duminică, 26 februarie 2023

Rainbow Summer Rolls

Sunt o mare iubitoare a bufeturilor suedeze si a potluck-urilor. Fiecare isi poate alege astfel usor, ce si cat vrea sa manance, se creeaza o diversitate alimentara fantastica, iar dpdv. estetic, pot rezulta adevarate opere de arta, pe care am fi tentati sa le stampilam drept efemere, DAAAAAAR, dpdv. emotional, va garantez ca nu sunt nici pe departe trecatoare, ci lasa urme adanci, fiind extrem de "contagioase" si, mai devreme sau mai tarziu, ne vor anima creativitatea, imaginatia si simtul estetic.  Un fel de mancare care ilustreza perfect aceste principii sunt pachetele de vara in culorile curcubeului.



Inca o scurta chestiune personala inainte de a trece la reteta. Dupa 11 ani de blog, am acceptat sa am o colaborare de afiliere cu un magazin online. De ce m-am hotarat pentru VERLIN (fostul "Crud si Sanatos")? Pentru ca pe oamenii acestia ii cunosc personal (au luat parte la mai multe dintre atelierele/seminariile mele) si ii apreciez mult, caci stiu ca traiesc sanatos si cred la randul lor in puterea hranei naturale si se afla de aceea cu tot sufletul si toata inima in spatele afacerii lor. Deci linkurile pentru produsele de mai jos sunt linkuri afiliate, daca le folositi, primesc de la VERLIN un mic comision. Pretul este pentru voi acelasi (ramane neschimbat si nu trebuie sa platiti nimic in plus), indiferent daca folositi linkurile mele sau comandati direct. Folosind  insa aceste linkuri ma sprijiniti si ma sustineti mult si eu va multumesc din toata inima pentru aceste lucruri. 

PACHETELE DE VARA IN CULORILE CURCUBEULUI

Rainbow Summer Rolls


Este foarte adevarat ca pachetelele de vara facute cu foi de orez cumparate nu sunt 100% raw. Exista posibilitatea de a face singuri niste foi, care din pacate nu se pastreaza asa de bine (precum foile de orez) o durata chiar f. lunga de timp, cresc timpul de  executie, ceea ce schimba total caracterul de baza al pachetelelor de vara, transformandu-le dintr-un fel rapid  si simplu de mancare, intr-unul elaborios si complicat. De aceea, va recomand iar cu caldura sa aruncati peste bord perfectionismul si strictetea excesiva, ramanand flexibili, toleranti si deschisi: la urma urmei, cat la suta reprezinta foaia de orez din pachetelele de vara? Probabil ca nici 5%, deci dupa parerea mea, chiar nu este cazul sa ne facem chiar asa de multe ganduri si sa ne auto-stresam inutil. Foile de orez reprezinta pentru mine o solutie de compromis excelenta:

- usureaza si scurteaza munca in bucatarie;
- reprezinta un mod fantastic de a gestiona etic si responsabil resursele Mamei Pamant, caci este foarte usor sa valorificam asa si resturile de alimente, care trebuie neaparat rapid consumate, caci altfel s-ar altera si ar trebui aruncate.

Ingrediente pentru 1-2 persoane:

- 4 foi de orez (se pun la inmuiat intr-o farfurie cu apa - AICI  gasiti niste foi de orez facute doar din orez, apa si sare);

- legume (o bucata de varza alba sau rosie, un morcov, un castravecior, o bucata de ardei gras sau iute, praz sau ceapa verde samd., dati frau propriilor pofte), frunze verzi (patrunjel, coriandru, plante din flora spontana, si aici puteti alege cel mai bine ingredientele dupa propriul gust) sau fructe (avocado, mango, papaya, mere, pere samd.), taiate in fasii, feliute, batonase sau date pe razatoare.

Mod de preparare: se pune cate o foaie de orez pe un fund de lemn, se adauga legumele&Co si se pliaza dupa principiul de impachetare al sarmalelor ;).



SOS DE ARAHIDE SAU SUSAN



Tipic, pachetelele de vara se servesc alaturi de un sos pe baza de unt de arahide (care de asemenea nu este raw, AICI  este un produs bun, fara sare sau alte minunatii), mie insa imi place un sos pe baza de tahin, AICI gasiti un produs bun (facut la fel doar din susan, fara sare sau alte adaosuri). Daca doriti sa folositi un produs 100%raw, va puteti face si singuri tahin (unt din seminte de susan), dar iar creste atunci timpul de executie si aveti nevoie de un aparat perforant.



Ingrediente: 

- 1 lingura buna de unt de arahide sau susan;

- 2 curmale (cele mai indicate sunt iar curmalele moi si cleioase, de exemplu Medjool - AICI gasiti niste curmale bune);

- 1 lingura de sos COCONUT AMINOS (AICI gasiti un  astfel de sos, bineinteles ca se poate folosi si sos de soia, eu insa recomand cu caldura sa evitati pe cat posibil produsele de soia si sa folositi mereu alternative daca este posibil);

- usturoi si ardei dupa gust;

- 1-2 linguri de zeama de lamaie (dupa gustul propriu) si ceva apa (atat cat este necesar ca sa puteti mixa si sa obtineti consistenta dorita).

Mod de preparare: se mixeaza toate ingredientele pana se obtine o pasta nu foarte lichida (ca o smantana foarte groasa) si cremoasa. Se decoreaza cu seminte de susan incoltite, frunze verzi, usturoi, ardei iute samd.


Spor la pregatit si o pofta mare de tot!


PS Mai adaug si textul scris pe FB, caci si aici sunt cuprinse cateva amanunte importante ;):

Fiica mea, care intre timp nu mai este copil, ci o tanara femeie, trece printr-o faza de iubire nebuna pentru pachetelele de vara. In afara de foile de orez, restul este raw vegan, deci ce pot sa vreau mai mult?!? 

Din inima si din experienta mea de aproape 25 de mamicie, va dau cateva sfaturi bune de tot, verificate temeinic si trecute prin probe de foc:

1. Nu faceti pe contabilii si nu monitorizati de cate ori sau in ce cantitati mananca copiii o mancare sanatoasa. 

2. Bucurati-va de fazele acestea de iubiri alimentare sanatoase si sustineti-le cat puteti. 

3. Abtineti-va sa spuneti: "Dar asta ai mancat si ieri, si alaltaieri, trebuie sa mananci acum si altceva".

4. Folositi-va creativitatea si simtul estetic la maxim.

In acesti ultimi 25 de ani, am cugetat mult cu glas tare pe tema mancarii in f. multe postari de pe blogul HRANA VIE, v-as recomanda acum in primul rand urmatoarele doua postari:

1. https://hrana-vie.blogspot.com/2014/01/alimentatia-sanatoasa-copiilor.html

2. https://hrana-vie.blogspot.com/2022/05/pregatirea-hranei-pentru-familiile.html?fbclid=IwAR25H5r5rflI9LWh8QbSPE5wgWqssblpILo_pMUvY311zHP2a3bvgx5Q65g

PS Intre timp fac o cantitate mai mare de pachetele de vara, iar ce nu se mananca direct, se pastreaza excelent in frigider, intr-un recipient bine inchis, pentru ziua urmatoare.



duminică, 22 ianuarie 2023

Raw food made in Romania la Paris

 Anul trecut, am scris despre visul meu de a infiinta o asociatie de hrana vie si am aruncat in eter ideea ca deja caut oameni care ar fi interesati sa mi se alature. Mi-au scris excat 2 (doua) persoane, asa ca va dati seama ca la acest nivel, visul ramane si mai departe doar un vis. Dar noi, cele 3 muschetare raw, stim ca intr-o buna zi, va veni si timpul acestui proiect si se va infaptui atunci "ca de la sine".

Una dintre cele doua fete care mi-au scris este Cristina, care locuieste langa Paris, unde face tot felul de minunatii raw vegan. Tocmai in tara in care raw food are  probabil cele mai mici sanse de succes, caci nicaieri in lumea asta mare si frumoasa nu se pune atata accent pe gatit ca in Franta (bucataria franceza a fost prima bucatarie din lume inlclusa de UNESCO in Patrimoniul Cultura Mondial). Dar ea nu s-a lasat impresionata prea tare de nimeni si de nimic si si-a infaptuit pur si simplu visul (am o admiratie fantastica pentru astfel de oameni). Dar mai bine o las pe Cristina sa va spuna singura povestea ei cu hrana vie:

Ma prezint : ma numesc Cristina, si in prezent fac torturi si prajituri fara foc, undeva pe langa Paris.

Dar pana sa ajung aici, este o intreaga poveste..


De cand ma stiu, ma bucur de o reputatie in familia mea –

eu sunt cea caruia ii place sa manance si sa faca retete « ciudate » (hai sa fiu mai politicoasa si

sa spun « originale »)


In copilarie am fost tot timpul bolnavicioasa: sensibilitate extrema la caldura sau frig ( in fiecare

iarna aveam degetele de la picioare degerate, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incalt, dimpotriva,

mi se cumpara tot ce poate fi mai calduros ), dureri de burta ( mi se spunea ca se datoreaza

picioarelor reci – aveam 6 ani si in vacantele de vara bunica mea imi punea o caramida calda pe

burta « sa ma linistesc »), diaree ( am inghitit cutii intregi de carbune in vacanta la bunici ),

amigdale inflamate, alergie la praf, polen ( primava si vara luam incontinuu aspirina si

paracetamol ), mai tarziu anexite nenumarate ( imi faceam singura polidin), sinuzita ( punctii cu

cortizon ), stare de oboseala cronica continua etc


In adolescenta mi-am dat seama ca ma simteam mult mai bine atunci cand mancam « de post ».

Am trecut peste criticile familiei si de la 16 ani am inceput sa imi fac singura mancare asa cum

imi doream. 

Sanatatea mea s-a mai ameliorat – nu mai aveam durerile de burta insa celelalte simptome

continuau, desi se atenuasera.


Mama incepuse sa se obisnuiasca cu ideile mele revolutionare si intr-o zi mi-a adus o carte

«non-conformista» de bucatarie – « Hrana vie- o speranta pentru fiecare » de Ernst Günter. 

Am avut un declic imediat atunci cand am citit despre zahar si faina alba. In schimb,

ingredientele le care el le folosea erau complet ciudate pentru mine si greu de gasit in oraselul

meu de provincie de pe langa Bacau.

Mult mai tarziu, prin 2006 am ajuns in Bucuresti si intr-o vitrina de Plafar am vazut un titlu care

mi-a atras atentia : « Bucataria fara foc » de Elena Nita Ibrian. Am ramas uimita ca si in Romania

cineva dadea atentie unui tip de dieta pe care eu doream sa o aplic dar nu prea stiam cum.

Am cumparat cartea imediat si apoi inca una, si inca una, scrisa de acceeasi minunata persoana

pe care eu incepusem sa o admir. 

Deja stiam ca nu sunt singura pe drumul pe care o apucasem. Insemna enorm. Din cartile

doamnei Nita Ibrian am invatat cat de multe plante din natura sunt comestibile, ca exista o

varietate enorma in bucataria fara foc nu doar salate cu rosii, castratele si ceapa.


A fost un proces indelungat la mine de curatare a trupului si nu numai. Am invatat ca hrana vie

fara o gandire pozitiva nu functioneaza. Cu cat imi introduceam mai multa hrana vie, cu atat si

viata mea se schimba – persoanele negative din jurul meu au disparut, aveam mai multa energie

si ( in sfarsit ) faceam sport.


Hrana vie m-a ajutat sa primesc cel mai minunat cadou din viata mea – un copil. Mi se spusese

ca datorita zecilor de anexite pe care le-am avut, uterul meu devenise o cicatrice peste cicatrice si

nu reuseam sa am copii. 


Nu am renuntat si am continuat sa fac terapii de detoxifiere, de curatare a organismului, eram

prezenta oriunde auzeam de vindecare prin terapii neconventionale. Si am reusit. La 39 de ani a

fost surpriza mea cea mare cand am ramas insarcinata si am nascut o fetita perfect sanatoasa.

M-am bucurat mult pe timpul sarcinii cand doamna doctor imi spunea ca e surprinsa ca corpul

meu reactioneaza ca si cand as fi avut 20 de ani. 


Si cum in viata se intampla pe dos de cum iti propui, dupa 10 ani de lucru cu solicitantii de azil in

Romania, am ajuns in Franta.

Aici m-am confruntat de la inceput cu o alta mentalitate, alta cultura, alt tip de alimentatie. Imi

amintesc cat de surprinsa am fost la inceput sa vad ca aici nici nu se concepe ideea sa mananci

o salata de sfecla rosie cruda. 

Dar lucrurile evolueaza, incet dar evolueaza. Acum 10 ani era aproape imposibil sa afirmi in Franta

ca esti vegetarian. Acum se accepta, si gasesti si restaurante care propun meniu vegetarian. 

In prezent e perioada in care cuvantul «vegan» e privit ciudat. Dar am incredere ca se va schimba.

Iar eu, am decis sa am o afacere de nisa – torturi si prajituri fara foc intr-o tara in care cultura

vegan si crud intra incet si destul de greu.

Ideea mi-a venit din propria necesitate ; voiam sa ii dau copilului meu dulciuri sanatoase. Asa au

aparut primele trufe de ciocolata cruda. De acolo si pana a urma cursuri de patiserie cruda nu a

fost greu deloc. Pentru cine e curios, prajiturile mele sunt pe site-ul http://mlletruffe.com.

Photo Cristina http://mlletruffe.com


Privesc totul ca pe provocare, o sansa pe care o am in viata de a face ceva la care tin cu adevarat,

in care cred din tot sufletul si imi doresc sa continue. Nu vreau sa las muzica din sufletul meu sa

taca, vreau sa o las sa se exprime si sa ating si alte persoane in drumul meu.


In plus, oamenii au nevoie sa stie ca exista si un alt stil de ati trai viata, un alt fel care te poate

face sa te simti mai viu, mai tanar, mai plin de speranta. 

Unde ma puteti gasi:




Cu promisiunea ca anul acesta voi crea pagini de FB , Instagram și site în limba romana. 
Cine ar fi interesat sa discutam la un "ceai" sau suc verde virtual, poate sa imi scrie pe adresa de mail cristina.moussoungedi@gmail.com