrian nu am mai apucat sa o cunosc personal, noroc ca am vorbit tare mult numai la telefon. La fel si cu ea, nu am comunicat nicio clipa de la strain la strain, ci de la suflet la suflet, peste timp si spatiu, in lumina si bucurie....

Ultima data am fost la Nelly in martie, pe drum spre un seminar, am facut, ca de obicei de cate ori calatoresc prin Germania, pauza la ea in bistro (Bistroh - un joc de cuvinte, in limba germana roh inseamna crud). Avea in meniul saptamanii burger si fiica mea a tinut mortis sa-l incerce. I-a placut, desi nu a reusit sa NU faca comparatii cu varianta gatita, eu l-am devorat la randul meu, fotografiile cred ca va vor spune totul:

Nelly are acum un ajutor tare fain in bucatarie, un fel de zana raw vegan, dupa mine cel mai talentat raw chef ( si eu am avut sansa sa incerc creatiile multor bucatari raw renumiti!): Christin.

 Fiica mea nu se lasa de asemenea impresionata de sfaturile mele legate de combinatii proaste si isi comanda de fiecare data la sfarsitul mesei si desert, in saptamana respectiva si-a ales tortul "Donauwelle":
 Asa de frumos este chez Nelly:


La plecare, Nelly mi-a strecurat repede inca o doza cu un dar de la sufletui ei pentru sufletul meu: o sarma mare si grasa cu sos de ardei si rosii. Si imi arata si reteta de sarmale salvata pe telefon. Din pacate, am fost hulpava (caci arata perfect, mirosea nemaipomenit de bine si a avut un gust grozav  - doar varza murata era putin cam tare, aceasta este insa mare problema in Germania cu varza murata, rar se gaseste o varza de caliatte, ca in Romania!) si am mancat-o, fara sa ma gandesc sa-i fac mai intai o poza...... Iertare, iertare, oameni buni!!!!

Deci daca aveti cumva si voi drum vreodata pe la Speyer, poate va gasiti si ceva timp pentru o masa gustoasa si o portie mare de energie pozitiva!

Update: Din fericire, a pus Nelly poze cu sarmalele ei pe FB si Instagram:



luni, 18 aprilie 2016

Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi" in Bad Camberg, Germania - 6/7/8 mai 2016

 Astazi am putin timp de scris, caci am doi instalatori aici care tocmai demoleaza baia, iar dupa ce pleaca ei, va  trebui sa vad cum ma voi descurca cu potopul care ramane din urma lor si nu voi mai avea timp de altceva in afara de curatenie (din pacate nu vor termina astazi si vor reveni!!!). Asa ca profit de timpul acesta "liber" pentru a da un anunt important  mai departe: si anul acesta, va avea loc in Germania congresul "Alt werden - gesund bleiben" . Bineinteles ca si eu voi participa, prea bine m-am simtit, prea multe am invatat si prea tare mi-a placut anul trecut! Iar daca aveti chef si posibilitatea sa va faceti drum, ca sa vedeti o multime de oameni faini, va astept si eu cu mare drag (anul trecut au participat trei persoane din Romania, m-am bucurat foarte mult sa le cunosc!). Din pacate, anul acesta nu vom mai avea stand, dar sunt si eu in echipa de  organizatori si voi fi, intr-un fel sau altul, omniprezenta.
 
Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi",
Bad Camberg, Germania - mai 2016

Vineri/sambata/duminica 6/7/8 mai 2016, va avea loc in localitatea Bad Camberg (Germania) congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi". Organizatorul congresului, Manfred Bruer este preocupat de foarte multi ani de procesul imbatranirii, a scris o carte foarte faina pe aceasta tema si a adunat o experienta vasta, demna de impartasit.
Sursa foto: Manfred Bruer
 In zilele noastre, mentalitatea colectiva s-a schimbat foarte mult: tot mai multi oameni incearca sa impinga cat mai departe, undeva pe ultima latura din spatele vietii, momentul imbatranirii. Batranetea a capatat o conotatie negativa si aproape nimeni nu mai vrea sa fie batran. Vrem numai solutii simple si imediate. Si vrem sa depunem oricum cat mai putin efort posibil. Iar responsabilitatea o pasam cu mare drag altora..... Cei mai putini dintre noi sunt dispusi sa priveasca adevarul in fata si sa accepte realitatea: caci daca recunoastem si acceptam un fapt ca adevarat (de exemplu, faptul ca modul de viata si alimentatia au un rol hotarator in procesul de imbatranire), suntem inevitabil obligati sa suportam consecintele si sa actionam in consecventa. Adica, pentru a ramane la exemplul imbatranirii, vine momentul sa ne suflecam manecile si sa ne punem pe treaba: ne schimbam modul distructiv de viata si modul nesanatos de alimentatie; iesim din starea pasiva si incepem sa ne miscam in aer liber; ne reevaluam modul de gandire; urmarim cu multa disciplina, hotarare si consecventa telul propus; citim, studiem, ne informam temeinic, dar mai ales, SI aplicam permanent in practica tot ceea ce invatam teoretic  samd. Mda, iar vin eu cu astfel de solutii incomode. Probabil aceasta este si explicatia logica a popularatitatii destul de reduse. Noroc ca statisticile de blog ma lasa in continuare "rece": caci ca si pana acum, scriu acest blog doar pentru ca trebuie sa spun ceea ce stiu, vad totul ca pe o datorie de onoare fata de marii mei invatatori. Si pentru ca stiu ca in realitate nu exista nici scurtaturi, nici solutii comode, nici leacuri minune, suport la randul meu consecintele....
Chiar si deja bine-cunoscutul bunic fumator, bautor de rachiu, mare iubitor de fripturi si produse lactate, care a trait peste 90 de ani si a murit in liniste, perfect sanatos in propriul pat, nu face de fapt decat sa confirme corectitudinea teoriilor medicinei holistice. Caci BUNICUL (intr-un fel, bunicul nostru, al tuturor), a trait cu totul altfel decat traim noi astazi, in cu totul alt mediu de viata. El a mai baut inca apa curata si vie de izvor, a respirat aer curat si pur, a trait in armonie cu natura inconjuratoare, in pace cu sine insusi si cu ceilalti oameni, a muncit cu drag in bataia soarelui, a vantului si a ploii. Carnea pe care a mancat-o provenea de la animalele crescute in propria batatura, hranite cu hrana corespunzatoare speciei lor. Laptele si produsele lactate erau consumate in cea mai mare parte in stare cruda. Vinul baut era facut fara niciun fel de chimicale de el insusi, din strugurii adunatii din butasul de langa casa, de cele mai multe ori insirat de-al lungul pridvorului.  Bunicul nici nu a cunoscut cuvantul stress si nici s-a lasat presat de timp. In afara de cateva nunti si botezuri pe an, nu a facut din noapte zi. Cat despre vaccinuri, medicamente, operatii si alte lucruri similare nici nu mai este cazul sa vorbesc (mai mult despre nevasta bunicului, bunica noastra colectiva, la Cristela Georgescu).
Desigur ca medicina alopata ofera o explicatie mult mai comoda si mai usor de acceptat. Caci daca pornim de la ideea ca in primul rand genele sunt hotaratoare pentru starea noastra de sanatate si pentru durata vietii noastre (desi astazi nici macar teoria aceasta nu mai sta in picioare - multi cercetatori si oameni de stiinta, cum ar fi de exemplu Bruce Lipton, demonstreaza clar ca genele pot fi modificate, in primul rand de propriile ganduri!!), atunci ne putem incrucisa linistiti mainile pe piept si putem motai si vegeta mai departe in fata televizorului. Sau acceptam solutia si mai simpla si ne dam pe mainile chirurgilor: sa ne aranjeze ei din punct de vedere estetic, astfel incat macar fizic sa nu ne mai aratam varsta. Definitiv, eu nu scriu pentru acesti oameni, carora le doresc din inima multa sanatate, ci pentru oamenii care sunt hotarati sa-si reia responsabilitatea  pentru sanatatea lor in propriile maini.

Manfred Bruer a adunat de-a lungul si de-a latul lumii nenumarate date despre longevivi. A cautat informatii cat mai variate si mai complexe si a  reusit sa condenseze munca multor medici si oameni de stiinta. Pe coperta cartii sale, este trecut si omul caruia ii este dedicat un intrag capitol al cartii: Wilhelm Fiebiger (nascut in 1917), care desi a trait cel de-al doilea razboi mondial direct pe front, ca soldat, dupa o copilarie dificila, marcata de lipsuri, boala si suferinta, a reusit sa descopere "secretul" tineretii fara batarnete. Nu, domnul Fiebiger nici nu ia vreun medicament, nici nu cunoaste vreun leac minune, nici nu si-a operat ridurile. Solutia sa este cu totul alta: duce doar o viata simpla si modesta, in deplina armonie cu natura. Motto-ul vietii sale: "Eu sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine". Pe langa hrana vegana, in cea mai mare parte cruda, pace sufleteasca si procupari mentale, domnul Fiebiger este convins si de importanta miscarii: in afara de munca fizica in gradina sa, practica si programul "5Tibetani" si sta de 3 ori pe zi in cap - o demonstratie live poate fi vazuta in  aceasta emisiune.  In cadrul congresului, este organizata si o vizita in gradina domnului Fiebiger - pe 3000 m² si-a creat propriul paradis: cu pomii fructiferi (el reuseste sa cultive chiar si smochini, desi clima germana nu le este deloc favorabila), legumele si toate plantele din flora spontana care ii sunt necesare pentru hrana sa zilnica. Anul acesta, Wilhelm va vorbi la congres despre dragoste.......

Programul congresului este foarte bun, i-as mai aminti pe scurt numai pe profesorul Leitzmann (un corifeu al alimentatiei vegane/vegetariene - a fost ani de zile conducatorul Institutului pentru Nutritie din cadrul Universitatii Justus-Liebig Gieße, este continuatorul lucrarii prof. Kollath) si pe Elke Neu, proprietara unei pensiuni in care este oferita bolnavilor numai hrana vie, si care va prezenta chiar cativa fosti bolnavi (toti suferinzi de boli grave!), vindecati numai cu ajutorul hranei vii.

Adevarul este dupa mine clar si indiscutabil: fiecare om hotaraste singur cum traieste, cum imbatraneste si cum moare. Fiecare isi cauta modele de viata si fiecare decide cui ii da crezare - nimic nu ii este impus nimanui! 

Cu mare drag,
Mihaela

UPDATE: Pentru ca de anul trecut au intervenit ceva schimbari in infatisarea mea, o fotografie actuala de la aniversarea prietenei mele (ea a implinit 50 de ani, eu o urmez cu incredere: in un pic mai mult de un an si jumatate, ii calc pe urme!) - nu de alta, dar au trecut multi cunoscuti vechi pe langa mine si nu m-au recunoscut cu noua frizura.......
Eu sunt duduia din stanga, cu cea mai frumoasa si stralucitoare piatra la gat (cristal de munte)