In ultimele zile, postarea cu experienta mea despre legatura determinanta dintre artroza si hrana vie a avut foarte multe vizualizari, iar dintr-o data, platforma blogspot a dezactivat pur si simplu postarea: cica incalca regulile comunitatii.....

Pnetru ca NU este prima postare dezactivata abuziv in ultimele luni, vad tot mai clar faptul ca face din ce in ce mai putin sens sa continui sa scriu aici. Caci eu nu am inceput in 2010 sa scriu acest blog pentru a impartasi parerea oficiala. Internetul este plin de omeni care repeta tot felul de lucruri prinse undeva-candva din zbor, dar neverificate de ei insisi si necercetate in profunzime. Sau de hoti de tipul copy-paste. Blogul HRANA VIE nu a fost nicio secunda "politically correct". Si nici nu va fi vreodata. Am publicat numai texte originale, care au reflectat intotdeauna nu doar convingerile mele, ci si experienta unor oameni in a caror expertiza eu am mare incredere. Si-a pastrat timp de 16 ani si jumatate verticalitatea si o va pastra si mai departe, chiar si cu pretul disparitiei lui!!

Vestea proasta este ca cine nu s-a informat temeinic pana acum, nu va mai avea mari sanse sa o faca de acum inainte. Cel putin nu in internet. Si mi se confirma si dintr-un alt unghi ceea ce am scris recent pe Facebook: "Cu cat devine lumea tot mai neBUNA, mai absurda si mai nedreapta, cu atat simt eu tot mai tare nevoia sa ma retrag in universul meu paralel. Activitatile se muta tot mai mult din mediul virtual in cel analog si eu ma intorc tot mai des in lumea copilariei mele. Bunica este foarte prezenta in aceste zile in viata mea. Ca si mama sau doamna Elena Nita Ibrian. Iar rezultatul este extrem de fain: Atatea muraturi ca in acest an, cred n-am mai pus din copilarie, cand bunica (care ma implica ca intr-un joc in TOATE activitatile gospodaresti - si chiar daca parea pe atunci ca eu mai mult asistam, invatam desigur enorm in acei ani, fara sa bag de seama ca invat ceva) umplea beciurile, magaziile si hambarale din gospodaria  ei cu toate bogatiile pe care Mama Pamant i le daruia in fiecare toamna. Si atatea experimente in bucataria laborator nu am am facut cumva de foarte  mult timp, caci parca nu am  avut niciodata, intr-un ritm atat de rapid, atatea idei culinare exceptionale."

Cu cateva zile in urma, am aflat  de la Gabriela Mihaela Pruteanu si de marea plecare a lui Alexandru Iacob, primul editor al bunei doamne Ibrian. Gabriela a scris pe Facebook o postare foarte faina: 

"Icoana stelei ce-a pierit

Încet pe cer se suie

Era pe când nu s-a zărit

Azi o vedem și nu e..."

Alexandru, iubite prieten, Dumnezeu să te țină în Lumina Sa!"

Alexandru este de-acum si el cu buna doamna Ibrian, Dumnezeu sa-i odihneasca in pace. Se ingroasa randurile ingerilor, caci vom avea tot mai mare nevoie de sprijinul lor. Asa cum tot scriu din 2020 incoace, suntem in perioada de tranzitie catre Lumea Noua. Din pacate, omul a ratat marile sanse care i-au fost pana acum oferite, asa ca urmatoarele ocazii vor fi din ce in ce mai " dure si solicitante". Si nu, nu este o amenintare sau o previziune sumbra, este doar o urmare logica a comportamentul imbecil al fiintei umane... 

Daca vreti sa cititi ce am scris despre acest subiect, dati o cautare "Lumea Noua" pe acest blog si veti gasi multe postari (cat vor mai ramane vizibile, nu stiu sa va spun, cenzurarea se va inteti probabil tot mai tare. Interesant ar fi de stiut si cine a fost "binevoitorul" care m-a raportat. Din experienta trecutului, va pot spune (informativ ,)...), ca am fost de multe ori raportata nu de reprezentatii parerii oficiale, ci chiar de persoane din cercurile sanatatii alternative, de multe ori exact cei care au mare succes virtual, dar care se tem si de proprima umbra si care vad in mine doar o amenintare si o concurenta.

Tot in aceste ultime zile, viata m-a suprins foarte tare cu o situatie care m-a obligat sa imi iau un bilet de avion (numai dus) si  sa pornesc intr-o calatorie in afara Germanie in cca.12 ore... Din fericire, il pot cita iar pe domnul Shakespeare. "All's Well, That Ends Well".

Vremurile raman deci pentru NOI TOTI imprevizibile si extrem de solicitante, iar solutia nu este sa cautam sa eliminam tot ceea ce este neprevazut, neplacut, negativ samd, din viata noastra, ci sa regandim si sa reevaluam modul in care reactionam la o anumita situatie data, pe care nu o putem schimba. Exact cum asa de bine explicat o viata intreaga bunul Viktor E. Frankl.... Si exact cum am detaliat si in postarea RUGACIUNEA SENINATATII - RUGACIUNEA PACII.

Va doresc toate cele bune si frumoase, 

Luana Mimi Walter

Ultima editie a Targului de Hrana Vie Rohvolution® din Germania:17-18 octombie 2026, la Berlin

 Nu am crezut ca am sa vreodata scriu postarea aceasta. Ma gandeam ca sfarsitul Targului de Hrana Vie Rohvolution® din Germania va fi candva, cand eu voi fi foarte batrana si nu voi mai fi activa pe blog. Dar Viata s-a gandit sa faca altfel....

La acest sfarsit de saptamana, 17-18.10.2026, va avea loc ultima editie a Targului de Hrana Vie Rohvolution® la Berlin.   Am fost prima data la acest targ in 2010, iar apoi am fost aproape an de an, chiar si atunci cand locuiam in Belgia. Am cunoscut prin intermediul acestui targ o multime de oameni super faini, pe care ma bucuram enorm sa-i revad o data pe an (in unii ani, chiar si de doua ori).  

Am scris de nenumarate ori despre Rohvolution® pe blogul HRANA VIE, pentru ca a fost pentru mine un eveniment de suflet, dupa care imi pare deja de acum rau, ca dupa un prieten drag si credincios, pierdut pentru totdeauna.... 

Ideea centrala care a stat de la inceput la baza organizarii targurilor Rohvolution®, a fost crearea unei platforme de prezentare a diferitelor variante de alimentatie cu hrana vie. Iar Nelly Reinle-Carayon este "mama" targului, ideea infiintarii acestui targ s-a nascut la masa ei din bucatarie. Caci Nelly descoperise pe propria piele benefeciile extraordinare pentru sanatate ale unei alimentatii cu hrana vie si nu mai putea tine aceste lucruri fantastice doar pentru ea. Realiza ca sunt informatii vitale, care ar putea ajuta multor oameni. Si asa a avut loc in 2008, la Speyer, prima editie a Targului de Hrana Vie, care a devenit cu anii un targ mare international. 

Nelly si cu sotul ei, Volker Reinle-Carayon au organizat timp de 10 ani anual acest targ, in mai multe orase din Germania (Speyer, Berlin, Augsburg, Münschen, Mühlheim etc.). Dar in 2019, s-au hotarat sa paraseasca Germania si sa se mute pe o insula mica si faina. Asa ca au predat "stafeta targului" in alte maini. Iar anul 2020 a schimbat totul, cred ca nu mai este nevoie sa va explic ca  a insemnat p(l)andemia pentru acest targ.... 

Va dau mai jos cateva linkuri si cateva fotografii din zilele minunate si absolut fermecate pe care le-am petrecut la acest targ.

Prima data am fost in 2010, care a fost un an foarte puternic din punct de vedere energetic. Ne-am intalnit atunci cu Markus Rothkranz si Heike Michaelsen si dorinta de cooperare si sustinere reciproca era foarte mare.

Aici puteti citi postarile pe care le-am scris atunci:

Prima parte: 

https://hrana-vie.blogspot.com/2010/09/25-26-septembrie-targul-de-hrana-vie.html

Partea a2a:  

https://hrana-vie.blogspot.com/2010/09/25-26-septembrie-targul-de-hrana-vie_28.html

Despre Nelly am scis de foarte multe ori, scrieti Nelly in casuta de cautare si veti gasi toate postarile. Ne leaga si astazi o prietenie faina, desi de cand s-a mutat in La Palma, ne vedem extrem de rar. 

O poveste a unuia dintre pionierii acestui eveniment, este povestea lui Urs Hochstrasser (CLICK AICI), cititi-o neaparat, caci se pot invata extrem de multe vitale din ea.

Ca si din povestile despre Maria Kageaki (CLICK AICI) sau Dr. John Switzer (CLICK AICI), Ralf Brosius (CLICK AICI) si multi, multi alti oameni minunati pe care i-am cunoscut la Rohvolution.

Lumea se schimba intr-un ritm tot mai alert, cateodata de-a dreptul halucinant. Dispar atat de multi oameni, nenumarate firme, initiative samd. Nu stiu cum va merge mai departe povestea Targului de Hrana Vie, poate ca avea nevoie de caderea aceasta, ca sa renasca ca pasarea Phoenix din propria cenusa.... Speranta moare mereu ultima. 

Nu vreau sa las tristetea sa ma doboare, caci acest lucru nu ajuta nimanui. Si cine stie,  poate ca Viata ne da asa un prilej minunat, noua tuturor celor care stim ce inseamna sa traiesti ca-n RAI cu hrana vie, sa gasim o alta forma a acestei platforme de cooperare, schimb de experiente, opinii si pareri. Pentru Lumea Noua, pe care tocmai o construim cu totii, si o NOUA LUME A HRANEI VII?

Pseudo-masline din flora spontana romaneasca

 In ianuarie 2025, mi-am facut cadou de ziua mea un curs de jodeln intr-un orasel superb din sudul Germaniei, la marginea unuia dintre lacurile magice din Alpi. Mesele au fost organizate intr-un mic restaurant (care din pacate intre timp nu mai exista, foarte multi mici intreprinzatori  germani nu au mai reusit sa faca fata situatiei economice actuale), specializat pe o mancare naturala si simpla, din produse regionale si sezonale, cu multe plante din flora spontana locala.

Cand am ajuns in prima zi la masa (cursul  a durat 2 zile si se tinea intr-un alt loc din acel oras, am mers in fiecare zi pe jos cca. 1,5 km, cu toata grupa, pana la restaurant), cam inghetati de vantul taios de afara, ne astepta deja masa pregatita foarte frumos si decorata cu lumanari si lucruri de sezon din natura. Soba duduia, iar mirosurile din mica bucatarie deschisa spre sala mica de mese (restaurantul era intr-o casuta mica si batrana, care te ducea cu gandul la casuta vrajitoarei din Hänsel si Gretel - cum am spus mai sus restaurantul nu mai exista, caci si acea casuta a trebuit sa faca loc unei constructii moderne si a fost demolata) ne faceau sa ne ploua deja in gura.

Pe masa lunga, la care aveam loc toti participantii si profesorii (18 persoane), erau deja puse mai multe ceainice aburinde si niste boluri cu, ce am crezut eu la prima vedere, masline. La a doua vedere, am realizat ca nu erau masline, asa ca le-am gustat imediat si m-au convins pe deplin. Desi nu as afirma ca de acum renunt la maslinele mediteraneene in favoarea acestor "fake masline", ele sunt o completare exceptionala si inedita a oricarui meniu, asa ca le-am adaugat cu drag colectiei proprii de retete cu plante comestibile din flora spontana. 

Tot in 2025, am investit cel mai bine (in mine!!) partea mea din banii proveniti din vanzarea casei bunicii, si am facut si cursul de consilier specializat in domeniul plantelor comestibile din flora spontana, certificat de corifeul german din domeniu, Dr. Markus Strauß. Si ce sa vezi, si el iubea aceste pseudo-masline si le acordase un loc fain in cursul de calificare (care a durat un an, timp in care s-au abordat saptamana de saptamana, in timp real, plantele cele mai des intalnite si mai gustoase aflate in plin sezon la acel moment!).

Dar despre ce este pana la urma vorba, din ce se fac aceste masline false? Mai jos, elucidarea misterului si reteta in 2 variante: varianta mea raw vegan si varianta gatita a lui Markus.

PSEUDO-MASLINE DIN COARNE VERZI

Incep cu reteta gatita a lui Markus, pe care eu NU am incercat-o, pentru ca este o reteta de conservare. La acel restaurant, unde le gustasem pentru prima data, fusesera insa gatite exact dupa reteta aceasta (caci si domnita care  ne hranise la acel curs, facuse excat cursul de calificare la Markus), deci gustoasa este.

Cunoscatorii limbii germane pot citi reteta exacta (si multe alte retete pe pagina fundatiei EWILPA, fundatie initiata de Markus - voi scrie poate mai pe larg despre el si munca lui, caci sunt lucruri faine de tot de povestit) AICI, la pagina 55.

Pentru cei care nu cunosc limba germana, mai jos reteta lui Markus usor sintetizata.

Pentru un borcan de 250 ml, se aduna o mana buna de coarne necoapte (fructele arbustului Cornus mas). Se face un amestec de 100 ml apa si 100 ml otet bun, sare, piper si putin zahar. Se fierb cateva minute coarnele in acest amestec si se toarna in stare fierbinte in borcanul sterilizat in prealabil. Se are grija, sa fie totul bine acoperit de lichid, altfel exista pericolul formarii mucegaiului.

In iunie-iulie, in functie de regiune, este numai buna vremea de cules coarne necoapte. Momentul optim este exact cand incep sa se parguieasca schimbandu-si culoarea de la verde pur, la verde olive, cu usoare nunate galbene si rosiatice.

Reteta mea raw vegan este mult mai simpla, nu are nevoie de surse externe de energie si are marele avantaj de a fi si fermentata, deci plina de bacterii minunate pentru microbiom, si nu doar conservata. Marele dezavantaje: Conditiile (neaparat foarte bune) si timpul de pastrare. Mai jos explic mai pe larg.

Ingrediente: 100 g coarne verzi si o saramura de 3% (30 g de sare neiodata si fara aditivi la 1 litru de apa).

Dupa incheierea fermentarii se pot adauga mirodenii, usturoi, lamaie, ardei iute samd.

Mod de preparare: Se pun intr-un borcan coarnele si se toarna saramura. Se acopera cu o foaie de varza si se pune eventual si o greutate, astfel incat sa ramana totul sub apa. Se inchide borcanul si se lasa la fermentat 7-10 zile la temperatura camerei, intr-un loc mai intunecat (daca nu aveti un astfel de loc, se acopera borcanul cu un prosop).

 

Dupa o saptamana, se muta borcanul in beci/subsol/incapere mai racoroasa, important este sa fie temperatura constanta si aici este marea problema a caselor moderne, ca nu ofera astfel de conditii. Iar dupa 3 saptamani, se scot pseudo-maslinele, se pun in ulei, se adauga mirodenii (mie mi se pare ca se potrivesc cel mai bine cu cimbrisor), usturoi, o feliuta de lamaie sau o picatura de ulei esential de lamaie, ardei iute. Sau adaugati ce va place voua si ce vi se pare ca se potriveste cel mai bine.

Borcanul cu pseudo-maslinele in ulei se pastreaza la frigider si trebuie avut in continuare grija sa ramana totul in ulei, caci altfel iar este pericol de mucegaire.

Spor la pregatit si pofta mare!

Cu tot dragul si din toata inima,
Luana Mimi

PS Daca cineva doreste sa ma sprijine ca sa pot sa continui munca onorifica inceputa cu peste 16 ani pe acest blog, am scris amanuntit in postarea de AICI cum o puteti face. Va multumesc, orice sprijin este binevenit si ma AJUTA!!

Un nou job?

Mi-au scris in ultimii 6-7 ani mai multe persoane (multe dintre ele ma citesc din 2010, de cand am pornit blogul HRANA VIE), ca sa-mi spuna ca le lipsesc postarile mele de altadata. Vreti sa va spun un mare secret? Si mie imi lipseste enorm blogul. Timp de 16 ani am scris din toata inima si din intregul suflet 456 de postari. Am primit 4008 de comentarii si m-am straduit sa dau fiecaruia in parte un raspuns personalizat, caci raspunsurile standardizate nu au fost niciodata o optiune pentru mine. 

Motivatia din spatele blogului a fost de la bun inceput impartasirea informatiilor deosebit de valoroase pe care le primisem de la multii oameni faini care au trecut prin viata mea in ultimii 20 de ani. Am vrut sa in primul rand sa ajut. Asa cum a facut si buna doamna Ibrian. Nu am privit niciodata blogul ca pe o sursa de castig sau ca pe o trambulina spre celebritate. Hrana vie nu este nici afacere, si nici un nou brand din care sa te imbogatesti. Este darul pe care Dumnezeu ni l-a dat tuturor.  

Deci de ce nu mai scriu? Multe motive le-am scris pe larg in acesta postare: https://hrana-vie.blogspot.com/2025/09/de-ce-nu-mai-scrii.html 

Un alt motiv major ar fi si pentru ca eu continui sa invat, caci sunt constienta ca ceea ce stiu este o picaturica in oceanul nestiintei. Din 2021 incoace, am profitat enorm de absurditatile noii normalitati, caci tocmai acestea au creat posibilitatea de a face cursuri cu oameni la care ar altfel mi-ar fi fost foarte greu sa ajung. De aceea, eu am facut in fiecare an mai multe cursuri, toate de lunga durata. Si acum, in 2026, eu particip la 3 cursuri: unul inceput in 2024, unul in 2025 si de la 1 martie am inceput chiar un al 3-lea curs, care merge pana in septembrie 2027. Toate au legatura intre ele, caci eu sunt adept al unei abordari holistice in orice domeniu al vietii si sunt si convinsa de existenta interdependetei si a sinergiei in tot ceea ESTE. In aceasta luna, se termina cursul despre plantele comestibile din flora spontana facut la corifeul plantelor salbatice din Germania si care a durat un an. In iulie am ultimul examen si apoi am inca o patalama.... Deci situatia timpului meu liber s-a schimbat clar in ultimii ani.

Dar si situatia mea financiara s-a schimbat mult in ultimul timp, iar toate aceste cursuri costa bani. Bani grei, caci am intotdeauna grija sa aleg cei mai buni profesori, oameni exceptionali, integri, autentici, la crème de la crème, numai profesionisti adevarati cu mare si lunga  experienta. Am momentan doua mini joburi ca sa finantez toate aceste cursuri, din care curge foarte multa informatie pe blog. Gratuita, pentru toata lumea care ma citeste. 

Deci sunt in cautarea unui job. Sau a lui Mecena 2.0 (Gaius Cilnius Maecenas din anul 2026). Visez sa gasesc pe cineva, care sa ma angajeze pur si simplu ca sa continui sa scriu pe blog.  Cineva care sa ma sustina FARA  sponsorizari, linkuri afiliate si alte povesti similare. Doresc sa dau si mai departe pe acest blog povestile frumoase ale oamenilor cu o viata iesita din comun, pentru ca ii admir si cred in ei, si nu pentru ca cineva ma plateste sa scriu laude si reclama.  Pentru mine NU este discutabil sau negociabil ceva care mi-ar ingradi cat de putin independenta. Doresc sa pot scrie si in continuare de pe aceeasi pozitie obiectiva, orice despre oricine. Utopie?? Nu stiu. De aceea,  scriu acum aceasta postare. 

Daca aveti vreo  idee cum m-ati putea sustine, astfel incat sa imi permit sa-mi dedic tot timpul liber scrisului pe blog, ma bucur tare de mesajele si propunerile voastre pe adresa de mail: hranavie@gmx.de

Ghidul proviziilor sanatoase si de bun-simt

 Vremurile devin iar tot mai tulburi. Oriunde te uiti in lume, vezi peste tot razboaie, nelinisti sociale, migratie in masa, inflatie, devalorizare, saracie tot mai lucie, boli tot mai multe si mai grave si cate si mai cate. Si oamenii sunt parca tot mai speriati, tot mai panicati si tot mai disperati. 

Unul dintre marile avantaje ale hranei vii este faptul ca pierzi frica de moarte de foame. Cel care a inteles cu adevarat principiile de baza ale hranei vii si a experimentat hrana vie un timp suficient de indelungat, STIE ca ii va fi cam greu sa moara de foame. Cel putin atata timp cat soarele continua sa rasara...

Eu fac parte dintr-o generatie care a mai apucat alimente pe cartele si lipsuri de tot felul, pe toata linia si la toate nivelurile. Erau vremuri in care o banana era ca un dar picat din cer si o pereche de blugi un fel de culme a luxului. 

Au trecut si vremurile acelea si au venit altele, cu o falsa abundenta, careia intre timp i se scorojeste tot mai mult poleiala ieftina si de prost-gust. 

In 2020, eu nu am fost nici macar o secunda in panica. Mie nu mi-a fost frica nici de Coronitza, nici de masurile medicale, nici de inchisul in casa, nici ca o sa murim cu totii ori de Ovidel, ori de foame. Oricat de absurde si ridicole erau masurile luate in intreaga lume, nu reuseau sa-mi induca frica. Caci mi-a fost foarte repede clar ca se intampla ceea ce era absolut necesar sa se intample pentru evolutia noastra ca omenire. Si nu vreti sa stiti cati oameni, inclusiv "celebritati", mi-au batut din starea lor maxima de panica la poarta virtuala. Unul dintre laitmotivele acelor si acestor vremuri a fost si este frica de foame.

Si pentru ca in ultimele saptamani au venit iar tare multi la poarta virtuala si imi este greu sa raspund la fiecare in parte, m-am hotarat sa scriu un ghid al proviziilor sanatoase si de bun-simt, detaliind   o postare scrisa in 2020 si transformand-o intr-o mica carte in format electronic. 

Deci daca vrei sa-ti faci "pentru orice eventualitate" niste provizii sanatoase si de bun- simt, unele care sa iti intareasca sanatatea si care sa-ti faca bine, sprijinindu-ma in acelasi timp si pe mine sa continui activitatea de pe blog, atunci  ma bucur mult daca doresti sa-mi faci si sa-ti faci un dar cumparand acest ghid.

Cartea in format electronic are 18 pagini, costa 50 ron (sau 10€). Daca imi trimiti un mail pe adresa hranavie@gmx.de,  primesti toate amanuntele si desigur si cartea.

Multumesc, va doresc tuturor toate cele bune si frumoase.

Cu mare drag,

Luana Mimi