Traducerea din limba germana (textul original AICI) Mirela din Medias. Adaptarea imi apartine, desigur.
Cu cativa ani buni in urma, am locuit in apropierea raului Mosela (zona viticola foarte importanta in Germania), o
perioada cu adevarat frumoasa si plina de pace a vietii mele. Si am
crescut in Romania intr-o regiune viticola, bunica avea cea mai frumoasa vie şi cei
mai buni struguri din lume (dupa mine). Toamna, la culesul strugurilor (in Romania mai ales), rar mai era cineva care bea apa - in vremea aceasta, toata lumea bea must. Noi copiii aveam voie sa bem must numai pana devenea "tulburel". De aici, numai adultii mai beau - si intr-adevar, multora li se mai tulburau mintile....
In zilele in care cocea painea, dupa ce scotea painea din cuptorul cu lemne, bunica mai baga in cuptor placinte: cu ceapa, cu varza, cu dovleac, cu branza, cu mere - toamna era mereu atat de bogata si de generoasa in Moldova.... Si in combinatia cu must, rezulta mereu o minunatie culinara (insa din punctul de vedere al combinatiilor sanatoase, nu se mai poate recomanda astazi aceasta combinatia, este mai mult ceva pentru nostalgici)!
In zilele in care cocea painea, dupa ce scotea painea din cuptorul cu lemne, bunica mai baga in cuptor placinte: cu ceapa, cu varza, cu dovleac, cu branza, cu mere - toamna era mereu atat de bogata si de generoasa in Moldova.... Si in combinatia cu must, rezulta mereu o minunatie culinara (insa din punctul de vedere al combinatiilor sanatoase, nu se mai poate recomanda astazi aceasta combinatia, este mai mult ceva pentru nostalgici)!
Prefer mereu alimentele regionale, sezonale si
naturale (bio). Tocmai de aceea folosesc din ce in ce mai rar caju, m-am invatat sa-l inlocuiesc tot mai des cu seminee de floarea soarelui (mai ales datorita proprietarei fermei Riegenhof din Mainhardt, Doris Braun).
Semintele de floarea soarelui pe care le folosesc vin
direct din zona în care locuiesc, sunt 100% bio (sunt
foarte sceptica in privinta produselor bio din China de exemplu) si netratate termic (semintele puse la incoltit germineaza in proportie de peste 95%: testul cel mai sigur si ieftin!). Deoarece cumpar aceste seminte, sprijin si eu, macar cat de putin, producatorii locali si
micile magazine bio (combat deci intr-o oarecare masura somajul). De asemenea, asta implica si mai putina poluare a
mediului inconjurator (cai mult mai scurte de transport). Mai tarziu, cand voi avea din nou propria gradina, Noua Arcă, am de gand sa cultiv eu de toate, caci asa
este pentru mine cel mai bine (si mai gustos).
Ingrediente (pentru 2 persoane):
Pentru blat: 4-6 linguri de seminţe de in (cea mai buna
alegere bio si regional), 1 cana de seminete de floarea
soarelui, 3-6 linguri de tarate de psyllium, 1 lingura de ulei de masline si ceva apa. Daca dorim, adaugam si o ceapa mica si o bucata de dovlecel (fac aluatul mai pufos).
Punem semintele la inmuiat, vreo 6 ore. Apoi mixam toate ingredientele (in afara de tarate). Adaugam apa, cat este nevoie ca se
formeze un aluat moale. Adaugam taratele si le lasam putin sa absoarba lichidul din aluat. Presam aluatul într-o forma de tarta (unsa cu
ulei sau tapetata cu hartie de copt).
Pentru umplutura:
- - o ceapa roşie taiată fin,
se amesteca cu sare si se lasa vreo ora intr-o sita;
- - ceapă verde/arpagic verde;
- - 2 ceşti de smantana vegana. Smantana
vegana o preparam din: 1 cana mare de seminţe de floarea soarelui sau de caju (inmuiate),
sucul de la o jumatate de lamaie (sau mai putin, dupa gust), 1 catel de
usturoi, 3 linguri de ulei de masline, sare, piper, puţina apa. Toate se mixeaza. Smantana poate fi folosita imediat, dar cel mai bine este daca se lasa la
fermentat peste noapte, intr-un borcan inchis cu bine cu un capac.
Intindem umplutura peste tarta (intai smantana, apoi ceapa rosie), decoram cu ceapa verde,
mai presaram putin piper, sare, ulei si eventual ardei iute, si lasam totul să mai stea o vreme (la soare),
ca sa se intareasca putin smantana si sa capete o culoare usor galbuie, foarte
apetisantă. In caz ca aveti un deshidrator, puteti pune tarta la uscat, vreo 3-5 ore la temperatura de 42°C.
Cu ani in urma, campurile de in erau ceva cu totul obisnuit - astazi privelistea incantatoare a unui lan de in a devenit din pacate ceva cu totul deosebit. Taranul de la mine din sat a avut in vara aceasta un lan de in. De cate ori am trecut pe langa el, m-am umplut de fericire, zi dupa zi. Acum am cumparat de la el si semintele de in. Si au parca un alt efect si o cu totul alta energie - ne cunoastem si ne iubim deja din vara.....