duminică, 27 mai 2018

Rotunjoara

Cred in continuare, ca  important nu este sa dobandim capacitatea de a recunoaste sute de plante, stiind pe de rost, de exemplu, denumirea latina si/sau modul de utilizare, ci sa invatam sa cunoastem cu adevarat  plantele care fac parte, intr-un fel sau altul, din viata noastra.  Si in acest caz este valabila una dintre axiomele de baza ale vietii: mai mult nu este neaparat mai bine..... Calitate, nu cantitate!!!

Am fost invatati sa privim plantele ca pe niste obiecte neinsufletite, care ne stau la dispozitie, dupa buna noastra voie, atunci cand ne trebuie noua. Acest lucru este dupa parerea mea o mare greseala. Si un abuz grav. Si tocmai de aceea, nu trebuie sa ne mai miram, ca abordate in acest mod, plantele nu au efectul scontat si nu ne ajuta. 

Eu sunt absolut convinsa ca si plantele au un nu numai un trup, ci si un suflet si o personalitate, sunt fiinte vii, ca mine si ca tine. Ele ne vindeca nu doar pentru ca detin o anumita combinatie de substante active, ci mai ales pentru ca intra in rezonanta cu spiritul noastru. Efectul vindecator nu se manifesta in primul rand in planul fizic, ci in cel spiritual. Sigur ca este bine sa cunoastem si "datele tehnice" ale plantelor, dar nu este nici pe departe suficient. Mie mi-au trebuit peste 10 ani ca sa inteleg acest lucru si-mi mai ramane acum numai sa sper, ca nu o sa fiti convinsi ca  am luat-o razna. Asa ca imi voi lua ajutor din lumea plantelor.

 ROTUNJOARA 
(Glechoma hederacea)


Una dintre plantele care demonstreaza   poate cel mai bine toate aceste aspecte este rotunjoara (Glechoma hederacea). 

 Daca o sa va dati silinta sa o cunoasteti, o veti intalni peste tot, in orice anotimp. Doar zapada reuseste sa o ascunda pentru scurt timp. Rotunjoara este nepretentioasa, silitoare, modesta, sta cu drag in randul al doilea, caci nu-i sta in fire sa se scoata-n fata cu orice pret. Se intinde pe pamant si poate dezvolta noi radacini din orice nod, atingand astfel adesea si o lungime de peste 1m. Si de aceea ne ajuta si pe noi sa revenim cu picioarele pe pamant, sa ne impamantenim, sa pastram legatura cu Mama Pamant.

Rotunjoara are un efect detoxifiant foarte puternic, ceaiul de rotunjoara a fost folosit pe parcursul a multor sute de ani de catre oamenii care lucrau cu plumb. Exista experti care sustin, ca rotunjoara ajuta mult  la eliminarea metalelor grele in general. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale, are un efect antiseptic, astringent si expectorant. Este folosita la tratarea infectiilor virale (un rol important il are in infectiile cailor respiratorii si urinare), proceselor purulente, reumatismului samd.

Pentru ca are puterea planetei Venus, vindeca bolile venerice. Iar cu puterea planetei Mercur, deschide splina, alungand melancolia (eng. spleen - Nomen est omen!)  si tristetea. Sucul proaspat este folosit la tratarea tinitusului. Si se pare ca are si un efect afrodiziac, atat pentru femei, cat si pentru barbati......
Furnicile o ajuta sa se inmulteasca, caci ii cara cu mare drag semintele. Albinele, bondarii, fluturii si alte insecte zburatoare ii iubesc florile. Iar omului i-a servit dintotdeauna, pe toate planurile.

Rotunjoara este o planta comestibila cu un gust deosebit, predominant, de aceea se foloseste in salate, supe sau mancaruri numai in cantitati mici. Fiind foarte aromata, parfumeaza orice ceai, dandu-i o nota aparte, foarte placuta.
Salata de varza murata cu frunze si flori de rotunjoara si papadie - retete AICI si  AICI.

In timpurile de altadata, berea se facea cu rotunjoara (are rolul de a limpezi berea), pana cand calugarii catolici au inlocuit-o cu hameiul. 

In credinta germana, rotunjoara deschide cel de-al treilea ochi, ne limpezeste mintea, ne ajuta chiar sa devenim clarvazatori. Este una dintre cele noua plante, pe care le folosesc catolicii in mod traditional pentru supa verde din Joia Mare. Iar pe 30 aprilie se sarbatoreste Walpurgisnacht, noaptea ielelor si a vrajitoarelor - si cine poarta o coronita de rotunjoara, va fi ferit de rele si va putea vedea mai clar, si ceea ce se afla in spatele lucrurilor evidente.... 

Vechii germani erau convinsi ca rotunjoara apara casa si locuitorii ei de trasnet - si chiar daca este numai folclor, buchetele de rotunjoara atarnate in casa dau aerului un miros foarte placut si linistitor.

Anul acesta am facut si eu ulei de rotunjoara (ca o adevarata vrajitoare, de Walpurgis, inainte de luna plina!): se macereaza  planta maruntita intr-un ulei presat la rece, de buna calitate. Dupa doua saptamani se strecoara, se pune in sticle si se pastreaza la loc rece, usact si intunecos. Se foloseste la tratarea ranilor purulente, pentru alinarea durerilor, la masaj (si pentru masajul energetic, clarifica si vindeca durerile si ranile sufletesti).


Si cel mai bine, ca sa fim siguri-siguri ca totul va fi bine, se impletesc in coronita purtata in noaptea de Sanziene, noaptea solstitiului de vara, alaturi de sanziene si crengute de rotunjoara.... 

Despre rotunjoara se poate scrie si o carte intreaga. Si tot nu se va putea spune ca nu am uitat nimic. Exact ca pentru orice alta planta. Cu 5 ani in urma, am inceput sa rescriu cartea despre plantele din flora spontana, editia din 2012 a fost de fapt mai mult o brosura. Cumva am batut insa pasul pe loc. De la inceputul acestui an, am primit insa un nou impuls de a finaliza aceasta carte: lucrez intre timp intr-o gradina de plante medicinale si am iar parte de niste profesori exceptionali (am eu ca de obicei un noroc fantastic!). Aceasta postare este unul dintre capitolele noii carti, care va cuprinde noi plante, noi puncte de vedere (pana acum nu m-am preocupat de aspectele medicinale ale plantelor) si noi retete. As avea insa nevoie de ajutor, caci imi lipseste editura. Daca cineva ar sti ajutor, as fi foarte recunoscatoare. Va multumesc si va doresc toate cele bune!
Gradina de plante medicinale la inceputul primaverii.

miercuri, 23 mai 2018

Un fel de intalnire de familie - Congresul "Alt werden - gesund bleiben", mai 2018 in Taunusstein

Tocmai m-am intors de la congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi". Willi, Monika, Prof. Leitzmann, Dr. Probst, Prof. Gerke, Manfred Bruer, Stephan Engelhardt -  daca adunam varsta fiecaruia, avem la un loc inteleciunea catorva sute bune de ani (peste 500!!).....

A fost desigur nemaipomenit de frumos, dar un astfel de eveniment este totusi si tare solicitant, nu numai in planul fizic, ci si psihic, sufletesc si spiritual. Se daruieste mult de tot, darurile vin concomitent din toate partile, iar primitul nu este deloc atat de usor precum pare.......

S-au ascultat discursuri cu sufletul la gura, s-a discutat, s-a comentat, s-a ras, s-a mancat raw food, s-au cules plante din flora spontana, s-au jucat hore romanesti si alte  dansuri traditionale (din Grecia, Polonia si Italia), s-a cantat, s-a dansat, s-au pus intrebari si s-a raspuns la intrebari, s-a vizita paradisul lui Willi samd. Anul acesta a fost deosebit, pentru ca evenimentul nu a mai avut loc ca pana acum intr-o mare sala publica, ci acasa la Manfred Bruer, de aceea a fost cumva totul foarte intim si plin de pace - parca am fi fost o mare familie. Sau mai degraba un clan.

Mai jos, unul dintre punctele culminante ale congresului, cel putin pentru mine, dansul Monikai Bürk-Finkbeiner (simtiti energia fantastica pe care ne-o daruieste?):




marți, 10 aprilie 2018

Dragoste de primavara - Leurda

Leurda este una dintre plantele mele preferate si raman parca in fiecare an cu sentimentul ca iar nu am reusit cumva sa profit suficient de sezonul extrem de scurt (pentru gustul meu). Primavara, am zile multe, cand mananc numai leurda cu avocado si masline. Si ma simt de fiecare data satula, multumita si fericita. Iar zilele in care am o activitate ce nu este compatibila cu leurda (din cauza mirosului - noua ne vine greu sa credem, dar de exemplu in Germania, mancatul usturoiului nu este nici pe departe asa de raspandit ca in Romania si multi oameni, care nu au mancat usturoi in copilarie, nu pot suporta deloc mirosul! - si soacra mea, a mancat usturoi pentru prima data la 50 de ani!), cand sunt obligata sa-mi limitez consumul de leurda la cina, ma intristeaza, caci simt ca ratez ceva important......
Leurda este atat de buna, de folositoare si de frumoasa, incat a devenit si una dintre plantele jefuite pur si simplu de om in ultimii ani, de cand multi "isteti" au descoperit ca se pot face bani seriosi cu ea.  Este folosita in o multime de preparate culinare si farmaceutice, in special in produsele de detox. Caci are intr-adevar o putere de curatire a organismului iesita din comun. Si distrugerea continua masiva a mediului (oamenirea tot nu reuseste sa inceteze sa "taie" mai departe craca pe care sta!) duce la reducerea"stocului" natural de leurda (in multe locuri acest proces este din pcate deja destul de avansat). Dar leurda este o planta mult prea puternica ca sa se lase ingenunchiata de om, asa ca  ne incanta si mai departe nu numai ochii (cat de minunat arata acum padurea, cand leurda inverzeste si infloreste) si burtile, ci si mintile si sufletele. 


Dupa parerea mea, efectul cel mai mare il are leurda culeasa cu propria mana, in liniste si smerenie, cu grija, respect si multa iubire. Numai in aceasta leurda gasim toata puterea pusa de Dumnezeu - un preparat produs industrial, conservat, impachetat, plimbat prin toata lumea, tinut in lumina artificiala a lampilor cu neon, in caldura si aer inchis pe rafturile magazinelor samd. nu va reusi NICIODATA sa se ridice la acest nivel! Nu va mai lasati pacaliti de sloganurile comerciale si vanzatorii bine instruiti in nenumarate cursuri de marketing. VIATA tot nu se poate cumpara......  Iar NATURA NU poate fi egalata sau depasita!! Punct. Mai multe nici ca mai sunt de spus.

Cu siguranta ca cea mai repetata fraza de pe acest blog ramane in continuare aceasta: "Ca în fiecare primăvară, reiau postarea despre plantele din flora spontană - este foarte important să înțeleagă  cât mai multă lume, că aceste plante trebuie să constituie principala componentă a alimentației noastre, fără ele nu vom reuși să ne redobândim sănătatea deplină. În plantele sălbatice se află toată puterea naturii, ele sunt cu adevărat un DAR DUMNEZEIESC,  pe care este mare păcat să nu-l primim așa cum se cuvine.  Cu ani în urmă, plantele din flora spontană erau foarte cunoscute şi apreciate de toate popoarele pămȃntului ca alimente şi medicamente foarte valoroase.
Plantele din flora spontană au apărut cu mult înaintea oamenilor şi a animalelor si ne-au demonstrat mereu ca sunt practic imposibil de nimicit, reuşind să se perpetueze, fără probleme, pe o perioadă atât de îndelungată de timp.
Şi tocmai în zilele noastre, când oamenii sunt aşa de nemulţumiţi, de bolnavi şi de sărăciţi, de ce să căutăm mereu în depărtare tot felul de medicamente exotice miraculoase, în loc să ne recâştigăm pe gratis sănătatea în natura înconjurătoare, cu ajutorul acestor plante extraordinare, aflate la îndemâna oricui?

Trec acum iar la bucatarie, unde cica mi-ar fi locul (a comentat odata un domn nemultumit cu propria viata). Reteta de pesto de leurda este in continuare sus de tot pe lista mancarurilor mele preferate, dar leurda poate fi pusa in orice salata, in orice supa (cel mai bine la sfarsit, impreuna cu patrunjelul) si de fapt in orice alta mancare. 
In ultimele zile, am mancat cu o pofta nebuna o salta de rosii (aduse direct din Sicilia), cu ardei iute, leurda, ceapa verde sau arpagic verde, seminte de floare soarelui, seminte de in si alge. Va garantez ca fiecare ingredient reprezinta o adevarata binecuvantare pentru organismul uman slabit de iarna lunga si grea. Haideti sa ne bucuram din plin, cu multa recunostinta, de primavara tarzie.....

Salata de leurda cu rosii

Ingrediente: rosii, ardei iute, ceapa verde/arpagic verde, seminte de floarea sorelui si de in, alge macinate (eu prefer Wakamé sau Kombu). Putin ulei de in proaspat presat la rece (eu cumpar aici direct de la un taran, sticlele au etichetele cu data presarii scrisa de mana....), zeama de lamaie, sare si piper dupa gust.
Mod de preparere: se taie, se amesteca si se mananca cu pofta si voie buna! 

 PS Tot nu reusesc sa ma adun si sa incep iar sa scriu pe blog in mod regulat. Si as avea atat de multe de povestit..... Viata mea este mai departe plina de lucruri bune si frumoase, dar si de ceva griji si lucruri mai putin dorite - asa cum este orice viata. Momentan merg iar la "scoala" (iubesc sa fiu studentul etern) si sunt inconjurata de atatia oameni exceptionali, incat timpul alocat lumii virtuale se reduce parca pe zi ce trece.....Incerc sa recuperez, sa raspund tuturor dragilor care mi-au scris, dar pur si simplu nu reusesc. Va cer iertare si sper sa ma bucur de intelegerea voastra! 
Cu tot dragul,
Mimi

joi, 21 decembrie 2017

„Dumnezeu este în mine - eu sunt în Dumnezeu” - O convorbire la ceas de taină cu Wilhelm Fiebiger

Exista lucruri  deosebit de importante, pe care le tot repet cu mare drag pe acest blog - iar astazi trebuie neaparat sa va reamintesc ceva: zilele din preajma solstitiului de iarna sunt cu totul si cu totul deosebite, vechea credinta germanica le atribuia un potential transformator iesit din comun (de aceea este si atat de important, sa le petrecem in liniste, in pace, fata-n fata doar cu Dumnezeu si cu propriul suflet,  retrasi in noi, departe de lume). 

De pe 21 decembrie, peste Anul Nou si pana la Boboteaza este timpul marilor schimbari, al luminii, al sperantei, al pacii, al iubirii neconditionate, al unui nou inceput - profitati din plin de puterea lui transformatoare pentru a va imbogati si imbunatati viata. Acum, in aceste zile scurte si reci, se cauta pacea si linistea, cel mai bine in lumina lumanarilor si a focului din soba, se curata casa si se afuma cu rasini si plante adunate peste vara, pentru  a o apara de rau si pentru a-i proteja si locuitorii, se fac pregatiri, in primul rand sufletesti, de sarbatoare mare, se aduna cei iubiti la un loc, de multe ori doar in inima, caci pentru multi altcumva nu mai este posibil.....
 

Cand soarele se opreste - caci asta inseamna solstitium: sol (soare) + stitium (de la sistere=a se opri, a ramane constant - astazi la 17:28 CET). In multe credinte, acesta este si timpul in care Dumnezeu si ingerii coboara cel mai des din cer, acum isi intensifica venirile pe pamant, aici, printre noi. 


Cu doi ani in urma, tocmai o cunoscusem pe Monika - un adevarat inger. Anul trecut ii luam centenarului Wilhelm Fiebiger din Germania,  un interview. Mirela din Mediasunul dintre multii ingeri pazitori din jurul meu, si-a facut timp si a tradus textul din limba germana - caci ceva mai potrivit pentru aceste timpuri, nici ca as fi putut gasi....

Pentru ca eu ma voi retrage in acest timp cu totul iesit din comun din lumea virtuala, va urez de astazi sarbatori pline de lumina, pace, bucurie, bunastare si voie buna. La multi ani fericiti si impliniti!


„Dumnezeu este în mine -  eu sunt în Dumnezeu” 
 - O convorbire la ceas de taină cu Wilhelm Fiebiger –


Interviu realizat de Mihaela Walter pentru revista “Natürlich leben” (AICI textul original) la sfarsitul anului 2016.
Traducerea din limba germana: Mirela din Medias.

Preambul: Wilhelm Fiebiger (născut la 6 aprilie 1917) a descoperit  încă de tânăr vegetarismul şi acum, chiar la o  vârsta înaintată, este în continuare în cea mai bună stare de sănătate. Willi, aşa cum îi place să fie numit, trăieşte foarte simplu şi natural, într-o căsuţă mică de lemn, la marginea regiunii Westerwald (Germania), iar căutarea spirituală întru sens şi adevăr reprezintă de foarte mulţi ani linia pregnantă a vieţii sale.
Mihaela Walter pentru revista „Natürlich leben” (NL): Dragă Willi, suntem bucuroşi şi ne simţim profund onoraţi, că tu, cel mai în vârstă dintre veganii care ne sunt nouă cunoscuţi, ai devenit membru de onoare al Asociaţiei “Natürlich leben e.V.”. Aşa cum îţi poţi închipui, avem multe întrebări pentru tine. Întâi de toate, ne interesează, bineînţeles, când ai descoperit hrana vie? Şi apoi, ce anume sau cine a însemnat cel mai mult pentru tine atunci cȃnd ai început să-ţi schimbi modul de viaţă?
Wilhelm Fiebiger (WF): De copil mic am suferit de rahitism sever până la vârsta de 10 ani. Mama nu a putut să mă alăpteze. În afară de asta, ea denatura legumele prin fierbere îndelungată şi arunca zeama preţioasă la canal. Deasemenea, iarna, am suferit de degerături şi de orgelet (urcior). La şcoală aveam dificultăţi de învăţare. La 17 ani am cunoscut un prieten al sportului acvatic, care mânca doar fructe. Aceasta m-a făcut să mă convertesc imediat şi să trăiesc numai cu fructe. Practic, modul de viaţă al părinţilor mei era preponderent vegetarian, de vreme ce numai duminica era carne la masă şi copiii primeau doar puţin din aceasta. La 21 de ani am intrat în cȃmpul muncii, apoi am fost luat în armată şi până în iulie 1945 am fost soldat pe front. Nu am avut încotro şi a trebuit să fac compromisuri, dar m-am străduit mereu să trăiesc sănătos, să mănânc puţin şi să nu consum carne.
Nici în perioada activităţilor mele de afaceri, care implicau multe călătorii, nu găseam întotdeauna ceea ce aveam nevoie. Abia când am terminat cu această tensionată activitate profesională şi am putut să îmi îngrijesc grădina, am reuşit să trăiesc consecvent.
NL: Anul viitor, pe 6 aprilie 2017 ai să împlineşti 100 de ani iar până acum nu au reuşit aşa ceva prea mulţi învăţaţi din domeniul sănătăţii. Se va face un film despre tine şi vor avea loc multe evenimente în onoarea ta. Există ceva anume ce îţi doreşti la aniversarea ta?
WF: Nu am dorinţe deosebite, îmi doresc doar să rămân sănătos şi în formă şi ca procesul de îmbătrânire să fie oprit şi reversat, deoarece numai aici, în corpul nostru, avem cele mai bune posibilităţi să ne maturizăm şi spiritual, pentru a ne apropia mai mult de adevăratul sens al prezenţei noastre aici.
NL: Oamenii sunt mereu curioşi să ştie ce mănânci, cum îţi petreci ziua şi ce faci zilnic pentru sănătatea ta. Cum arată o zi obişnuită din viaţa ta?
WF: Mă duc devreme la culcare, cel târziu la ora 8 şi mă trezesc puţin după ora 5 dimineaţa, cu gândul: “Dumnezeu este în mine - eu sunt în Dumnezeu”. Cu gândul asta adorm fără probleme şi cu el mă trezesc din nou. Consider că este foarte important să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru un somn odihnitor.
Încă în pat, să mişcăm degetele, să ne întindem şi destindem. Încep cu mestecatul uleiului (oil pulling). După toaleta de dimineaţă, stau 5 minute în cap, apoi fac 15-20 de genuflexiuni şi peste 20 de flotări. Continui cu 10 -15 minute de exerciţii de respiraţie (Schildkrötenatemübung - respiraţia broaştei ţestoase).
Dimineaţa beau cam 3 căni de ceai de plante, aproape 1 litru. În funcţie de vreme, ori fac treburi gospodăreşti, afară sau în casă, ori citesc.
La prânz, prima masă, mănȃnc mai ales fructe, boabe din grădină sau cam 100 de grame de fructe uscate, înmuiate.
Seara, în mare parte, legume, salate, roşii, dovlecei, castraveţi, ceea ce este de sezon, pe cât posibil de un singur fel, neamestecate (mono). Din principiu, nu mănânc nimic între mese. De un an de zile, mă străduiesc să trec la nutriţia prana şi să mănânc doar o dată pe zi, cam pe la ora 15. Dar cu aceasta am pierdut mult în greutate.
Din când în când manânc hrişcă sau mei (60-70 grame), pe care le fieb. Ocazional, mănânc pâine de alac, două felii, bine uscate şi pun pe ele avocado cu ceapă sau usturoi. Aici încerc să mestec totul cât se poate de bine. Înainte de masă, stau iar 5 minute în cap şi spun rugăciunea de mulţumire!
De două ori pe săptămână merg la sauna şi pun mult preţ pe o postură dreaptă, căci numai aşa energiile pot curge liber în corp.
NL: Nu ţi-a fost totdeauna uşor în viaţă, totuşi ai reuşit de fiecare dată să mergi mai departe. Aceasta se datorează atitudinii tale în faţa vieţii, propriei tale filozofii de viaţă. Doreşti să le povesteşti şi cititorilor despre aceasta?
WF: Am învăţat meseria de frizer, împotriva voinţei mele, cu toate că la testul de aptitudini profesionale am fost recunoscut ca avȃnd înclinaţie spre tehnică. După război, am vândut haine din uşă în uşă, şi alte articole, după cum se puteau obţine lucrurile. S-a întâmplat ca la acea vreme să vină la modă fustele plisate. Am angajat femei şi am lucrat confecţii de damă, aveam angajate cam 20 de femei. Fabricarea confecţiilor mele, pe termen lung nu a adus succesul dorit şi mulţumirea aferentă. Inspirat de un prieten, am dezvoltat un sistem de vânzare, prin care cumpărătorul final putea să primească marfa mai ieftin. Am negociat la comercianţii en gros  şi la magazinele de prezentare nişte reduceri pentru mine, pe care apoi le ofeream, în mare parte, clienţilor mei. Dacă primeam o reducere de 35% de la un comerciant, clientul meu primea de la mine un avantaj de 25%. Am încheiat contracte cu toate firmele şi le-am rezumat la dimensiunea unei cărţi poştale duble. Am dat aceste certificate de cumpărături fabricilor, prin intemediul consiliilor de administraţie. Am construit sistemul în Köln, Bonn, Wuppertal, Hagen și Berlin și am ajuns la vânzări de milioane. Problema mea a fost că exista pe atunci o lege prin care reducerile comerciale erau limitate la 3%. Am fost atacat puternic. Dar, din moment ce nu am vorbit despre reduceri în publicitatea mea, doar despre prețurile nete, am reușit să-mi mențin sistemul. Cu toate acestea, în 1969 prin legile adoptate de parlament a trebuit să închei afacerea. Aveam până la 40 de angajaţi şi m-am văzut nevoit să caut căi noi. M-am orientat spre întâlniri de afaceri, am cumpărat o mulțime de bunuri de larg consum pentru a le revinde. Aici mi au fost de asemenea oferite schimburi care au devenit scadente după 3 luni. Din cauza lipsei de solvabilitate a partenerilor de afaceri, am pierdut peste 3 milioane de mărci și o proprietate valoroasă, o casă cu peste  50.000 m² cu pădure și grădină. M-am mutat într-o casă de 100.000 de mărci care era destinată demolării, am construit o reprezentanţă în sectorul reparării automobilelor și m-am străduit, ca întotdeauna, să fac din mica societate cu răspundere limitată, o societate pe acţiuni. Am reconstruit casa cumpărată, pe care am renovat-o  complet, astfel încât am putut să o vând, cinci ani mai târziu, cu 500.000 de mărci şi apoi am reuşit să cumpăr o fermă la munte, la Berchtesgaden, la o altitudine de 1100 de metri unde am reuşit să realizez grădina mult visată. Dar, cum soţia mea de atunci a decis că doreşte să trăiască împreună cu o femeie, totul a fost vândut şi m-am mutat aici în Westerwald, unde mă simt acasă. Pentru mine este valabil întotdeauna motto-ul: “Rezistă la toate încercările, nu te lăsa îngenunchiat, arată-te puternic şi cere ajutorul divin.”
Nu m-am cruţat niciodată, am muncit întotdeauna mult, adesea până la limita rezistenţei. Aici, de asemenea se aplică principiul valabil şi astăzi pentru mine: “ Nu lăsa pe mâine, ce poţi face azi.”
NL : Anul trecut mi-ai povestit într-una dintre conversaţiile noastre minunate, că mereu ai avut alături mulţi îngeri păzitori, care te-au ajutat adesea în situaţiile dificile. Mie mi se par nişte povestiri minunate şi ar fi frumos dacă le-ai împărtăşi şi cititorilor. Vrei să aminteşti câteva dintre ele?
W.F.: Vindeam confecţiile pentru femei  prin reprezentanți sau la târguri de vânzări. Așa că am plecat seara târziu de la un tȃrg din Konstanz am Bodensee (pnetru a economisi cheltuiele de cazare) și dimineaţa trebuia să ocup un stand de vânzare, la un târg în Hof. Eram singur în mașină, epuizat și trebuie să fi aţipit puţin. Eram în Odenwald şi deodată a pocnit ceva. Dintr-o dată m-a trezit o bubuitură. Am dat drumul la acceleraţie şi am apăsat frâna. Trecusem peste o cheie franceză aflată la marginea drumului şi care fusese azvârlită şi pocnise sub aripa roţii (Willi a păstrat cheia toţi anii aceştia, ca pe o dovadă materială a unui semn ceresc al îngerilor săi păzitori). Apoi am văzut că unde oprisem, roata dreaptă din faţă era deja in gol, deasupra unui terasament împădurit adânc de  15 metri. Oare cine a pierdut acolo cleştele acela, care a avut acel efect salvator pentru mine?
Tot aşa, în timpul războiului, pe vremea când eram soldat am putut să constat de multe ori că îngerul meu păzitor mă ţine de mână. În ianuarie 1945, am fost trimis mărşaluind cu armament greu, la 200 km de Oder. Ruşii erau deja înainte de Küsterin pe Oder. Misiunea noastră se desfăşura de la Frankfurt la Oder. A apărut problema cu camioanele în care era încărcată muniţia, căci erau alimentate cu gaz din lemn (Holzgas) şi au cedat la temperaturi de -20 şi nu au ajuns cu noi. Aşa că au fost trimişi peste 1000 de bărbaţi în apropierea inamicului, fără să se poată începe contraatacul decisiv. Ruşii pătrundeau de peste tot şi noi ne aflam pe teritoriu cucerit de ruşi. Două săptămâni am stat fără mâncare, numai zăpădă şi peste tot erau numai ruşi. Am traversat cu o parte din camarazii mei râul Oder, care pe vremea aceea avea un strat de de gheaţă ce ne-a susţinut. Camarazii mi-au confirmat de mai multe ori: credeam atât de mult în Dumnezeu, dar faptul că am ieşit de aici întregi, a fost de fapt o adevărată minune. Ar fi prea mult acum să intru în detalii care confirmă prezenţa îngerilor păzitori.
NL: Tu ai o perspectivă originală şi foarte interesantă  despre cum se poate amâna îmbătrânirea  sau chiar şi moartea. Care este “secretul” tău?
WF: Am o preţioasă colecţie de cărţi în care mă adâncesc, mai ales în scrierile din lumea spirituală. Acolo este mereu subliniat că moartea nu face parte din scopul creaţiei. Corpul este creat astfel încât el nu are nevoie să moară şi se înnoieşte mereu, ceea ce este confirmat mai ales de fizica cuantică. Modul de gândire şi de viaţă greşit, ca şi abuzul de sexualitate sunt cauzele îmbătrânirii şi a morţii. Aici este o lege: Atât cât omul lucrează serios cu el însuşi şi tinde spre perfecţiune cu toate fibrele sinelui, el nu moare. Numeroasele compromisuri zilnice pe care le face omul obişnuit, îl îmbolnăvesc şi îl conduc devreme în mormânt. Aici formula dată de Isus este crucială: “Dumnezeu este în mine - Eu sunt în Dumnezeu.”
Când suntem conştienţi de aceasta până în cele mai profunde straturi  ale fiinţei noastre, avem un fundament pe care putem regenera corpul în aşa fel încât el poate să biruie moartea. Aici credinţa şi convingerea au un rol important. Totul este mental.
NL: Când am venit pentru prima oară în casa ta, am înţeles imediat ceva important pentru mine şi viaţa mea: întocmai aşa doresc să îmbătrânesc şi eu! Între cărţi şi plante, în pace cu mine, în pace cu tot ce este în jur, să nu depind de oameni, medicamente şi tratamente medicale, să fiu sănătoasă, voioasă, în formă şi cu o mobilitate bună, cu mintea clară, eficientă şi cu o inimă deschisă. Ce m-ai sfătui, ce ar trebui să nu ratez în nici un caz?
WF: Nevoile mele au devenit din ce în ce mai mici, aşa că şi maşina mea este acum un Nissan mic, când pe vremuri aveam numai maşini puternice. Cumpătarea şi viaţa simplă mă mulţumesc. Am tot ceea ce este nevoie ca să trăiesc şi pensia mea mică îmi asigură traiul modest. Pentru mine cărţile sunt foarte foarte importante, pentru că de aici putem extrage idei profunde. Este foarte important să devenim liniştiţi în interior, să ascultăm înauntru ceea ce vrea să ne spună Dumnezeu. Să fii mulţumită, să-ţi scazi dorinţele. Învaţă să taci şi exprimă-te concis. Să mulţumim mereu trupului nostru, pentru că el o merită şi este însoţitorul nostru credincios, pe care trebuie să îl îngrijim şi preţuim.Trebuie să iubim acest trup al nostru şi să-i confirmăm acest lucru iar şi iar.
Este tot foarte important şi ca în toate acţiunile noastre să fim conştienţi de faptul că cu orice greşeală făcută, trădăm nemuritorul om lumină din noi şi ne depărtăm de Dumnezeu. Trupul nostru este templul sufletului şi al spiritului nostru, iar cu orice abuzare a lui pentru satisfacerea simţurilor, trădăm divinitatea din noi şi ne îndepărtăm de Sinele adevărat.
NL: Îţi mulţumesc din toată inima pentru tot, deasemenea şi în numele cititorilor şi al membrilor asociaţiei şi îţi urez mult noroc, sănătate, bucurie şi pace, şi în continuare, o viaţă îndelungată! Suntem întradevăr binecuvântaţi, cunoscându-te pe tine am primit cu toţii o mare şansă, putem învăţa de la tine multe lucruri foarte importante.
Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc, dragă Willi!



vineri, 15 decembrie 2017

Despre fermentare - Partea II - Reteta de bors

Culmea este, ca atunci cand a inceput sa creeze retetele de sucuri din legume fermentate, Dr. John Switzer a plecat de la retete traditionale rusesti si romanesti. Cu alte cuvinte, a  scos el de la naftalina ce prea bine au stiut strabunii nostri si noi am uitat. Sau am ignorat valorile stravechi, nemaistiind a le aprecia  la justa lor valoare, asa cum s-a intamplat din pacate masiv mai ales in ultimii ani.....

Dr. Switzer a  fost marcat,  intre altele, de rezultatele exceptionale obtinute de  Dr. Johannes Kuhl in tratarea biologica a cancerului. Dr. Kuhl considera ca este mult eficient "sa-i dai sah cancerului", decat sa "lupti impotriva lui". Piesa cu care el considera ca-i poate da sah cancerului, o reprezinta una dintre cele mai vechi forme de viata de pe pamant: familia lactobacililor. Nu intru in amanunte, caci este o tema care trebuie studiata pe indelete de fiecare in parte, in liniste si cu mare atentie (de exemplu AICI)! Si tocmai pentru ca Dr. Switzer constatase in practica medicala, ca sucurile dupa terapia Dr. Gerson nu mai reproduceau rezultatele foarte bune obtinute de acesta in secolul trecut, a inceput sa experimenteze la randul sau cu sucurile de legume fermentate. Si a inregistrat rezultate atat de bune, incat aceste sucuri au devenit o componenta de baza a terapiei create de el si numita "Terapia anti-cancer, cu hrana vitala si plante din flora spontana (salbatice)".

Reteta de bors a bunicii mele din Basarabia este cu tarate de grau, malai si huste, care se oparesc. Desi este foarte buna, cumva nu ma mai multumea, eu cautam cu totul altceva: o reteta fara gluten si fara prelucrare termica. La fel si reteta cea mai cunoscuta de cvas are la baza painea de secara, nici ea nu era ceea ce cautam eu. Am considerat dintotdeauna ca foarte buna este reteta doamnei Ibrian de bors (o voi publica separat AICI) si reteta Lucianei de rejuvelac (AICI), dar de ce nu mi-a venit insa mie insami ideea sa inlocuiesc graul incoltit cu mei incoltit, nu inteleg si pace.... De aceea, reteta Dr. Switzer,  care m-a convins  deplin, indeplineste toate aceste condtii: este fara gluten, cerealele/pseudocerealele sunt incoltite, totul se face in "bucataria fara foc", toate ingredientele sunt naturale, ieftine (in afara de quinoa) si usor de procurat. De la voi trebuie sa mai puneti numai ceva timp, putintica rabdare, o portie mare de  iubire si mult drag pentru lucrul sfant facut cu propriile maini ...

RETETA DE BORS A DR. SWITZER

Ingrediente: o ceasca de mei (sau quinoa sau hrisca - desigur insa ca cei care nu tin neaparat sa evite glutenul, pot face borsul si cu alac, grau samd.) incoltit (AICI cum se poate incolti usor meiul), la 4 litri de apa de izvor (neaparat o apa fara clor si alte chimilcale!), legume maruntite (in primul rand sfecla, care este folosita de zeci de ani in tratarea biologica a cancerului), iar daca aveti deja bors, puteti pune si  o cana de bors pentru a grabi procesul de fermentare.



Mod de preparare: Intr-un borcan care se poate inchide ermetic, se pun cerealele incoltite. Se adauga legumele (varianta mea preferata este cu telina sau sfecla) si apoi apa, pana sus la gura borcanului (care se pune cel mai bine intr-o tava, in borcanul din fotografie de exemplu, da ceva apa pe dinafara in timpul fermentarii). Se lasa la temperatura camerei (cca. 20°C - atentie, la temperaturi prea ridicate se strica!) 4-5-7 zile (am constatat ca procesul acesta, fiind 100% natural si depinzand de foarte mutli factori, nu se poate incadra intr-o schema exacta, poate evolua foarte diferit, de aceea este nevoie sa urmariti cu mare atentie procesul de fermentare in conditiile casei voastre - in orice caz, aparitia spumei sau tulburarea lichidului reprezinta semne ca procesul de fermentare trebuie stopat).  Daca folositi borcane cu capac etans prin insurubare si daca puneti prea multa apa, borcanele pot exploda (umpleti de aceea aproximativ numai 2/3 din sticla). Cand deschideti borcanul, sucul trebuie sa aiba un miros acrisor placut si este usor acidulat. Se strecoara si se pastreaza la rece (din cerealele si legumele fermentate puteti face crackersi, sosuri pentru salate sau creme-paste de uns pe felii de legume sau paine). Dr. Switzer recomanda consumarea mai multor pahare pe zi (macar 4), dar pentru ca toti suntem fiinte individuale si unice, este cel mai bine ca fiecare sa faca dupa cum simte ca-i prieste lui: caci numai aceea cantitate de suc este si cea corecta pentru el!

Aici inca o reteta de cvas din fructe faina, insa atentie: oamenii care sufera de cancer sau alte boli grave, trebuie sa evite zaharurile, chiar si cele din fructe (pentru o perioada care variaza inter 6 luni si 2 ani)! Si Dr. Switzer recomanda reducerea, in cazuri critice chiar eliminarea, consumului  de fructe, pentru ca aproape toate fructele pe care le mancam astazi sunt hibride si au din acest motiv un continut mult prea mare de zaharuri. De aceeasi parere sunt si  Dr. Brian Clement si Dr. Gabriel Cousens, la fel ca si alti medici sau "practicanti de cursa lunga"(peste 12-15 ani!!) ai regimului de alimentatie cu hrana vie. 

PS Consumul de fructe este o tema arzatoare si controversata, de aceea, voi reveni in noul an cu o postare detaliata despre aceasta tema.