luni, 10 ianuarie 2011

HRANA VIE = HRANA NATURALĂ = O HRANĂ DIN CARE NU LIPSESC PLANTELE DIN FLORA SPONTANĂ

 Am tare multe de recuperat de anul trecut, am făcut  multe promisiuni că voi trata diferite teme (mulţi dintre voi mi-aţi dat ideei extraordinare, nu am "pierdut" nimic, lucrez intens mai departe), mi-am propus şi singură mai multe teme care sunt pentru mine foarte importante, timpul însă nu m-a lăsat, în cele câteva luni, să le abordez pe toate, mă voi strădui de aceea, să trec prin  toate în acest nou an.  
Şi trebuie să încep cu un elogiu adus hranei vii. Hrana vie nu a fost, nu este şi nu va fi probabil niciodată pentru mine doar o modă,  ceva de moment, ceva de care m-aş fi apucat şi eu, doar pentru că aşa de multe vedete sau staruri o practică (cu mai multă sau mai puţină consecvenţă) şi pentru că mi-aş fi dorit aşa să fiu şi eu "in" sau mai pe româneşte în "rând cu lumea". Nu vreau nici să filosofez şi nici să dezvolt acum aceasta temă prea mult, s-a scris deja atâta despre hrana vie, încât cei mai mulţi au obosit deja să mai citească ceva,   dar trebuie să subliniez încă o data, că hrana vie este cu mult mai mult decât "RAW FOOD", hrana vie  reprezintă un adevărat mod de viaţă. Ce am primit eu de la alţi oameni minunaţi şi ce doresc eu în primul şi în primul rând să vă dau vouă mai departe, este dovada certă, că un om are nevoie de fapt pentru a supravieţui, de mult mai puţin decât ne închipuim noi sau decât încearcă o grămadă de "experţi" să ne convingă (şi  astfel să ne manipuleze). Hrana vie este de aceea un dar enorm, este o binecuvântare, este soluţia cea mai simplă de destrămare a tuturor grijilor noastre lumeşti. Lipsa aparatelor moderne şi scumpe (aparat de deshidratat, mixer puternic, etc.) sau a banilor, nu este de fapt decât o scuză de a NU renunţa la vechile obiceiuri nesănătoase.  În România, doamna  Elena Nită Ibrian ne-a demonstrat cel mai bine acest lucru. A reuşit să trăiască peste 60 de ani de ani de zile atât de simplu şi de modest cu hrana vie,  a reuşit astfel să învingă cancerul, a reuşit să treacă peste toate greutăţile vieţii şi să trăiască o viaţă curată şi frumoasă, cu adevărat după învăţătura Domnului Iisus Hristos, o viaţă plină de dragoste pentru toţi semenii săi, pentru natură, pentru toate vieţuitoarele pământului. Bineînţeles că pentru orice în viaţă asta este nevoie de timp, exact aşa este şi în cazul hranei vii, deci nu va lăsaţi presaţi de timp, nu încercaţi să ajungeţi în câteva săptămâni la nivelul la care altora le-au trebuit ani de zile să ajungă, nu va lăsaţi trântiţi la pământ de eşecurile şi căderile (absolut normale) în vechile obişnuinţe.   
Şi m-am gândit să încep anul asta să demonstrez şi eu, că se poate şi foarte simplu. Mâncarea mea preferată: papaya cu plante din flora spontană. Dar în lipsă de papaya, pot la fel de bine să mănânc şi măr, pară sau alte lucruri regionale, este poate doar singurul lux pe care mi-l mai permit din când în când,  câteva fructe exotice. Pozele de mai jos, sunt făcute la sfârşitul lui noiembrie (da, gălbenele erau încă înflorite când a nins peste ele!!), înainte de a începe ninsoarea, adunam în fiecare zi de la mine din grădină (şi nu am grădină mare) diferite plante:

 Sau se poate face un smoothie pe bază de fructe (pt. cei cu probleme dentare), de exemplu banană, suc de portocale şi bineînţeles plantele sălbatice:

Exact cu o zi înainte de apariţia zăpezii, am mai fotografiat ultimii cocori, care atunci când ne-au remarcat în grădină (eram probabil singurii în tot satul), s-au învârtit mult timp deasupra casei şi tot ne-au strigat ceva pe limba lor, probabil ne preveneau săracii de ce va urma......


Iar a doua zi după ce s-a topit zăpada, am făcut  următoarele poze. După cum vedeţi, plantele din flora spontană nu se lasă cu una cu două dărâmate, nici de jumătate de metru de zăpadă, vreme de peste 6 săptămâni şi nici temperaturi de până la -15°C:

Nalba de pădure (o voi înmulţi la vară cât voi putea, este cea mai bună plantă de iarnă!)
 Urzicutele tinere sunt o bunătate
Patlagina ingusta
Roinita
Racovina, sunatoare, fragi.
Despre superioritatea plantelor din flora spontană faţă de plantele cultivate am vorbit deja foarte des, anul asta însă vă voi înnebuni cu aceasta temă, deoarece ele au fost şi vor rămâne întotdeauna, componenta cea mai importanta  a unei alimentaţii cu adevărat sănătoase!

16 comentarii:

  1. Ai mare dreptate!S-a scris mult despre hrana vie, dar prea putini practica cu adevarat!Eu te admir mult pentru felul in care reusesti sa mananci!E intr-adevar un dar!Am prins si ideea ca trebuie rabdare si perseverenta...voi mai incerca.
    Si mie mi se pare f importanta flora spontana, doar ca pt moment trebuie sa ma mai obisnuiesc cu gusturile puternice si destul de amare cateodata...
    Ce mananci tu intr-o zi obisnuita de iarna?

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, si pentru adaptarea la gustul plantelor din flora spontana trebuie timp, ai perfecta dreptate, au ALT gust cu care trebuie mai intai sa ne obisnuim.
    Astazi am mancat prima data la ora 13:00 pt. ca am stat in fata calculatorului si am scris (deci nu am mai avut timp si de mancare). Pt. ca la 13:25 trebuia sa plec sa o iau pe fetita mea de la autobuzul de scoala, mi-am facut aproape cu viteza luminii un smoothie (am cules in cca. 3 minute 2 pumni de plante) dintr-o banana si o portocala si un pahar cu apa (si plantele) si in masina pe drumul de intoarcere de la autobuz am mai mancat cotorul de mar ramas de la fetita mea (am reinvatat sa mananc merele ca in copilarie, sa las numai codita). Am mancat de seara apoi la ora 17:00 un castron mare de bors de sfecla,telina, ceapa verde si varza murata, si care a continut si el 2 maini bune de patrunjel, oregano (si el creste netulburat mai departe) si cimbrisor (thymian) de la mine din gradina + cateva boabe de hrisca incoltita ratacite pe o farfuriuta.
    Dar la inceput mancam muuuuuult mai mult si muuuuult mai des, mi s-a schimbat intre timp si apetitul si ma si satur mult mai repede, timpul a lucrat numai in favoarea mea...
    Incep sa ma gandesc serios, daca ar fi o idee buna sa tin aici (macar o luna) un jurnal cu ce mananc zilnic?????

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna, frumoasa noastra mamica,
    tare frumos si gingas ne mai inveti exact ce si cum sa facem ca parca ni se face si rusine cand nu reusim sa te urmam. Astazi spre rusinea mea eram cu o castronica mica cu paste cu sos, i-am preparat dimineata sotului pt pranz si am facut cam multe si a ramas un pic si mi-am zis ca o sa le mananc eu la pranz. Si in timp ce citeam, le-am aruncat si am mancat o banana. E tare greu la inceput, zic lasa ca mai mananc doar putin si tot asa si cu multe abateri nu iese treaba buna. Ar fi o idee minunata daca ai tine un jurnal cu ce mananci zilnic, poate ma invrednicesc si eu sa tin alaturi de tine jurnal cu ce mananc si poate asa dupa ce scriu ca am mancat ceva necorespunzatot a doua oara ma gandesc mai bine inainte sa il ingerez.
    Ar fi fost super sa fie cu ce, si cum mancai la inceput, dar macar asa, stim unde trebuie sa ajungem.
    Te imbratisez cu drag,
    Mihaela ta

    RăspundețiȘtergere
  4. Da Mimi, incerca sa ti un jurnal cu "meniuri" zilnice. Ne inspiri si pe noi :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca ar fi o idee f buna!Toti scriu retetele cele mai reusite si in general dulciuri, grase si nu prea sanatoase.Si mie mi-ar fi de ajutor sa vad zi de zi ce se poate manca.Am observat ca daca mancam multe fructe in cursul zilei, spre seara simteam o nevoie nebuna de ceva sarat...si ma aruncam pe masline.....in fine, daca reusesti cred ca ar ajuta mult.

    RăspundețiȘtergere
  6. Da Mimi si eu cred la fel,sa tii un jurnal despre hrana ta zilnica e o idee tare buna!Asteptam!

    RăspundețiȘtergere
  7. concord cu cele spuse mai sus...cred ca pentru multa lume ar fi util un asemenea jurnal chiar daca iti va rapi si mai mult timp sa stai sa notezi si va fi o treaba in plus...dar efectele le vom resimti noi care vom incerca sa te urmam!

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu nu am inteles,tot ceea ce ai pus tu pe farfurie mananci ca atare sau in salata?Inclusiv florile de galbenele?Nu sunt amare?

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragele mele,
    Ma pregatesc temeinic si voi trece si la jurnal, macar pentru 2 saptamani.
    Draga Angela,
    Da, asta vroiam sa spun, ca eu mananc nu numai preparate de hrana vie, ci si asa alimente in starea lor naturala, chiar si florile de galbenele, pe care si doamna Elena Nita Ibrian le recomanda, acum nu mi se mai par amare, dar la inceput nu mi-au placut nici mie, gustul se schimba insa enorm cu timpul daca consumi numai hrana naturala.....

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Mimi, tare m-am necajit ca nu mi-a aparut ultimul comentariu, cine stie n-am apasat, sau am apasat pe ceva...poate reiau acel comentariu.
    Ce ne-am face fara tine, fara perseverenta ta, fara dragul tau fel de a ne ghida si a ne ajuta sa credem, ca se poate trai si altfel. te citesc in continuare cu drag, invat germana cu mai putin drag, si ma bucur ca te-am cunoscut, asa din intamplare. te imbratisez cu drag, scumpa noastra prietena, Myshi

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Myshi,
    Si mie imi pare tare rau de comentariu....Dar ma bucur mult, ca ne-am "intalnit" si ca citesti cu placere ce scriu!
    Si cum sa-ti spun eu mai bine, ce placere o sa-ti faca, cand o sa ajungi sa-i citesti pe Rilke sau pe Goethe in original.....Prima carte pe care am citit-o eu in germana a fost "Secretul celor 2 Lotte"(cartea de capatai a copilariei mele) de Erich Kästner, care mi-a fost si-mi este aproape la fel de drag ca Ion Creanga! Se merita grozav sa stii germana.... Iti tin pumii!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ma gandisem la Nena, cum oare a putut sa mai respire dupa ce si-a pierdut puiutul ei? exista supraoameni.....
    Pe mine m-a convins cam tot ce scrii tu despre ce e bine pt organismul nostru, asa ca dupa ce termin cu alaptatul, renunt la carne, uite-asa. cam asta e rezumatul comentariului pe care l-am ratacit. stii ca myshi e mihaela, cea care vrea sa plece in Germania...

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga Mihaela,
    Sa stii ca mi-a picat fisa de-abia cand ai spus de limba germana.....
    Ma bucur ca ai palnuri asa de mari, iti tin pumnii si nu ne pierdem, ne vedem cu siguranta, ori aici, ori acolo...
    Te imbratisez cu drag,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Myshi,
    Citeste neaparat despre femeia asta nemaipomenita:
    http://www.familiaortodoxa.ro/2011/01/18/%E2%80%9Esa-multumim-lui-dumnezeu-pentru-toate%E2%80%9D/
    Exact aceeasi conceptie o are si Nena, doar ca ea si-o exprima altfel...

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga Mimi,

    Citeam si ma minunam cata dreptate ai. Ma lupt de 3 ani cu o boala ingrozitoare si simt acum si cele mai mici schimbari in bine. Nu stiu cum sa ti multumesc pentru sinceritatea, deschiderea si sfaturile tale binefacatoare. Simt ca urmand sfaturile tale incep sa revin la viata si sa ies din mormant.

    Iti multumesc mai ales pentru fetita mea care va avea o mama langa ea capabila sa i poarte de grija. Dumnezeu sa te binecuvinteze!

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga GH,
    Daca vrei sa-mi scrii pe hranaviero@googlemail.com, m-as bucura mult de tot.
    Asa sa te ajute Dumnezeu!
    Cu drag,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere