Despre extraordinara putere a naturii cu Maria Kageaki (Germania)

Am descoperit-o pe MARIA KAGEAKI  cu peste 15 ani in urma, cand am citit un articol pe care-l scrisese pt.revista cu profil de raw food “Die Wurzel“, despre remineralizarea dintilor. Articolul nu era scris din carti, ci din experienta adunata din viata de mama singura cu 5 copii.

 

Ne-am intalnit apoi multi ani la rand la targurile de hrana vie Rohvolution, la care Maria participa cu proiectul ei de suflet (Clorofila este de fapt al 6-lea copil al ei...).

 

Maria a colaborat si ca docent la scoala de consilieri de nutritie condusa de Nelly Reinle-Carayon, a scris nenumarate articole si carti,  a organizat multe congrese despre sanatatea naturala a dintilor si desigur despre clorofila si rolul ei exceptional in sanatatea naturala.

Si de putin timp, mai avem in comun si uleiurile cu suflet ale lui Gary Young. 

 

Intre timp, Maria organizeaza si webinarii in limba engleza, un astfel de webinar gratuit va avea loc joi, 11.07.2024 (cine doreste sa participe ma contacteaza pe FB sau scrie un mail la hranavie@gmx.de). De la Maria se pot invata multe, dupa parerea mea, este chiar mare pacat sa nu profitati de asa o ocazie speciala si rara, in mod normal, webinariile ei sunt in limba germana.

 

Photo: https://mariakageaki.com/

Iar in continuare, puteti citi interviul foarte fain pe care am reusit in cele din urma sa-l fac cu Maria: 

1. Draga Maria, ca sa te cunoastem putin mai bine, ne-ai putea spune unde te-ai nascut si care a fost traseul tau profesional inainte si dupe ce ti-ai descoperit misiunea? Si cum a evoluat alimentatia ta in decursul timpului (de ex., ai fost hranita in copilarie "normal" sau parintii tai erau deja adeptii unei alimentatii alternative?)?

M-am nascut in sud-estul Bavariei, in regiunea Chiemgau, acum foarte multi ani. Parintii mei s-au cunoscut tarziu, astfel incat mama era deja trecuta de 40 de ani cand m-a nascut. Fiind singurul copil si datorita varstei pe care o avea, si-a facut multe ganduri in privinta mea,  si a fost sfatuita de un bio-chemist, pe care il consulta ea in probleme de sanatete, sa ma hraneasca altfel si sa nu-mi dea in nicun caz lapte si prioduse lactate. Asa ca desi nu a putut sa ma alapteze, nu mi-a dat lapte de vaca sau lapte praf, ci imi facea lapte de migdale sau de orz. A functionat totul foarte bine, dar cu timpul insa, mamei i s-a parut prea complicat si a inceput sa-mi dea sa mananc ce mancau ei la masa, ceea ce nu mi-a picat bine deloc si am inceput sa am tot felul de teme de sanatate, mai ales teme legate de imunitate. Astfel incat, la varsta de 12 ani am concluzionat eu singura, pentru mine, ca nu-mi prieste alimentatia "normala". In copilarie am suferit si o intoxicatie grava de la capsuni stropite cu DDT. Si banuiesc ca ficatul meu a suferit f.tare din aceasta cauza si ca defapt nu a reusit sa se regenereze 100%, ramanand foarte sensibil.

 

M-au interesat deja din copilarie foarte tare toate temele legate natura, de sanatatea naturala, de modurile alternative de tratament, alimantatie samd. Din primii bani de buzunar, mi-am cumparat carti despre plantele din flora spontana, cu cat erau mai vechi si mai groase, cu atat mai bine, eram sigura ca acolo voi gasi secretele sanatatii naturale. Desigur ca la acest punct, nu-mi era inca clar ca doar plantele, fara schimbarea  modului de viata, nu vor putea aduce efectul scontat. De asemenea si imi petreceam vacantele si timpul liber, facand tot felul de servicii si joburi la diferitele ferme din jurul nostru sau in spital. De aceea, m-am si hotarat sa devin asistenta medicala si dupa ce am facut cursul de calificare, am inceput sa lucrez la cabinetul unui medic. Acolo am inceput sa-mi fac multe ganduri, caci medicul de foarte multe ori le recomanda  pacientilor sa stea acasa si sa se odihneasca pana se refac, in loc sa le prescrie antibiotice sau alte medicamente de sinteza. 

 2. Nu mai stiu exact unde si cand am auzit prima data de tine, au trecut in orice caz mai mult  de 15 ani de cand am citit un articol scris de tine, care avea ca tema centrala remineralizarea dintilor. Era inca epoca de aur a frutarienilor, toti consumau aproape exclusiv fructe si toti aveau aceleasi probleme: demineralizarea dintilor, pierderea excesiva in greutate, caderea parului samd. 

Cand si cum ai descoperit tu hrana vie? Cine au fost oamenii care te-au inspirat si cine au fost cei care au tras semnalele de alarma, aratandu-ti practic ca frugivorismul nu este poate chiar atat de bun cum ar putea parea la prima vedere? 

Dupa ce am terminat cursul de asistenta medicala, am locuit un timp in Anglia si m-am hranit asa cum se hranesc cei mai multi englezi. Si la scurt timp, am inceput sa am probleme respiratorii si in cautarea unei solutii, am ajuns intamplator intr-o farmacie homeopatica, unde farmacista mi-a recomandat sa exclud laptele si produsele lactate. I-am ascultat sfatul si dintr-o data toate problemele au disparut. Acest lucru m-a intrigat foarte tare si m-a determinat sa cercetez tema "alimentatia umana" in profunzime. La scurt timp dupa aceasta, m-am mutat in Onkinawa, in Japonia si acolo am inceput sa mananc mult mai sanatos, fara toate prostiile pe care le macam in Europa, la o alimentatie cu multe legume si fructe proaspete, profitam de soare, aerul de mare si de liniste,  imbunatatindu-mi foarte mult starea de sanatate. Dar totusi simteam ca am atins  o plafonare, nu eram multumita.  Ca toti japonezii, consumam si eu foarte mult orez. Si printr-o "intamplare", mi-a cazut in mana cartea Fit for Life de Harvey si Marilyn Diamond, care mi-a raspuns la foarte multe intrabari si care m-a  facut sa trec la o alimentatie naturala cu hrana vie.  Eu nu eram asa de ahtiata dupa dulciuri, astfel incat nu am facut marea greseala, pe care o fac cei mai multi oameni atunci cand trec la hrana vie, de a consuma numai fructe foarte dulci si fructe uscate in prostie. din fericire, la scurt timp am descoperit si carte lui Victoras Kulvinskas "Survival in the 21st Century" (Spravietuirea in secolul XXI) si am stiut ca am gasit ceea ce cautam: alimentatia cu multe plante verzi. Eram in acel moment insarcinata cu cea de-a 3a fiica, astazi nu as recomanda la nimeni sa faca o astfel de trecere brusca si care implica un detox masiv in timpul sarcinii, dar atunci nu stiam inca tot ceea ce stiu acum.... La acel moment, ce-a de-a doua fiica a mea avea probleme cu urechea, ii curgea mereu o ureche (aceste scurgeri sunt numite "scurgeri de cereale"!), am inceput sa cultiv singura iarba de orz si sa-i dau sa bea sucuri, iar dupa o saptamana, problema era rezolvata!  Acesta a fost momentul in care am intrat in "Liga Verde" si am inceput sa cultiv tot felul de vlastari,  am inceput sa consum foarte multe alge si nu-mi venea sa cred ce schimbari pozitive se manifestau pur si simplu prin acest lucru aparent simplu.  Asa ca m-am hotarat sa fac cursul de Natural Hygene, in primul rand ca sa-mi demonstrez mie  ca este adevarat ceea ce am experimentat. Am scris timp de 2 ani, un jurnal alimentar detaliat pentru mine si cei 3 copii ai mei, studiind exact efectul alimentelor asupra starii de sanatate. Sunt convinsa ca eu trebuie sa am mai multa grija ca ceilalti, de exemplu, cred ca ficatul meu a fost foarte afectat de capsunile cu DDT.

 3. Ai 5 copii (deveniti intre timp adulti), ai reusit sa ai sarcini si nasteri naturale la toti copiii sau doar la o parte dintre ei? Si cum a evoluat alimentatia lor in decursul timpului?

 

Copiii mei erau inca mici cand am facut trecerea la hrana vie,  in timpul celei de-a treia sarcini, si au mancat un timp lung 100% hrana vie. Si la scoala in Japonia, a functionat foarte bine, ei aveau mereu mancarea lor la ei, dar cand ne-am mutat in Germania, a devenit dpdv social mai complicat, pentru ca locuiam cu mama mea, care manca normal si tot imi spunea: "Da´ las-i sa manance si ei un covrig.....". Candva am hotarat sa nu ma mai stresez, gandul ca le-am dat un start bun in viata ma linistea si am putut sa-i las liberi. Si poate tocmai pentru ca nu am facut presiuni, copiii mei mananca si astazi aproape toti vegan, cu foarte mult hrana vie.  

4. Asa cum te cunosc eu (din pacate mult, mult prea putin), banuiesc ca te-ai straduit si sa-ti cresti copiii altfel, nu in conformitate cu sistemul medical (vaccinari, tratamente medicale in caz de boala samd.) "consacrat" si cu normele sociale si educationale standard. Cum ai fost tu tratata in copilarie si cum ai procedat cu copiii tai?

 

Cea de-a 3-a fiica a fost afectata de detoxul meu din timpul sarcinii, ea a fost cea care a avut dintotdeauna cele mai multe probleme de sanatate, si ea trebuie sa faca si acum tot felul de detoxuri, caci are foarte des "ceva". Eu am crescut intr-o familie in care nu se merge cu placere la medic. Se incerca sa se rezolve problema cu plante sau cu bitterul suedez, si se mergea la medic pentru un diagnostic exact, dar in locul medicamentelor prescrise, se faceau diverse cure cu plante medicinale.

 

Am fost vaccinata, dupa schema din acele vremuri, dar nu mi s-au dat medicamente sau alte medicamente de sinteza (cu exceptia otravirii cu DDT, cand am fost tratata conventional). Am avut si cateva plombe de amalgam, care mi-au fost scoase la 18 ani, caci s-a constatat ca aveam o alergie la amalgam, din pacate fara niciun fel de masura de precautie. 

5. Tu ai fost si prima din scena raw food pe care am auzit-o vorbind despre  importanta algelor in alimentatia zilnica. Cum ai desoperit efectele miraculoase ale algelor si ce experiente deosebite ai obtinut cu ajutorul lor? Si cum arata alimentatia ta la momentul actual?

 

Si astazi mananc o mare parte a alimentelor in stare cruda, cu foarte multe plante din flora spontana si alge, dar mai mananc din cand in cand si legume fierte, cel mai important lucru pentru mine este sa am grija sa fiu mereu bine mineralizata. De exemplu, imi incep diminetile cu "Die grüne Lichtkraft" (o pulbere de suc de iarba de kamut si orz) si ma duc la culcare cu Die grüne Lichtkraft. Mananc foarte multe legume si frunze verzi, iar salatele mele contin intotdeauna, in fiecare zi,  o cantitate foarte mare de alge. 

 

Familia mea din Japonia detinea o manufactura de alge si sunt obsinuita din aceste timpuri sa-mi presar absolut tot ce mancam cu pulbere de alge. Si copiii mei mananca foarte multe alge. Una dintre fiicele mele, avea un dinte cu pete albe, si am inceput sa o remineralizez de 2 ori pe zi cu suc dintr-o mana buna de frunze de papadie si un morcov (ca sa aiba un gust acceptabil). Dupa nici 6 saptamani dintele era din nou normal. Tin sa mentionez ca inainte de aceasta cura, incercasem o multime de preparate cu pulbere de frunze de papadie sau alte plante, dar nu a functionat!

 

In 1999 m-am intors in Germania, si la foarte scurt timp am inceput sa am fire de par alb. Venita din Okinawa, unde pamantul este foarte bogat in minerale, in Germania gaseam la acel moment foarte putine produse bio/organice, iar solul era deja foarte saracit dupa atatea zeci de ani de agricultura intensiva. Am reinceput sa consum alge in cantitat foarte mari, iar la scurt timp, iar parul a reinceput sa-si recapete culoarea naturala.

6. Cum si cand ai descoperit uleiurile esentiale si ce influenta au avut asupra evolutiei vietii tale?

 

In 2009, una dintre fiicele mele avea foarte multa energie si dormea mult mai putin ca ceilalti 4 copii, seara noi eram toti obositi si voiam sa dormim, iar ea era parca mai activa ca oricand.  

 

Tot "intamplator", am fost invitata la un eveniment despre uleiuri esentiale si am fost impresionata de posibilitatile naturale de sprijinire naturala a sanatatii pe care acestea le ofera. Am plecat de la acel eveniment, care avusese loc seara, cu o sticluta de "Peace&Calming". Cand am ajuns acasa, fiica mea desigur ca inca nu dormea, asa ca i-am masat talpile cu cateva picaturi de ulei. M-am dus in baie sa ma pregatesc de culcare, iar cand m-am intors, fiica mea adormise pe canapea! Pentru mine a fost ceva din domeniul miracolelor, asa ca din acel moment, am vrut sa aflu totul despre puterile acestor esente ale plantelor, iar intre timp, uleiurile esentiale au devenit o parte principala a activitatii mele: organizez in cadrul grupei mele de uleiruri esentiale "Scent of Joy" in mod regulat evenimente online cu aromaterapeuti sau alti terpeuti alternativi cunoscuti, avem in fiecare luna o grupa cu o anumita tema si am adunat foarte multe conferinte, interviuri si multe alte informatii din domeniul aromaterapiei (cine doreste sa faca parte din aceasta grupa, poate citit toate amanuntele in postarea de AICI (CLICK!).

7. As avea mult mai multe intrebari, dar stiu ca timpul tau este foarte limitat si nu as dori sa abuzez prea tare. Ai dori  sa formulezi  in incheiere un indemn sau un sfat important pentru cititori? 

 

Sanatatea este ca si matematica: exista factori pozitivi, exista factori negativi si exista factorul X. Cine este factorul X? Dupa parerea mea, si conform experientei adunate in aproape 25 de ani, timp in care am lucrat cu foarte multi oameni (in domenii foarte diferite: preventia bornout, sanatatea naturala a dintilor, clorofila si efectele ei asupra organismului uman samd.), nivelul emotional si cel sufletesc influenteaza cel mai tare sanatatea. Daca cineva traieste in stress, este nefericit si nemultumit, nu va putea atinge o stare buna de sanatate. Si invers, cine stie sa se iubeasca pe sine,  si deci stie sa respecte corpul si limitele lui (nu lucreaza excesiv, respecta nevoia de si odihna a corpului, nu consuma NICIODATA alimente, bauturi sau alte substante toxice pentru organismul uman, isi ingrijeste nu numai corpul, ci si mintea si sufletul samd.), va (re)gasi cu usurinta starea buna de sanatate, care este de fapt stare naturala a oricarei fiinte, caci este un dar al naturii pentru toate fiintele lumii! 

Maria si cu mine, Luana Mimi, va dorim din suflet toate cele bune si frumoase!

Retete de post

Saptamana viitoare incepe Postul Mare. Biserica ortodoxa a stabilit foarte multe zile de post pe an (aproape jumatate din an!), datorita carora, daca le-am respecta, ne-am putea ridica mult. Si la propriu, si la figurat, caci asa cum am demonstrat in nenumarate postari de pe acest blog, simpla schimbarea a modului de alimentatie poate duce practic la un adevarat salt cuantic, nu numai in planul fizic, ci si la nivel spiritual, sufletesc, mental si emotional. 

Photos: Cateva retete din carte

Pentru multi oameni, odata cu hrana vie, incepe si o noua viata. Nimic nu este de la sine inteles in viata, iar vindecarea este INTOTDEAUNA o revarsare a harului lui Dumnezseu, o binecuvantare si o favoare divina. De aceea, multi oameni, care se reintorc in viata practic de pe marginea mormantului, vad dintr-o data viata cu adevarat asa cum este ea de fapt, o adevarata MINUNE, invata sa se bucure de fiecare noua zi primita in dar, indiferent de incercarile si provocarile cu care suntem cu totii confruntati in viata de zi cu zi, reusind si sa vada frumusetea care se gaseste intotdeauna in spatele TOTULUI. Contactul cu natura, cu ceea ce Natura ne daruieste, este esential pentru o viata sanatoasa. Natura ne pune masa, fara ca sa trebuiasca sa facem ceva pentru aceasta, noi trebuie doar sa ne asezam la masa si sa ne bucuram ca suntem niste privilegiati. Iar prin intermediul plantelor din flora spontana se restabileste contactul cu natura si identificarea cu ea, refacandu-se astfel de fapt relatia cu DIVINUL.

Deci daca aveti nevoie de un sprijin (si aici vorbesc nu doar despre un sprijin in planul material, ci si in cel energetic), va amintesc de cartea scrisa de mine practic "in colaborare" cu buna si minunata doamna Elena Nita Ibrian. 

Si pentru a sprijini cat mai multi oameni in aceasta perioada speciala a Postului Mare, cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" va fi oferita pana la Sarbatoarea Invierii Domnului la un pret special redus, cartea  costand actual 75 lei (in loc de 88 lei) + taxe expediere. Cartea poate fi comandata direct la editura ASKA: https://shop.aska.ro/produs/din-comorile-doamnei-elena-nita-ibrian/

Si la Vwelin se poate comanda cartea: https://verlin.ro/products/din-comorile-doamnei-elena-nita-ibrian-carte-de-luana-walter?srsltid=AfmBOoriSrCVLMSGrGNyw2YM9fRA9JDHsxbCsa31FXqhlVNO99hEIM4E

Cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian" contine retete (fiecare reteta este ilustrata fotografic) care au la baza retetele create de doamna Ibrian, pentru bucataria fara foc (raw vegan) sau pentru bucataria creativa (retete vegane partial gatite) si amintiri frumoase ale unor oameni, carora doamna Ibrian le-a marcat profund viata. Iar cuvantul de incheiere este scris cu multa iubire de catre sora mea de suflet, Cristela Georgescu: un adevarat omagiu si o recunoastere a meritelor exceptionale ale doamnei Ibrian in popularizarea si raspandirea unui mod de viata natural si sanatos in Romania.

Această carte este un vis devenit realitate. Iar aceasta transpunere a unei simple idei intr-o forma materiala concreta a constituit un proces mult mai lung, mai greu si mai intens decat m-am asteptat - intr-un fel, a fost ca si cum as fi scris cartea din nou si din nou, de la zero....   Desigur că realizarea proiectului ar fi fost mult mai ușoară, deci mai comodă  și mai ieftină, cu ajutorul unei mari edituri. Dar acest lucru ar fi implicat și anumite compromisuri, pe care nu am fost dispusă să le iau în calcul. Așa că m-am hotărât să merg pe o cale nebătătorită, deci implicit aventuroasă și puțin nebunească, pornind un proiect personal independent, finanțat exclusiv prin mijloace proprii. Iar noile preturi, de care ne lovim momentan cu totii, in absolut toate domeniile, nu au fost nici ele de mare ajutor in desfasurarea proiectului..... Dar tragand linie, conteaza doar  ca am reusit sa inving, cu incapatanarea si darzenia tipica Capricornilor, absolut toate piedicile aparute in cale si pot tine astazi in mani cartea pornita dintr-un vis.... 

Orice carte are o anumită valoare, unică și individuală. Prețul unei cărți reflectă desigur în primul rând valoarea intrinsecă a resurselor fizice și sociale folosite pentru producerea ei. Iar tipul acestor resurse dictează automat de fapt și valoarea etică a cărții. De aceea, a contat mult pentru mine nu doar hârtia folosită, ci și colaborarea cu oameni resonsabili, competenți și buni profesioniști, care lucrează cu multa dăruire și respect pentru mediu și VIAȚĂ. Iar acest lucru este cu adevărat posibil doar colaborând cu mici afaceri de familie, unde se mai găsesc încă adevărații meșteșugari.

Luarea în considerare a tuturor acestor aspecte nu a permis decât un tiraj mic pentru această primă ediție a cărții, caci costurile de productie reale au depasit cu mult calculele mele initiale.... Daca doriți să mă susțineți cumpărând această carte, faceți posibilă atât o  noua ediție într-un tiraj mai mare, cât și reeditarea unei cărți scrise de Elena Niță Ibrian pentru care ar mai fi posibilă achiziționarea drepturile de autor. 

Un alt vis vechi de-al meu, ar fi continuarea proiectului început de doamna Ibrian, care  ar consta în întemeierea Asociației HRANA VIE și a unui așezământ în mijlocul naturii pentru persoane în vârstă, în cadrul căruia oamenii să-și poată petrece ultimii ani de viață în pace, liniște și armonie, putând beneficia de metode de tratament neinvazive și de o hrană naturală. Deci dacă doriți, mă  puteți ajuta concret să fac ca și acest vis să devină într-o bună zi realitate.

Doresc sa mai subliniez in incheiere ca a fost foarte important pentru mine, ca aceasta carte sa fie absolut autentica si originala. Caci daca nu ar fi adus nimic nou sau lucruri care au fost spuse deja in alte carti, chiar nici nu ar fi avut nevoie sa fie scrisa. De asemenea, mi-am dorit mult si ca orice cititor sa poata simti cu usurinta, ca s-au adunat multe bucatele de suflet in acest proiect: si de la doamna Ibrian, si de la toti cei care au cunoscut-o, au iubit-o si s-au mobilizat sa povesteasca despre ea, si de la mine. Si din acest motiv, cartea contine de exemplu doar (cu 4 exceptii) fotografii personale (am refacut in aceste luni cea mai mare parte a fotografiilor pentru retete!), care cu siguranta ca nu ajung la perfectiunea fotografiilor profesioniste din internet, dar pentru mine a fost mult mai important, ca fotografiile sa aduca si sa dea mai departe in si prin carte energia lucrului unic si individual, facut cu drag din tot sufletul.

Vă mulțumesc din toată inima, desigur și în numele doamnei Elena Niță Ibrian, și vă doresc toate cele bune și frumoase. Ajutorul vostru a fost semnificativ, reusind datorita voua sa acopar de-acum toate costurile de tiparire, lucru extraordinar pentru mine, caci si mie inca mai imi este inca tare frica de datorii.... MULTUMESC, MULTUMESC, MULTUMESC! 

Cu mare drag,

Luana Mimi Walter

PS Dragul meu Cititor,

Daca informatiile pe care le pun de aproape 13 ani gratuit la dispozitia tuturor oamenilor ti-au folosit vreodata si ai dori sa-mi faci un dar in schimbul muncii onorifice depusa pe blog, imi poti face un dar/o donatie pe PayPal: Mihaela Walter, heilberatung@gmail.com.

De asemenea, ma ajuti enorm recomandand cartea mai departe.

Inca o data, mii de multumiri din suflet si inima pentru tot sprijinul si toata sustinerea pe care mi le-ati oferit si voi in toti acesti ani. 

Viata in abundenta - Irène Grosjean (Franta)

Darul meu de Craciun pentru toti cititorii acestui blog este povestea plina de talc si invataturi de viata a unei adevarate REGINE, de o genialitate, si o autenticitate, si o originalitate, si o integritate, cum rar mai intalnim in zilele noastre. O regina care este cu toata fiinta ei un adevarat dar al lui Dumnezeu pentru intreaga omenire.

Va doresc sarbatori fericite, la multi ani si un an nou mai plin de minuni si minunatii ca niciodata. 

Sper ca veti profita la maxim de aceasta experienta UNICA IN LUME, adunata in 64 de ani de practicare a medicinei naturale. 

 Irène, la Reine

Marea Doamna a Medicinei Naturale

Photo by Hervé BONILLO-DARNIS 
In limba franceza, regina=la reine, Irène-reine. Ati observat deja anagrama, nu-i asa?

Seminarul incepe in fiecare dimineata cu un cerc al participantilor in jurul unei femei maruntele si slabute, cu parul alb si spatele drept, concentrata si hotarata. Energia ei este incredibila, ai senzatia ca daca ai intinde palma, ai si putea lua din ea un pumn bun pentru tine insuti. Toti participantii recita-n cor dupa mica mare doamna (sau asa cum spune ea mereu, usor mucalit, <marea doamna de doar 1,45m>):

 "Bună dimineața ziua de azi, această  nouă zi pe care o primesc ca pe un dar și pe care o voi trăi în Prezent: pentru că ieri nu mai pot face nimic, iar astăzi este leagănul zilei de mâine...

Bună dimineața astăzi, care este prima dintre cele mai frumoase zile care mă așteaptă, pentru că în fiecare zi imi merge din ce in ce mai bine, pe toate planurile.

Mulțumesc vieții pentru că mă ghidează si ma inspira prin toate sentimentele, gândurile, cuvintele și acțiunile mele, să fac  cat  mai bine tot ceea ce am de facut,  atat pentru binele meu suprem cat  și pentru binele tuturor.

Mulțumesc vieții pentru că îmi aduce tot ceea ce am nevoie, când am nevoie, acolo unde am nevoie și exact cum am nevoie.

Și, în timp ce-i mulțumesc vieții pentru toate comorile pe care mi le oferă, nu mai am timp să mă plâng.....

Îți mulțumesc viata că am ochi pentru a vedea.

Urechi pentru a auzi.

Un nas pentru a mirosi și respira.

O gură pentru a mă delecta și a spune lucruri care fac bine.

O inimă pentru a iubi.

Picioare pentru a merge

Si brațe pentru a îmbrățișa."

Impreuna cu un alt om-lumina, Hervé BONILLO-DARNIS, despre care voi scrie de asemenea o postare. Daca sunteti curiosi si nu aveti rabdare sa asteptati, il gasiti AICI

Conducatoarea seminarului se numeste Irène Grosjean, are 93 de ani (este nascuta in 1930) si este practic cel mai cunoscut terapeut alternativ din Franta (doctor in naturopatie, a urmat intre 1957-1960 cursurile Scolii de Naturopatie, scoala intemeiata si condusa de Pierre-Valentin Marchesseau, "tatal" naturopatiei). Si probabil ca este si cea mai in varsta naturopatin activa profesional, care mai practica cu aceeasi hotarare si acelasi entuziasm ca si in anii tineretii: caci Irène ESTE CONSTIENTA de menirea sa, STIE de ce a fost trimisa de Dumnezeu pe pamant si este hotarata sa-si indeplineasca cat mai bine MISIUNEA.  Lucreaza de dimineata si pana seara, nu numai in zilele saptamanii, ci si duminica, are consultatii zilnice, da nenumarate interviuri, scrie articole si sustine de cateva ori pe an, mai multe serii de seminarii si ateliere (in Franta, Maroc, Belgia si Grecia). Punctul de greutate il reprezinta acum "Scoala Practica de Sanatate", unde pregateste, impreuna cu fiica ei (care este medic) si colaboratorii ei (colaboreaza si cu mai multi medici!), EDUCATORI DE SANATATE.

Mai jos, un film despre Irène realizat de "Le chou brave" cu 10 ani in urma, dar care nu a pierdut nimic din actualitate, iar ceea ce Irène spunea acum 10 ani, este exact ceea  ce spune si astazi. Si acesta este un mod bun de a deosebi usor adevaratele surse de cunoastere si invatatorii in toata puterea cuvantului, de milioanele de  fake "experti" (niste bieti plagiatori, care nu au de fapt mai nimic de spus, si care de aceea si vorbesc adesea fara a spune cu adevarat ceva, care isi schimba directia si conceptele mai ceva ca o girueta in bataia vantului, dar care stiu sa orbeasca si sa manipuleze oamenii cu tot felul de tehnici de marketing&Co). 

Videoul este in limba franceza, dar are subtitrare in engleza si in spaniola.

 

Din noiembrie, am un nou mini-job de jurnalista (o nota personala: nu mai imi permit de ceva timp sa fac totul doar onorific, asa cum am facut-o foarte multi ani,  viata m-a pus in fata faptului de a trebui sa lucrez si "pe bani" - si pentru ca la revista sunt platita cu ora, am putut sa-mi fac o imagine foarte clara, de care nu eram deloc constienta, despre volumul de ore de lucru si de energie din spatele blogului HRANA VIE: daca m-ar fi platit cineva pentru munca investita in aproape 14 ani de blog, as sta acum foarte bine si nu ar trebui sa ma agit sa castig si bani....). Lucrez deci la singura revista  de raw food germana care a mai supravietuit turbulentelor din ultimii 10 ani (in Germania, au existat inca din anii `90, trei reviste foarte cunoscute cu profil de hrana vie, acum a mai ramas doar "Die Wurzel":  https://www.die-wurzel.de/category/die-wurzel/). Iar primul lucru pe care l-am facut, a fost sa fac un interviu cu Irène Grosjean. Desigur ca nu pot posta aici interviul, care va fi publicat in primul numar al revistei din 2024 (care apare pe 24.01.2024), dar voi face pentru cei care nu cunosc limbile franceza, engleza sau spaniola, si nu pot viziona deci videoul, un fel de rezumat, caci mesajul Irènei este VITAL!!! Iar aceast articol va fi de fapt primul dintr-o serie, Irène s-a oferit sa colaboreze cu mine si sa facem impreuna un fel de jurnal de sanatate naturala si hrana vie, a fost foarte entuziasmata de ideea de a impartasi si cu publicul din Romania descoperirile sale si experienta sa  din 64 de ani de practicare a naturopatiei!

Cand am descoperit-o in martie 2023 pe Irène, absolut intamplator, caci desi ma invart de ceva timp si prin scena franceza de raw food, nu am auzit sa fi fost pomenita de cei pe care ii cunosteam. Si acum stiu si de ce: din pacate, cei mai multi dintre raw foodistii francezi celebri, au invatat de la Irène si o copiaza intr-un mod absolut grosolan, preluand enorm de la ea, dar prezentand apoi totul ca pe propriile teorii, studii si descoperiri, fara a pomeni de unde au dobandit de fapt informatiile extrem de pretioase. Inca o data fiti vigilenti si verficati la sange de la cine preluati informatiile! Cei care nu pomenesc sursele, NU merita sa fie urmariti, caci de fapt nu aveti ce invata de la ei....

In martie deci, am avut revelatia anului 2023: de la Franz Konz incoace, nu am mai intalnit pe cineva care sa fie atat de clar si de perfect structurat! Cineva care sa ilustreze atat de bine corectitudinea invataturilor sale. Cineva care sa se bazeze doar pe logica si bun-simt. Cineva care a inteles legile naturii si ale vietii. Si poate si pentru ca teoriile lui Franz si ale Irènei se suprapun in cele mai multe puncte, m-am hotarat pe 22.03.2023 instantaneu sa fac cursul online "La vie en abondance", pe care-l recomand cu toata caldura (in cazul in care cunoasteti bine limba franceza): https://formations.santenaturopathie.com/la-vie-en-abondance/. Cu codul LVEA-IRENE beneficiati de o reducere de 10% (cursul costa atunci 99€ in loc de 110€) si sunt poate cei mai bine investiti bani in sanatatea voastra si a familiilor voastre (dau acest link mai departe pentru ca sunt absolut convinsa de importanta acestor informatii, stiu ca le vor fi multora de foarte mare ajutor - dar nu este un link afiliat, deci eu nu castig absolut nimic daca il dau mai departe!). Eu sunt convinsa ca este foarte importnat sa facem cursuri, cel mai bine in prezenta fizica, caci suntem cu totii departe de a sti totul, asa ca este mereu ceva bun si nou de invatat. Si oricum vom termina de invatat, doar atunci cand ne vom da ultima suflare...

 

Viata de la Dumnezeu

În marea sa simplitate și în imensa sa splendoare, natura ne-a oferit tot ceea ce avem nevoie pentru a face din viața noastră un adevărat paradis, astfel încât fiecare dintre noi să devină o ființă sănătoasă, creativă și un fericit co-creator al nostru și al universului. Viața este Simplă! Cu un S cu majusculă grandios... Lucrurile sunt atât de simple încât pot părea simpliste. Dar nu, simplitatea este cel mai mare lux al vieții, care, din păcate, este în prezent disponibil pentru foarte puține ființe umane. Și atunci când lucrurile devin complicate, trebuie sa fugim vazand cu ochii...

Pentru a face călătoria vieții, atunci când venim pe lume, luăm un vehicul: corpul nostru, pe care îl abandonăm la punctul terminus. Care poate fi o trotinetă sau un Rolls Royce, există toată gama de vehicule, pentru că nu ne naștem toți cu aceeași constituție. Dacă ai un Trabant, nu vei avea desigur aceeași calitate a călătoriei ca și când ai avea un Ferrari. Dar, oricare ar fi situația, trebuie să ne tratăm corpul cel puțin la fel de bine ca și pe mașinile noastre. Cu alte cuvinte, dându-i combustibilul pe care constructorul său, pe care îl putem numi Creatorul sau Natura, l-a prevăzut pentru el și funcționarea sa, și așa cum l-a prevăzut, adică vegetal, natural și vital. Și, bineînțeles, efectuând întreținerile și schimburile de "lubrifianți" necesare.

Oare cum mai putem crede în continuare că oamenii bolnavi pot fi vindecați cu medicamente sau tratamente care i-ar îmbolnăvi chiar și pe cei sănătoși?

 

În ultimii 80 de ani, laboratoarele farmaceutice au devenit una dintre cele mai mari corporatii din lume. Dar acestia sunt niste oameni foarte săraci in realitate, pentru că nu poți cumpăra totul cu bani! Adevăratele valori, adevăratele bogății ale vieții, cum sunt pacea, iubirea, bucuria, creativitatea și împărtășirea, nu pot fi cumpărate; ele trebuie câștigate prin respectarea legilor funcționării noastre! In zilele noastre, am inlocuit adevaratele valori cu banii, uitand ca suntem in plina iluzie si ca banii nu pot cumpara tot! Banii pot cumpăra o casă, dar nu și un cămin. Pot cumpăra medicamente, dar nu și sănătate. Pot cumpăra distractii, dar nu fericire. Sex, dar nu iubire. Educație, dar nu cunoaștere adevărată. Procese, dar nu dreptate. 

 

Care este alimentatia corespunzatoare fiintei umane?

 

Dacă ai fi lăsat liber în sălbăticie, ca un animal sălbatic, și nu ai avea unelte, ci doar propriile mijloace (dinții, creierul, mâinile, picioarele, unghiile etc.), ca toate speciile din creație, ce ai face? Ai putea să prinzi un mistreț, un iepure sau o pasăre, să-i sucești gâtul și să muști din el așa cum face un carnivor? Nu. Trebuie să vă dați seama că atunci când mâncați carne, mâncați de fapt o bucată dintr-un cadavru. Animalul a trebuit să fie ucis pentru a ajunge în farfuria voastră. Alimentele trebuie să ne transmită energia apei, a pământului, a aerului și a soarelui, pentru că energia vieții este combustibilul nostru esențial. Iar atunci când ne gătim mâncarea, aceasta își pierde energia vieții. Dacă fierbem graunțe și le punem în pământ, nu va crește nimic. Dacă punem la clocit ouă fierte tari, closca va aștepta mult timp ca puii ei sa iasa din oua. Și ați văzut vreodată pe Pământ o specie care să își gătească propria supă, în afara de fiinta uamna? Și cum dezvoltă gorilele 150 kg de mușchi? Au nevoie de proteine animale? Sau de produse lactate pentru calciu? De super-food si de suplimente alimentare sau medicinale? Nu, ele sunt culegătoare și găsesc tot, DAR ABSOLUT TOT ce le trebuie, în natură: fructe, frunze, rădăcini fragede.

Cu viața poți face viață, iar cu moartea poți face doar moarte și suferință. 

Ce este sănătatea? Ce este boala? 

 Sanatatea nu este de fapt doar absenta bolii. Adevarata sanatate este pofta de viata, este creativitatea, este fericirea. 

 

Dacă analizăm cuvântul boală și îl pronunțăm fonetic (in limba franceza: maladie=boala, mal (rau)- a(lui)-di-eu (Dumnezeu - Irène este intre altele si o mare regina a semanticii), înseamnă că suntem bolnavi pentru că am greșit față de Dumnezeu, față de viață și față de legile vieții. Ca am facut ceva rau.... 

 

Nu suntem bolnavi din întâmplare, nu din cauza microbilor sau a virușilor, ci suntem bolnavi pentru că nu am respectat cele 4 legi de bază ale vieții, ale modului în care funcționăm. Și pentru că am făcut greșeli alimentare care au produs reziduuri pe care organismul nostru încearcă să le elimine. Fie înțelegem cum funcționează corpul nostru și îl ajutăm să se elibereze, și atunci suntem cu adevărat vindecați, pentru că ne purificam prin boala umorile. Fie nu înțelegem și, sub influența iluziei și a fricii, oprim rapid această criză de eliminare, pe care o numim boală, și ne forțăm corpul să blocheze în umorile sale cele mai profunde reziduurile pe care încerca să le elimine, ceea ce duce la boli tot mai profunde, tot mai grave și tot mai degenerative.

Cele 4 legi de baza ale functionarii organismului uman

Traducere dintr-un document pe care Irène mi l-a pus la dispozitie pentru a-l da mai departe: 

 

"Viața se supune unor legi precise, a căror nerespectare nu poate fi ramane nepedepsită... Dar care sunt aceste 4 legi fundamentale ale funcționării noastre?

Când venim pe lume, primul lucru pe care îl facem este să inspirăm, iar când o părăsim, expirăm. Din moment ce venim pe lume și o părăsim într-o respirație și din moment ce este imposibil să trăim fără să respirăm, am ajuns la concluzia că prima lege a vieții este:
RESPIRAȚIA!

Apoi, la fel ca toți puii de mamifere care caută sânul care îi va hrăni, căutăm sânul mamei noastre. Ceea ce înseamnă că a doua lege a vieții este:
ALIMENTAȚIA!

 

Dupa am supt bine, adormim, iar micile noastre corpuri profită de somn pentru a digera nectarul divin al mamei noastre. Ceea ce înseamnă că a treia lege, fără de care nu am putea trăi, este: 

ODIHNA (SOMNUL)!

Iar când ne trezim, facem pipi și caca pentru a scăpa de reziduurile lăsate în corpul nostru de mâncarea digerată.  Asta înseamnă că a patra lege a vieții este:
ELIMINAREA!"

Irène este invatacelul care si-a depasit cu mult maestrul, completandu-i si dezvoltandu-i invatatura. Si chiar nu are importanta ca nu a facut-o de la sine, ci "silita" de Viata, care i-a pus la dispozitie 3 incercari majore: trei persoane apropiate si iubite au parasit mult prea devreme aceasta lume, in suferinta si durere, ajutand-o astfel pe Irène  sa vada si sa inteleaga ADEVARUL.

Dar despre toate aceste lucruri, voi povesti in episodul urmator. 

- VA URMA -

Si aici se termina primul episod, voi publica al doilea episod in ianuarie 2024, dar asa cum am promis, nu inchei aceasta postare inainte de a va da mai departe o reteta de zile mari, învățata la cursul online al doamnei Irène Grosjean: 

Tartare d' algues

La fel ca Dr. Galina Schatalova, Anthony William, Dr. John Switzer , Michael Delias și mulți alții, si Irène Grosjean acordă la randul ei o mare importanță algelor într-o alimentație naturală și recomandă consumul lor zilnic. Și nicidecum în cantități homeopate, caci sunt vitale atat pentru (re)mineralizarea organismului, cat si ca antidot pentru neutralizarea si contracararea efectelor ingrozitor de negative ale radiatiilor extrem de ridicate la care suntem supusi cu totii!

Și o metodă foarte simplă și deosebit de gustoasă de a mânca alge marine în fiecare zi este acest tartare (de fapt, ar trebui sa se cheme Tătar de alge marine, caci conform dictionarului Larousse, numele vine de la tătarii care năvăleau in Europa.... Dar pentru ca mie nu-mi suna bine, preiau 1:1 denumirea eleganta din limba franceza si raman la TARTARE (se citeste tartar) - voi puteti face desigur cum vreti).

Ingrediente:
- 30 g alge uscate, se pun la înmuiat în apă timp de 5-30 minute (fulgii fin de alge se înmoaie doar pentru scurt timp în apă, algele mari se înmoaie până când sunt moi). Se poate folosi orice tip de alge marine (wakamé, dulse, kombu, salata de mare, urspirulina, ori separat, ori în combinații). După mine, tartarul de dulse este cel mai bun (in poze este un tartare de wakamé);
- o ceapă mare, de preferință roșie (Irène Grosejan, care folosește foarte multă ceapă, subliniază întotdeauna că ceapa este o sursă de putere: "L'ognion fait la force");
- 1-2 căței de usturoi;
- 1 tulpină de țelină apio;
- ½ dovlecel mic decojit;
- o jumătate de lime (sau lămâie) decojită;
- o legătură de mărar (iarna se poate folosi și pătrunjel);
- 2-3 linguri de ulei de susan sau un alt ulei de calitate;

- 4-5 picaturi de ulei esential de lamaie, schimba total gustul, aducand o prospetime extrem de placuta si mascand putin gustul de peste;
- opțional, pentru cei cărora le place gustul picant, ardei iute. Se potrivesc bine si semințele de susan (înmuiate, germinate și apoi uscate)  sau capere (eu înlocuiesc întotdeauna caperele cu muguri de usturoi sălbatic pe care i-am murat eu). Sau castraveciori murati.

Mod de preparare: Se mixează grosier toate ingredientele (cu excepția uleiului, ardeiului iute, caperelor si castravetilor murati și a mărarului) într-un robot de bucătărie cu lamă in S. Adăugați mărarul tocat fin și uleiul și mixați din nou scurt. Adăugați și ardeiul iute tocat fin, caperele sau castraveții tocați la fel de fin și, la final, presărați semințele de susan.

Puteți servi acest tartare pe felii subțiri de castraveți sau cartofi dulci și pe crackers. Sau poate înlocui sosul de salată in orice salata mixtă (de exemplu, frunze de salata, cu germeni, castraveți, morcovi etc.).

Tartare-ul poate fi păstrat la frigider timp de o săptămână.

Poftă bună!

Cu mare drag,
Luana Mimi

Meniu raw vegan pentru sarbatorile de iarna

Timpul alearga mai ceva ca un campion mondial, iar vremurile se schimba cu o rapiditate nemaiPOMENITA in toata istoria cunoscuta a omenirii. Si cu cat devenim mai “civilizati”, mai moderni, mai emancipati, mai cosmopoliti, cu atat se uita si se pierde tot mai mult adevarata insemnatate a Craciunului. De la o sarbatoare a iubirii, pacii, linistii, reculegerii si introspectiei, Craciunul a devenit astazi, pentru cei mai multi dintre noi, doar inca un prilej de a consuma si mai mult ca de obicei, de a ne imbuiba, de a ne imbata, de a ne etala bogatiile – pe scurt, o ocazie de a fugi de Dumnezeu si de noi insine...

 Eu fac parte dintr-o generatie care a mai prins vremurile in care sarbatorile crestine, in ciuda regimului aflat pe-atunci la guvernare, aveau inca o importanta deosebita. De Craciun si de Pasti era pur si simplu o ALTA ATMOSFERA, pe care eu astazi nu o mai simt in exterior decat foarte rar. Se mergea la biserica, se facea CURATENIE INTERIOARA (post, spovedit, impartasit samd.) SI EXTERIOARA (spalat, frecat, curatat, ordonat, aranjat, afumat samd.). Se faceau PREGATIRI la toate nivelurile: fizic, mental, sufletesc.

 Pentru mine, Craciunul insemna in primul rand ca parintii, care lucrau altfel 6 zile din saptamana, cate 8 ore pe zi, la servicii aflate in alte colturi ale Bucurestiului, astfel incat lipseau cel putin 10 ore de acasa, erau un pic mai mult timp prezenti acasa (pentru ca in acele vremuri, zilele libere erau foarte putine, aveau o valoare imensa). Si profitam cu totii cat puteam de timpul acela: se canta, se spuneau povesti, se petrecea mult timp IMPREUNA in bucatarie, se incerca din rasputeri sa avem, macar in acel scurt interval de timp, o viata armonioasa de familie. Craciunul mai insemna ca primeam de la bunica din Moldova un pachet cu afumaturi, oua, branzeturi si alte minunatii facute de ea, toate impachetate bine in ziare, caci si hartia de impachetat era un lux in acele vremuri. Insemna si ca venea in apartament, prin bradul de Craciun, toata padurea dupa care eu, copil crescut la bloc, tanjeam cu toata fiinta mea. Si mai insemna pentru mine, ca reuseam si eu sa cred ca dorintele chiar pot deveni realitate....... 

Am refacut (actualizat si extins) in acest an colectia de retete raw vegan pentru sarbatorile de iarna si am transformat-o intr-o carticica electronica. Cartea are 32 de pagini si contine 20 de retete raw vegan (bauturi, gustari si retete de baza din bucataria fara foc, o supa, mai multe feluri principale si desert). Toate sunt retete de mare succes la public si au fost servite de mine de multe ori, pe o durata de peste 15 ani, atat la petreceri de familie sau cu prieteni, cat si la ateliere si la renumitele raw vegan potlucks. Ce este un raw food potluck? Un eveniment simplu, dar foarte fain: fiecare participant aduce un  fel vegan de mancare pregatit dupa regulile bucatariei fara foc (poate sa fie si o simpla salata sau pur si simplu legume, fructe, nuci, seminte, frunze verzi samd.), care sa ajunga pentru cel putin 2-3 persoane. Mancam impreuna, schimbam retete, stam la taifas si punem putin tara la cale.

 

Va multumesc mult si va doresc sarbatori fericite.

Cu drag,

Luana Mimi

 

 

HRANA VIE

Astazi, 12 mai 2023, se implinesc 13 ani de cand am scris prima postare pe acest blog (imi amintesc bine ca "nasterea" blogului a fost una cu mari chinuri, caci partea tehnica ma depasea total, eu facand - si lucrul acesta este valabil si in ziua de azi - tot ce depinde de tehnica total dupa ureche). Deci am crescut muuuuuult in toti acesti ani, si separat, si impreuna, eu am ajuns acum la varsta pensiei (asa ieseau "pe vremea mea" femeile la pensie, la 55 de ani), iar blogul a ajuns la furtunoasa vreme a adolescentei...

Si pentru ca eu iubesc cifra 13 (care este pentru mine un numar ca orice numar si care aduce exact la fel de mult noroc sau ghinion, cat crede fiecare), si pentru ca in acest an am trecut la nivelul urmator de abordare a sanatatii naturale cu hrana vie, trebuie sa sarbatoresc neaparat aceasta data speciala.

Asa cum scriam pe 12 mai 2010 in prima postare de pe acest blog, am fost intotdeauna fascinata de universalitatea temporala, spatiala, supraconfesionala si interprofesionala a modului natural de viata cu hrana vie. De-a lungul si de-a latul pamantului, din Japonia si pana in America, din tarile nordice, din Canada si pana in America de Sud si Australia au existat dintotdeauna, practic in  toate tarile, oameni, de profesie medici sau cu alte calificari sau meserii, care au descoperit hrana vie si efectul ei tamaduitor de exceptie, de cele mai multe ori empiric (doar prin propria experienta), motivitati de probleme de sananate grave, personale sau ale unei persoane apropiate. Ne putem imagina insa, ca cei mai multi dintre ei au ramas necunoscuti. Vedem acest lucru si astazi, in epoca Internetului si a inflatiei informationale, cat de greu este totusi sa se raspandeasca ideile despre hrana vie - cum ar fi putut atunci, cei au trait cu atat de multi ani in urma, sa reuseasca mai bine sa popularizeze aceste lucruri?

In Romania, in familia mea si in cercul meu de prieteni si cunostinte, nu am auzit 18 ani nimic despre hrana vie. Primul meu contact "intamplator" cu hrana vie, a avut loc in urma cu peste 25 de ani, atunci cand o cunostinta (tot "intamplatoare", nu am mai avut nimic de-a face dupa aceea cu acea fata) mi-a povestit despre boala grava a tatalui sau (cancer de colon in stadiu final) si cum fusese acesta trimis acasa de la spital cu cuvintele: mai aveti cel mult 2 luni de trait. Intamplator insa el auzise despre un inginer pensionat, care dadea sfaturi de sanatate intr-un parc bucurestean. In deznadejdea sa, l-a cauta pe acest inginer si i-a urmat sfaturile. A tinut post cu apa distilata si argila timp de 60 de zile, iar dupa 2 luni era inca in viata si intr-o stare de sanatate mai buna ca niciodata. Numele inginerului era Valeriu Popa (1924-1997), un om deosebit, care si-a dedicat viata vindecarii oamenilor bolnavi cu ajutorul naturii si al lui Dumnezeu.

Iar de cand am inceput sa urmez si eu regimul alimentar cu hrana vie, gandul la pionierii romani ai unei vieti naturale cu hrana vie nu mi-a lasat nici o clipa liniste. Am inceput sa cercetez in Internet (Matei 7:7-8: "Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide."), si …am descoperit lucruri foarte interesante!!

Si asa am aflat de doamna Elena Nita Ibrian (1921-2009), de care m-am indragostit instantaneu, de la primul rand citit. Am descoperit-o "intamplator" cautand pentru parintii mei carti in limba romana din domeniul sanatatii natrale. Doamna Nita Ibrian a scris peste 40 de carti (dintre care 28 din domeniul sanatatii, despre hrana vie, plante medicinale, tratamente naturale samd.), iar toate cartile ei depasesc cu mult nivelul unor carti de bucate, fiind de fapt adevarate ghiduri pentru o viata mai buna, o viata in pace si liniste sufleteasca, o viata bazata pe increderea in bunul Dumnezeu si in perfectiunea creatiei Sale, caci hrana vie aduce mai mult decat sanatatea trupeasca, fiind de fapt si cel mai bun leac pentru sufletul omenesc. Intre timp, in acesti 13 ani, am adunat cu cea mai mare grija si recunostinta, o parte dintre  sfaturile, retetele si povestile frumoase cu si despre buna doamna, intr-o carte (daca faceti click AICI, gasiti toate informatiile despre cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian").

 Povestea vietii mele cu hrana vie, cum m-a ajutat (si m-a salvat) pe mine trecerea la o viata naturala, o puteti citi facand click AICI.

Au trecut mai mult de 16 ani de cand am trecut la acest mod de viata. In toti acesti ani am fost  mereu in cautarea unei alternative mai putin radicale, din pacate, sunt nevoita sa vin cu o veste cam proasta, caci desi am cautat si rascautat, NU am descoperit o alternativa cu adevarat viabila pentru hrana vie. Asa cum sublinia dr. Bruker, care la randul lui s-a straduit sa gaseasca o solutie de compromis, cu cat este mai grava boala de care sufera cineva, cu atat trebuie sa fie mai mare procentul de hrana vie pe care bolnavul respectiv trebuie sa-l consume. De aceea, tratamentul sau pentru boli grave precum cancer, scleroza multipla samd. era bazat exclusiv (100% FARA EXCEPTIE!) pe o alimentatie cu hrana vie.

Dar ce este HRANA VIE? Raspunsul este scurt si clar: este hrana lasata de Dumnezeu pentru fiinta umana. Caci asa cum fiecarui animal i-a asigurat bunul Dumnezeu  exact hrana perfect adaptata la nevoile sale si fiziologia sa si a tuturor sistemelor sale, acea hrana care sa-i asigure supravietuirea, perpetuarea speciei si indeplinirea misunii sale pe pamant, exact tot asa a primit si OMUL, direct de la Dumnezeu atunci cand a fost creat, hrana adecvata speciei umane. Care este aceasta hrana? As putea povesti ca omul, fiind un primat superior si avand acelasi tip de sistem digestiv ca toate primatele, este facut pentru consumul de fructe, frunze, legume, nuci, seminte, radacini fragede. V-as putea spune ca omul NU este nici carnivor, nici granivor (de aceea nu avem nici cioc si nici gusa), nici omnivor. As putea cita aici studii, oameni de stiinta, experimente samd. (internetul este arhiplin de astfel de informatii). Dar eu prefer sa fac cu voi, acum si aici, asa cum am facut-o de multe ori in acesti 13 ani, un exercitiu de gandire logica: imaginati-va ca v-ati trezi dintr-o data in salbaticie, in mijlocul unei paduri mari si ca nu ati avea la dispozitie nicio unealta, niciun dispozitiv  ajutator si niciun instrument suplimentar. Nu ati avea nimic in afara de corpul vostru! Ce ati manca daca v-ati folosi doar "uneltele" date de Dumnezeu, adica mainile, unghiile, picioarele, gura, dintii samd.? 

Repet aici indemnul pe care vi l-am dat dintotdeauna: Nu astept sa ma credeti, chiar va rog sa nu ma credeti! Insa astept sa cercetati singuri mai departe, sa cautati toate informatiile pro si contra la care aveti acces, sa ganditi cu propriul cap, sa va luati timpul necesar pentru a analiza in profunziem si mai ales pentru a discerne corect.

Pe 12 mai 2011,  notam intr-o postare, pe care nu stiu de ce nu am publicat-o, urmatoarele vorbe, care nu au pierdut absolut nimic din acutalitate si pe care le pot relua cu mana pe inima dupa 12 ani: "Si a trecut deja un an, de cand am reusit, dupa multe chinuri si stat ore in sir in fata calculatorului, sa public prima mea postare! Acum a sosit timpul sa trag linie si sa fac bilantul. Privesc cu multa nostalgie in urma si ma gandesc, zambind un pic pe sub mustata, daca oare voi mai scrie si la adevaratul jubileu (50 de ani), cand ma voi afla la venerabila varsta de 93 de ani???? Ei, vom trai si vom vedea...

Am pornit acest blog cu mult entuziasm si doar din dorinta de a face bine, dar si cu ceva teama in suflet, de multe ori mi-am tot repetat in surdina cuvintele bunicii mele dragi, care mi-au fost de mare ajutor toata viata mea in clipe grele: "Sa nu-ti fie niciodata frica draga bunicii, spune mereu: cu Dumnezeu inainte! Si o sa vezi, cum o sa le astearna Domnul pe toate, asa cum  trebuie!".  Si asa a fost, este si va fi mereu!

"Bunele" din acest an au fost in numar mult mai mare ca "relele", am avut sansa de a cunoaste, chiar si daca de cele mai multe ori numai virtual, niste oameni minunati, cu cativa dintre ei  insa, ne-am stat candva chiar si fata-n fata. este cumva interensat ca a trebuit sa ajung eu tocmai in Germania, ca sa descopar cu adevarat ca Romania este plina de oameni deosebiti, romani adevarati, exact asa cum stim noi din mosi-stramosi ca sunt romanii, si de locuri si lucruri deosebit frumoase, trebuie numai sa facem un mic efort si sa cautam putin si vom descoperi dintr-o data o alta lume (cel putin asa mi s-a intalmpat mie).

Am invatat enorm in acest an, am adunat in sufletul meu,  de la voi toti, de la toti oamenii care mi-au luminat mintea si sufletul cu vorbele lor, munti de comori mai pretioase ca orice posesiune materiala. Intre timp, lista mea personala care cuprinde oamenii importanti din viata mea, a luat proportii de-a dreptul incomensurabile si as dori sa le multumesc tuturor din toata inima mea. 

Blogul s-a vrut la inceput un blog strict de hrana vie, intre timp am ajuns la o paleta mult mai larga de teme, pentru unii cititori probabil prea larga. La inceput, am pornit cu un blog care sa cuprinda in principiu numai informatiile actuale si deosebit de importante, despre sananate in general si despre hrana vie in special. Nu am reusit insa sa raman mult timp pe linia aceasta, incepand sa cunosc mai multa lume si mai multe dintre problemele cu care se confrunta multi oameni, mi-am dat seama ca nu pot sa nu scriu si despre copii, despre natura, in general despre toate minunile vietii zilnice, reflectate in ultimul timp in "intalniri" (multe dintre ele de-a dreptul epocale si fatidice), de cele mai multe ori prin intermediul randurilor "asternute" pe o pagina de Internet, caci toate acestea sunt la randul lor o parte din viata mea si toate acestea joaca un rol hotarator in desfasurarea vietii mele.

Ca de obicei sunt multe de spus, timpul vostru este scurt, asa ca m-am hotarat  sa incerc sa fac o incheiere-sinteza a modului meu de abordare a oricarei situatii din viata, indiferent ca este vorba despre alimentatie, sanatate, gradinarit, protectia mediul, educatia copiilor s.a.m.d. Cel mai important este sa fiti intotdeauna foarte bine informati, si pro, si contra. Dezvoltati-va spiritul critic, obisnuitit-va sa nu mai credeti pe nimeni doar pe "ochi frumosi", ascultati (cine are urechi de auzit, va auzi!), vedeti (cine are ochi de vazut, va vedea!), cercetati, intrebati-va si intrebati-i si pe altii, nu va mai sfiiti sa puneti toate intrebarile care va trec orin cap si nu ezitati sa priviti mereu si in "spatele cortinei"!! Puneti-va capul la contributie si folositi-va la maxim logica si puterea de discernamant."

Subliniez din nou, ca acest blog nu este despre mine, ci despre HRANA VIE. Pentru mine a fost intotdeauna foarte important, sa pun mereu hrana vie pe primul loc si nu propria mea persoana, asa cum m-a invatat cu bunatate doamna Elena Nita Ibrian. Si aceasta nu dintr-o falsa modestie, ci pentru ca hrana vie va dainui si va salva milioane de vieti si atunci cand Mihaela Mimi Luana Walter va fi numai un pumn de tarana.... Experienta mea este numai o mica bucatica a unui puzzle imens, intins peste intregul pamantul si peste toate timpurile. Caci hrana vie este cu mult mai mult decat un mod de alimentatie, este un adevarat mod de viata, pentru mine a fost cea mai profunda si mai insemnata dezvaluire a vietii mele.

Gasesc ca aceste cuvinte fac o incheiere foarte potrivita, poate ca as mai adauga doar cateva intrebari retorice, care nu sunt menite starnirii unei discutii polemice, ci pot fi vazute ca invitatii de a medita pe cont propriu mai departe pe marginea acestei teme: 

- Ce denota de fapt neincrederea ca ceea ce NATURA  ofera omului cu generozitate, ca hrana prevazuta pentru el, este suficienta si completa?? Ca nu ne trebnuie NIMIC altceva?

- Ce denota, chiar si doar luarea in considerare a faptului ca omul ar putea "imbunatati, imbogati sau perfectiona" in vreun fel hrana naturala?

- De ce toate speciile de animale pot supravietui doar cu hrana oferita de natura, fara sa fie nevoie sa o gateasca, sa o sareze, sa o prelucreze in fel si chip? 

- Cum reusesc gorilele sa faca 150kg de muschi si masa corporala mancand doar fructe, funze si radacini? Si cati barbati consumatori de fripturi&Co ar avea curajul sa se lupte cu mainile goale (deci fara arme) cu o gorila? Si cine ar iesi oare invingator dintr-o astfel de lupta?

- Mi-a placut dintotdeauna experimentul propus de sotii Diamond in cartea lor "Fit for Life": "Puneti intr-un tarc un copil mic, un iepuras si un mar.  Cu o siguranta de 100%, copilul va manca marul si se va juca cu iepurele si nu va incerca niciodata sa manace iepurele si sa se joace cu marul."

Va multumesc din tot sufletul ca ma cititi, ca interactionati cu mine, ca ma sustineti si ca imi daruiti timpul, energia si iubirea voastra. Va doresc tot binele din lume, mai ales multa sanatate si o viata binecuvantata si fericita.

Cu mare drag,

Luana Mimi Walter

La Haute Cuisine Crue - Dr. Urs Hochstrasser (Elvetia)

Desi am aflat despre Dr. Urs Hochstrasser inca din 2007 din revistele "Natürlich leben" (revista Aliantei de Sanatate din Germania Bund für Gesundheit) si "Die Wurzel" (a lui Michael Delias, un alt raw foodist de "curs lunga" din Germania), iar din 2010 l-am si intalnit anual la Targurile de Hrana Vie Rohvolution, si desi mi-a marcat profund viata, in special in domeniul pregatirii felurilor de gourmet raw food, nu am scris pana acum decat foarte pe scurt despre el. Duminica trecuta insa, am fost iar la ultima editie a Targului Rohvolution si pentru ca a trebuit sa constat inca o data ce impact pozitiv, extrem de puternic poate avea hrana vie asupra oamenilor, m-am hotarat sa povestesc repede, macar si doar deocamdata numai pe scurt despre Urs, caci mesajul lui este VITAL, mai ales in vremurile pe care tocmai le traversam. Voi incerca sa fac mai tarziu un interviu detaliat cu el si cu sotia lui, Rita Hochstrasser, caci desi ea sta mai in umbra si-l sprijina in primul rand pe Urs, fiind practic "mana lui dreapta", ea are foarte multe de spus, caci la randul ei a adunat o experienta foarte mare si extrem de pretioasa in toti anii in care Urs a facut absolut totul impreuna cu ea.

Photos https://urshochstrasser.ch/

Urs Hochstrasser a invatat meseria de bucatar si a lucrat in multe restaurante dupa terminarea calificarii, iar dupa un timp si-a deschis chiar propriul restaurant. Ca urmare a primei sale "intalniri" cu Dumnezeu (despre aceasta intalnire il voi lasa mai bine pe el sa povesteasca), s-a lasat de fumat, a incetat sa mai bea alcool si a devenit constient de ce inseamna cu adevarat consumul de carne. Asa ca si-a vandut restaurantul care mergea intre timp foarte bine (in ciuda sfaturilor contrare date de cei din jur) si pentru ca avea de hranit o familie, a cautat un post de bucatar in care sa nu mai fie obligat sa prelucreze carne. Si intamplator tocmai in acea perioada se eliberase un post de bucatar la clinica Bircher-Benner (despre medicul extraordinar care a intemeiat aceasta clinica puteti citi mai pe larg AICI). Urs nu stia mare lucru despre acest medic sau despre metoda de terapie descoperita de el, totul a fost pur si simplu o "intamplare". Sau mai degraba o "sincronicitate divina".... Ajuns acolo, nu si-a prea putut imagina ca va ramane mult timp, caci bolnavii urmau la clinica o dieta stricta, iar Urs avea senzatia ca munca lui isi pierde astfel complet creativitatea. In strafundul inimii lui, Urs nici macar nu putea sa creada ca este posibil ca cineva sa se vindece de vreo boala numai printr-un regim alimentar si nu avea deloc incredere in bazele terapiei de la aceasta clinica. Dar la fata locului, traind pe viu suferinta oamenilor, vazand halul in care veneau oamenii la clinica si cum reuseau sa o paraseasca dupa mai multe saptamani de tratament, a trebuit sa recunoasca ca este totusi ceva inexplicabil la mijloc. Si s-a hotarat sa porneasca propriul experiment si sa manance 2 luni de zile exclusiv hrana vie. El mergea in fiecare zi la clinica 5 km cu bicicleta si s-a hotarat sa cronometreze timpul de care avea nevoie, ca dovada a efectului alimentatiei asupra starii fizice. In prima luna, nu a constatat o imbunatatire si nici nu s-a simtit cu adevarat altfel (se afla puternic intr-un procesul de detox) si era pe punctul de a fi convins ca hrana vie "nu ajuta". Dar pentru ca luase hotararea sa manance 2 luni exclusiv hrana vie, a continuat, iar dupa alte patru saptamani, a simtit ca a devenit alt om si a constatat ca ii crescuse considerabil nu doar capacitatea fizica, ci si ca facuse un salt imens emotional, mental si sufletesc. Din acel moment a luat hotararea ca nu se va mai intoarce niciodata la hrana "normala". Si si-a descoperit astfel menirea, caci de atunci a cautat neobosit raspunsul la intrebarile: "Cum se poate face hrana vie mai atractiva, astfel incat sa fie consumata cu cat mai multa pofta si placere?" si "Cum se poate transforma hrana vie dintr-o dieta pentru bolnavi, intr-un mod de alimentatie potrivit pentru hrana zilnica a oricarui om si perfect acceptat social?". Nici faptul ca oamenii doar dupa ce se imbolnaveau incepeau sa manance sanatos pentru a se vindeca, in loc sa manance sanatos pentru A RAMANE SANATOSI SI A NU SE IMBOLNAVI, nu i-a mai dat liniste. Si din aceasta cautarea a lui care s-a desfasurat de-a lungul a peste 30 de ani, s-au nascut mai multe carti (va recomand cu cea mai mare caldura, in special cartea "Rohkost von Feinstem" - La Haute Cuisine Crue - de Urs si Rita Hochstrasser, care au reusit in aceasta carte sa ridice hrana vie la nivel de arta!), un centru de sanatate in care oamenii aveau posibilitatea sa afle cum poate arata, ce gust are si cum se poate pregati o hrana cu adevarat sanatoasa, nenumarate cursuri, seminare, ateliere, interviuri, aparitii TV si participari la targuri de specialitate.

In bucataria centrului lui de sanatate (centrul este momentan inchis, dar eu sper din tot sufletul ca intr-o buna zi va fi redeschis) avea un panou fain: "Iubirea si fantazia sunt cele mai bune mirodenii". Si intr-adevar, acestea chiar sunt ingredientele cele mai importante din orice bucatarie...

 Daca faci click AICI gasesti multe retete (in limba germana), la fel si pe canalul lui de YouTube: https://youtube.com/user/hochstrassers

Urs Hochstrasser este un om extrem de creativ si de interesat in nenumarate domenii, asa ca nu a ramas insa blocat in bucataria raw vegan, ci s-a dezvoltat mai departe in toate planurile. Pentru ca era o problema sa gaseasca uleiuri cu adevarat presate la rece, a deschis el o moara de ulei. Iar pentru ca mierea, care nu este un produs vegan, si siropul de agave din Mexic nu erau pentru el decat o solutie de compromis, a cautat un indulcitor natural si raw regional, pe care chiar l-a si gasit: siropul raw de mere. In paralel cu toate activitatile lui, a urmat in Sri Lanka un studiu de medicina alternativa si a studiat enorm si in planul spiritual si al dezvoltarii personale. Astazi, se vede usor cu ochiul liber, ca Urs Hochstrasser este un om implinit, echilibrat, impacat cu sine si cu tot restul lumii. Exact ca si sotia lui, Rita. Si daca stai de vorba cu Urs sau cu Rita, asculti ce au de spus si te scufunzi in ochii lor de un albastru infinit, nu mai ai nicio sansa de a-i uita vreodata.....

Daca stiti germana, uitati-va neaparat pe pagina lui de internet sau YouTube.

Urs si Rita au fost pentru mine o sursa nesecata de inspiratie, de multe ori am pornit de la una dintre retetele lor. Exemplul retetei de maioneza, pe care toata familia mea o consuma cu entuziasm, fara a comenta ca faptul ca nu este de fapt facuta din ou, este deja clasic, AICI gasiti reteta in limba romana si povestea. 

Iar aici un video scurt in limba romana: