luni, 24 ianuarie 2011

ELENA NIŢĂ IBRIAN - un nume atât de mare şi totuşi, mult prea puţin cunoscut şi RE-CUNOSCUT.....

 Mi-e sufletul atât de greu şi de plin de tristeţe, că nici nu ştiu cum să încep şi ce să scriu. Este probabil cea mai deprimantă postare pe care am scris-o până acum, în peste opt luni de blog....
 Despre doamna Elena Niţă Ibrian am scris deja de nenumărate ori, dar după părerea mea, meritele deosebite ale acestui mare OM, nu au fost niciodată (şi nu sunt de fapt nici în continuare) recunoscute la justa lor valoare. În special în mediul virtual raw românesc, aproape toate reţetele de hrană vie care circulă aici, au mai mult sau mai puţin la bază o reţetă de-a bunei doamne, din păcate, prea puţini menţionează acest lucru.  Nu vreau nici să o răzbun pe buna doamnă şi nici să atac pe cineva, pentru mine nu este important să stabilim acum şi aici, cine a fost primul cu reţetele de hrană vie în România, pentru că acest lucru NU contează cu adevărat, important este de fapt să nu rămână doamna Ibrian  ultima reprezentantă, pentru că aceasta a fost  singura dorinţă sinceră a bunei doamne: răspândirea ADEVĂRULUI despre hrana vie, ca panaceu universal, ca unică soluţie viabilă pentru redobândirea sănătăţii fizice, psihice şi sufleteşti, şi nu adunarea de lauri, câştigarea popularităţii sau interesul pecuniar!!! Hrana vie nu a fost, nu este şi nu va fi niciodată numai o dietă la modă, ci este un adevărat MOD DE VIAŢĂ, este o minunată cale de a dobândi sănătatea deplină, liniştea şi  mulţumirea sufletească, da, chiar şi fericirea o vom găsi aşa,  şi NIMENI ALTUL nu a demonstrat acest lucru mai bine ca doamna Elena Nită Ibrian, în peste 60 de ani de practicare a regimului de viaţă cu hrana vie.
 De ce încep însă iar cu această temă???? Pentru că la sfârşitul acesta de  săptămâna, au ajuns la mine nişte veşti tare triste şi descurajatoare de-a dreptul.... Veronica, sora mea adoptivă (adică am adoptat-o eu ca soră) şi unul dintre îngerii meu păzitori şi ajutători,  s-a pornit pentru mine la drum spre Piatra Neamţ, pe urmele doamnei Elena Niţă Ibrian. Şi uite aşa, datorită Veronicai, căreia nici ştiu cum voi reuşi vreodată să-i mulţumesc pentru tot ce a făcut ea pentru mine, am ajuns să "văd" şi eu casa bunei doamne şi am ajuns să aflu şi celelalte poveşti despre plecarea ei  dintre noi şi despre continuarea lucrării vieţii sale. Poveştile care circulă prin Piatra Neamţ sunt din păcate tare urâte, sunt poveşti despre despre înşelătorie, însuşire abuzivă a unor bunuri personale ale doamnei Ibrian,  donaţii şi acte de vânzare-cumpărare făcute în condiţii dubioase.... Se spune chiar şi o poveste despre internarea doamnei Ibrian în spital şi privarea ei de libertate, despre o externarea sub un nume fals, făcută cu eforuri considerabile.... Sunt poveşti  despre  prieteni de-ai doamnei Ibrian, care după ce i-au câştigat încrederea, ar fi comis mari abuzuri, profitând de buna credinţă a bunei doamne, se vorbeşte în acest context  chiar şi despre oameni ai bisercii şi mari profesori universitari.... Atâta timp cât aceste lucururi nu sunt confirmate însă de o a două sursă independentă de prima, nu doresc să intru prea tare în amănunte  şi să fac poate aşa la rândul meu o mare nedreptate, dar în aer plutesc totuşi multe întrebări: Ce s-a întâmplat cu muzeul etnografic înfiinţat de doamna Ibrian? Ce s-a întâmplat cu azilul de bătrâni? De ce stă casa doamnei Ibrian părăsită în paragină, când ar putea fi folosită pentru a duce mai departe activitatea bunei doamne? De ce scriu ziarele despre toate nulităţile vieţii politice şi sociale, iar despre plecarea  doamnei Ibrian nu s-a scris decât o notă mică într-un ziar de provincie (şi se pare ca NIMENI nu este interesat să se scrie mai mult)? 
 Dar cea mai tristă mi s-a părut afirmaţia, conform căreia doamnă Ibrian ar mai fi avut zile, dar supărarea ce a cuprins-o trăind atât răutate şi lăcomie în jurul său, ar fi doborât-o.... Am plâns văzând căsuţa modestă în care a trăit, cu măceşele la poarta care a stat zeci de ani de zile deschisă, pentru toţi oamenii care i-au căutat ajutorul şi care nu au plecat niciodată de acolo cu mână goală.
Când a murit Mihai Eminescu, Iosif Vulcan, editorul revistei "Familia" din Oradea, susţinător înfocat al poetului, a scris cu litere de o şchioapă: "Toţi cei care l-aţi cunoscut, scrieţi! Păstraţi-i aura şi memoria pentru cei ce vor veni după noi." Astăzi v-aş ruga şi eu acelaşi lucru! Am făcut deja de mai multe ori un apel către toţi cei care au cunoscut-o pe doamna Elena Niţă Ibrian, am primit chiar câteva mail-uri în care mi se confirma valoarea umană deosebită a doamnei, dar, deşi i-am rugat pe toţi cei care mi-au scris să povestească mai departe, în afară de Simona, nu a făcut NIMENI acest lucru!  Şi mi se pare mare păcat...
Haideţi să căutăm împreună adevărul, haideţi să nu lăsăm să se stingă amintirea acestui om minunat, să nu lăsăm să se ruineze şi să se împrăştie în bătaia vântului toate lucrările minunate pe care le-a început  buna doamnă Elena Niţă Ibrian! Aştept cu multă speranţa ajutorul vostru, orice mărturie, orice amintire, orice fotografie ne-ar duce pe toţi  mai departe şi ar ajuta cu siguranţă şi altor oameni aflaţi în căutare! Va mulţumesc din tot sufletul!

14 comentarii:

  1. Doamne, Mimi! Nu imi vine sa cred ce citesc!!! Sunt la servici, si crede-ma ca nu imi pot abtine lacrimile, cand citesc ce s-a intamplat. Oare cum pot oamenii sa fie atat de rai cu o fiinta care nu dorea decat binele semenilor sai?! Am revazut pozele si mi-am amintit de ziua in care au vazut casuta aceea modesta - intr-un fel ma asteptam la o casa mare cu gradina si livada imense. Apoi, stand de vorba cu doamna Ibrian, mi-am dat seama ca pentru dumneaei, bunurile materiale nu aveau nici o importanta - important era sa scrie cat mai mult, sa termine muzeul etnografic si azilul de batrani, iar casa urma sa o doneze.
    Unde sunt toti acei oameni din Piatra Neamt care au fost in jurul dumneai, care au fost mentionati in carti? Unde sunt toti cei care au primit ajutor si i-au scris? Cum e posibil sa nu fie nimeni in Piatra Neamt care sa nu continue si sa nu promoveze valoroasa munca realizata de doamna Ibrian?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Simona,
    Si eu m-am necajit tare rau, se pare ca s-au certat atat de rau intre ei, incat pana si stabilirea locului de veci a fost prilej de discordie, ce a ajuns pana la primar.... Iti spun sincer, ca nici nu stiu ce sa mai zic, sper sa primesc totusi acum mai multe raspunsuri, care sa aduca poate putina lumina...

    RăspundețiȘtergere
  3. Faceti un apel in vreun ziar local sau la formula as........poate apar din cei care au fost ajutati de ea ca sa dea marturie despre bunatatea si dezinteresul dumneaei.....zic si eu....e pacatsa dispara munca unei vieti de om!

    RăspundețiȘtergere
  4. La Formula As am scris de mai multe ori, fara succes. Am scris si pe un forum de terapii naturiste si pe un forum ortodox, mi-au raspuns cateva pesoane, dar mai detaliat, nu a mai scris apoi nimeni....Chestia cu ziarul local nu am probat-o, e chiar o idee buna, multumesc, voi incerca si asta!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Mimi, sti de ce imi mai pare rau? Ca de multe ori, dupa acea vizita am zis: lasa ca anul viitor meregm iar in Moldova, si trecem pe la doamna Ibrian. Si de atunci, nu am mai ajuns niciodata in Piatra Neamt....
    Cand oamenii sunt in viata, ni se par vesnici, ni se pare ca avem timp oricand sa ii revedem. Nu ne dam seama ca timpul trece imcredibil de repede - suntem prinsi in valtoarea lucrurilor marunte zilnice si, cand cei din jurul nostru nu mai sunt, abia atunci ii pretuim mai mult si ne dorim sa ii fii ascultat mai mult, sa le fi spus mai multe...
    Nu pot sa cred ca un om care nu isi dorea nimic pentru el, ci daruia numai bine celor din jur, sa fii tercut prin asa ceva. Desi mi-as dori sa nu fie adevarate zvonurile, tare imi e teama ca asa s-a intamplat. Nu imi pot imagina imensa tristete din sufletul unui om atat de bun... nu e drept!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Simona,
    Tare adevarate si frumoase vorbe ai gasit....Si tare bine ar fi, sa fim permanent constienti de lucrurile astea....
    Iti multumesc si te imbratisez cu drag,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  7. Simona s-a mobilizat fantastic si a creat un topic nou pe un forum din Neamt:
    http://www.piatra-neamt.net/forum/showthread.php?tid=1026
    Multumesc mult de tot pentru ajutor, draga mea Simona!

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga mea draga,
    De la tine am aflat cu mare bucurie despre aceasta minunata doamna Elena Nita Ibrian. Cu inima stransa am rugat-o pe Ligia sa imi trimita si mie cateva din cartile dansei si asa am intrat in posesia a trei din minunatele carti ale dansei. Am pus castraveti la murat dupa reteta dansei, am pregatit varza murata cu calciu tot de la dansa si cel mai de efect citat din cartile dansei pentru mine este „Oare chiar viata asta se imparte intre palcearea de a manca, necazul pricinuit de durere si marginirea unei gandiri simpliste, a unei minti odihnite?! Char nu va doriti mai mult de la aceasta viata?...”
    Am pornit cu pasi mici, nesiguri dar mereu ajutata de tine care esti fiica astrala a acestei bune doamne si eu pe acest drum. Cu Dumnezeu inainte si eu zic ca e tare fericta buna doamna acolo sus in Rai sa te vada asa curajoasa si ca duci flacara mai departe.
    Ma inclin in fata voastra si va multumesc din suflet ca existati,
    Cu mare drag, Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  9. Iti multumesc pentru postarea asta. Sunt mai "bogata" un pic, desi trista.

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu va multumesc mult pentru gandurile bune si pentru ca duceti si voi mai departe flacara (cum spune Mihaela asa de frumos) pe care doamna Ibrian ne-a lasat-o mostenire noua tuturor.

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Mimi,ne propui niste povesti de viata de neinchipuit.Ma gandesc la faptul ca intr-adevar Dumnezeu ne da fiecaruia atat cat putem duce.Nu stiu cat de usor mi-as putea gasi taria de a trece peste astfel de incercari.Intradevar TREBUIE SA-I MULTUMESC LUI DUMNEZEU IN FIECARE ZI PENTRU TOT CE IMI DA EL! Acesti oameni trec sau au trecut prin atatea, pt noi,sa ne usureze noua viata!VA MULTUMESC! Eu nu am auzit din toti oamenii minunati pe care ni i-ai prezentat decat de doamna Elena Nita cautand carti despre o alimentatie mai sanatoasa.Si (singura carte)cu toate ca o am de vreun an nu m-am gandit nici macar sa adopt bucataria creativa propusa de ea.Suntem atat de orbi cateodata!Dar am observat macar ca, preturile cartilor ei sunt mult mai mici fata de alte carti despre dete.O dovada in plus pt sincera ei dorinta de a ajuta.De cand am inceput acest mod de viata(abia o luna)am recitit-o si am vazut cat de bine ma serveste.Acum o voi citi din nou si din nou...pana imi mai procur si alte carti de ale domniei sale.Am atatea carti de retete,de diete dar despre bucataria fara foc numai una.Iti multumesc tie Mimi pt ca datorita muncii tale pe acest blog m-am 'trezit'atat de bine! Si sunt atat de dornica sa duc si eu ceea ce am aflat mai departe!Ma rog in fiecare zi Lui Dumnezeu sa-mi arate si mie calea.E intradevar ceea ce mi-ar place sa fac de acum in colo,dar inca nu stiu de unde sa incep. As avea o intrebare pt.tine:Scriai intr-o postare ca strangi seminte de urzica.Pt ce? Eu am gasit seminte de urzica si de telina macinate dar nu stiu cum sa le folosesc si daca ar mai trebui hidratate.Si vroiam sa te mai intreb cum iti merge cu bicarbonatul la spalatul parului?Eu de 2 saptamani ma spal cu faina de in si de 2 ori am amestecat si bicarbonat,mi-au disparut problemele scalpului(mancarime,matreata)dar parul inca nu s-a obisnuit,nu prea se curata.Cu mult drag,Angela

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Angela,
    Asa de adevarat graiesti....Cu mare placere, sa stii ca eu mi-am gasit cumva menirea cu hrana asta vie, fac totul cu o pasiune de care nu m-as fi crezut capabila! Si ma bucur enorm cand si altii iau si duc mai departe acest adevar fantastic!!
    Semintele de urzici le mananc in salate, in smoothie, in crema de avocado sau pur si simplu asa. Au o valoare nutritva deosebit de ridicata, deci consuma-le cu mare incredere!
    Cat despre spalat, uite aici comentariile tuturor fetelor care iau parte la experiment:
    http://www.sfaturilebunicii.ro/2011/01/17/fara-%C8%99ampon-prima-saptamana/comment-page-1/#comment-1789
    Eu sunt neasteptat de multumita, fac mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga Mimi, imi pare rau, iti inteleg frustrarea, supararea...Am auzit de d-na Elena de la tine, n-am avut timp sa citesc nimic despre dansa, pt ca sunt prinsa cu altele, tu stii. Pot doar sa te consolez/ viata e de multe ori nedreapta, totul e sa primim cu bucurie bunatatile ei, oamenii pretiosi. Exista rai si rautati, nedreptate, asa cum exista si bune. cred ca d-na Elena e intr-o lume mai buna acum si-ti intelege durerea, pe care si ea poate a simtit-o. Nu-mi ramane sa-ti spun decat ca suntem aici, cei care suntem si te intelegem. In rest Dumnezeu, masoara fiecaruia cu ocaua Lui, la un moment dat...Iti doresc sa ai putere sa treci si peste asta, cu drag Myshi

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Myshi,
    Multumesc mult pentru cuvintele tale intelepte venite din adancul sufletului tau bun si frumos, ai tare mare dreptate!!!
    Cu mult drag si cu bucurie ca ne-am "intalnit",
    Mimi

    RăspundețiȘtergere