luni, 31 august 2015

How to grow old gracefully - Barba Rütting (Germania)


Adevarul ramane in continuare pentru mine clar si indiscutabil: fiecarui om ii sta in mare parte in putere sa hotarasca cum traieste, cum imbatraneste si chiar si cum moare. Fiecare om isi alege modele de viata pe care le poate urma, daca si cat vrea, fiecare decide pe cont propriu cui ii da crezare, fiecare are posibilitatea de a face in fiecare zi de viata o alegere.


Unul dintre marile mele modele, unul dintre marii mei profesori  de viata armonioasa si implinita, este Barbara Rütting (*21.11.1927). Ea  a fost una dintre luminitele care mi-au aratat mie calea la inceputul noului mileniu, cand ajunsesem la o mare rascruce a vietii mele: caci eram tare bolnava, ma simteam obosita de viata si batrana, chiar daca aveam doar treizeci si ceva de ani.... Descoperisem deja ca hrana si modul de viata au un efect hotarator asupra sanatatii, dar imi era frica si nu puteam sa cred ca poate fi adevarat. Si mai ales, imi era frica sa trec la actiune si sa renunt la carne, la oua, la lapte si la produsele lactate, intr-un cuvant sa trec la veganism. Doar eram prevenita din toate partile de "riscurile" pe care mi le-as fi asumat in acest caz - toti deveneau, cand auzeau ce aveam eu in cap, cumva mari experti: si medicii (de cele mai multe ori ei insisi grasi, imbatraniti inainte de vreme si bolnavi!) pe care ii intrebasem si care ma asigurasera ca hrana nu are nimic de-a face cu starea mea proasta de sanatate, si membrii familiei mele, si prietenii mei, toti stiau ce "mare rau" ti se poate intampla daca nu mai mananci carne....... Dar de unde ar fi putut ei sa stie de fapt adevarul? Ca si mine, nu intalnisera in viata lor nici macar un vegetarian! Cu totii considerau sanatatea exceptionala ca pe o chestiune de noroc, un fel de ruleta a sortii, si boala ca pe ceva normal - caci FIECARE avea ceva, cu adevarat sanatos, nu era nimeni in jurul meu.....

Lui Dumnezeu insa i-a fost mila de mine si a inceput atunci sa-mi scoata in cale si oameni care facusera deja pasul pe care eu nu ma incumetam sa-l fac, multi dintre ei cu zeci de ani in urma.
Si erau bine si sanatosi. Tineri, plini de viata, frumosi, debordand de energie. Buni, iubitori, toleranti si cu sufletul impacat. Si cumva, cu totul altfel decat rudele, prietenii si cunostintele mele.

Barbara Rütting a fost unul dintre acesti oameni. Asa am avut eu norocul sa am un exemplu cat se poate de clar in fata ochilor: soacra mea si Barbara Rütting, amandoua nascute in 1927. Soacra mea, o doamna batrana si respectabila, in baston de la 65 de ani, cu o multime de probleme de sanatate, care ii ingradeau foarte tare existenta (cu peste 4 ani in urma a ajuns chiar in caruciorul cu rotile, de aproape 2 ani a cazut la pat si este ingrijita de o nora, nu mai are voie sa mearga, caci la orice pas, exista riscul de  face o noua fractura, atat de avansata este osteoporoza! - astazi, ea nu mai iese din casa decat ca sa merga la medic sau la spital). De cealalta parte, Barbara Rütting o femeie dupa parerea mea de-a pururi tanara si plina de viata, care circula in continuare in lungul si-n latul lumii (conduce chiar inca singura masina), si-si traieste viata din plin si cu adevarat. Soacra mea a mancat toata viata ei "foarte bine": carne, oua, lapte si produse lactate la discretie, au avut intotdeauna suficient la dispozitie, nici macar in timpurile foametei dupa al doilea razboi mondial nu au fost decat usor restrictionati (tarani bogati cu gospodarie autosustenabila!). Barbara Rütting exact la polul opus: a trait mari lipsuri, ani de zile, iar la 39 de ani, ca urmare a unor probleme de sanatate grave, a trecut la vegetarism. Intrebarea s-a pus pentru mine atunci foarte simplu: vrei sa ajungi atunci cand vei fi si tu batrana, ca soacra ta sau ca Barbara Rütting? Raspunsul a fost clar, a venit ca din pusca. Si asa, si datorita Barbarei Rütting am avut eu curajul sa fac pasul hotarator, pe care nu-l regret nici acum. Si de aceea, ii voi ramane Barbarei de-a pururi recunoscatoare......



Saptamana trecuta, am avut marea sansa sa o intalnesc, departe de lumea dezlantuita, in casa unor oameni dragi. Desi ma asteptam sa fiu impresionata de marea ei personalitate, mi-au fost depasite toate asteptarile. M-am simtit tot timpul cat am stat langa ea, ca in anii de liceu cand eram teribil de indragostita: nu am fost in stare sa vorbesc cum mi-as fi dorit (aproape ca nu eram in stare sa leg doua vorbe!), nu mai eram parca nici macar capabila sa gandesc, creierul imi fierbea, urechile si obrajii ardeau ca focul, mainile imi tremurau. Prezenta ei te copleseste. Farmecul ei te invaluie din toate partile si te lasa parca mut si orbit. Bunatatea ei iti incalzeste inima. Intelepciunea ei te imbogateste pe loc. De fapt, simpla intalnirea cu Barbara Rütting este in sine un curs de transformare si dezvoltare personala. Unul de foarte mare succes.......
Barbara Rütting tocmai a terminat de scris povestea vietii sale, care va aparea pe 11 septembrie 2015. "O autobiografie trebuie sa fie sincera, in caz contrar poti renunta de la inceput sa o mai scrii. A fost (si) un proces dureros - ca si cum as fi trait timp de un an de zile cu febra de 40°C. Mai intai de toate, a trebuit acum sa-mi readuc corpul si sufletul la temperatura normala. Albert Einstein a spus: "Daca vrei o viata fericita, leag-o de un scop". Scopul  vietii mele a fost si este în continuare de a aduce o contributie, fie ea cat de mica, pentru a  ca aceasta lume sa fie un pic mai fericita... Si uite asa, a devenit o viata minunata. In ciuda tuturor incercarilor si necazurilor, pot spune astazi: ce norocoasa sunt!"


Mi-a placut dintotdeauna foarte mult expresia din limba engleza "to grow old gracefully". Din pacate, in ziua de azi, foarte putini oameni mai reusesc sa "traduca in viata" aceste vorbe. Barbara Rütting stie perfect sa o faca. Fosta actrita, de zeci de ani militanta pentru o viata ecologica in armonie cu natura si cu toate creaturile acestei lumi, consultant de sanatate (scoala dr. Bruker), om politic, "avocatul" fiintelor slabe si lipsite de aparare samd. Mama Barbarei Rütting a murit foarte devreme, la nici 60 de ani, ca urmare a cancerului provocat de medicamentele impotriva reumatismului pe care le inghitise o viata intreaga - pentru Barbara, acesta a fost semnalul de alarma care a trezit-o la realitate: si-a dat seama ca la randul ei, ca bolnav reumatic, care lua exact aceleasi medicamente ca si mama sa, nu va putea astepta o altfel de soarta. Si datorita domnului dr. Bruker, a reusit sa invinga boala. Ba mai mult, ii ajuta si pe altii, de peste 40 de ani incoace, sa-si regaseasca sanatatea pierduta (Barbara face parte din viata mea de peste 11 ani: la cursul practic de alimentatie integrala dupa dr. Bruker, am invatat in principiu din cartile ei sa fac paine si sa gatesc o multime de mancaruri fara proteina animala. I-am citit toate cartile, chiar si pe cele de bucate, cu sufletul la gura, si de multe ori, in timp ce gateam, aveam senzatia ca ea parca priveste peste umar ce fac eu....).

 Barbara Rütting este una dintre persoanele pe care le admir tare mult, nu in ultimul rand SI pentru felul in care a stiut sa imbatraneasca si sa treaca prin viata. A decoperit cum sa ramana frumoasa, la chip si la suflet, si a stiut sa nu uite sa creasca. Mereu, fara incetare, fara o clipa de ragaz. Chiar si la varsta a treia, ea continua sa invete, noul este pentru ea doar un prilej minunat de a descoperi iar si iar frumusetea vietii. Pentru ea a fost aproape floare la ureche sa treaca in urma cu cativa ani, la peste 80 de ani, de la o alimentatie vegetariana (dupa peste 40 de ani!), la o alimentatie vegana, fara proteina animala. In primul rand din motive etice, caci Barbara simte si impartaseste toata suferinta animalelor, dar si din motive de sanatate, caci a simtit ca renuntarea la produsele de origine animala ii face foarte bine si-i aduce noi puteri.  

Brabara duce si astazi o viata activa, fiind foarte implicata in miscarea de protectie a animalelor si in politica (a fost ani de zile decana de varsta in parlamentul german, a renuntat la politica pentru ca ea are coloana vertebrala: cand a inteles ca este doar folosita de partidul pe care-l reprezenta, si-a dat imediat demisia - o situatie UNICA in istoria parlamentului: caci cine ajunge aici, se tine cu dintii si ghearele de scaunul capatat, pentru a-si asigura pensia si viitorul, NIMENI nu si-a dat pana acum benevol demisia!! - hahaha, suna cumva foarte cunoscut, nu-i asa?), spre deosebire de majoritatea octogenarilor din generatia ei, care vegeteaza, intr-un numar foarte mare, intr-un camin luxos de batrani, multi dintre ei fara a mai sti cine sunt.... 

La urma urmei, nu conteaza atat de mult CAT traiesti, ci CUM traiesti  - nu vreau insa sa afirm ca hrana sanatoasa va aduce cumva vreo garantie in aceasta directie, in viata nu exista de fapt niciun fel de garantii, dar dupa parerea mea hrana sanatoasa este insa o sansa reala enorma!!

Sursa foto: http://barbara-ruetting.de/home/
Multumesc, multumesc, multumesc, draga Barbara! Ma rog in fiecare zi, sa te ajute Dumnezeu sa duci cat mai departe minunata ta viata! Si sa-ti aduci astfel mareata ta contributie, pentru ca lumea sa devina, si datorita tie, mai fericita si mai frumoasa.....



marți, 18 august 2015

Viscri 2015 - Amintiri si un tort de ciocolata

Pentru mine a fost atat de frumos la Viscri, incat imi vine si greu sa povestesc. Nici nu as putea spune inca, ce a insemnat exact Viscri 2015 pentru sufletul meu. S-au petrecut atatea lucruri surprinzatoare si nesteptate (vorbesc NUMAI pentru mine), incat m-am trezit depasita. Ramasa in urma rau tare. Caci eu cumva tot nu eram pregatita. Tot nu pricepusem. Si inca tot nu am priceput chiar tot-tot....
Este atat de bine cand ti s-a arata ca "nu exista" chiar nu exista, cand gasesti acul (IPod-ul) in carul cu fan (pajiste cu iarba pana la brau), cand adevarul iti sare in ochi, cand iubirea divina te strange in brate de aproape te sufoca, cand te-ntalnesti cu o luna plina, parca la fel de mare cat lumea, agatata desupra unui cuib cu berze, exact ca in fotgrafiile photoshopate de pe Internet (cu ceva timp in urma, le-as fi caracterizat repede si scurt: de prost gust), cand esti invitat ca oaspete de onoare la concertul gazelor, frunzelor si vantului, cand vezi ca esti tinut in palme si aparat si iubit si protejat, cand frica ti se destrama la fel de usor ca ceata alungata de razele soarelui si lasa in urma ei numai lumina si iubirea, le da voie sa dantuiasca in jurul tau, sub tine, desupra ta, in tine.......
De aceea, va dau cel mai bine astazi mai departe doar cateva fotografii din paradis si o reteta. 
Le multumesc tutror celor care au fost alaturi de mine - nici nu as putea sa-i insir, ca prea multi sunt. Norocul a venit din nou cu carul la si peste mine. Multumesc, multumesc, multmesc!
 















Cantecul pe care nu am reusit sa-l cantam impreuna:


Si un alt catec pe care-l iubesc eu mult si care poate va va reaminti de cel cantat impreuna (macar asa, cat de cat...):



Si reteta de tort de ciocolata:

TORT DE CIOCOLATA


 Pentru blat:
- curmale cu fulgi de cocos (10 curmale cu 100g fulgi de cocos - cantitatile pot fi foarte variate, in functie de calitatea curmalelor - se prefera cele moi, cu zaharul cristalizat  - sa nu intelegeti gresit si sa cumparati curmale cu zahar adaugat, ci curmale al caror zahar propriu s-a cristalizat deja!). Se mixeaza intai curmalele, apoi se adauga fulgii de cocos pana se face un aluat care se despreinde de pe vasul mixerului. Se modeleaza intr-o forma cu un inel care poate fi scos ulterior:




Pentru crema:
-caju (cca. 300g pentru un tort mic), 50g unt de cocos, 30-50 g miere (sau curmale) - cel mai bine se adauga dupa gust, eu am constat ca mierea din Romania, in special cea de la Viscri 125 este mult mai dulce ca mierea cu care sunt eu obisnuita sa lucrez in Belgia - cacao si vanilie. Se mixeaza pana se obtine o crema fina.
Se pune in forma si se baga la frigider. Se scoate inelul de metal si se pun lumanarile. Se canta neaparat "La multi ani cu sanatate"! Caci acest tort se mananca numai la ocazii speciale si nu in fiecare zi - stiti bine deja acest lucru, nu-i asa?



Cu tot dragul,

Mihaela

miercuri, 12 august 2015

Luminita noptii: si aliment, si medicament, si medic, si psiholog

Luminita noptii (Oenothera biennis) este un alt multitalent prin excelenta - pe cat este de frumoasa, pe atat este si de valoroasa, folositoare si hranitoare. Absolut totul se foloseste de la ea: frunzele in salate, florile ca  atare (ori ca desert de mare finete, ori drept "garnitura" langa orice salata, mancare sau fruct), radacinile ca inlocuitor de sparanghel (in germana se cheama Schinckenwurzel, adica radacina de sunca) si semintele (ori adaugate in orice fel de mancare, ori sub forma de ulei) - din seminte se obtine un ulei cu efect terapeutic foarte mare, cu care s-au obtinut rezultate exceptionale mai ales in tratarea bolilor autoimune (in special artrita si SM) si de piele (neurodermita si psoriazis).
Luminita noptii cu roua diminetii - este atat de frumoasa, la orice ora din zi sau noapte, incat pentru mine este greu de imaginat o gradina fara ea. Infloreste toata vara, pana toamna tarziu (daca ii culegeti florile!), de aceea, va recomand cu cea mai mare caldura sa o plantati si in gradinile voastre


Flori si frunze de luminita noptii, alaturi de Durian, condurasi, galbenele si piciorul caprei - o adevarata delicatesa!
 Dar luminita noptii este si un profesor spiritual de exceptie: caci stie sa conduca o meditatie profunda, cum rar se intalneste in viata de zi cu zi. Este psihologul de serviciu la ceas de tihna. Si mai face si totul fara sa astepte vreo rasplata - o dovada unica a iubirii infinite pe care ne-o poarta Dumnzeu.... Cand soarele se coboara de pe cer, odata cu ultimele sale raze de soare, luminita noptii isi deschide florile - bobocii se deschid sub ochii nostri, ca intr-un film vazut cu incetinitorul. Si incepe in acelasi timp si cea mai buna sedinta de aromaterapie din lume.

Daca veti avea rabdarea sa o urmariti, va garantez ca veti dormi mai bine ca niciodata (este deci si cel mai bun somnifer!) si va veti simti mai linistiti si mai impliniti ca niciodata. Caci aceasta floare are o putere energetica de neinchipuit, pe care, daca vrem (depinde NUMAI de noi!), o putem folosi cu mare succes pentru corpurile, sufletele si mintile noastre. 

In filmul de mai jos, luminta noptii la mine in gradina:

 https://www.youtube.com/watch?v=nQBWgvzPmEo


miercuri, 5 august 2015

Cum ne putem păstra sau redobândi sănătatea? Salutogeneza și sănătatea holistică


Toți oamenii doresc să fie fericiți și mulțumiți. Dar dacă ești bolnav, nu te mai poți bucura de viață, nu mai poți fi fericit. La ce folosesc toți banii din lume, diferitele proprietăți din toate colturile pământului, reușitele la locul de muncă, pozițiile prestigioase din societate, succesul, renumele şamd, dacă calitatea vieții este afectată și redusă seminificativ de o boală? 

Un vechi dicton spune: "Este mai  uşor să previi decât să vindeci". Pornind de aici, medicul Michaela Glöckler scrie: "Cuvântul salutogenesis îşi are rădăcinile în latinescul salus sau salis care înseamnă sănătate şi grecescul genesis care înseamnă începutul, originea sau a genera. Acesta este cuvântul folosit pentru a descrie o nouă direcţie de cercetare care caută sursa de sănătate în relaţie cu trupul, sufletul şi spiritul. Salutogeneza crează o nouă paradigmă în cercetarea medicală. Paradigma activă în medicină în ultimii 300 de ani era patogeneza (de la parthein – suferinţă, boală), care îndreaptă privirea spre suferinţă, spre boală. Ideea prevenţiei este foarte legată de patogeneză, aşa încât să se facă tot ce este necesar pentru a preveni sau pentru a stopa ceea ce cauzează boala."

Aproape toate culturile pământului, dau mai departe învățătura conform careia omul este alcătuit din corp, minte și suflet, mai precis, omul este o unitate minte-corp-suflet.  In anul 867, la cel de-al 8-lea Sinod Ecumenic din Constantinopol, s-a decretat însă că fiinţa umană este alcatuită doar din trup și suflet. Din păcate, această desființare a minţii nu a fost limitată numai la Biserica Catolică, ci a fost preluată şi de știință și a avut un impact serios asupra omenirii - până în prezent. În știința materialistă, care se află sub influența fizicii și a chimiei, tendința actuală este de a elimina chiar şi sufletul. Și stiința medicală trateaza tot mai mult omul ca pe o fiinţă supusă doar legilor fizicii și chimiei. Asa s-a născut punctul de vedere: "Tot ceea ce nu poate fi măsurat  sau cântărit cu instrumente, nu este dovedit științific". Dar procesele mentale si sufletesti nu pot fi studiate decat parţial cu ajutorul metodelor științifice cunoscute in prezent, caci cele mai multe dintre aceste procese nu pot fi detectate de aparatele care se afla acum la dispoziţia ştiinţei.  

Mai ales în ultimul timp, omul este tratat tot mai mult ca o mașină - o simplă mașină, peste care trecerea timpului lasă "urme" și de aceea, la un anumit moment, nu mai funcționează optimal și suferă diferite "pane". Si atunci, nu ne mai rămane decât să reparăm, să scoatem şi chiar să înlocuim "piesele" defecte. Dar omul nu este nici mașină, nici furnizor de piese de schimb (tema "Transplant de organe" - mai multe informaţii la Felicia Popescu), iar așa o soluție nu va fi funcţiona niciodată cu adevărat în viața reală!

Dr. Max O. Bruker a subliniat întotdeauna: "Toate experiențele pe care le trăieste o persoană, vor avea un impact asupra sa - si pentru că omul este o unitate corp-minte-spirit, toate aceste experiențe vor avea un efect asupra acestui întreg." De aceea, o sănătate autentica, de durată, poate fi numai o sănătate holistica. Numai daca se cauta adevăratele cauze ale bolii, în toate sferele vieții unei ființe umane, numai atunci boala va putea fi şi vindecată. Si mare atenţie, o boala nu are niciodată o cauză unică, există în principiu întotdeauna mai mulți factori care contribuie la îmbolnăvirea organismului şi care trebuie luaţi în considerare în procesul de vindecare. Cauzele bolilor pot fi extrem de diferite: efectele mecanice, fizice sau chimice, stresul, problemele din copilărie, educația,  mediul social, mentalitatea, convingerile individuale, problemele emoţionale, nutriția greşită, acţiunea mediului inconjurator, lipsa de somn, sedentarismul şamd. Consecințele acestor cauze sunt organele bolnave, iar aceste organe bolnave sunt apoi la randul lor cauzele disconfortului fizic. Cu alte cuvinte, boala organului este doar cauza simptomelor, dar nu poate fi numită cauza bolii fiinţei umane! Simptomele sunt doar formele de manifestare ale bolii, nu sunt niciodată boala în sine.

Dar care este de fapt situația în realitate? Dr. Bruker explică situatia actuală cel mai clar şi mai logic: "Omul are neplăceri, dureri, stări de disconfort şi merge la medic. Acesta îi pune un diagnostic, iar pacientul presupune că acum a fost găsită cauza bolii - când de fapt el a aflat doar de la care organ rezultă neplăcerile sale. Si astfel, cauzele care provoaca cu adevărat boala rămân ascunse pacientului, ceea ce duce inevitabil la un tratament simptomatic, numai cu medicamente care ameliorează sau înlătură simptomele, în timp ce adevăratele cauze ale bolilor nu vor putea fi astfel eliminate. Deci, un tratament cu adevarat vindecător nu mai are cum sa aiba loc."

În cazul oricărei boli, nu este numai un organ bolnav, ci tot omul, ca întreg, este bolnav. Și numai atunci când TOATE circumstanțele vietii omului bolnav sunt luate în considerare, numai atunci poate acel om să-si redobândească adevărata sănătate - caci toate părțile corpul, minte, suflet formează întotdeauna, fără exceptie, un intreg. Și pentru că, așa cum si Aristotel știa deja: "Întregul este mai mare decât suma părților sale componente." (Metafizica VII - citatul original: "Tot ceea ce este compus din mai multe parti, care formeaza impreuna un tot, un intreg - nu dupa modelul unei grămezi, ci al unei silabe -  acest tot este evident  intotdeauna mai mult decât simpla insumare a părților sale componente.  O silabă nu este suma sunetelor ei: "BA" nu este același lucru ca  B plus A, iar carnea nu este același ca foc plus pământ"). 

Şi Dr. Johann Georg Schnitzer (*1930) pune punctul pe "i" în caracterizarea situației actuale: "De ce suferă atât de mulți oameni de boli cronice, fără a putea fi vindecaţi? Şi acest lucru se întâmplă  în ciuda sistemului medical extrem de bine dezvoltat? Un sistem de "sănătate" care devorează parţi substanțiale ale veniturilor dvs. și ale produsului național brut? Pentru că acestui sistem de "sănătate" nu-i pasa cu adevarat de sanatatea dvs. El are nevoie mai degrabă de bolile dvs. Tratamentele pe termen lung, în loc de prevenire și vindecări reale, reprezintă baza existenței economice a medicinei moderne. Singura persoanǎ interesatǎ sǎ vă recăpătaţi sǎnǎtatea, este numai propria dumneavoastrǎ persoanǎ! Sanatatea dvs. este de altfel singurul mijloc real pentru a va proteja de boli și a va vindeca."


Astăzi, există tot mai mulți medici și terapeuți care încearcă să le explice bolile ca mesaje importante ale vieţii: bolile sunt semnale şi simboluri, care servesc de fapt numai optimizării vieții. Ele incerca să ne facă să ne ocupăm în cele din urmă de noi înşine - este o încercare disperată a vieţii de a ne face să devenim constienţi de  nevoile reale ale organismului. În timp ce cauzele problemei se găsesc întotdeauna în afara organismului, soluţiile pentru această optimizare a vieții se află însă întotdeauna numai adânc în interiorul nostru. 

Celebrul psiholog german Robert Betz scrie: "Medicina clasică și serviciile de "sănătate", care mai bine ar trebui să fie numite servicii de boala, au reusit sa facă lucrurile atât de complicate încât nicio persoana normală nu mai îndrăznește  să dezvolte în acest domeniu autocompetență și încredere în sine. În această industrie a bolii, există în prezent (in Germania) mai mult de zece milioane de locuri de muncă: boala și pacienţii sunt deci de neînlocuit astăzi pentru a susține acest sector și avem nevoie de tot mai  multi bolnavi, pentru ca acest sector să fie in continua "creștere". Suna pervers și  chiar şi este de fapt pervers. Această stare inacceptabila am creat-o insa împreună și  o menținem cu toții - in practica vieții de zi cu zi. În cazul în care un om are dureri de cap, el ia o aspirină sau un alt medicament similar, astfel încât acestea să dispară. Pentru tratarea adevaratelor cauze care au dus la apariţia durerilor, care ar presupune o schimbare a mentalitaţii și comportamentului, pentru acest lucru, omul obișnuit nu are din pacate nici un interes. "

Dar fiecare om poate face foarte uşor şi cu mijloace simple ceva pentru sănătatea sa. De exemplu: trecerea la o dieta sănătoasă, cu o proporție mare de alimente crude, reducerea toxinele din viața de zi cu zi, reducerea sau eliminarea comportamentelor distructive, reevaluarea mentalitaţii şi a modului de gândire şamd. Iar primul pas constă întotdeauna din două părți foarte simple: în primul rând,  se face o informare temeinică (întotdeauna se caută mai multe surse independente de informații) şi în al doilea rând, fiecare om trebuie să își reasume responsabilitatea pentru propria sanatate, trebuie să-şi reia sănătatea în propriile mâini.

Fii vigilent! Gandeşte cu propriul cap (Sapere aude!)! Trece totul prin ciurul puterii tale de discernământ! Nu te lasă manipulat de mass-media! Verifică critic toate informaţiile și întreabă-te ce şi cine se ascunde în spatele lor (Qui bono?)! 

Căci ce este de fapt sănătatea? Sănătatea este starea normală pozitivă a oricarui organsim viu. Iar sănătatea nu costă în realitate nimic: este un dar de la Dumnezeu.

Nu este nevoie sa combatem boala in niciun fel: fie cu tratamentele şi medicamentele alopate, fie cu cele naturale. Boala este un mesaj clar al organsimului că facem ceva greşit. Nu este nevoie să eliminăm boala, ci cauzele care au dus la apariţia ei. Si atunci boala va dispărea "ca de la sine". 

Cauza principală a bolilor cronice: pierderea bazei sănătăţii. Omul s-a adaptat perfect de-a lungul mai multor milioane de ani de evoluție la mediul său natural de viata. Programul său genetic corespunde acestuia chiar și astăzi. Omul este una dintre creaturile cele mai adaptabile: nici o alta fiinţă nu poate trăi în condiții climatice atât de diferite. Dar mediul său de viaţă s-a schimbat prea repede în ultimele sute de ani pentru ca genele sale să fi avut o șansă să se adapteze. Mai presus de toate, astazi îi lipsesc în primul rand produsele alimentare de bază naturale, de care metabolismul și funcționarea organismului său au neaparată nevoie. Omul se hrănește astazi în cea mai mare parte cu alimente denaturate, concentrate, oxidate, modificate - într-un cuvant: MOARTE. Mâncarea are cea mai mare influență asupra organismului, caci în niciun alt mod nu intră cantități comparabile de substanţe active în organism. 

Si ce sunt bolile cronice? Bolile cronice sunt, în majoritatea cazurilor încercarea disperată a organismului, în ciuda pierderii fundației sănătătii, de a asigura supravieţurirea. Bolile cronice sunt intr-un fel barca de salvare a organsimului de a asigura viaţa, în speranța că va fi restabilită cândva baza sănătăţii. Cu o schimbare în dietă, succesele sunt deosebit de rapide - tot mai mulţi medici alternativi au demonstrat acest lucru, cu mare succes, în nenumarate studii clinice. Dar nimeni nu are nevoie sa "creadă" - pentru că oricine poate verifica aceste fapte, pornind propriul experiment. "În câteva zile, de multe ori de a doua zi, încep a se arăta primele efecte pozitive ale acestei restabiliri a bazei naturale a sănătăţii." "(Dr. Schnitzer)
Fiecare om poate face ceva și fiecare este responsabil pentru sănătatea sa. În incheiere, doar cuvintele motivante ale lui Robert Betz : "Omul se naște ca un original, dar moare o copie. Viața omului normal, viața maselor este  viața copiată, viața unor Lemmings, a unor oameni care nu se încumetă să spună "nu", a fricii copiilor mici răniți, care trăiesc în corpul unui adult. Această viață copiată nu este demnă pentru fiinta umană. Dar cine nu este conștient de adevărata sa valoare, de divinitatea sa, de frumusețea sa, de comoara ascunsă in propria sa persoană, nu va putea respecta nici propria viață și nici pe a aproapelui său. Gândeste-te bine ce fel de viață vrei să trăiești! Fă-ti gânduri. Privește în jur, cum alții isi trăiesc viața lor. Nu prelua nimic orbește, ci decide constient ce alegeri faci pentru viața ta. Pentru că viaţa este scurtă, chiar dacă ajungi la optzeci de ani. Acesta este motivul pentru care este bine să te gândești bine, la ceea ce vrei sa faci TU cu şi din viaţa ta".





Mihaela Walter
Consultant de vindecare holistică (Germania)