joi, 10 octombrie 2019

Galuste cu prune si tarta cu prune - raw vegan

Si reteta aceasta face parte din domeniul nostalgiilor culinare.  Tatal meu era in copilaria mea bucatarul galustelor cu prune si a celor cu magiun de prune. Si copiii mei au mai apucat sa se bucure, cand erau mici, de talentele bunicului in bucatarie. Intre timp, marea uitare s-a asternut peste mintea lui si a schimbat atat de multe.... 
Am copilarit intr-o regiune foarte buna pentru cultivarea prunelor. Bunelul avea o livada cu foarte multi pruni, care rodeau cu sarguinta in fiecare an, daruindu-ne o mare de PERJE. Eu chiar nu-mi amintesc sa fi fost vreodata vreun an "fara prune"! Si in fiecare toamna, bunica facea zeci de borcane cu magiun de prune, iar bunelul nenumarate sticle de tuica de prune. Culmea este ca mie nu-mi placeau prunele cu adevarat, mancam cand si cand, dupa multe rugaminti ale bunicii, doar cate o pruna-doua. Singurele pe care le mancam fara discutii, caci le iubeam eu cel mai mult,  erau prunele bărdace, pe care nu le-am mai vazut din pacate de tare multi ani. Nici acum nu ma innebunesc dupa prune. Si culmea este, ca si unde locuiesc astazi, este o zona cu prune multe si bune, din pacate nu si prune bărdace. Si ar fi chiar mare pacat sa nu profit de ele.  Si asa m-am hotarat sa scot din cutiuta cu amintiri reteta tatalui meu si sa o prefac intr-o reteta de hrana vie. A iesit foarte bine, asa ca o dau cu drag mai departe.





 GALUSTE CU PRUNE SI TARTA CU PRUNE


Este o reteta exact pe gustul meu, cu ingrediente putine si fara chin mult si timp lung petrecut in buctarie. 

Ingrediente blat: curmale, fulgi de nuca de cocos, migdale macinate sau nuci de caju, putin ulei de nuca de cocos raw si o bucatica de baton de vanilie.
Reteta de blat este cea de AICI si este reteta mea universala pentru torturi, tarte si alte dulciuri. Ii mai adaug cateodata si nuci, nuci de caju sau migdale macinate.
Ingrediente umplutura: prune si scortisoara dupa gust. 

Mod de preparare: se prelucreaza ingredientele in robotul cu lama in S, pana se ajunge la consistenta dorita.  
Eu nu am un aparat performant, asa ca mai intai maruntesc migdalele, le scot si le pun deoparte. Maruntesc apoi fulgii de cocos, dupa care adaug curmalele si migdalele, uleiul de cocos si vanilia. Se obine o masa cleioasa, care poate fi modelata foarte bine.
Pentru tarta presez aluatul intr-o forma de tarta, iar pentru galuste fac o un fel de castronel in causul palmei, in care pun prunele carora le-am scos samburele si le-am dat prin scortisoara. Din o alta bucatica de aluat fac un capac, si gata galusca! O mai dau prin pudra de fulgi de nuca de cocos si/sau migdale si o mai presar cu putina scortisoara si am obtinut visul unei zile de toamna. Galustele tatalui meu erau date prin pesmet preajit amestecat cu zahar, de aceea, daca vreti un rezultat cat mai aproape de varianta traditionala, le puteti presara si cu putin zahar de meseacan (Xylit).

Pentru tarta, mixez prunele cu vanilie si daca trebuie sa ma duc cu tarta undeva, ii adaug si niste tarte de psyllium, ca sa nu fie prea lichida umplutura. Torn amestecul asa obtinut in forma de tarta, peste blatul presat, decorez cu prune taiate felii si cu migdale maruntite grosier si eventual iar pun si niste zahar Xylit.


Pofta mare si sa va fie de bine!

marți, 1 octombrie 2019

Intre Cer si Pamant

Am primit in ultimele saptamani o gramada de lectii mari. Aceeasi tema, profesori diferiti. Prima mare profesoara, tare micuta ca statura, foloseste un limbaj verbal pe care eu nici macar nu-l inteleg, si nici nu pot sa o urmaresc oricand as vrea, ci numai atunci cand vrea ea sa mi se arate. 
Numele i-l cunosteam demult, dar era pentru mine doar un cuvant, folosit din pacate, nu numai de catre ceilalti oameni, ci si de mine, in mod peiorativ, iar fiinta care intruchipeaza cuvantul imi era cu desavarsire necunoscuta. Si ajunsa la acest punct, trebuie sa repet un lucru: este de fapt o mare jignire pentru animale, atunci cand le dam semenilor nostri, care poseda insusiri sau fac fapte care ne deranjeaza, nume de animale: porc, vita, vaca, bou samd.
 
Pe noua mea profesoara o cheama GAIȚĂ (Garrulus glandarius). Ca este o pasare stiam deja, cum arata, habar nu aveam. Gaita era mai degraba pentru mine o persoana care vorbeste mult si fara rost.....

Dumnezeu ne vorbeste permanent, in toate felurile posibile. TOTUL este de fapt UN SEMN pentru noi. Ca noi nu pricepem, este o cu totul alta poveste si are are de-a face doar cu noi insine.

De o saptamana, hranesc o gaita. Ii pun nucile ramase de anul trecut in gradina si o urmaresc cum lucreaza neobosita, cu bucurie si pofta de viata. Am fi tentati sa credem, ca o face doar gandindu-se la propria burta si ca isi asigura proviziile pentru iarna ce se apropie cu pasi repezi. Dar adevarul este, ca ea face mult mai mult: isi indeplineste misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. In cartea despre identificarea plantelor si animalelor din aceasta regiune, scrie la gaita, ca este raspunzatoare pentru raspandirea multor specii de plante, in special de copaci. Eu credeam ca ea doar manaca si cand colo, ea planta paduri..... In timp ce eu gandeam in termeni de cateva luni, ea gandeste in termeni de sute de ani.....

Si care este lectia invatata de mine? Sa ma adun si sa-mi fac iar partea mea de treaba. In ultimii trei ani am trecut prin schimbari masive in planul material, caci m-am mutat iar dintr-o tara in alta si totul a devenit parca o lupta: m-am luptat cu autoritatile din doua tari, care mai de care  mai birocratice, copiii s-au luptat putin cu noile scoli, parintii se lupta cu Alzheimerul si tot asa mai departe. Ma sparsesem parca in mii de cioburi incercand sa-i ajut pe toti, sa fiu peste tot, sa fac tot ceea ce asteaptau ceilalti de la mine. Ma pierdusem pe mine insami....

Desenele din aceasta postare au fost facute in 2014-2015-2016, in timpul si dupa terminarea cursului de consultant de vindecare holistica. Atunci mi s-au dat foarte multe informatii, pe diferite cai, pe care eu ar fi trebuit sa le dau de fapt mai departe. Caci atunci am inteles ca suntem meniti sa tinem si sa mentinem, legatura/fluxul energetic, dintre Cer (Tata) si Pamant (Mama). Asa cum o face (dupa parerea mea in mod constient!!) orice animal, orice insecta, orice planta, orice picatura de apa, orice pietricica samd. Daca energia nu poate curge prin mine de la Tatal din Cer la Mama Pamant si apoi inapoi, de la Mama Pamant la Tatal din Cer, creez un nod energetic, un morman enrgetic, care cu cat creste, cu atat impiedica mai tare curgerea energiei. Intru intr-un cerc vicios, care are un efect negativ nu numai asupra mea, ci asupra intregii lumi.



Traim timpul marilor transformari. Si eu zic ca este un mare privilegiu. Si ne putem  chinui singuri sau putem accepta in cel din urma ajutorul, ce vine permanent, din foarte multe parti.


miercuri, 3 iulie 2019

Supa crema de ciuperci

Ieri au avut copiii pana dupa-amiaza tarziu scoala, a fost foarte cald si nu am vrut sa stau mult in bucatarie si sa mai produc si eu caldura suplimentara in casa, asa ca am facut la pranz pentru mine si sotul meu supe crema de ciuperci. Da, nu am scris gresit, nu am facut o supa, ci doua: o supa raw vegan si o supa vegana, fara gluten, fiarta un timp foarte scurt.
Ambele retete sunt in general extrem de rapide, din categoria "pregatire in cel mult jumatate de ora". Si foarte ieftine, eu am platit pentru ingredientele bio aproximativ 5,30€.
 Reteta raw o scriu mai jos, reteta vegana gatita, reteta din bucataria creativa a doamnei Ibrian (o parte din ingrediente sunt crude), o public pe blogul "Elena Nita Ibrian"  (linkul AICI).

Supa crema de ciuperci


Ingrediente pentru o portie: 
- 2 ciuperci marisoare (cel mai bine bio - banuiesc ca stiti cu totii ca ciupercile AU NEVOIE de balegar si alte excremente....);
- o cana mare de smantana de caju sau seminte de floarea soarelui: Smantana vegana se prepara din 3 linguri de seminţe de floarea soarelui sau de caju (inmuiate), sucul de la o jumatate de lamaie (sau mai putin, dupa gustul propriu), 1 catel de usturoi, 1 lingura de ulei de masline, sare, piper, putina apa (pana ajungeti la consistenta de smantana). Toate se mixeaza. Smantana poate fi folosita imediat, dar cel mai bine este daca se lasa la fermentat peste noapte, intr-un borcan inchis cu bine cu un capac;
- apa, marar, ceapa (verde sau uscata), usturoi, sare si piper dupa gust. 

Mod de preparare: ciupercile  taiate cubulete se amesteca cu smantana raw vegana. Se adauga ceapa, usturoiul si  mararul taiate marunt si se potriveste de gust.

Optional, pentru a obtine o culoare mai apropiata de a supei de ciuperci gatita in modul traditional (adica fiarta), se poate adauga putin miso (raw) sau sos de soia (tot raw). Eu adaug si ardei iute (nu se vede din pacate in fotografie), pentru ca gustul iute este gustul chakrei inimii, care este un punct mai vulnerabil de-al meu........
Cele doua supe: sus, varianta gatita, jos, varianta raw
 Daca este pusa putin la soare sau lasata de pe o zi pe alta (intr-un recipient inchis), incepe sa fermenteze si mai ajutam si mai mult aparatul digestiv. Intr-un borcan inchis ermetic,  poate fi luata foarte bine si la birou (in acest caz, eventual facut totul FARA usturoi).
In supa mea, am mai adaugat suplimentar putin ulei de argan (din nuci neprajite), caci imi place mie in mod deosebit gustul lui......



joi, 20 iunie 2019

Tante Victoria si gradina ei fermecata

Privita prin ochii mei de copil, cu sufletul inca impletit strans in coroana divina, cea mai frumoasa gradina dintre toate era cea a Tantei Victoria. Nu numai de pe strada ei, ci din tot targul din provincia moldoveneasca a copilariei mele. De fapt, cred ca asa gandeau si femeile din jurul ei, caci tare multe lucruri mai putin frumoase aveau ele mereu de spus despre ea..... 

Rosa damascena

Imi amintesc si-acum  cu mare drag de Tante Victoria si de gradina ei fermecata: Tante Victoria fusese profesoara si evita, chiar si acum  la varsta pensiei, sa lucreze prea mult in gradina, ca sa nu-si strice mainile, coafura sau chiar hainele. Ea prefera sa sta la  umbra, la masa din cerdac, cu o pisica-n poala, sa bea cu nesat cafele turcesti, sa fumeze si sa citeasca. Si totusi reusea cu usurinta sa creeze  an de an o alta lume in curtea ei. Cand deschideai poarta casei, nu intrai intr-o gradina, ci direct intr-un basm, cu culori, parfumuri si sunete rupte din Rai, in care timpul statea in loc si se minuna la randul lui de atata frumusete. Casuta parinteasca de lut, fiind atat de mica, parca se pierdea printre trandafiri, condurasi, craite si multe alte flori, in toate nuantele posibile, printre mirodenii, plante de leac si  copaci cu crengile plecate pana la pamant de-atatea fructe. Si-n lumea  asta, ce pare astazi aproape ireala,  domnea Tante Victoria. Mantia ei domneasca era un capot -  caci erau timpurile  capoatelor de matase grea, imprimate cu florile si pasarile celuilalt capat al lumii, iar supusii sai erau pisicile batute de soarta, pe care numeni nu le putea vedea cu ochi buni. Avea adesea ceva bun de rontait in buzunarele capotului (nuci, seminte, caise sau prune uscate) si mirosea intotdeauna ametitor a parfum de trandafir.


45 de ani mai tarziu, imi dau seama cat de mult m-a influentat, desi nu a facut nimic special ca sa ma impresioneze. Noi, toti nepotii ce-i umpleam gradina cu viata, simteam intuitiv iubirea si bucuria pe care le punea in tot ceea ce facea. Eram cu drag acolo si stiu astazi, ca atunci STIAM ca este un loc bun si sfintit. 

Daca ma gandesc bine, Tante Victoria facea un fel de permacultura modoveneasca, reusind totul doar cu minimul de munca posibil: florile perene reveneau in fiecare an cu drag, iar celelelate se replantau de la an la an singure, pomii si trandafirii nu-i taia (la  trandafiri doar le rupea florile trecute), iar la poalele lor le punea condurasi, galbenele si alte flori sau plante aromatice, care tineau pamantul umed si daunatorii la distanta. Pana si fasolea si castravetii se catarau singure in pomi, si-mi amintesc ca uda doar pe seceta mare.

Tante Victoria a plecat de mult in alte lumi, se bucura sigur acum de florile Raiului, impreuna cu doamna Ibrian, Maria Treben si alte femei minunate. 

Iar eu fac ulei de trandafir, usuc flori de trandafiri, imi umplu casa si sufletul cu parfumul cerului si ma gandesc cu drag la vremurile de odinioara.


luni, 6 mai 2019

Targ de plante - 11 mai 2019, la ferma Demeter Rigenhof in Mainhardt

Gradina de plante medicinale de la ferma Demeter Riegenhof din Mainhardt (Germania) este un proiect solidar de voluntariat, initiat de o mana de femei sufletiste, cu inimi mari, deschise atat de larg, incat ar incapea o lume intreaga in ele.

Gradina de plante medicinale a luat fiinta cu foarte multi ani in urma in visele si gandurile initiatoarelor, dar piatra de temelie reala a fost pusa de-abia in primavara anului 2017. Eu m-am mutat in aceasta regiune in toamna anului 2017, si-mi amintesc, ca atunci cand am ajuns la ferma pentru prima data, m-am gandit, judecand dupa cum arata totul, ca trebuie sa fie o gradina tare veche, probabil transmisa de multi ani din generatie in generatie.  Am ramas foarte surprinsa, cand am aflat ca este atat de tanara si la inceput nici nu mi-am putut explica cum de au reusit sa faca practic imposibilul posibil. Intre timp, am gasit raspunsul, care va urma mai spre sfarsitul postarii.

Photos by Diana Monson - Ferma Demeter Riegenhof vazuta de sus
Proprietara fermei, Doris Braun, a preluat cu aproape 40 de ani in urma ferma de la parintii ei si a facut munca de pionierat trecand la agricultura ecologica bio-dinamica (Demeter), in vremurile in care, pentru cei mai multi oameni, cuvintele bio, organic sau ecologic erau mai mult sau mai putin "mofturi". Si-n toti anii acestia a ramas credincioasa laitmotivului: "Bio - damit wir unseren Kindern die Erde mit gutem Gewissen hinterlassen " (Organic - ca sa lasam copiilor nostri mostenire Pamantul cu constiinta impacata). 

Astazi,  avem o cu totul alta situatie, in toata lumea exista tot mai multi oameni, care doresc, pentru binele personal si al planetei, sa practice sau sa sustina o agricultura biologica. De la Doris se poate invata enorm, ea si este foarte interesata sa dea mai departe toate comorile pe care le-a adunat in toti acesti ani, si nu stiu cum face, dar tot reuseste si acum sa ramana cu un pas inaintea celorlalti - cei 40 de ani de experienta nu sunt putin lucru si-si spun clar cuvantul. Un mic exemplu: in magazinul ei bio de la ferma, Doris vinde de ani de zile produse vrac (la ea se pot cumpara produse neambalate cum ar fi: legume, fructe, nuci, sare, faina, zahar, ulei, otet, mirodenii, nuci, cereale, seminte samd.), acceptand ambalajele/recipientele  personale ale cumparatorilor si reducand astfel drastic cantitatea de gunoi, in special de plastic, ce rezulta din aceasta activitate.

Din primavara anului 2018, m-am alaturat si eu echipei gradinii de plante medicinale Riegenhof si am invatat la randul meu in anul acesta de ucenicie enorm. Am gasit aici surori de suflet,  oameni care si-au inteles chemarea si stiu exact ce si cum trebuie sa faca pentru a sluji si a purta de grija Mamei Pamant.  Pe o supafata de 150 m² (terenul a fost pus gratuit la dispozitie de catre Doris Braun) s-au adunat intre timp peste 100 de plante. Fiecare cu povestea ei si cu rostul ei, fiecare cu energia si cu darul ei. La care se adauga energia oamenilor care sfintesc locul acesta, pentru ca-l iubesc si-l cinstesc din adancul sufletelor: Doris, Maia, Diana, Jasmin, Juliana, Katrin si multi, multi altii..... Plus cei 40 de ani de lucrat pamantul fara otravuri, in deplina concordanta cu mersul Lunii, al Soarelui, al Stelelor si-al Vietii. Si tocmai aceasta este pentru mine si explicatia faptului ca toate plantele cresc aici altfel ca in alte gradini. Si din experienta anului de ucenicie, cred ca si de aceea au si un alt efect fata de alte plante din aceeasi familie, dar crescute in alte locuri.  Stiu ca explicatia va parea unora cam ezoterica, dar daca ne reamintim de Prof. Popp, veti gasi poate si o dovada stiintifica in ceea ce vreau sa spun.

Unul dintre aspectele cele mai importante ale gradinii de plante medicinale este aspectul pedagogic. Gradina este in primul rand  o scoala, un loc in care se pot primi invataturi autentice stravechi,  aici gasindu-se un izvor nesecat de informatii vitale.




Gradina da de asemenea in fiecare an multi copii sanatosi si frumosi, pe care ii trimite cu drag in lume, sa aduca la randul lor in multe alte gradini si vieti omenesti bucurie, sanatate si bunastare. Si cum ajutam noi, echipa de voluntari, gradina sa-si indeplineasca menirea de invatator? Simplu: organizam pentru ea diverse evenimente, in cadrul carora lumea poate veni la ea in vizita, oricine vrea o poate admira si ii poate primi invatatura. Si fiecare decide nu numai ce si cat transpune in propria viata, dar si ce poate da mai departe. O lumina eterna...


Un astfel de eveniment va avea loc sambata, 11-05-2019, la ferma Riegenhof (adresa exacta: Riegenhof 4, 74535 Mainhardt), cand organizam un targ al plantelor, care functioneaza dupa un principiu vechi de cand lumea: fiecare aduce plantele pe care le are in plus in gradina si poate lua in schimb plantele de la noi din gradina sau de la ceilalti oameni. Plantele nu costa nimic, cine doreste, poate oferi din inima o donatie pentru gradina.

La orele 12 si 14 va avea loc un tur ghidat al gradinii (in limba germana), oferit de Maia Pfrombeck, terapeuta alternativa si membru fondator al gradinii.
 Magazinul BIO este deschis pana la ora 13, va recomand, intre multe alte bunatati,  in special painea de casa facuta de Doris si coapta in cuptorul cu lemne, precum si otetul de mere, 100% natural, raw si ce mai vreti, facut bineinteles tot de Doris (drojdia otetului este foarte veche, provine de la bunicul ei). 

Este loc de joaca, un tippi, o sumedenie de animalute. Copiii pot fi aici copii, adica pot urla, tipa, alerga, sari, tropai, se pot catara si pot face ce le mai trece lor prin minte, intr-un cuvant, pot fi LIBERI (nu este strada principala, dar desigur ca fiecare parinte trebuie sa aiba grija de copiii sai, mai ales de cei mici, la o ferma exista si multe pericole). 

Daca se aduna suficienti doritori, pot oferi si un tur al gradinii, respectiv al fermei, in limba romana. Daca cineva doreste pranz raw cu plante din flora spontana, pe baza de inscriere putem pregati ceva special (15€/persoana).

Ar mai fi multe de povestit, dar a trecut vremea palavragelilor, acum a venit vremea faptelor. Sunt si mai departe convinsa ca fiecare poate face ceva. Si ca oricat de putin ne-ar parea noua acest ceva, totul CONTEAZA. Ca si Jane Godall, stiu ca timpul ne preseaza. Asa ca sa nu-l mai pierdem cu discutii inutile, ci sa ne suflecam manecile si sa ne punem pe treaba!  Ca incheiere, un citat foarte frumos din cartea "Reason for hope" de Jane Goodall:

"Da, eu sper. Cred ca putem spera intr-o lume in care stranepotii nostri si copiii lor ce vor veni dupa ei pot trai in pace. O lume in care mai exista copaci si cimpanzei care sar dintr-unul intr-altul, o lume in care cerul este albastru si pasarile canta, si din departare se aud tobele batranilor africani care ne reamintesc de puternica legatura pe care o avem cu Mama Pamant si cu Marele Spirit - Dumnezeul pe care il veneram. Dar asa cum tot repet, nu mai avem mult timp. Resursele acestei planete se termina. Daca chiar ne pasa de viitorul pamantului, trebuie sa incetam sa asteptam si sa-i lasam "pe ceilalti" sa rezolve problema. A venit timpul, ca NOI sa salvam lumea: depinde doar de TINE si de MINE."

luni, 29 aprilie 2019

Plantele din flora spontana - 21 aprilie 2019, la Muzeul Satului

De Florii, ne-am intalnit la un workshop despre plantele din flora spontana, am stat de vorba si ne-am plimbat prin  Muzeul Satului "Dimitrie Gusti". Eu iar m-am trezit, destul de brusc, cu "lectia" nefacuta: Lumea copilariei si tineretii mele, de acum 35-45 de ani, pe care tot o am eu in cap,  NU mai exista, a disparut pentru a face loc lumii de AZI. Si asa este foarte bine, chiar daca mie imi pare rau dupa ea, in viata nimic nu este static si totul se transforma, iar locul acela de odinioara (iar vorbesc de parca  as avea 100 de ani...), plin de pace si liniste, cu studenti de la arhitectura ce desenau ore in sir casele, cu bunici si nepoti, cu zeci de grupe de copii si profesori si, mai inainte de toate, cu CALATORI - astazi, majoritatea celor care calatoresc sunt TURISTI: pentru ei este mai important sa "bifeze" ca au vizitat cat mai multe obiective din intreaga lume (must-see!!), decat sa simta, sa inteleaga sau sa se lase patrunsi de energia si istoria unui loc), calatori din toate colturile pamantului, care nu se mai saturau de informatia culturala imensa, care se gaseste in Muzeul Satului.
La muzeu tocmai avea loc un targ (sau asa o fi la fiecare sfarsit de saptamana??), din stanga se auzea o slujba religioasa, din fata muzica populara, intre case mestesugari, mai mult sau mai putini autentici, si ca-ntr-un musuroi, turisti peste turisti. Printre ei, si noi si plantele. M-am bucurat tare mult sa vad in realitate oameni pe care ii cunosteam numai virtual de pe FB, m-am bucurat sa vad chipuri noi si sa revad chipuri vechi si m-am bucurat de plantutele-erou, care in niciun caz nu au de gand sa piarda lupta inegala cu omul si toate avantajele tehnicii ce-i stau acestuia la indemana. 
Buleveradul era inchis (din cauza unui maraton) si a durat putin pana ne-am adunat. Dupa ce am aruncat grijile la cosul de gunoi de la intrarea muzeului, am inceput plimbarea. Direct langa intrare era usturoita, a  trebuit sa urlu un pic ca sa acopar vacarmul din jur (noroc ca am cantat atita ani in cor), asa ca ne-am refugiat apoi intr-un colt al muzeului,  cat de cat mai linistit. Si de-abia acolo am reusit sa ne intalnim cu plantele de la suflet la suflet. Si cred ca fiecare a primit macar un raspuns pe care-l cauta si astepta. Eu am primit chiar mai multe si doresc sa le multumesc inca o data si pe aceasta cale tuturor plantelor si participantilor......
Photo by Renata Cristina Mihalache (Nutritionist Integrativ) - jocul luminii a fost unul dintre raspunsurile mele
Ce am admirat, ascultat, gustat, mirosit, pipait - caci asa se invata a cunoaste plantele, cu TOATE simturile:
1. Rotunjoara (la Dr.Laza  o veti gasi  sub numele SILNICUL - de aceea denumirea latina este sfanta, caci  in functie de regiune, numele plantelor pot fi foarte diferite!).
8. Cerentel.
9. Opaita (pe moment nu mi-a "picat" numele si pace, si iar mi-am dat seama, cat de multe cuvinte vechi, pe care nu le folosesc in limbajul de zi cu zi,  le-am uitat deja.... - ce mare pacat!).
10. Tei, mesteacan, pelin, pelinarita, codita soricelului si multe altele, voi reveni in cursul verii cu amanunte. 

Dragi participanti, va recomand sa mergeti in vara inca o data la muzeu si sa parcurgeti acelasi traseu, pentru a vedea cum au evoluat plantele. Este foarte important sa cunoastem plantele in diferitele stadii, iar acest lucru se invata numai la fata locului. Poate daca aveti timp, sa mergeti in timpul saptamanii si poate veti intalni studentii si bunicii si copiii si calatorii de altadata......



duminică, 14 aprilie 2019

De Florii, in vizita la Mama Natura - workshop in Bucuresti

In acest an, sunt in Bucuresti in Duminica Floriilor si mi se implineste un vis vechi:  un workshop despre plante salbatice, sanatatea naturala, vindecarea holistica, energia universala samd. Ne intalnim si stam de vorba, ne umplem bateriile sufletesti, exersam cum ne putem sustinem cel mai bine unii pe altii, in timp ce  ne plimbam prin locul meu preferat din Bucuresti: Muzeul Satului Dimitrie Gusti. 

În goana sa nebună si orbească după bani, omul uită tot mai mult, că nu este stăpânul naturii, ci numai o parte a ei, ignorând cu încăpățânare faptul, că toate intervențiile sale masive asupra mediului, se vor reflecta într-o zi, într-un fel sau altul, ȘI în propria sa viață.

Natura ne este mamă, casă, masă, cămară, școală, farmacie, spital samd. Și la sfârșit, tot ea ne este si loc de veci. Iar într-o bună zi, vom trăi cu toții mai departe într-un fir de iarbă, o floare sau un copac….. Noi, oamenii, suntem frați buni cu toate animalele, toate plantele, toți munții și toate apele, cu absolut TOT. Și noi alegem dac
ă trăim cu toții laolaltă în pace și armonie sau ducem un razboi sângeros unii împotriva altora.

De la plantele din flora spontană am putea învața enorm. Pentru aceasta este însă nevoie să încercăm să le înțelegem, să le iubim și mai ales să le recunoaștem inteligența ieșită din comun și energia vitală de neegalat. Dacă doriți să vă apropiați de câteva dintre aceste ființe minunate, vă aștept cu drag la workshop-ul din București.

Mai multe informatii si inscrieri AICI.

 

Foarte pe scurt, cateva cuvinte despre mine:  sunt Consultant Holistic de Vindecare (curs Germania) si Practician in domeniul plantelor din flora spontana (cursul de calificare se termina in noiembrie 2019).
Am urmat cursul practic de alimentatie integrala dupa Dr.Max Bruker (Germania).
Sunt autoarea cartii “Plantele comestibile din flora spontana“, Editura Cesan Christalin 2013 si a mai multor articole aparute in revistele Formula AS, Tratamente naturiste (RO) si “Natürlich leben“ (Germania).
Sunt initiatoare si proprietara blogurilor “Hrana vie“ si “In memoriam Elena Nita Ibrian“.
Am condus mai multe workshop-uri despre plantele comestibile din flora spontana in Hunsrück (Germania), in Tervuren (Belgia) si la Viscri (Romania). 

Am facut atatea workshopuri si cursuri, incat uneori le si uit, cum ar fi: trauma pre- si perinatala, indreptarea spirituala si regenerarea totala a coloanei vertebrale, autovindecarea, comunitatea dupa Scott Peck, permacultura samd.
In prezent invat si lucrez la Gradina de Plante Medicinale Riegenhof din Mainhardt (Germania), gradina care practica agricultura biodinamică certificată Demeter.





 

miercuri, 20 februarie 2019

Hrisca batuta si o alta varianta de hummus raw

Primavara nu mai poate fi clar  oprita, trebuie sa mai avem numai “putintica rabdare“. Pana atunci, ne mai bucuram acum de cateva mancaruri de iarna minunate: hrisca batuta si hummus raw.
Cu hrisca asta batuta ne-a innebunit Mirela la Viscri, vorba bunicii mele, “de s-au batut lupii la gura noastra“.... Este aproape incredibil ce iese doar din hrisca inmuiata si alte putine ingrediente, dupa parerea mea, ORICINE, indiferent de inclinatiile alimentare, va manca hrisca astfel preparata cu placere.
Am facut intai o varianta de hrisca batuta, care mi s-a parut insa un pic cam “palida“. Asa ca la a doua  varianta am adaugat si boia de ardei (nu mai tin minte daca reteta Mirelei era cu boia, eu gatesc rar dupa reteta, cel mai des gatesc dupa gust, aspect, aroma, consistenta, textura 😇). 

Hrisca batuta raw vegan


Ingrediente: hrisca (150g pentru o portie buna), zeama de lamaie cu putina apa (eu pun multa lamaie, ca-mi place acreala), de aceea puneti cel mai bine dupa gustul vostru, usturoi, sare, piper, cimbru uscat, boia de ardei, ulei de masline. Topping: ceapa, eventual si arpagic verde si ardei iute

Hrisca inmuiata cel putin 6  ore (daca este si germinata este desigur si mai bine, dar pentru varianta rapida merge si asa), clatita si scursa se proceseaza in mixer cu restul ingredientelor. Ceapa taiata felii subtiri se freaca cu putina sare, se lasa 10 minute la scurs si apoi se amesteca cu ulei si boia (o alta varianta de imitare a cepii prajite este si sosul japonez de soia) si/sau se deshidrateaza.

 
Varianta de hummus raw din hrisca


In mod normal, fac hummusul raw din naut incoltit si celelalte ingrediente originale din  reteta traditionala. Problema este ca de cand mi se face pofta de hummus pana pot sa-l mananc, trec 2-3 zile, timp in care de cele mai multe ori mi-a trecut deja pofta de hummus. Si stau si ma intreb de fiecare data: Oare de ce am pus  (pun mereu 500g, ca mananca toata familia, dar partea leului este totusi a mea) atata naut la incoltit??
De aceea, m-am gandit sa incerc cu hrisca, ca nu necesita un timp atat de mare de inmuiere/germinare. A iesit foarte bun, diferenta este destul de mica, caci oricum aromele vin in cea mai mare parte de la restul ingredientelor/mirodeniilor folosite: chimion, tahin, usturoi, curcuma, boia.

Pofta mare!

 


miercuri, 23 ianuarie 2019

Bruno Gröning - Un lanţ de lumină în întreaga lume

Am auzit prima data de  Bruno Gröning in 2015. Povestea lui m-a fascinat si  am ramas ca lovita de trasnet, caci nu mi-a mai iesit de atunci din cap intrebarea: Cum reusea el, in acele vremuri de saracie, disperare si boala pe toate planurile, sa adune atatea mii de oameni in jurul lui (cateodata erau si 30.000 de oameni!), intr-o singura zi, si asta zi de zi? Cum era  posibil sa i se duca asa vestea, in conditiile in care cei mai multi nu aveau atunci nici macar telefon, erau saraci lipiti pamantului si cei mai putini aveau masini la dispozitie? Pentru ca nu are sens sa povestesc si eu aici pe larg, s-a scris si s-a spus destul despre el, urmariti ca rog linkurile din postare si veti afla tot ceea ce poate ati vrut dintotdeauna sa stiti despre adevarata vindecare. 

Suntem iar in fata unui portal energetic cu totul special. De aceea, daca vreti sa cunoasteti un om minunat, daca vreti sa regasiti speranta si increderea, daca vreti sa patrundeti in cele mai adanci hauri ale sufletului vostru, deveniti o veriga in lantul de lumina, care tocmai face inconjurul lumii loc in aceste zile. 

Documentati-va  cu mare atentie mai departe AICI, dar nu inainte de a-i pune mintii botnita. Cititi, urmariti si ascultati numai si numai cu inima, eu sunt absolut sigura ca nu veti regreta.....

Cele mai dragi citate mie:
"Dumnezeu este cel mai mare medic." 
"Nu există incurabil."
Premiza vindecarii: Crede si ai incredere!

Pe 26 ianuarie 2019 (ziua marii lui plecari) va rula la Bucuresti, Brasov, Sibiu, Arad si Tragoviste filmul despre Bruno Gröning (AICI este in josul paginii o harta cu orele si locurile din intreaga lume unde ruleaza filmul). 

Filmul il mai puteti vedea inca si in internet, eu recomand insa cu convingere vizionarile organizate de Cercul de Prieteni - Bruno Gröning, caci aici se creaza o energie de grup  exceptionala, care face minuni pentru sufletul, mintea si trupul oricarei fiinte. Dar numai pentru acele fiinte care-si pot deschide inimile, ca sa si primeasca acest dar...




Pentru cei care nu au cum sa ajunga la film, pe YouTube puteti viziona filmul cu subtitrare in limba romana: 

The PHENOMENON BRUNO GROENING – documentary film – PART 1
https://youtu.be/6gfdXvE0lQg