luni, 29 septembrie 2014

Lucrurile de care NU avem nevoie pentru a mânca sănătos - Partea practică: oțet de mere



 În ultimii ani,  viața naturală și alimentația sănătoasă au devenit din ce în ce mai mult  adevărate afaceri.  De multe ori, doar niște afaceri, ca oricare alte afaceri. Așa că, nu este de mirare că internetul este plin de site-uri, bloguri, platforme şi magazine on-line specializate pe o alimentație sănătoasă.  Din păcate, de multe ori în spatele acestora se ascunde doar interesul pecuniar.  Mulți dintre reprezentanții acestor site-uri, blog-uri, platforme și magazine încerca să ne convingă că este imposibil să ne alimentăm sănătos dacă ne lipsesc anumite produse. Și tot ei ne  și pun la dispoziție și toate aceste produse ”indispensabile”: aparatură cât mai modernă și mai perfecționată (robot de bucătărie, mixer, deshidrator, germinator  și tot așa mai departe) și  alte nenumărate produse alimentare și nealimentare, care mai de care mai sofisticate și mai exotice,  al căror preț ne provoacă, brusc și direct, dureri de cap. Și așa se transformă unul dintre procesele cele mai simple și mai naturale ale vieții într-un proces artificial, complicat și de cele mai multe ori inaccesibil material celor mai mulți dintre noi. Alimentația sănătoasă devine încet-încet tot mai mult un obiect de lux, un apanaj al unei clase sociale care are la dispoziție venituri cu mult peste media obișnuită.  
  
Tocmai din acest motiv, doresc să dau astăzi mai departe, cu mână pe inimă și conștiință perfect curată și liniștită,   o veste bună: așa cum au demonstrat în România Elena Nită Ibrian și Valeriu Popa în zeci de ani de viață naturală cu hrană vie, așa cum se poate învăţa din experiențele adunate, de asemenea de-a lungul a mai multor decenii, de miile de membri ai Alianței pentru Sănătate din Germania și  așa cum mi s-a confirmat și mie în experiența mea modestă de peste 7 ani cu hrana vie, adevărul este cu totul altul. Căci nu ne trebuie mai nimic pentru ca să ne hrănim sănătos. Nu ne trebuie nici aparatură high-tech, nici nuci, semințe și alte mirodenii și prafuri de peste mari și țări.  Absolut necesare și suficiente pentru a trăi și a mânca sănătos sunt de fapt doar două lucruri, de cu totul altă natură: dorința și hotărârea de a o face.  
  
Cunosc foarte mulți oameni care și-au adunat acasă atâta aparatură, încât ar putea deschide chiar și un magazin de specialitate. Oameni care au au câteva rafturi ale bibliotecii ocupate de cărțile despre o alimentație sănătoasă, iar nenumăratele cărți de bucate și de reviste  cu rețete le umplu până la refuz dulapurile bucătăriei. Dar de cele mai multe ori, tocmai acești oameni sunt cei care NU reușesc să mănânce sănătos. Tocmai ei nu sunt capabili să fie consecvenți și nu sunt în stare să urmeze un stil de viață sănătos decât  intervale foarte scurte de timp. Căci cine nu a înțeles principiile de bază ale unei vieți santoase nu va reuși să găsească puterea de a rezista tentațiilor care ne ademenesc în viață la tot pasul. Cine nu este convins (și convins poate fi numai cel care a testat totulun timp suficient de lung, pe propria piele)  că numai o viață naturală este cheia unei sănătăți perfecte, nu va reuși să iasă din cercul vicios al obiceiurilor nesănătoase.   

Așa cum au subliniat mereu mulți medici și terapeuți naturaliști,  alimentație sănătoasă este mult mai mult decât un simplu  mod de a ne hrăni, ea este pur și simplu un adevărat mod de viață. Nu faptul că nu avem rețete sau un anumit aparat la dispoziție ne va împiedica să ne hrănim sănătos. Nu lipsa banilor, deci implicit accesul la ingredientele scumpe și la evenimentele în vogă,  ne va influența în mod defavorabil starea de sănătate. Doamnă Elena Nită Ibrian s-a vindecat de cancer și a trăit încă 60 de ani cu hrana vie, iar cei mai mulți ani au fost în vremurile când și o mașină de tocat era un mare lux. Cum ea s-a descurcat atunci cu o răzătoare, un fund de lemn și un cuțit, oare nu am putea și noi să o facem astăzi?   

Parcă ne folosim de fapt de toate aceste lucruri pe care NU le avem pentru a ne justifica  și scuza lipsa de voință. Căci dacă vrem cu adevărat să devenim sănătoși, dacă vrem să mâncăm numai mâncare sănătoasă, dacă vrem să renunțăm la toate obiceiurile dăunătoare, PUTEM să o facem. NIMENI și NIMIC nu ne barează calea. Totul este să vrem și atunci vom și reuși să o facem. Să avem încredere deplină, că Dumnezeu nu a dat tuturor ființelor din lumea aceasta hrana necesară pentru a le asigura supraviețuirea și perpetuarea speciei (nu uitați că fiecare animal este perfect adaptat la mediul său de viață!) și a lăsat tocmai omul fără hrana potrivită.  Să nu uităm nicio clipă că nicio viețuitoare nu are nevoie de suplimente nutritive, doar omul consideră că hrana lăsată lui de Dumnezeu nu este suficient de bună și trebuie îmbunătățită.  Nicio ființă nu are nevoie să-și spele, să-și curețe, să-și tăie, să-și fiarbă, să-și prăjească s.a.m.d. hrana, omul este singura ființă care crede că nu mai reușește să supraviețuiască altfel....
  
Să nu ne mai lăsăm influențați și derutați de sloganurile medicilor alopați (care la drept vorbind, nu au avut probabil niciodată ocazia, în toată carieră lor, să studieze un om cu adevărat sănătos) și ale industriei farmaceutice (care este una din cele mai înfloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea să fie oamenii sănătoși?!). 

Să încercam să ieșim din iureșul vieții și să ne tragem iar puțin sufletul. Așa cum spunea dr. Bruker, "sănătatea este în primul rând o problemă de informație”. Să ne informăm de aceea temeinic, să aprofundăm teoria (trebuie mereu alocat un timp de gândire asupra unui material citit, de cel puțin de 10 ori mai mare ca timpul necesar citirii materialului respectiv), să ne folosim la maxim  logica și  bunul-simț, să trecem totul prin ciurul propriului discernământ. Și cel mai bine, să pornim singuri un experiment personal, care poate ne va schimba viața: să încercam să mâncăm pentru o perioadă dinainte prestabilită de timp numai hrană vie. Să ne păstrăm un timp de liniște și pace în fiecare zi. Să încercam să ne adunăm puterile în mijlocul naturii, căci ea este adevărată noastră casă.  Și poate că o să-l regăsim așa pe omul pe care Dumnezeu l-a creat de fapt  la nașterea noastră, după chipul și asemănarea Sa și pe care părinții, societatea, condițiile moderne de viață, lumea etc. l-au prefăcut și l-au schimonosit după chipul și asemănarea lor. Viața de la Dumnezeu este cea mai mare minune și cel mai de preț bun pe care îl avem, nu este atunci un mare păcat să irosim fără rost un astfel de dar? 

 Și acum partea practică: pentru exemplificare, câteva variante simple și ieftine ale unor produse scumpe, pe care probabil că cei mai mulți dintre voi le aveți deja la dispoziție în casă sau le puteți procura cu mare ușurință,  și care pot fi folosite pentru prepararea unor mâncăruri din bucătăria fără foc.
 
 Pentru laptele de semințe sau nuci - aveți nevoie numai de un tifon (pentru niște prieteni, am făcut într-o vacanță la București, punga de lapte dintr-un prosop de bucătărie nefolosit, pe care l-am cusut de mână), pe care o puteți folosi ca atare sau o puteți coase în formă de săculeț. Bunica mea făcea brânza în bucata de tifon necusută, punea laptele și strângea pur și simplu colțurile la un loc.

 In loc de aparat de deshidratat de cateva sute bune  de lei: caloriferul, soba sau maretul soare.


Pentru chiftelute raw vegan sau sarmale crude, puteti face precum stramosii nostri dacii, maruntind semintele si cerealele inmuiate cu un lemn, sau puteti folosi o masina normala de tocat.



 Pentru fulgii de cereale sau de seminte (pentru Müsli sau crema Budwig, de exemplu), cautati in bucataria parintilor sau a bunicilor vostri, sigur veti gasi rasnita din fotografiile de mai jos (eu am cumparat-o in Romania, caci nu am vrut sa i-o iau pe a mamei, de la un om la o margine de piata si m-a costat 15 lei - sigur ca daca ma tocmeam, as fi obtinut-o mai ieftin, dar eu cred ca nu se face sa ne tocmim cu oameni mai saraci ca noi). Se poate modifica finetea cu care se doreste sa se macine si astfel se poate face chiar si faina cu ea. Si va dati seama ca faceti simultan si sport?





Pentru germinare va ajunge un simplu borcan si o bucata de tifon (mai multe amanunte AICI):
Ca mixer, nu este neaparat nevoie sa investiti prea mult, puteti face treaba suficient de buna si cu un mixer mic (sigur ca sunt anumite créations de haute cuisine crue pentru care un mixer performant este indispensabil, dar in rest, face fata si un mixer normal):

OTET DE MERE 

 Foarte mult conteaza calitatea alimentelor folosite in alimentatia noastra, de aceea, ideal ar fi sa producem noi insine macar o parte din alimentele pe care le consumam. 
Eu incerc sa cumpar cat mai putine lucruri de la magazine (cumpar de la super-market doar apa minerala, prosoape de bucatarie, chibrituri si alte lucruri similare, in rest cumpar numai de la magazinul bio, piata si de la "taranul meu") si ma straduiesc sa fac cat mai multe produse cu propriile maini. 
Un exemplu concret, otetul de mere (cel din magazin este de cele mai multe ori pasteurizat si daca nu este bio, are adaugati si aditivi!). 
Se lasa sucul de mere (cu pulpa) intr-un borcan, iar bacteriile, care sunt principalul ajutor in bucatrie,  rezolva restul si-l transforma in cel mai bun otet. Iar daca merele au fost din propria gradina si stiti ca nu au fost tratate in vreun fel, obtineti astfel, practic gratis, un produs de o calitate exceptionala!




Despre avantajele consumarii nucilor romanesti si a produselor regionale, am scris mai pe larg AICI.  
Migdalele si nucile se cumpara si se pastreaza cel mai bine in coaja, se sparge de fiecare data numai strict cantitatea care trebuie direct folosita (altfel se oxideaza mult mai repede).
Eu am mostenit de la o matusa un spargator de nuci foarte simplu si foarte bun. Are peste 100 de ani si de aceea, spartul nucilor este pentru mine si un timp de meditatie: ma gandesc mereu cu drag si recunostinta, de fiecare data cand il folosesc, la mestesugarul indemanatic care l-a facut si la toate celelalte maini harnice prin care a trecut deja.



Va doresc pace si liniste in suflet!

marți, 16 septembrie 2014

Cea mai buna mancare de rosii: curcubeul de rosii

Raman in continuare o adepta convinsa a simplitatii in bucatarie. In primul rand, pentru ca sa reusesc sa  pastrez o parte cat mai mare din valoarea nutritiva a alimentelor (nu uitati nicio clipa, ca si orice prelucrari mecanice, de exemplu, mixarea sau deshidratarea, scad la randul lor mult valoarea nutritiva a hranei! - mai multe amanunte: AICI) - astfel, le fac mai inainte de toate tocmai copiilor mei un bine mult mai mare, decat daca as sta ore in sir in bucatarie, pregatindu-le stiu eu ce feluri pretentioase si costisitoare de mancare. In al doilea rand, ca sa castig timp pretios, pe care il pot folosi mult mai bine in alte domenii mai importante ale vietii, la urma urmei, nu traiesc si nu ma aflu aici pentru ca sa mananc... Si in al treilea rand, ca sa am cel mai mare castig pe planul sufletesc, caci asa imi arat mie insami cel mai bine, ca Dumnezeu imi ofera absolut tot ce imi este necesar pentru a trai o viata buna. Nu am de ce sa ma tem, totul este bine, sunt in siguranta. De aceea, nici nu este nevoie sa ma amestec eu prea mult, manevrand in fel si chip roadele pamantului. Creatia este perfecta asa cum este, eu trebuie numai sa o apreciez ca atare si sa ma bucur de ea!
Cu rosiile, care sunt pentru mine unele dintre cele mai minunate roade, este poate cel mai usor de demonstrat aceste lucruri. Asa ca astazi, fac cea mai buna mancare de rosii: 

 CURCUBEUL DE ROSII

Ingrediente: rosii de toate culorile (soiuri vechi de rosii).
Mod de preparare: se taie pe un  fund de lemn rosiile. Sau si mai bine: le mancati ca atare!
Pofta foarte mare!











miercuri, 6 august 2014

Budinca de ciocolata

Pentru ca repetitia este mama invataturii, tot spun de peste 4 ani incoace, mereu si mereu: dulciurile raw nu sunt cu adevarat sanatoase, consumate in exces chiar dauneaza sanatatii. Din experienta multor raw food-isti (din USA si Germania) va dau mai departe o realitate si un mare adevar (observatie pe care nu o sa o cititi insa pe prea multe bloguri sau site-uri dedicate unei alimentatii santoase!): si fructele uscate provoaca carii si pot duce chiar la diabet, caci contin zaharuri concentrate. De aceea, dulciurile raw raman DOAR o solutie de compromis si ar trebui consumate NUMAI ocazional. Dati-le copiilor vostri cel mai bine un  fruct in mana. Sau legume. Sau frunze verzi. Va garantez (cu mana pe inima!) ca le faceti astfel copiilor un bine mult mai mare decat daca stati o gramada de timp in bucatarie si mai cheltuiti si o avere pe tot felul de ingrediente exotice, ca sa faceti stiu eu ce tort raw sofisticat. Hrana cu adevarat sanatoasa este o hrana cat mai naturala (prof. Kollath)!
Domnul dr. Bruker avea o vorba: "Zucker ist Zucker". Adica zaharul ramane zahar, indiferent de numele frumos (Rapadura, Cristallino, Bla-Bla, etc.) si de studiile stintifice cu care incearca diferiti fabricanti  sa ne "dea cu praf" in ochi.  Dr. Max Otto Bruker a atras întotdeauna atenția asupra tacticilor de marketing ale industriei zahărului (cu care el a purtat multe procese de-a lungul a mai multor ani de zile, procese pe care le-a câștigat însă în totalitate!!). Dacă experții acestei industrii au văzut că adevărul despre zahărul alb a început să iasă la iveală, au  invadat atunci piața cu alternative "sănătoase" (cei mai multi dintre noi cad din pacate si astzi mult prea repede in plasa comerciantilor si a producatorilor!). Zahărul brun de exemplu, nu este de fapt nici pe departe o alternativă cu adevărat sănătoasă. Consumatorul naiv și comod, se lasă și în acest caz, foarte ușor dus de nas: diferența între zahărul alb și zahărul brun este numai o singură treaptă de rafinare. Atât. Cine recomandă zahărul brun, nu este cu adevărat corect informat!  Sau are anumite interese pecuniare... Zahărul brun este exact la fel de nociv ca și zahărul alb!
 Același lucru se poate spune și despre siropul de agave, de arțar, de mere, de pere, etc. Toți acești îndulcitori naturali sunt foarte puternic procesați, nu se găsesc niciodată în starea în care se vând în magazin, în natură. Nu sunt decât tot produse izolate, concentrate, fabricate industrial, deci sunt tot numai niște produse  d
ăunătoare sănătății
Singurele variante cu adevarat naturale de a indulci hrana, dar numai cand si cand, raman: fructele proaspete (doar stiti deja ce bine se poate indulci cu o banana foarte coapta, nu-i asa?), fructele uscate (stafide, curmale, smochine,etc.), mierea netratata termic (care definitiv NU este un produs vegan - deci nu va fi consumata de un vegan adevarat) si frunzele de stevie (Stevia rebaudiana), proaspete sau cel mult uscate. 
Toate celelate variante de indulcitori, artificiali sau asa-zisi naturali, sunt FARA EXCEPTIE produse izolate, concentrate, puternic procesate (de cele mai multe ori la temperaturi foarte inalte), fabricate la scara industriala, de aceea nu sunt bune decat pentru buzunarul fabricantilor - pentru sanatatea voastra si a copiilor vostri sunt in orice caz daunatoare!


Ca solutie de compromis (noi mamele trebuie sa impacam zilnic nu numai caprele cu verzele, dar si cu toti lupii!), astazi reteta unei budinci de ciocolata, fara nici un fel de indulcitori:

Budinca de ciocolata

Ingrediente pentru o portie: o banana bine coapta, o lingurita de cacao sau de pudra de roscove (carob). Daca am nuca de cocos  proaspata (eu prefer young coconut), adaug si cateva lingurite de carne de nuca de cocos.
Mod de preparare: se mixeaza banana (eventual si nuca de cocos) cu putina apa (sau se piseaza cu o furculita sau o lingura), se amesteca cu cacao sau carob (pudra de roscove). Se prepara intotdeauna proaspat (dureaza numai cateva minute) si se consuma imediat.
Corect este sa se manance bananele numai cand arata asa: coaja are pete, dar in interior, banana este perfecta. Caci numai acum s-au incheiat toate transformarile si este cel mai usor asimilabila!

Copiilor care sunt invatati cu budinca de la plic sau cu alte preparate clasice din comert nu le va placea aceasta budinca la inceput. Dar cu timpul, daca insistati (faceti reteta, chiar daca la inceput o sa o mancati voi in totalitate, iar copiii se vor stramba numai!) si mai ales daca scoateti definitiv din alimentatia copiilor celelalte preparate cu lapte, zahar si alte minunatii (adica retetele clasice sau produsele din magazine), va avea totusi candva (cuvantul cheie: perseverenta!) succes si va fi mancata chiar cu pofta (de aceea este mult mai simplu si foarte, foarte important, sa le dati copiilor de la inceput cat mai multe alimente in stare cat mai naturala si sa nu le preparati prea mult hrana, pervertindu-le de fapt  astfel gustul - mai multe amanunte AICI)!
Pofta foarte mare!

joi, 19 iunie 2014

Apa rece este benefica pentru organismul uman

Purtam in spate o multime de convingeri (gresite) impregnate de parintii, bunicii, prietenii, profesorii nostri: caci ei ne-au dat mai departe numai atat cat au stiut ei la timpul respectiv. Dar daca ei mai aveau inca o scuza, caci nu existau cu cativa ani in urma atat de multe surse de informare, noi nu mai avem NICIUNA! Sanatatea este astazi cu adevarat doar o chestiune de informare!
"Nu intra in apa rece, ca racesti!" este un exemplu care ilustreaza perfect astfel de convingeri invechite si depasite. Caci apa rece este de fapt o adevarata binecuvantare pentru organismul uman!
Dr. Bruker reactiona, mai ales in ultimii ani de viata, de-a dreptul agresiv cand ii spunea cineva: "Am stat langa o fereastra deschisa, m-a tras curentul si am racit". Replica intotdeauna raspicat: "Te-a tras curentul la masa! De la ce-ai mancat ti se trage raceala si nu de la fereastra deschisa!". Racim pt. ca sistemul imunitar este slabit, boala nu vine niciodata din exterior, ci din launtru!! Si tocmai de aceea, o parte importanta a cursului pt. consilierii de sanatate din cadrul Societatii pentru Consultanta de Sanatate a domnului dr. Bruker o constituie tocmai exercitiile de calire dupa preotul Sebastian Kneipp (care s-a autovindecat de tuberculoza, dupa ce medicii vremii sale nu-i mai dadusera nicio sansa de supravietuire: doar cu .....bai de apa rece). 
Si dr. Galina Schatalova punea mare accent pe calirea organismului cu apa rece, iar una dintre coloanele de baza ale sistemului de sanatate creat de Goltis este de asemenea calirea organismului cu apa rece. 
Galina Schatalova, la peste 70 de ani, facand jogging prin zapada.
 Pe 5 aprilie 2014, am luat parte la un alt seminar Goltis in Padurea Neagra (Germania). Seminarul s-a terminat in apa parului din sat (la o altitudine de aproximativ  900m), temperatura aerului era de 8°C, a apei nu o stiu, dar e usor de imaginat.... Eu nu am stiut si nu aveam costum de baie la mine, asa ca am intrat numai cu picioarele in apa (te taia!) si am facut fotografii. In schimb Alex, conducatorul seminarului si Anja mi-au facut o demonstratie de zile mari. 
Toate tratamentele cu apa rece se fac in mod treptat, organismul trebuie intotdeauna pregatit foarte bine. Noi aici eram dupa un training de 5 ore, iar Alex si Anja sunt amandoi profesori de fitness!





 







Inainte de a intra in apa, am improvizat cu Anja o mica "bataie" de incalzire (si de eliberare a agresivitatii acumulate in noi ) si am facut cu Alex genuflexiunile tipice lui Goltis. Nici nu va pot spune cat de mare este diferenta fata de genuflexiunile executate normal, eu ca FOST bolnav de artroza (in cazul meu, tocmai genunchiul drept a fost primul care a cedat cu multi ani in urma, cand medicii mi-au si spus ca nu voi mai putea face sport niciodata - hahahaha, bine ca nu i-am crezut si am cercetat pe cont propriu mai departe!) pot demonstra cu siguranta cel mai bine acest lucru: caci asa cum am invatat de la Goltis, pot face acum fara probleme 50-100 de genuflexiuni!


Pe FB s-a pornit o discutie referitoare la apa rece si la infectiile urinare. Si aici am ceva de spus, caci eu am suferit ANI de zile de cistita cronica! Dar cu infectia urinara este exact ca si cu curentul de aer care te trage! Parafrazandu-l pe dr. Bruker, s-ar putea spune ca si infectia urinara tot de la masa se trage - oricat de greu ne vine sa credem!!! Eu umblam cu 20 de ani in urma si-n creierii verii cu sosete sau ciorapi, nu umblam NICIODATA in picioarele goale, nu intram in niciun fel de apa rece, aveam intotdeauna grija sa nu cumva sa ma ud cumva la picioare, sa am mijlocul acoperit si sa fiu mereu imbracata "bine". Degeaba: cand imi era si mie lumea mai draga (dupa ce mancam probabil tampenii in prostie, pe atunci insa nu cunoasteam legatura, asa ca nu vedeam aceste evidente), eu faceam infectie urinara si trebuia sa iau 14 zile antibiotice (si eram "scoasa din circulatie" cel putin cateva zile, atat de rau ma simteam)! De cand mi-am schimbat modul de viata, nu am mai facut nici macar o singura infectie urinara, indiferent in ce apa rece sau zapada imi bag picioarele, indiferent de cat de nepotrivit sunt cateodata imbracata, indiferent de umblatul zilnic prin gardina NUMAI in picoarele goale!! Caci daca am inlaturat ADEVARATA CAUZA care imi provoca cistita si mi-am intarit (in ani, acest lucru nu poate fi realizat de pe o zi pe alta!) sistemul imunitar, bacteriile nu mai pot si nu mai au nevoie "sa-si faca de cap" in corpul meu!! Mare atentie insa si la anticonceptionale (cititi prospectul!), ele sunt adeseori cauza infectiilor urinare!
Desigur ca este mult mai usor (mai comod) sa credem ca bolile vin din afara oragnismului nostru si ca nu pot fi influentate si controlate si de noi (pastrarea cu orice pret a pozitiei de victima!), in primul rand prin propriul nostru mod de viata, ca sunt provocate de virusi, bacterii (cititi neaparat articolul  Feliciei Popescu) si alti tapi ispasitori, cum ar fi genele, soarele, apa rece, vantul, frigul, zapada, capusele, vulpile s.a.m.d.) care nu au niciun lobby, caci nu se pot castiga bani grei de pe urma lor,  si care nici nu se pot apara, nici dezvinovati in vreun fel. Daca credem sau nu toate lucrurile cu care se incearca zilnic, in mod masiv si agresiv, influentarea si controlarea noastra  ramane totusi NUMAI decizia noastra. Cheia adevarului se afla numai in propria mana!
Din anul 2002, de cand am stiut ca sunt insarcinata, am refuzat sistematic orice medicament de sinteza (eu am fost practic facuta dependenta de medicamante, inca din frageda copilarie!). Si asa a ramas de atunci.... Daca am avut ceva, am luat numai globule homeopate si va spun cu mana pe inima ca sunt si din aceasta cauza un alt om! Ma simt in continuare mai tanara ca la 20 de ani si sunt mai sanatoasa ca niciodata in existenta mea. Ma bucur tare mult de viata mea normala (despre care multi oameni ar spune ca este modesta si insignifianta - pentru mine, o adevarata minune), iubesc viata si viata ma iubeste la randul ei si ma rasplateste cu zile pline de impliniri si bucurii, cum nu mi-as fi putut imagina, cu numai cativa ani in urma, nici in cele mai frumoase vise ale mele...   
O alta cheie foarte importanta, care mi-a mai deschis o poarta mare catre fericire, am primit-o de la Louise L. Hay, careia ii sunt profund recunoscatoare si la care ma gandesc ca la o o sora draga, nu uit sa-i multumesc si sa-i transmit o binecuvantare, ori de cate ori imi vine in gand. “Viata este, de fapt, foarte simpla: ceea ce daruim este ceea ce primim inapoi.” (Louise L. Hay). Daca nu ati vazut inca filmul Louisei (cred ca l-am vazut de cel putin 10 ori), nu mai pierdeti nicio secunda pentru a-l urmari, sunt sigura ca va fi de un real ajutor:


De maine intru in vacanta. Pana in septembrie. Voi aparea mai rar aici, caci sunt foarte ocupata sa  traiesc din plin viata minunata daruita de Dumnezeu. Va doresc tuturor tot binele din lume! 

marți, 10 iunie 2014

Maioneza vegana


Raman in continuare un adept al simplitatii in bucatarie, dar  pentru ca tot mai am muuuuuulte nostalgii culinare si pentru ca familia mea tot nu este inca dispusa sa renunte nici la gateli si nici la pregateli, ma regasesc mereu si mereu pe o cale de mijloc, printre compromisuri si tot felul de spagaturi sufletesti, intre bucataria conventionala si o alimentatie sanatoasa. 
Maioneza este in continuare o TEMA pentru mine (tocmai de aceea am adunat deja atat de multe retete de maioneza: AICI, AICI si AICI!). Probabil pentru ca eu, fiind alergica la oua, am avut intotdeauna (asa cum sublinia dr. Sigrid Flade, un alergolog cu mare experienta din Germania, persoanele alergice poftesc cu lacomie tocmai la alimentele care le provoaca reactii alergice!) o mare slabiciune pentru oua (gatite sub orice forma), maioneza, bezele, creme si alte mancaruri bazate in principal pe oua. Multi ani, cand nu stiam ca eu nu POT sa mananc oua, ne minunam acasa foarte tare, cum de se facea, ca in fiecare an de Paste, intotdeauna mie mi se facea rau de la oua. Trebuie sa fii destul de slab la minte ca sa nu-ti dai seama ca e imposibil ca aceeasi persoana sa nimereasca un ou stricat in fiecare an, dar noua nu ne-a dat prin cap ca in spatele "raului" meu ar putea fi o alergie. Din pacate nici medicilor la care am cautat ani de zile un ajutor. Chiar si testul de alergii pe care l-am facut cu multi ani in urma, pe vremea cand mancam de toate, a iesit negativ. De-abia cand am incetat sa mai mananc oua, lapte si carne, mi-a iesit testul de alergii pozitiv, doar din acel moment mi s-a spus ca sunt clar alergica la oua, lactate si proteina animala........
Pentru ca am facut maioneza din piure de migdale pentru o actiune la scoala si pentru ca 5 persoane mi-au cerut reteta si copiii s-au batut pur si simplu pe ea, am facut mai multe fotografii pas cu pas si pentru blog. Caci aceasta reteta este o varianta foarte buna, ca dip, pentru copii si adulti care nu mananca cu placere legume. Si cred ca cele mai multe dintre doamnele (sau domnii?) care citesc aceste randuri, dau din cap aprobativ, cu multa intelegere......

Maioneza vegana din piure de migdale


Ingrediente: 
- piure de migdale sau faina de migdale (cel mai bine proaspat macinata), zeama de lamaie, ulei presat la rece, usturoi (facultativ), sare, piper (la o lingura de piure de migdale, cca. 100ml ulei si zeama de la o jumatate de lamaie - se gusta si se urmareste atingerea consistentei de maioneza normnala).

Aceasta maioneza NU SE TAIE, oricine poate sa o faca, seamana foarte bine cu maioneza normala si pana acum toti cei carora le-am oferit-o au mancat-o cu mare placere.

Mod de preparare: 
Se amesteca piureul de migdale cu zeama de lamaie  si uleiul pus incetisor (dar nu e necesar sa fie pus cu picatura ca la maioneza normala, se poate turna mai mult dintr-o data), se adauga si celelalte ingrediente si gata este maioneza, in cel mult 10 minute!



Eu ii adaug si arpagic verde sau cozi de ceapa verde, patrunjel si marar, curry, piper cayenne etc.: se pot face combinatii si variatiuni la infinit! Poate fi folosita ca sos la salate sau ca dip pentru diferite legume. Pofta foarte mare!

Aceasta reteta am invatat-o pentru prima data cu 10 ani in urma, sub numele de "almondaise", de la  Marilyn si Harvey Diamond, in best-seller-ul "Fit for Life": http://veganfootprints.blogspot.be/2010/05/almondaise-raw-mayo.html.