luni, 20 iunie 2022

Timpul fermecat al solstiului de vara - 21 iunie 2022

Intre timp, de la ultima prognoza energetica, Mama Pamant si Tatal Ceresc ne-au ridicat continuu energia, astfel incat, momentan s-a atins un nivel energetic practic incredibil.... 

Nu am alte recomandari noi fata de cele din ultimele prognoze (click AICI  sau AICI). Cel mai important mi se pare sa va atentionez totusi, ca acum conteaza mai mult ca niciodata ce face fiecare in parte, cum sustine fiecare energia universala. Caci asa cum am tot repetat, fiecare isi aduce contributia la procesul de tranzitie si fiecare decide pentru sine ce parte anume va ajuta cu propria sa energie.

La sfarsitul trecut de saptamana am fost iar in locul energetic iesit din comun, care este un punct de acupunctura al pamantului si  despre care am povestit cu o luna inainte (click AICI)  Pe o vreme torida (ceva de tipul bucurestean), cu niste oameni fantastici alaturi, am primit iar sansa de a trai o experienta iesita din comun. Va mai atentionez de aceea si ca se face tot mai intens cernerea, prin site tot mai fine, si se decanteaza totul tot mai bine, asa ca devine pentru tot mai multi oameni, tot mai usor, SA VADA si DINCOLO de aparantele din planul material. De aceea, va recomand sa profitati de energia momentului cat de mult puteti!


Tot saptamana trecuta, a avut loc si la Gradina de Plante Medicinale Riegenhof (pentru amanunte despre gradina, click AICI) sarbatoare anuala, ocazie cu care intre altele am celebrat un ritual foarte fain "Semintele pacii" si am plantat impreuna un copacel......



Marti are loc solstitiul de vara, deci mai primim un ajutor de la adevaratii nostri parinti, recomandarile din postarea de AICI sunt desigur in continuare valabile, caci ele sunt sfaturi stravechi, atemporale si universale.


Va doresc toate cele bune si frumoase.

Cu mare drag,

Lu(ana)MI(mi)


duminică, 29 mai 2022

Familia de suflet

Ce fericit este cel care a inteles si poate accepta in liniste si pace, ca TOTUL este in acelasi timp, si  bun, si rau,  frumos si urat,  usor si greu, simplu si complicat, finit si infinit - alb si negru.... Viata inseamna si implica si moartea, si amandoua sunt o impletire permanenta, cu toate fatetele lor caracteristice oricarei existente. Iar aceste fatete nu sunt asa cum ar parea la prima vedere opuse, ci complementare.

Ultimele trei saptamani au fost din puncte de vedere energetic adevarate probe olimpice, caci toate aspectele au fost impletite parca mai strans si mai tare ca oricand. Sigur ca acest lucru este foarte solicitant si obositor, dar exact in astfel de momente, in care ajungem la limita cunoscuta si confortabila, putem vedea noile cai si ne putem dezvolta cu adevarat mai departe.

Si astazi am o poveste care ilustreaza bine aceste lucruri: o poveste care este trista si vesela in acelasi timp, care iti trage pamantul de sub picioare, dar totodata te si inradacineaza, parca pana in miezul vietii si al mortii...

Am ajuns la Viscri prima data in 2009. Din "intamplare", cautasem atunci o casa de vacanta frumoasa in Transilvania, si in Viscri dadusem in jungla internetului peste o casa deosebita, care insa in realitate nu mai era deja de cativa ani de inchiriat - dar datorita ei, mi-a fost centrata atentia pe Viscri si am cunoscut-o pe Gerhild, care m-a ajutat sa gasesc un loc fain pentru a le arata sotului si copiilor viata satului romanesc. Am lasat de-atunci, din prima clipa si de la primul pas facut in acest sat, o bucata mare de inima in Viscri, caci este pentru mine un loc cu totul si cu totul deosebit. M-am intrebat adesea ce este de fapt iesit din comun la satul acesta si intre timp am gasit raspusul multumitor pentru mine: locul este fara doar si poate in sine foarte special, dar oamenii de acolo sunt de fapt cei care-l sfintesc si care-i confera cu adevarat aura deosebita care l-a facut sa ajunga atat de celebru, chiar si peste granitele tarii. Eu am gasit acolo un taram de pace si o omenie, cum nu mai intalnisem de foarte multi ani, asa cum imi aduceam aminte din copilaria mea. A fost ca o reintoarcere acasa.... In toti acesti ani care au trecut de atunci, am ramas legata atat de loc, cat si de oamenii de aici, cu franghii nevazute, dar indestructibile. Am revent de cate ori s-a putut si am pastrat chiar si in ultimii 6 ani, cand nu a mai fost posibil sa ajung la Viscri, legatura de suflet, si cu oamenii, si cu locul.

Desigur ca cel mai tare m-au marcat cele trei femei care au schimbat soarta acestui sat: Sara Dootz, Caroline Fernolend si Gerhild Gross. Caci Viscri a ajuns unde este, NU (doar) datorita Printului Charles (caruia nu doresc desigur in niciun caz sa-i minimalizez contributia importanta si ajutorul dat), ci mai ales datorita acestor trei femei hotarate, care au iubit locul in care le-a pus Dumnezeu si au facut tot ce le-a stat in putere, din si cu tot sufletul lor, pentru a-l salva de la declin sau chiar pieire. 

Am scris de multe ori despre Viscri si aici m-am simtit chemata sa face atelierele mele despre hrana vie si plantele din flora spontana. Si tot aici am trait impreuna cu dragii mei multe momente care mi-au marcat profund trecerea prin viata. In 2014, cand am ajuns si cu mama aici - iar eu ma aflam in acea vara complet in stare de soc, caci imi devenise clar, ca nu numai tata, ci si mama are o problema cu dementa - a simtit si ea acelasi lucru, iar cand am dus-o in gradina si s-a intins in hamacul dintre meri, a inceput sa planga si mi-a zis: parca ar fi la Poganesti (satul copilariei ei), aud aceleasi sunete, simt acelasi miros, este aceeasi lumina...

Pe 08.05.2022, a plecat si Sara Dootz la Dumnezeu, adevarata noastra casa, a tuturor. Ma simt bincuvantata ca am cunoscut-o si ca am avut o legatura sufleteasca mai stransa una cu alta. Ea nu ma considera doar o turista oarecare, una ca oricare alta din multimea care inunda satul vara de vara, iar eu vedeam in ea mult mai mult decat o cunostinta trecatoare de vacanta. Simteam amandoua ca suntem cumva inrudite, aveam un fel de legatura de familie de suflet.... 

Sa te odihneasca Dumnezeu in pace, draga Tante Sara, alaturi de toti ceilalti dragi plecati, pana o sa ne reintalnim cu totii in lumina, intr-o buna si sfanta zi.

Foto Mirela si Angela

Cu Tante Sara in 2011 la poarta bisericii fortificate din Viscri  - mai multe despre Tante Sara si povestea hazlie din spatele acestei fotografii puteti citi AICI (click)

Doua saptamani mai tarziu, a fost difuzat  pe post interviul realizat de Mihaela Popescu cu Gerhild Groos pentru Trinitas TV. Si iar mi-a devenit asa clar cat de mult conteaza si ceea ce fac eu, caci Mihaela a ajuns la Gerhild prin mine.....

Gerhild duce mai departe extraordinar de bine ce a inceput mama ei si a mostenit din fericire de la aceasta atat iubirea de neam si glie, cat si intelepciunea ancestrala a omului care nu si-a pierdut legatura cu Dumnezeu. 

Interviul este impregnat cu atata autenticitate, cum rar se mai intalneste in lumea fake in care traim astazi, si duce privitorul in niste profunzimi de zile mari. De aceea, va recomand din inima sa va faceti timp si sa-l urmariti, dar nu numai cu ochii si urechile, ci si cu inima.




Alte postari despre Viscri: 






duminică, 15 mai 2022

Prognoza energetica actuala: 15. -16.-17.05.2022 - Luna plina - Eclipsa - Perigeu

Nivelul energetic se ridica continuu, caci si Soarele, si Pamantul ne "inunda" tot mai intensiv cu o energie extrem de puternica, care are o putere transformatoare iesita din comun. MAREA SCHIMBARE devine tot mai evidenta, si deci mai usor de vazut cu "ochiul liber" de catre tot mai multi oameni. Priviti cu mare atentie in voi si in jurul vostru, si veti putea constata cu usurinta schimbarile masive care au avut loc in ultimii 7-10 ani, si mai ales in ultimii 2 ani ;). 

Calea spre lumina by Luana Walter

Matrix, “scheletul“ de baza al Lumii Vechi, se destrama din ce in ce mai tare,  iar in acelasi timp, impulsurile luminoase tot mai masive trimise  locuitorilor Pamantului (re)activeaza  din ce in ce mai multi oameni. De aceea sunt tot mai multi cei care se dumiresc si incep sa-si aminteasca cine sunt si de ce sunt aici. Avem acum cu totii si mai multa nevoie de liniste, pace si claritate. Este absolut necesar sa ramanem centrati si CON-CENTRATI (o pozitie stabila  in mijlocul planului divin!) si nu ne mai putem permite sa lasam sa ne fie distrasa atentia (adica ENERGIA - si nu uitati ca energia urmeaza calea trasata de atentie!). Ne concentram cat mai mult pe  Lumea Noua, pe vremurile anilor de aur care vin, caci nu trebuie sa uitam ca suntem cu totii creatorii zilei si lumii de maine! 

Maine dis de dimineata va fi o "super-luna" plina (pe 17.05. luna este la perigeu), "insangerata", si o eclipsa faina, vizibila partial si din Romania. Insa indiferent de locul in care va aflati, de starea vremii si de alti factori externi, energia eclipsei va fi simtita pe tot globul pamantesc. Puteti profita cel mai bine de momentul deosebit daca observati cu mare atentie in timpul eclipsei natura si vietuitoarele necuvantatoare: va garantez ca veti putea simti astfel foarte bine solemnitatea acestui eveniment astronomic de exceptie.

Ce mai puteti face practic pentru a va pregati mai bine? Opriti poluarea mentala, sufleteasca, spirituala si energetica (TV, Internet, eventimente stupide, ocupatii de fite samd.), si reduceti poluarea fizica (adoptati un regim de viata cat mai natural posibil, mancand in aceste zile cel mai bine exclusiv hrana vie vegana). Caci corpul fizic ramane cea mai usor  accesibila poarta catre suflet si spirit, iar ca sa ne putem auzi PROPRIILE ganduri si VOCEA INTERIOARA, ca sa simtim propriile impulsuri si ca sa accesam propriile (clar)viziuni, este absolut necesar sa lasam cat mai putine voci si imagini din exterior sa bruieze vocea interioara, care este unul dintre modurile in care Dumnezeu comunica cu noi!

Eu sunt din nou binecuvantata cu o sansa imensa: plec astazi intr-un loc special, cu o energie exceptionala, creata aici, la o asezare agricola din apropierea Lacului Constanta, de un suflet ales si batran, unde voi participa impreuna cu alti oameni, asemanatori mie, la o ceremonie dedicata acestui moment. 

De aceea, profit de ocazie si pentru a va reaminti cat de  mult conteaza, in ce lume va "invartiti" (atat real, cat si virtual), aveti mare grija in ce fel, langa cine si cu cine alegeti sa va petrecti timpul!







miercuri, 4 mai 2022

Pregatirea hranei pentru familiile noastre - un act sacru

Mi-a fost mereu tare drag sa repet pe acest blog, cat de important este pentru o stare buna de sanatate, sa se faca cat mai multe lucruri intr-un mod cat mai natural posibil. Ideal ar fi, sa se foloseasca cat mai putina tehnica (in general, aici nu ma refer numai la calculatoare, telefoane samd.) si sa se faca cat mai multe lucruri cu propriile maini.

TOTUL ESTE ENERGIE si desigur ca intr-un lucru facut manual este continuta si energia omului care a facut lucrul respectiv. Si tocmai de aceea, este atat de important sa facem singuri, cu toata inima, cat mai multe lucruri sau sa cumparam macar cat mai putin de la marile magazine si cat mai mult de la oameni care fac cu drag si pasiune lucruri putine, dar de calitate exceptionala. Eu sunt convinsa, ca in Lumea Noua, viitorul comertului va apartine micilor meseriasi si manufacturilor. Structurile vechi ne-au dovedit de foarte multi ani incoace, ca nu sunt nici viabile, nici etice, nici durabile, nici sustenabile, nici cu adevarat rentabile, caci TOATE vechile sisteme (economice, sociale, medicale, educationale, religioase, culturale samd.) sunt destructive si daunatoare (cu adevarat toxice) la toate nivelurile,  ele fiind folositoare doar pentru o foarte mica parte a omenirii. 

Structura traditionala  economica si sociala a oricarei comunitati umane (independent de locul in care se afla, aceste structuri de baza se regasesc la toate vechile civilizatii, de jur imprejurul pamantului!), in care fiecare om  isi avea locul si rolul lui, foarte bine definit, in functie de talentele si de interesale sale, este sfanta. Si desi pare acum o utopie, va garantez ca tocmai ne reindreptam exact catre acest punct.

Diferenta dintre mancarea facuta cu tot felul de aparate, pe aragaz electric (sau si mai rau, pe aragaz cu inductie), si cea facuta strict manual si pregatita pe foc este cam ca de la Cer la Pamant si-napoi. Desigur ca nu astept (si nici nu doresc) sa ma credeti, dar sper ca veti avea curiozitatea de a verifica personal aceasta afirmatie. Incercati sa gasiti diferenta dintre o paine framantata cu mana si coapta in cuptor cu lemne si o paine facuta in automatul de paine. Sau dintre o mancare fiarta pe plita cu foc de lemne si una facuta tac-pac intr-un aparat scump si sofisticat. 

Cateva exemple ca tema de cugetare pe marginea acestei teme:
- in Medicina Traditionala Chineza se insista de exemplu foarte mult pe gatitul pe foc de lemne, iar daca tinem cont de studiile actuale despre electrosmog, nici nu este de mirare, ca gatitul electric nu este tocmai favorabil sanatatii;
- un italian maestru in pregatirea pesto-ului, va fi oripilat daca ii veti propune sa foloseasca un mixer in locul mojarului, caci el este constient de diferenta dintre cele doua moduri de pregatire;
- recent am vazut un film fain despre slow food, despre o branza vestita din Piemont, la care laptele trebuia sa fie musai muls cu mana si nu cu masina de muls, caci se pare ca si doar mulsul electric schimba deja gustul si calitatea laptelui. Si tot asa mai departe, exemplele sunt nenumarate.

In special in ultima suta de ani, s-a betonat cumva ideea de-a dreptul idioata ca este de dorit sa petrecem cat mai putin timp in bucatarie. Gatitul este privit ca un fel de corvoada, iar bucataria a devenit pentru multe femei un soi de camera de tortura. Si eu am fost desigur prinsa in capcana aceasta, caci si eu tot asa am fost crescuta si "hipnotizata". Si de aceea si mie mi se parea cu ani in urma, ca am neaparat nevoie de apartura cat mai multa si mai performanta, ca sa-mi scurtez timpul petrecut in bucatarie si sa-mi minimalizez munca, adica implicarea in pregatirea hranei. Mi-au trebuit multi ani ca sa inteleg ca aceste aparate ma indepartau de fapt de sfintenia procesului de pregatire a hranei pentru familia mea, adica pentru comorile mele cele mai mari pe pamant din aceasta viata...... Si (pre)gatitul este practic un act divin, caci poate incuraja si intretine viata sau o poate distruge. Eu stiu acum ca timpul petrecut in bucatarie nu este timp pierdut, ci timp bine investit in sanatatea si fericirea familiei mele. Si atunci ce interes as avea sa-l scurtez sau sa-l simplific cu orice pretDe ce TREBUIE sa mearga totul repede-repede si ce efect are energia lucrurlui facut in graba si fara chef? De ce ar trebui sa caut cai de a interactiona cat mai putin cu acest proces? De ce as avea nevoie sa dau acest lucru sfant in mainile unui strain (bucatar, bona, serviciu de catering samd)? Realizati cat de bine sau de rau va poate face o mancare pregatita de un om prost platit, obosit, chinuit, bolnav, cu griji si probleme?


In ultimii ani, incerc sa pregatesc cat mai multe feluri de mancare cu tehnicile ancestrale si instrumentele consacrate inca din vremurile dinainte de descoperirea electricitatii: cutit, fund de lemn, razatoare, tel, mojar, pistil, furculita, lingura samd.

Stramosii nostri erau inca constienti de faptul ca indeplinesc un act sacru atunci cand pregatesc mancarea, de aceea, inainte de a se apuca de gatit, se rugau si aveau grija sa fie si curati fizic (maini spalate, haine speciale pentru bucatarie, parul prins sau imbrobodit samd.). 

Dupa parerea mea, mai ales la pregatirea traditionalului fel de mancare mexican Guacamole se simte foarte bine aceasta diferenta. Sigur ca daca se prelucreaza avocado-ul in mixer iese mult mai rapid o compozitie mult mai fina, dar AROMA unui avocado pisat ori in Molcajete (un mojar tipic mexican), ori cu o furculita, este de neatins in mixer. La fel este o diferenta enorma intre o ceapa sau o rosie taiata fin si una mixata.

GUACAMOLE



Ingrediente 1-2 persoane: 1-2 avocado, suc de lime sau lamaie (cel mai bine dupa gust), frunze verzi (in reteta originala sunt frunze de coriandru, pentru ca eu nu le suport, folosesc frunze de patrunjel, urzici, leurda si piciorul caprei), ardei iute (cel mai bine Chile Serrano sau Jalapeno), ceapa, rosii, sare si piper.

Veti gasi in internet multe variante, iar acum daca se punea traditional (inainte de invazia spaniola;)) si usturoi sau nu, nu mi se pare foarte important, dar majoritatea retetelor din internet contin ulei si asta mi se pare mie de-a dreptul un sacrilegiu si o suprasolicitare a bietului ficat. Avocado are atatea grasimi integrale faine, incat eu chiar nu inteleg de ce ar mai trebui adaugat si ulei.....

Desigur ca aceasta reteta pregatita in mod traditiomnal este si 100% in conformitate cu recomandarile lui Anthony William.


Mod de preparare:
 se taie avocado-ul, se inlatura samburele si se curata de coaja. Se piseaza in mojar sau cu o furculita. Se adauga zeama de lime ca sa nu se innegreasca.

Restul ingredientelor se taie fin cu ajutorul unui cutit si al unui fund de lemn. se adauga sare si piper dupa gust. À propos, si diferenta dintre piperul proaspat mainat sau pisat si cel cumparat deja sub forma de pulbere este tot de ordinul unei calatorii intrastelare......

Se serveste aranjat cat mai frumos si apetisant pe farfurii sau in boluri.


Se poate consuma cu paine (raw sau coapta) sau cu betisoare de legume.


Subliniez ca ideea acestei postari nu este de a infiera tehnica si progresul tehnic. Mai degraba as dori sa va inspir sa incercati sa va gasiti echilibrul personal, unic pentru voi si familia voastra, si formula proprie a raportului dintre (pre)gatitul traditional si cel modern. Si am dorit si sa reabilitez (pre)gatitul hranei si sa-i restitui pozitia de cinste, de o importanta vitala, pe care ar trebui sa o aiba in orice familie si in orice societate.

Fa click AICI pentru o postare in care prezint multe alternative traditionale la aparatura performanta.




marți, 26 aprilie 2022

Gradina fermecata

 "Fii tu insuti schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume." Aceste mari vorbe ale lui Gandhi au fost atat de des folosite, incat  le-ar putea parea unora a fi deja demonetizate si uzate. Eu le simt insa si astazi energia iesita din comun, care m-a dat practic peste cap atunci cand le-am auzit pentru prima data.

Pentru ca suntem in continuare in perioada de tranzitie catre Lumea Noua, este deosebit de important ceea ce face fiecare in parte, de aceea este tot mai impetuos necesar sa ne concentram pe propria viata si pe propriile actiuni. Din ce in ce mai multi oameni inteleg ca in realitate nu conteaza practic ce gandesc, spun sau fac ceilalti oameni... Tot ceea ce conteaza cu adevarat in VIATA TA, este doar ceea ce gandesti TU, ce spui TU si ce faci TU. 

Astazi voi scrie mai putin si voi lasa mai bine gradina fermecata sa se prezinte singura, in toata frumusetea ei neobisnuita si salbatica. Un vis de gradina naturala, un paradis pentru om, plante, copaci, animale, pasari, insecte samd. Deci de fapt, un colt de normalitate pentru insasi Mama Pamant...  



De peste 10 ani de zile m-am agitat si m-am luptat sa am iar o gradina mea si numai a mea. Viata nu a fost insa cumva de acord cu planurile mele, caci pana astazi, nu m-a lasat si pace sa le realizez si sa le materializez... Toate proiectele gradinaresti incepute in acesti 10 ani merg intr-un fel sau altul mai departe, dar se indreapta clar pentru mine spre o fundatura. Pentru mine ele nu au niciun viitor.... De peste 10 ani lucrez in gradinile altora, iar astazi stiu ca am avut nevoie de acest timp, ca sa pricep ca parte a misiunii mele nu este sa creez doar o singura Noua Arca, ci mai multe. Caci se pare ca lumea chiar are nevoie de energia mea creatoare si de toate aceste impulsuri din partea mea....


Este intr-un anumit fel de-a dreptul pervers, dar astfel de gradini naturale au ajuns sa fie astazi o curiozitate, ceva iesit din comun, neobisnuit si pentru cei mai multi ceva deranjant, inconfortabil si intolerabil. 

Eu am fost de cand ma stiu ALTFEL (AICI puteti citit mai multe despre felul meu de a fi). Iar acest lucru isi pune amprenta in absolut toate domeniile vietii mele. Deci, cum ar putea fi gradina mea, precum gradinile celorlalti din jur?!? Toti vecinii mei au taiat deja iarba. La ei in curte este totul ordonat, aliniat, curatat, bibilit cu o precizie incredibila, pentru mine de-a dreptul penibila. Eu am montat un panou:

"Aceasta gradina nu este dezordonata,
 ci  un spatiu de viata pentru insecte si pasari"

Si chiar daca sunt nevoita sa gradinaresc si mai departe in principal in ghivece, o fac de-acum macar impacata. Si macar pot profita atatea sunte sau chiar mii de fiinte nevinovate de aceasta gradina...



Si am primit si inca o rasplata, caci Noua Arca a mai adoptat in aceasta primavara un nou membru, care mi-a distrus din pacate deja levantica, dar este atat de scump, incat pur si simplu nu i se poate purta pica: de cateva zile, pe langa toate insectele, ramele, paianjenii, pasarile, melcii, soarecii de camp, soparlele, dihorii, aricii, iepurii care si-au gasit aici casa lor, a mai venit si un raton pe arca..... 

Scriu aceasta postare in dorinta de a va inspira si de a va incuraja sa-i dati si voi o mana de ajutor Mamei Pamant. Caci are mai mult ca oricand nevoie de astfel de gradini....


Iar AICI puteti citi mai multe despre toate gradinile pe care am fost binecuvantata sa le ingrijesc de 20 ani incoace. Caci de fapt, in ciuda iluziilor pe care ni le facem in infatuarea si prostia in care ne ambitionam sa ne tavalim de cateva mii de ani incoace, doar asta suntem cu adevarat cu totii: niste simpli  ingrijitori si/sau slujitori ai Mamei Pamant....