miercuri, 25 martie 2020

Rugaciunea seninatatii – rugaciunea pacii



Rugaciunea seninatatii – rugaciunea pacii

de Karl Paul Reinhold Niebuhr



Doamne, da-ne  puterea de a accepta cu seninatate lucrurile care nu pot fi schimbate,

Curajul de a schimba lucrurile, care ar trebui schimbate,

Si intelepciunea  de a le deosebi, unele de celelalte.



Si astfel, sa traiesc prezentul fiecarei zi a vietii,

bucurandu-ma de fiecare clipa,

acceptand greutatile ca pe o cale care duce catre pace,

Si acceptand, asa cum a facut-o si Isus, lumea  pacatoasa, asa cum este ea,

Si nu asa cum as fi vrut eu sa fie,

Avand incredere ca Tu faci totul bine,

Atunci cand cred in Tine si ma abandonez in mainile Tale,

Astfel incat sa fiu indeajuns de fericit in aceasta viata,

Si cel mai fericit de-a pururi cu Tine in viata ce va veni.

Amin


Marea arta a momentului de fata consta in a nu ne molipsi de panica si isteria generala, ramanand pe cat posibil in pozitia de observator neutru. Dar psihoza in masa, instituita de mass-media, face ca pana si multi oameni inteligenti si cu foarte mult bun-simt sa-si piarda tot mai mult gandirea logica si clara!



Circula zilnic pe toate canalele de comunicare, de mie imi vine dimineata tot mai greu sa pun mana pe telefon sau sa deschid calculatorul (de televizor ma feresc oricum ca de altii de tamaie!!), tot felul de scenarii care mai de care mai apocaliptice, de ti se face parul maciuca de la prima ora. Si cum oare sa mai reusesti sa fii apoi relaxat si linistit in restul zilei?!?



Ni se spune DIN TOATE PARTILE ca suntem in cel mai mare pericol: ori Corona vrea sa ne sara la bergata, ori gazul Sarin, ori 5G, ori vaccinarea obligatorie, ori ne invadeaza americanii, musulmanii, rusii, si cate si mai cate. Situatia noastra financiara si economica este atat de nesigura si incerta, cum nu a mai fost de mult timp. Sta scris inca in stele ce se va alege de libertate, de democratie, de drepturile omului. Dar intre timp, nici noi nu stam degeaba si turnam ultima picatura in paharul si asa plin ochi al energiei negative universale: incepem sa ne suspectam si ne turnam unii pe altii, sa ne judecam intre noi pana la sange,  omul de alaturi devenind, daca nu un dusman de moarte, macar vinovatul mizeriei in care ne gasim - vinovat ce trebuie desigur tras la raspundere, la nevoie si rastignit pe crucea intolerantei, a neabaterii, nici macar cu un nanometru, de la convingerile noastre si a nevoii de a avea cu orice pret dreptate. Pentru iubire si lumina ramane tot mai putin loc in inimile noastre. Si revenind la rugaciunea teologului Niebuhr de la inceputul postarii, imi este tot mai clar, cat de greu imi este si mie sa deosebesc lucrurile unele de altele. Si totusi…



Am spus adesea ca nu exista raspunsuri general valabile. Ei bine, m-am inselat! Exista un raspuns simplu si vechi de cand lumea, dat mai departe din generatie in generatie, pe care toti il stim si care mi se potriveste la fel de bine si mie, ca si tie. Exista nenumarate dovezi ca acest raspuns este adevarata solutie, chiar daca noi nu putem crede acest lucru. De aceea, voi si pune mai jos dovezile cele mai potrivite acestui moment.



 Si astfel pot aduce astazi si eu o veste buna, taman de Buna Vestire, cu toate ca nu sunt nici arhanghel si nici macar Gabriela nu ma cheama. Singura solutie de a trece CU BINE prin aceste vremuri este credinta in Dumnezeu. Dar credinta aceea adevarata, care ne da siguranta si increderea, ca tot ce ni se intampla este spre binele nostru, chiar daca aparent ni se pare ca exact contrariul este valabil. Acea credinta, care ne da posibilitatea sa facem trecerea de la strigarea in biserica a vorbelor « faca-se voia ta», la punerea lor in practica, in inima noastra. Care ne face sa intelegem ca nu este cazul nici sa ne tocmim si nici sa incercam sa-i oferim noi Domnului alternative. Care ne permite sa acceptam ceea ce ni se intampla nu ca pe o pedeapsa (de tipul: vaaaai, saracu´ de mine, ce ma bate Dumnezeu/soarta/viata), ci ca pe o consecinta logica si absolut CORECTA si DREAPTA. Caci asa a fost "intelegerea", contractul nostru sufletesc, semnat de fiecare in parte si de Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu ca un fel de cheie passe-partout...

Si acum sa incep cu dovezile:



O carte care ne poate ajuta enorm, mai ales in aceste vremuri, este cartea Anitei Moorjani "Dying to be me - Am murit si m-am descoperit pe mine insami". Daca o sa intelegeti cartea (am constatat ca multi au citit-o, dar nu au si inteles-o!), o sa STITI IAR ca moartea nu este ceva rau, ci o parte a vietii, exact la fel cum este si nasterea. Va veti aminti ca moartea este o transformare si nu un sfarsit.  Ca nu exista decat iubire. Ca putem sa ne traim viata fara frica, caci TOTUL ESTE BINE.

Un film (pentru adulti!!) care poate de asemenea diminua sau chiar potoli frica  (il gasiti pe Netflix) si care inlatura valuri-valuri de pe ochii mentali si spirituali, (cartea este desigur mai indicata, dar timpul ne curge acum ca nisipul printre degete....):




Viktor Frankl ne da la randul lui o cheie fantastica: caci cine a supravietuit unui lagar fascist de concentrare, in care i-a fost nimicit tot restul familiei, si a reusit sa-l pastreze pe Dumnezeu in inima sa, are clar un raspuns pentru fiecare dintre noi.

Asa cum le spuneam participantilor la seminarul meu din 2015, ca raspuns la intrebarea ce facem in caz de criza, daca nu mai deschide supermarketul sau daca pierdem tot: eu sunt absolut convinsa ca fiecare om este INTOTDEAUNA la MOMENTUL potrivit, exact in LOCUL potrivit. Cine trebuie, adica oamenii de care DUMNEZEU VA AVEA NEVOIE pentru Noua Lume ce tocmai isi deschide larg portile in fata noastra, va trece cu bine, fara nicio problema prin orice cumpana, chiar daca nu are casa cu un hectar de pamant in mijlocul padurii, chiar daca nu are autarhie energetica, chiar daca nu a facut survival training si nu are nici cel mai mic habar de plantele din flora spontana. Nu va conta nici daca va avea un stalp de amplificare 5G direct langa casa sa si nici daca va fi vaccinat sau supus cu forta unui tratament medicamentos….



Si daca tot nu-ti vine sa crezi ca poate fi asa, uita-te la filmul despre animalele de la Cernobil, caci ele au reusit ceea ce milioane de oameni nu au fost in stare in decursul istoriei (si cu radioactivitatea este ca in povestea ucenicului vrajitor de Goethe - omul, care se crede marele maestru, se apuca de vraji si apoi nu mai stie cum sa readuca totul in ordine): sa supravietuiasca intr-un loc in care valorile radioactivitatii  depasesc partial de mii de ori limitele fixate de stiinta ca facand posibila viata. Caci animalele si plantele TRAIESC foarte bine in zona interzisa de la Cernobîl, care a devenit, TOCMAI datorita disparitiei omului, un paradis natural de exceptie, in care animalele si plantele convietuiesc ca-n Rai, in ciuda radioactivitatii extrem de ridicate. De ce nu au cancer? De ce nu mor? De ce reusesc sa traiasca si sa se inmulteasca? Raspunsul la astfel de intrebari este exact si cheia eliberarii de frica de coronavirus.... Caci animalele acestea pe care noi le consideram inferioare noua au reusit, pentru ca ele nu au rupt/intre(-)rupt legatura cu Dumnezeu si de aceea nici nu se lasa prostite si infricosate de o stiinta fara suflet.




Si Byron Katie ne poate ajuta mult in aceste vremuri. Caci cine stie ca nu exista decat trei tipuri de treburi in Univers: treaba mea, treaba ta si treaba lui Dumnezeu, isi va vedea de propria treaba, nu se va mai tulbura vietile celorlalti si va fi o binecuvantare pentru toata lumea.

Bunica mea din Basarabia mai avea o vorba mare: "De ceva tot trebuie sa mor". Ei nu ii era frica nici de boala, nici de moarte si isi dorea sa moara de MOARTE BUNA. Dumnezeu i-a indeplinit dorinta,  s-a stins bland ca o lumanare, fara durere si fara suferinta, in doar 3 zile (pana atunci fusese sanatoasa si se ingrijise singura de viata ei, la 90 de ani). Si era si convinsa "ca ce ti-e scris, in frunte ti-e pus". Si nu, nu era fatalism, ci intelegerea profunda a vietii, asa cum o stim de la ciobanasul mioritic, ca reprezentant al taranului roman. Ca si bunica, si eu sunt convinsa ca NIMENI nu pleaca din viata nici cu o secunda "prea devreme". Ce-ar fi daca am avea TOTI incredere, ca stie Dumnezeu mai bine ca noi cand ne-a venit vremea si ne-am vedea de propriile treburi in loc sa ne amestecam in treaba lui Dumnezeu? Stiu ca nu este usor de acceptat, mai ales cand este vorba despre copii, dar aceasta chiar este singura "cheie" cu care ramane un parinte in mana inimii frante intr-un astfel de caz. Oricine va putea primi ajutorul asteptat, doar atunci cand va fi dispus sa-i incredinteze lui Dumnezeu atat fricile sale, propria viata cat si vietile celor dragi lor. 

Inchei cu o cheie foarte draga sufletului meu: Colin Tipping si iertarea radicala, adica iertarea adevarata, pana la radacina radacinii (radix=radacina). Daca vreti sa vedeti cat de impacat, linistit si demn se poate sfarsi o viata, urmariti ultima aparitie publica a lui Colin in decembrie 2018, in care povesteste cum se pregateste el pentru MAREA SA TRECERE (in limba engleza):

 Gaseste-ti cheia inimii tale si fa pasul prin poarta ce ti se deschide-n fata, urmeaza pur si simplu lumina. Cu Dumnezeu inainte, si-atunci, ce rau ti se mai poate intampla?!?

TOTUL ESTE BINE!

Cu drag,
Mihaela Walter
Germania, 25 martie 2020








 

luni, 3 februarie 2020

Plantele, darul lui Dumnezeu

Anul trecut am postat urmatorul text  pe Facebook:
"2 februarie este o zi cu o energie cu totul speciala, de care am putea sa ne bucuram cu totii din plin.
Biserica ortodoxa sarbatoreste Intampinarea Domnului, biserica catolica Maria Lichtmess. Celtii si vechii germani sarbatoreau astazi IMBOLC sau ziua zeitei Brigid (Birgit), iar pentru daci era Ziua Ursului. Interesant este ca si la celti juca ursul in aceasta zi un rol important. Iar in America este Groundhog(marmota) Day.
De acum, iarna si vara tot umbla impreuna, cand este una mai in fata, cand cealalta.

Roata timpului porneste iar sa se-nvarteasca. Se incepe curatenia nu numai in casa, ograda, grajd, suri si hambare, ci si in trup, minte, suflet si inima. Se afuma cu plante cu puteri purificatoare casele, oamenii, animalele si gradinile.
Este ziua oracolelor, a prorocirilor, iar cine va sti sa intrebe, va si primi raspunsurile de care are nevoie.
Este cel mai bun timp pentru tesutul planurilor de viitor, pentru punerea pietrelor de temelie a noilor inceputuri. 

Si tocmai de aceea, incep si eu astazi sa povestesc despre Gradina Fermecata si Manufactura de plante, un vis vechi si frumos de-al meu, ce tocmai devine realitate, un vis cu plante si amestecuri de plante pentru reechilibrare energetica, saruri pentru fiecare chakra, undelemnuri tamaduitoare pe dinauntru si pe dinafara si alte minuni. Amanuntele le aman, va las acum in compania fotografiilor."

Revrnind in anul 2020, ieri am scris urmatoarele pe FB:
"Anul trecut era numai un vis. Dar visul chiar a devenit realitate si eu sunt astazi, un an mai tarziu, alaturi de alte 30 de femei minunate, o parte a Manufacturei de Plante Baden-Württemberg din Germania.

Sigur ca daca oricum stai numai cu mainile in san si nu esti dispus sa-ti asumi nicio resposabilitate sau sa faci mare lucru, chiar nu conteaza in ce zi a anului iei o hotarare. Dar totusi, energia zilei de azi este foarte favorabila tuturor celor care sunt dispusi si dornici sa-si suflece manecile si sa se puna pe treaba. Si astazi, 02.02.2020, zi palindrom, poate mai mult ca oricand....
A fost un an in care am fost un fel de Fat-Frumos al plantelor, am invatat intr-un an cat altii in 7, reusind sa absolv, in paralel cu viata de familie (iar anul 2019 a fost definitiv cel mai solicitant an al vietii mele...) si munca in gradina de plante medicinale si cursul de Fitopractician."

Iar astazi revin in sfarsit si cu informatiile referitoare la manufactura si  la atelierul pe care il organizez la sfarsitul saptamanii (09.02.2020) in Bucuresti.


Manufactura de Plante Baden-Württemberg


Manufactura de Plante BW este o asociatie initiata de peste 30 de femei din Landul Baden-Württemberg, specialiste calificate in domeniul plantelor medicinale, educatori ai naturii si plantelor. Plantele noastre cresc in gradini fermecate si infloritoare, un paradis pentru albine si fluturi. Respectarea principiilor agriculturii organice este o chestiune importanta pentru noi, deoarece suntem constiente ca natura este baza vietii noastre si sursa intregii vieti. Insa doar o eticheta bio nu este suficienta pentru noi. Ne straduim in comunitatea noastra sa creem o convietuire echitabila. Scopul nu este profitul catorva (a celor putini), ci un beneficiu financiar si uman pentru noi toate. Motivația noastra este sa reinviem, sa pastram si sa dam mai departe cunostintele despre proprietatile plantelor de cultura si ale plantelor salbatice, precum si despre gradinile traditionale taranesti. Cultivarea plantelor noastre ajuta si la protejarea si conservarea naturii. Plantele ne imbogatesc viata si au o importanta fundamentala pentru ecosistemele locale. Suntem unite de motivatia de a readuce plantele specifice regiunilor in care traim nu in bucatariile oameniilor, ci si in constiinta lor. Pe langa produsele obtinute din plantele gradinilor noastre, avem in program si oferte educationale, prelegeri, ateliere si seminarii, in cadrul carora se pune accentul pe invatarea plantelor. 

 Calitatea ocupa pentru noi pe primul loc. Folosim doar seminte ecologice traditionale (nu cultivam plane hibrid), iar productia noastra este in intregime manuala. Criteriile noastre de calitate pentru cultivare, recoltare, uscare si prelucrarea plantelor sunt extrem de stricte si nu pot fi indeplinite decat in cazul unei munci manuale, intr-o productie industriala/masinala, aceste criterii de calitate nu pot fi pur si simplu indeplinite! Absenta completa a utilajelor se reflecta in aspectul, gustul si proprietatile superioare ale produsele noastre, care contin doar flori si frunze, bogate in arome si principii active. Plantate si recoltate cu drag, uscate sub temperaturi de 42°C (raw) si prelucrate si impachetate exclusiv  manual, se obtine ca produs final un ceai din frunze întregi. Si puteti vedea, mirosi si gusta diferenta.

 Pentru ca ne pasa de natura, certificatul organic pe care il poarta toate produsele noastre serveste la pastrarea si protejarea naturii. Plantele noastre cultivate organic, cresc in gradinile si pe campurile  noastre in ritmul anotimpurilor si in armonie cu natura si cu copiii ei. Fara pesticide daunatoare si fara ingrasaminte chimice.

 Bucurati-va de amestecuri  rafinate de ceai din agricultura organica a reginii in care traieste fiecare cultivatoare. Cu multa dragoste, oferim experiente deosebite gustative, olfactive  si vizuale. Incercati singuri si incepeti o adevarata incursiune prin gradinile  bogat parfumate ale reginilor noastre.

Ceaiurile manufacturii, in care sunt continute si plantele cultivate de noi,  pot fi cumparate AICI (click).

Despre gradina noastra este scris pe scurt (nimeni nu a avut pana acum timp de scris, a fost atat de multa munca in gradina, pe camp si in birou...) AICI (click)














Plantele din flora spontana 
in timpul iernii in Bucuresti


Multe dintre plantele din flora spontana nu cunosc linistea in timpul iernii. Ele pot fi gasite practic de-a lungul intregului an, doar zapada le face sa dispara. Dar si ea poate sa le ascunda doar atata timp cat stratul de nea masoara peste 3cm. Cum incepe zapada sa se topeasca, plantele acestea, darul lui Dumnezeu pentru copiii sai iubiti, reapar imediat, puternice si pline de viata, ca sa ne aduca sanatate, liniste si pace.
Ne intalnim in parcul IOR, duminica 09.02.2020, de la ora 13.30, ca sa invatam cum putem recunoaste plantele din flora spontana ce pot fi gasite si iarna.
Ne plimbam prin parc, cautam plantele, povestim cate-n luna si-n stele si in incheiere fiecare participant isi va putea “compune“ un amestec cu plante de ceai, plante provenite dintr-o piata bucuresteana si de la Manufactura de Plante din Germania. Si fiecare participant va primi o punguta cu un amestec de plante pentru afumat casa.
Punctul de intalnire va fi comunicat persoanelor care se vor inscrie.
Excursia are loc indiferent cum va fi vremea, asa ca aveti va rog grija sa fiti imbracati corespunzator, caci vorba neamtului: “Nu exista vreme proasta, ci numai imbracaminte nepotrivita“.

 Înscrierile se pot face aici: http://bit.ly/37WMHIE


joi, 26 decembrie 2019

Heike Michaelsen - Raw food pentru trup, minte, intuitie si suflet

Din seria de povesti despre oameni frumosi, astazi despre Heike Michaelsen (Germania, Noua Zeelanda, Australia).

Pe Heike o cunosc de peste 9 ani. In timpul acesta nu ne-am vazut decat o singura data si am comunicat sporadic pe mail si FB, dar sufletele noastre au ramas cumva mereu legate cu o panglica nevazuta, dar mai durabila ca oricare alta franghie materiala: iubirea si recunostinta pentru hrana vie. Amandoua am descoperit (in principiu simultan, chiar daca nu stiam pe atunci una de cealalta) potentialul exceptional de vindecare pe care il are in sine hrana vie si pentru amandoua hrana vie a fost mai mult decat un simplu mod de alimentatie. Amandoua ne-am simtit chemate sa dam mai departe marea veste buna despre posibilitatile de vindecare cu hrana vie ale tuturor bolilor. Si pentru amandoua hrana vie a fost cheia ce ne-a deschis poarta catre lumi minunate, nebanuite si neinchipuite.
26.10.2010 Devin tare nostalgica de cate ori ma gandesc la acele vremuri, cand eram inconjurata parca doar de idealisti si entuziasti. Poza aceasta a facut inconjurul lumii, fiind publicata in mai multe reviste, pe bloguri, site-uri samd. Eram mai putini pe atunci, dar uniti si cumva invincibili......
 Cu putin timp in urma, m-a intrebat cineva daca mai sunt "pe raw vegan". Am raspuns fara a clipi, ca sunt mai convinsa ca oricand de raw veganism; caci toti anii care au trecut, nu au facut decat sa-mi confirme minunatiile ce pot aparea in viata oricarui om, care se hotaraste cu tot sufletul sa o apuce pe aceasta cale. 
Si mi-am dat seama si cat este de important sa povestesc iar mai des si mai mult, mai ales despre raw food-istii de "cursa lunga", asa cum sunt de exemplu Markus Rothkranz sau Heike Michaelsen.

Povestea Heikei incepe desigur cu o boala: Heike suferea din copilarie de o inflamatie cronica a tubului digestiv, era chinuita zilnic de dureri ingozitoare si desi incercase aproape toate posibilitatile de tratament, nu numai ale medicinei alopate, ci si ale medicinei alternative, concluzia fusese unanima: "Trebuie sa va obisnuiti cu boala, caci este incurabila si va va insoti pana la sfarsitul vietii!".
In 2007 Heike citeste o carte despre postul alcalin, pe care si-o cumparase doar pentru ca pe coperta ca subtitlul statea scris ca se scapa de sindromul premenstrual - alta tema dureroasa si chinuitoare pentru Heike. Desi nu a crezut ca poate fi posibil, se hotaraste sa tine o saptamana postul alcalin, macar pentru a se dezintoxica putin. Postul alcalin consta dintr-o alimentatie vegana, cruda in proportie de 80%, fara gluten, insotita de diferite metode de detox. Spre marea ei surpriza, dupa doar o saptamana Heike nu a mai avut niciun fel de dureri. Pur si simplu nici nu-i venea sa creada, ca dupa peste 25 de ani de chin, durerile parca se evaporasera in numai cateva zile! Si-a dat seama ca in spatele acestui mod de alimentatie se ascunde mult mai mult, un potential pe care nici cei mai multi medici nu-l cunosc. Acum nu era sigura, care a fost factorul determinant, ce produsese vindecarea: vegan, fara gluten sau hrana vie? Hotarata sa gaseasca raspunsul, se duce intr-o librarie, convinsa ca in rafturile cu carti despre alimentatie va gasi si raspunsul la intrebarile ei. Si dintre toate acele carti, ii atrage atentia cartea "Vrei sa fii sanatos? Uita oala de gatit!" de Helmut Wandmaker, un adept al curentului Natural Hygiene din USA. Citeste pe nerasuflate cartea, care prezinta potentialul practic nelimitat de vindecare al hranei netratate termice. In acel moment,  a stiut ca a gasit "secretul". Si apoi a petrecut nopti albe, framantandu-se cum sa faca sa dea acest secret mai departe, caci o chinuia de data aceasta gandul la toti oamenii bolnavi care sufera si mor din cauza unor boli catalogate de medicina alopata drept incurabile, dar care ar putea fi vindecate sau macar ameliorate printr-o simpla schimbare a modului de alimentatie. 


Heike citeste toate cartile  despre raw food ce-i cad in mana. Descopera in Internet miscarea raw food din USA si cerceteaza neobosita mai departe. Desi era constienta ca ea ca persoana nu va putea schimba mare lucru, nici nu poate accepta sa stea cu mainile in san. Asa ca isi face un blog si incepe sa scrie in timpul ei liber despre hrana vie, despre medicii care au creat un tratament bazat pe o alimentatie cu hrana vie, despre pionierii miscarii raw food, scrie retete samd. Pleaca in USA intr-un fel de pelerinaj al  restaurantelor raw si al centrelor de sanatate alternative. Ii cunoaste pe Dr. Brian Clement de la Hippocrates Health Insitute, pe Markus Rothkranz, David Wolfe samd. Descopera gourmet raw food si face cursuri la insitutul  Living Light Culinary Insitute condus de Cherie Soria.
Ceea ce incepuse ca un hobby si o datorie de suflet, se transforma dintr-un simplu blog intr-o miscare globala, din ce in ce mai puternica. Dupa ce renunta la jobul in firma de marketing, care ii aducea siguranta materiala, dar nu ii dadea si hrana de care avea nevoie sufletul ei, Heike creeaza o platforma raw food mai intai pentru Germania Germany Goes Raw si apoi si pentru alte tari, caci si ea are, ca si Markus Rothkranz, viziunea unei miscari raw la nivel mondial: World Goes Raw
In toti acesti ani a scris si a tradus carti, a organizat grupe de tratament in limba germana la Hippocrates Health Institute, a colaborat cu tot mai multi experti in domeniul raw food de jur imprejurul globului pamantesc. 
Si candva realizeaza ca si-a gasit astfel chemarea: caci pentru Heike raw food este cu mult mai mult decat o alimentatie santoasa, care declanseaza procesul de auto-vindecare al organismului uman. Heike este constienta de faptul ca hrana vie actioneaza holistic, depasind cu mult nivelul fizic, si avand "efecte secundare" incredibile la nivel mental, emotional, sufletesc, intuitiv si spiritual!
Asa cum ii place sa sublinieze mereu, hrana vie i-a deschis cel de-al treilea ochi, poarta catre intuitie. Si asa se face, ca astazi, Heike asculta numai de vocea ei interioara in tot ceea ce face (acesta fiind si motivul pentru care este raw consecventa 100%!),  se iubeste cu adevarat pe sine insasi, exact asa cum este, fara sa mai aiba nevoie de "accesorii" externe (case, masini, bani, toale de firma, bijuterii scumpe, farduri, cofuri extravagante si cate si mai cate) care sa-i confirme valoarea. Si a devenit astfel libera, fericita, independenta, traind in deplina armonie cu sine insasi si cu lumea din jurul ei.

Heike in cel mai mare ametist din lume din Australia
Punctele pe care le am in comun cu Heike sunt nenumarate, legatura fiecareia dintre noi cu hrana vie demonstreaza un paralelism foarte frumos si interesant. Eu m-am cam lasat "dusa de val" in ultimii ani si  nu am dus din pacate mai departe proiectul nostru comun Romania Goes Raw.  Pentru mine nu venise evident atunci inca timpul, dar vremurile s-au schimbat si cu drag asi porni in anul meu norocos 2020 un nou inceput.....
Heike traieste acum in Noua Zeeland si Australia, acolo si-a gasit locul si casa ei. Mai multe informatii si posibilitati de contact aici:

Rohkost in Deutschland GermanyGoesRaw
Geheimnisse der Rohkost  RohSpirit
Rohkost-Rezepte-Gourmet: https://rohzepte.de/
Heile dich selbst https://www.MarkusRothkranz.de 
Sieben Stufen ins Paradies: https://www.Paradiesstufen.de 
Seit über 60 Jahren https://www.HippocratesInst.de 
Gratis eBook für Rohkost-Rezepte: https://bit.ly/2Z2q7cD

joi, 10 octombrie 2019

Galuste cu prune si tarta cu prune - raw vegan

Si reteta aceasta face parte din domeniul nostalgiilor culinare.  Tatal meu era in copilaria mea bucatarul galustelor cu prune si a celor cu magiun de prune. Si copiii mei au mai apucat sa se bucure, cand erau mici, de talentele bunicului in bucatarie. Intre timp, marea uitare s-a asternut peste mintea lui si a schimbat atat de multe.... 
Am copilarit intr-o regiune foarte buna pentru cultivarea prunelor. Bunelul avea o livada cu foarte multi pruni, care rodeau cu sarguinta in fiecare an, daruindu-ne o mare de PERJE. Eu chiar nu-mi amintesc sa fi fost vreodata vreun an "fara prune"! Si in fiecare toamna, bunica facea zeci de borcane cu magiun de prune, iar bunelul nenumarate sticle de tuica de prune. Culmea este ca mie nu-mi placeau prunele cu adevarat, mancam cand si cand, dupa multe rugaminti ale bunicii, doar cate o pruna-doua. Singurele pe care le mancam fara discutii, caci le iubeam eu cel mai mult,  erau prunele bărdace, pe care nu le-am mai vazut din pacate de tare multi ani. Nici acum nu ma innebunesc dupa prune. Si culmea este, ca si unde locuiesc astazi, este o zona cu prune multe si bune, din pacate nu si prune bărdace. Si ar fi chiar mare pacat sa nu profit de ele.  Si asa m-am hotarat sa scot din cutiuta cu amintiri reteta tatalui meu si sa o prefac intr-o reteta de hrana vie. A iesit foarte bine, asa ca o dau cu drag mai departe.





 GALUSTE CU PRUNE SI TARTA CU PRUNE


Este o reteta exact pe gustul meu, cu ingrediente putine si fara chin mult si timp lung petrecut in buctarie. 

Ingrediente blat: curmale, fulgi de nuca de cocos, migdale macinate sau nuci de caju, putin ulei de nuca de cocos raw si o bucatica de baton de vanilie.
Reteta de blat este cea de AICI si este reteta mea universala pentru torturi, tarte si alte dulciuri. Ii mai adaug cateodata si nuci, nuci de caju sau migdale macinate.
Ingrediente umplutura: prune si scortisoara dupa gust. 

Mod de preparare: se prelucreaza ingredientele in robotul cu lama in S, pana se ajunge la consistenta dorita.  
Eu nu am un aparat performant, asa ca mai intai maruntesc migdalele, le scot si le pun deoparte. Maruntesc apoi fulgii de cocos, dupa care adaug curmalele si migdalele, uleiul de cocos si vanilia. Se obine o masa cleioasa, care poate fi modelata foarte bine.
Pentru tarta presez aluatul intr-o forma de tarta, iar pentru galuste fac o un fel de castronel in causul palmei, in care pun prunele carora le-am scos samburele si le-am dat prin scortisoara. Din o alta bucatica de aluat fac un capac, si gata galusca! O mai dau prin pudra de fulgi de nuca de cocos si/sau migdale si o mai presar cu putina scortisoara si am obtinut visul unei zile de toamna. Galustele tatalui meu erau date prin pesmet preajit amestecat cu zahar, de aceea, daca vreti un rezultat cat mai aproape de varianta traditionala, le puteti presara si cu putin zahar de meseacan (Xylit).

Pentru tarta, mixez prunele cu vanilie si daca trebuie sa ma duc cu tarta undeva, ii adaug si niste tarte de psyllium, ca sa nu fie prea lichida umplutura. Torn amestecul asa obtinut in forma de tarta, peste blatul presat, decorez cu prune taiate felii si cu migdale maruntite grosier si eventual iar pun si niste zahar Xylit.


Pofta mare si sa va fie de bine!

marți, 1 octombrie 2019

Intre Cer si Pamant

Am primit in ultimele saptamani o gramada de lectii mari. Aceeasi tema, profesori diferiti. Prima mare profesoara, tare micuta ca statura, foloseste un limbaj verbal pe care eu nici macar nu-l inteleg, si nici nu pot sa o urmaresc oricand as vrea, ci numai atunci cand vrea ea sa mi se arate. 
Numele i-l cunosteam demult, dar era pentru mine doar un cuvant, folosit din pacate, nu numai de catre ceilalti oameni, ci si de mine, in mod peiorativ, iar fiinta care intruchipeaza cuvantul imi era cu desavarsire necunoscuta. Si ajunsa la acest punct, trebuie sa repet un lucru: este de fapt o mare jignire pentru animale, atunci cand le dam semenilor nostri, care poseda insusiri sau fac fapte care ne deranjeaza, nume de animale: porc, vita, vaca, bou samd.
 
Pe noua mea profesoara o cheama GAIȚĂ (Garrulus glandarius). Ca este o pasare stiam deja, cum arata, habar nu aveam. Gaita era mai degraba pentru mine o persoana care vorbeste mult si fara rost.....

Dumnezeu ne vorbeste permanent, in toate felurile posibile. TOTUL este de fapt UN SEMN pentru noi. Ca noi nu pricepem, este o cu totul alta poveste si are are de-a face doar cu noi insine.

De o saptamana, hranesc o gaita. Ii pun nucile ramase de anul trecut in gradina si o urmaresc cum lucreaza neobosita, cu bucurie si pofta de viata. Am fi tentati sa credem, ca o face doar gandindu-se la propria burta si ca isi asigura proviziile pentru iarna ce se apropie cu pasi repezi. Dar adevarul este, ca ea face mult mai mult: isi indeplineste misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. In cartea despre identificarea plantelor si animalelor din aceasta regiune, scrie la gaita, ca este raspunzatoare pentru raspandirea multor specii de plante, in special de copaci. Eu credeam ca ea doar manaca si cand colo, ea planta paduri..... In timp ce eu gandeam in termeni de cateva luni, ea gandeste in termeni de sute de ani.....

Si care este lectia invatata de mine? Sa ma adun si sa-mi fac iar partea mea de treaba. In ultimii trei ani am trecut prin schimbari masive in planul material, caci m-am mutat iar dintr-o tara in alta si totul a devenit parca o lupta: m-am luptat cu autoritatile din doua tari, care mai de care  mai birocratice, copiii s-au luptat putin cu noile scoli, parintii se lupta cu Alzheimerul si tot asa mai departe. Ma sparsesem parca in mii de cioburi incercand sa-i ajut pe toti, sa fiu peste tot, sa fac tot ceea ce asteaptau ceilalti de la mine. Ma pierdusem pe mine insami....

Desenele din aceasta postare au fost facute in 2014-2015-2016, in timpul si dupa terminarea cursului de consultant de vindecare holistica. Atunci mi s-au dat foarte multe informatii, pe diferite cai, pe care eu ar fi trebuit sa le dau de fapt mai departe. Caci atunci am inteles ca suntem meniti sa tinem si sa mentinem, legatura/fluxul energetic, dintre Cer (Tata) si Pamant (Mama). Asa cum o face (dupa parerea mea in mod constient!!) orice animal, orice insecta, orice planta, orice picatura de apa, orice pietricica samd. Daca energia nu poate curge prin mine de la Tatal din Cer la Mama Pamant si apoi inapoi, de la Mama Pamant la Tatal din Cer, creez un nod energetic, un morman enrgetic, care cu cat creste, cu atat impiedica mai tare curgerea energiei. Intru intr-un cerc vicios, care are un efect negativ nu numai asupra mea, ci asupra intregii lumi.



Traim timpul marilor transformari. Si eu zic ca este un mare privilegiu. Si ne putem  chinui singuri sau putem accepta in cel din urma ajutorul, ce vine permanent, din foarte multe parti.