marți, 21 decembrie 2021

Meniu raw vegan pentru sarbatorile de iarna

 Timpul alearga mai ceva ca un campion mondial, iar vremurile se schimba cu o rapiditate nemaipomenita in toata istoria cunoscuta a omenirii. Si cu cat devenim mai “civilizati”, mai moderni, mai emancipati, mai cosmopoliti, cu atat se uita si se pierde tot mai mult adevarata insemnatate a Craciunului. De la o sarbatoare a iubirii, pacii, linistii, reculegerii si introspectiei, Craciunul a devenit astazi, pentru cei mai multi dintre noi, doar inca un prilej de a consuma si mai mult ca de obicei, de a ne imbuiba, de a ne imbata, de a ne etala bogatiile – pe scurt, o ocazie de a fugi de Dumnezeu si de noi insine...

 Eu fac parte dintr-o generatie in care sarbatorile crestine, in ciuda regimului aflat pe-atunci la guvernare, aveau inca o importanta deosebita. De Craciun si de Pasti era pur si simplu o ALTA ATMOSFERA, pe care eu astazi nu o mai simt in exterior decat foarte rar. Se mergea la biserica, se facea CURATENIE INTERIOARA (post, spovedit, impartasit samd.) SI EXTERIOARA (spalat, frecat, curatat, ordonat, aranjat, afumat samd.). Se faceau PREGATIRI la toate nivelurile: fizic, mental, sufletesc.

 Pentru mine, Craciunul insemna in primul rand ca parintii, care lucrau altfel 6 zile din saptamana, cate 8 ore pe zi, la servicii aflate in alte colturi ale Bucurestiului, astfel incat lipseau cel putin 10 ore de acasa, erau un pic mai mult timp prezenti acasa (pentru ca in acele vremuri, zilele libere erau foarte putine, aveau o valoare imensa). Si profitam cu totii cat puteam de timpul acela: se canta, se spuneau povesti, se petrecea mult timp IMPREUNA in bucatarie, se incerca din rasputeri sa avem macar in acel scurt interval de timp o viata armonioasa de familie. Craciunul mai insemna ca primeam de la bunica din Moldova un pachet cu afumaturi, oua, branzeturi si alte minunatii facute de ea, toate impachetate bine in ziare. Insemna si ca venea in apartament, prin bradul de Craciun, toata padurea dupa care eu, copil crescut la bloc, tanjeam cu toata fiinta mea. Si mai insemna pentru mine, ca reuseam sa cred si eu ca dorintele pot deveni realitate.......

 Masa de Craciun era cat de bogata putea sa fie in acele timpuri, in care multe lucruri pur si simplu nu erau de gasit, iar mama, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, se trudea tare mult sa duca cat mai bine traditiile mai departe.

 Un alt amanunt pe care mi-l amintesc de parca tocmai s-ar fi petrecut, este mirosul divin de cozonac care ma intampina de cum paseam in scara blocului cand ma intoarceam de la scoala in ajunul Craciunului (care era o zi absolut normala, se mergea la scoala, la gradinita, la serviciu!). Vecina noastra, doamna Catana, facea cel mai bun cozonac din lume, si facea special pentru cei trei copii ai familiilor de pe palier extra cate UN COZONAC (la fel facea si de Pasti)!! In adolescenta, doamna Catana a facut cancer (ca si doamna Ibrian a lucrat intr-un mediu toxic) si eu imi amintesc si acum la fel de bine si de ultimul Paste din viata ei. Venisem de la liceu, iar doamna Catana, care fiind o gospodina atat de fantastica, fusese intotdeauna mai plinuta, venise la noi ca sa ne invete cum sa facem si noi cozonacul ei. Era direct dupa operatie si tratamentul alopat, ingrozitor de slabita si de palida, o am in fata ochilor cum statea pe scaunul de sub fereastra din bucatarie, ca o umbra din care se scursese parca toata viata. A plecat la scurt timp dupa aceea, iar eu o pomenesc si astazi, de fiecare data cand fac, mananc sau cumpar cozonac. Si desi am reteta exacta, nici mama, si nici eu nu am reusit sa facem cozonacul sa ne iasa exact ca al ei...

 In acele vremuri in care scarile blocurilor nu aveau interfoane, iar colindatorii erau multi, iubeam rasunetul colindelor in casa scarii. Dupa parerea mea, toti colindatorii cantau cu adevarat cu glasuri ingeresti. Un highlight era desigur, an de an, ziua in care veneau cu colinda studentii de la Seminarul Teologic.

 Vremurile acelea au apus demult, oamenii care erau in jurul meu pe atunci sunt ori in alte lumi, ori peste mari si tari, iar eu incerc sa ma impotrivesc curentului cat pot. Cateodata imi iese, cateodata insa nu.

 Desigur ca si vremurile actuale au farmecul lor. Multumita Coronitzei, in ultimii doi ani s-au regasit mai multi oameni ca oricand pe sine insisi. Foarte multi au inceput sa-l caute pe Dumnezeu. Si dupa parerea mea, spiritul Craciunului se reintoarce tot mai mult, in primul rand in inima fiecaruia in parte......

 Revin acum la oile mele, adica la hrana vie. Pentru ca ea nu este doar sanatoasa, ci si fantastic de gustoasa si de aratoasa, este mare pacat sa nu facem pentru sarbatori si ALTCEVA, poate mai putin traditional, dar cu o incarcatura vitala si energetica speciala.

 In general, DUPA Craciun si Anul Nou, duduie Internetul de retete vegetariene, vegane si raw vegane, caci toata lumea isi doreste sa piarda macar cateva kg sau sa-si ridice nivelul energetic, drastic coborat de meniurile traditionale pantagruelice de Craciun si Revelion.

 De aceea, m-am gandit ca nu ar fi o idee rea sa fac o propunere pentru un meniu alternativ pentru sarbatori, un meniu in varianta raw vegan, astfel incat sa NU mai fie absolut necesare la inceputul anului viitor cure de detox, slabire, reenergizare samd.

 Bineinteles ca se poate face si un bufet mixt, caci toate felurile din acest meniu pot fi oferite si in paralel cu felurile traditionale. Si poate ca totusi se vor incumeta si ceilalti membri ai familiei SA INCERCE in acest an si altceva.

 Important nu este in primul rand CE facem, ci CUM facem, ce energie punem in ceea ce facem si cum traim noi insine, ca bun exemplu pentru toti ceilalti, acest timp special. Bucataria este un loc sfant in casa, caci aici decidem noi, gospodarii gatitori si pregatitori, daca aducem lumina sau intuneric, viata sau moarte pe masa. Tot noi decidem daca ii stresam pe ceilalti membri ai familiei, de dragul vanitatii de a face o petrecere “perfecta” sau daca le oferim mai-nainte de toate caldura unui camin adevarat, tipic perfect-imperfect, acceptand cu gratie atat orice pana,cat si toate greseli inerente. 

Am adunat la un loc, intr-un document PDF (21 pagini), 13 retete raw vegan (inclusiv retete noi, nepublicate pe blog), retete care mi s-au parut mie cele mai potrivite pentru sarbatorile de iarna. Aceasta brosura electronica nu costa nimic, caci nu este de vanzare, ci este oferita ca dar de Craciun, din partea mea si a Rodicai (care se va ocupa de toata logistica), tuturor celor care sunt interesati sa aduca mai multa lumina pe masa de Craciun sau de Revelion. Bineinteles ca va suntem foarte recunoscatoare si ne bucuram foarte tare, daca ne apreciati munca si doriti sa ne sprijiniti si mai departe cu o donatie. Pentru mai multe amanunte, luati legatura cu Rodica facand CLICK AICI.

 Va doresc sarbatori fericite si un an nou mult mai bun ca cel vechi, cu multa sanatate, cu bucurii, cu belsug, cu pace, cu liniste si cu o lumina mai stralucitoare ca oricand.

 LA MULTI ANI!

 Cu drag si din toata inima,

Luana Mimi 




 

marți, 23 noiembrie 2021

De la mame, pentru mame

Inca mai este prezenta si se resimte foarte bine energia turbulenta adusa de luna plina cu eclipsa de saptamana trecuta,  de aceea mie imi vine tot mai greu sa  parasesc lumea mea paralela. Cu totii ne miscam in aceasta perioada de tranzitie (care a inceput de mai multi ani, dar care s-a intensificat masiv in ultimii doi ani) permanent intre Lumea Veche (3D) si Lumea Noua (dimensiunea curcubeului). Doar ca cei mai multi dintre oameni o fac in mod inconstient, caci inca nu reusesc sa deosebeasca cele doua lumi.  Si cu cat lumea cea veche devine  din ce in ce mai greu de suportat, cu atat mai fain este timpul petrecut in Lumea Noua.....



Dar pentru ca eu iubesc oamenii faini si proiectele de suflet, m-am bucurat sa ies din cochilia-lumea mea paralela, acceptand, cu multa recunostinta in suflet si emotii mari, invitatia Cristelei Georgescu de a purta impreuna o discutie deschisa, de la mame, pentru mame. O discutie in care nu vrem vorbim despre cat de perfecte au fost si sunt vietile noastre de mame, ci mai degraba, am dori sa vorbim despre imperfectiunea perfecta a vietii de mama, despre greseli dureroase, despre lectii invatate, si cate si mai cate. Caci la ce folosesc toate greselile daca nu invatam (noi insine si/sau cei din jurul nostru) din ele? 

Despre eveniment a scris Cristela atat de frumos, incat nu consider ca mai este nevoie sa adag si eu prea multe. Va astepta asadar cu mare si mult drag joi seara, mai multe amanunte mai jos:

"Când devenim mame, devenim brusc conștiente de toate imperfecțiunile, neputințele, necunoașterile și mai ales de multele noastre spaime. Vrem să fim mai capabile, de fapt perfecte, să fim premiante la parenting și comunicare non-violentă, sigure că nu greșim atunci când ne naștem pruncii, când îi hrănim, când îi educăm, când îi tratăm etc… Și vrem să fim numite bune și să dovedim celor din jur că suntem bune. Mame bune.

Suntem permanent puse în situația de a alege: rămân o mamă îndrăzneață, curajoasă, relaxată, intuitivă și îmi înaripez copilul cu fiecare acțiune sau devin o mamă înspăimântată, victima fricii cu care am fost contaminată sau pe care mi-am creat-o cu propria minte și îl încătușez definitiv pe copil într-o ”colivie”?

Ce înseamnă “mamă bună”? Este posibil să devii o mamă bună?

Un eveniment în care vom răspunde – inclusiv cu experiența noastră de mame, de soții și de terapeuți – la aceste teme majore și la întrebările voastre legate de spaime, amăgiri și dezamăgiri,provocări, așteptări și pretenții de la mame.

Fiind un eveniment caritabil, ne bucurăm pentru donațiile voastre și dedicăm toate eforturile și contribuțiile pentru a sprijini finalizarea Centrului de Medicină Preventivă fondat de Dr. Doru Laza , ”Back to Eden”, de la Șuncuiuș.

Despre Centru de Medicină Preventivă ”Back to Eden”

Acest proiect reflectă atât dorința Dr. Laza, cât și nevoia pacienților împovărați de boli, de a fonda un așezământ medical în care să se valorifice bogatul patrimoniu al medicinii naturiste.

În această clinică la care construiește de 8 ani cu propriile palme și cu sprijin material exclusiv din partea pacienților, Dr. Doru Laza va continua lucrarea pe care a făcut-o cu succes cu mii de pacienți la clinica ”Eden” din Breaza. Cu alte cuvinte va continua să promoveze o medicină naturistă și a stilului de viață în beneficiul pacienților. O astfel de medicină valorifică principiile cristice de viață: familia – un monolit moral, dieta vegetariană (cereale, fructe, zarzavaturi și nuci sau semințe oleaginoase), bioritmul natural, viață dinamică, strâns legată de natură, implementarea în profilaxie și terapie a remediilor naturale, relaționarea pe verticală – comuniunea cu Dumnezeu și relaționarea pe orizontală – comuniunea cu semenii, practicând neîncetat altruismul.

Doctorul Laza afirmă: ”Eu am plecat din Eden, dar Edenul nu a plecat din mine. Cei 11 ani, pe care i-am trăit, împreună cu familia, în compania celor năpăstuiţi de boală, mi-au amprentat profund şi pozitiv viaţa, ajutându-mă să înţeleg, pe deplin, un adevăr sublim. Şi anume, că viaţa aceasta are valoare, doar în măsura în care eşti dispus şi hotărât să-ţi arunci propria viaţă în brazda nevoilor oamenilor. Nu există obiectiv mai nobil şi mai măreţ decât acela de a-ţi jertfi viaţa pentru salvarea celor din jurul tău, care pier datorită neştiinţei, ignoranţei sau neputinţei.”

Despre trainerii acestui eveniment:

Despre Cristela GEORGESCU: este educator, practician și autor. O puteți urmări pe blog AICI, pe YouTube AICI la Atelierele de Împuternicire AICI . Dacă dorești să cunoști povestea ei, intră aici

Despre Luana Mimi Walter: este consultant de vindecare pentru o sănătate holistică,  cu accentul pe salutogeneză și alimentația naturală. Pentru mai multe informatii despre Mimi intră aici.

Donația minimă este 90 lei . Toate donațiile merg direct în contul asociatiei, pentru finalizarea clinicii. Detalii despre asociație și clinică aici: https://dorulaza.ro/clinica/. Dacă considerați că sunteți într-o situație excepțională, adică doriți să participați, dar nu aveți posibilitatea de a vă înscrie, scrieți-ne pe office@alexaevent.ro.

Inscrieri AICI (click).



vineri, 12 noiembrie 2021

Din comorile doamnei Elena Niţă Ibrian (1921-2009) - O colecţie de reţete din bucătăria creativă, reţete de hrană vie din bucătăria fără foc şi amintiri de suflet adunate şi prelucrate de Luana Walter -

 Astăzi, 12.11.2021,  se implinesc 100 de ani de la nașterea doamnei Elena Nită Ibrian. La Piatra-Neamț au avut loc în ultimele luni multe acțiuni dedicate bunei doamne, de exemplu, o expoziție excepțională de cămăși românești. Maria Tamaş tocmai mi-a scris un mesaj: "Aceste cămăși au fost cusute de "fete" din "Șezătoarea de Piatră" pentru a o omagia pe Elena Niță Ibrian. Cămășile au fost cusute după izvoade donate de Elena Niță Ibrian Muzeului de Etnografie. De asemenea,  va avea loc în această zi la mormântul doamnei Ibrian o slujbă de pomenire organizată de Complexul Muzeal Piatra Neamț.  Iată că nu se uită valorile."

Maria Tamas, Gabriela Mihaela Pruteanu si doamna Elena Nita Ibrian
 Şi cum aş putea eu să sărbătoresc mai bine această zi, decât cu o lansare de carte?! Încercand astfel să îmi arăta iubirea şi recunoştinţa, dar şi pentru a da mai departe, tuturor celor care au nevoie de ajutor, măcar o parte din comorile adunate de doamna Ibrian în peste 60 de ani de muncă în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Tot mai des,  modul de viaţǎ bazat pe o alimentaţie naturală cu alimente netratate termic este prezentat în mod eronat (în presǎ şi în mediul virtual),  ca fiind ceva cu totul nou, absolut modern şi trendy, ceva ⸲⸲tocmai” descoperit. Dar acest lucru nu este adevǎrat, hrana vie are la noi în ţară,  tocmai datoritǎ doamnei Elena Niţǎ Ibrian (12.11.1921-09.09.2009) - adevărata iniţiatoare a mişcării raw food din România, o tradiţie lungǎ.

Povestea doamnei Ibrian este dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special pe cei care s-au decis sǎ învingǎ, cu ajutorul regimului de viaţǎ cu hrana vie, o boalǎ grea. Acest om  s-a îmbolnǎvit atât de grav de cancer, la o vârstǎ fragedǎ şi, totuşi, a reuşit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste şaizeci de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic. Nu a mai cunoscut durerile, disperarea sau frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine, reuşind chiar sǎ ducǎ o viaţǎ frumoasǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ la modǎ, ci poate fi chiar o metodǎ de tratament sau un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, doamna Elena Niţǎ Ibrian, ne-a demonstrat tuturor ce înseamnǎ sǎ fii  cu adevǎrat un om bun,  un OM, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi atunci când ne-a creat.

La sfârșitul anului 2016, după o noapte cu vise venite din lumea îngerilor, am avut viziunea unei cărți cu fotografii frumos colorate, în care să fie publicate măcar o parte din rețetele bunei doamne Ibrian şi din poveștile minunate despre viaţa ei, despre hrana vie și despre puterea  vindecătoare de excepție a unei vieţi naturale. Am avut însă nevoie de 5 ani pentru a finaliza acest proiect de suflet, și tocmai astăzi, exact în ziua în care doamna Ibrian ar fi împlinit 100 de ani, cartea despre buna doamnă pornește în lumea largă....

Cartea conţine nu numai poveşti de suflet, cu şi despre inegalabila doamnǎ a ⸲⸲bucǎtǎriei fǎrǎ foc”, ci atât reţete din bucătăria creativă, cât şi reţete de hrană vie.

 

Cartea, disponibilă deocamdată doar în format electronic,  poate fi comandată AICI (click)

Să ne fericim cu toții astăzi că am fost cu adevărat binecuvântați, având  privilegiul de a o cunoaște pe doamna Ibrian, și să-i ducem lumina și mai departe, cu spor și multă bucurie.

 Cred că așa  ar trebui de fapt să se desfăşoare viaţa oricăruia dintre noi: să lăsăm cu toţii urme adânci şi frumoase prin vieţile tuturor oamenilor pe care-i întâlnim şi cu care avem experienţe comune de viaţă, în scurta noastră trecere prin viaţa pământească. Pare paradoxal, dar singurul lucru care chiar contează şi care rămâne după ce părăsim această lume, dăinuind câteodată chiar şi sute sau mii de ani, este doar aceea dâra lungă de lumină rămasă în urma noastră.

La final, încă o notă personală: Ziua de 12 noiembrie are însă pentru mine o însemnătate deosebită la puterea a doua, ca o sabie cu două tăișuri sau cele două fețe ale aceleiași medalii: pe de o parte, este ziua în care doamna Ibrian a venit pe lume,  ca să ne aducă atâta lumină, iar pe cealaltă parte, este în același timp exact și ziua în care Wilhelm Fiebiger (click aici pt. postarea de la centenarul lui Willi) a părăsit această lume, luând o mare parte de lumină cu el. O mare lecție, direct de la Sursa Surselor: bucuria și suferință sunt mereu împreună, strâns împletite una cu alta, îmbrățișate voluptos în dansul etern al vieții și morții...

Cu drag si din toata inima,

Luana (Mimi) Walter

 


 

 

 

miercuri, 13 octombrie 2021

The Highly Sensitive Person (HSP) & Empath

Am invatat in viata mea de la foarte multi oameni, asa cum face orice om. Unii profesori au fost adevarati invatatori, altii mai mult pseudo-maestri - dar de invatat, am invatat ceva (fie si doar un singur lucru important) de la toti. Fara exceptie. 

Una dintre temele vietii mele, pe care STIU de foarte multi ani ca trebuie sa o dau neaparat mai departe, este tema legata de oamenii extrem de sensibili & empatici - The Highly Sensitive Person HSP & Empath (E). Cumva m-am fofilat insa  cu multa gratie si ingeniozitate, peste 14 ani, de la aceasta datorie, sperand ca poate va trece paharul acesta de la mine (daca cititi pana la sfarsit, voi explica mai exact ceva mai tarziu). Dar pentru ca am constatat foarte des in toti acesti ani, ca exista si-n ziua de azi mult PREA multi oameni neinformati sau fals informati  (chiar si in randurile celor care merg de ani de zile pe aceasta cale a dezvoltarii personale, care au citit zeci sau sute de carti, care au absolvit nenumarate cursuri etc.), am priceput ca fofileala mea a luat sfarsit. Desi oamenirea beneficiaza momentan de o saturatie informationala, noi, acesti oameni extrem de sensibli, suntem in continuare incredibil de gresit intelesi si tratati nedrept si prost. Asa ca nu-mi ramane decat sa accept misiunea si ma rog sa o si indeplinesc bine.

Despre HSP am aflat in 2007, cand una dintre "surorile mele raw vegan" mi-a dat o carte, mentionand cu multa insistenta, ca trebuie sa o citesc neaparat, cat mai repede. Ce sa va mai zic?!? Elisabeth a avut dreptate, cartea a fost pentru mine ca o gura de oxigen dupa ce am stat 2 minute cu capul sub apa. Mi-a facut teribil de bine sa aflu ca de fapt nu sunt nici ciudata, nici defecta, nici pe jumatate extraterestra, ci ca sunt de fapt un om diferit, deosebit si special: un om extrem de sensibil si empatic. 


In USA si in Europa de Vest,  subiectul HSP&Empath este intre timp extrem de bine analizat, documentat si demonstrat. Este cunoscut  si recunoscut nu doar in lumea psihologiei, ci si in randurile oamenilor care nu lucreaza in acest domeniu. Expertii din domeniul psihologiei, pedagogiei si psihiatriei subliniaza ca in cazul acestei sensiblitati extrem de ridicate  NU este vorba nici despre o afectiune, nici despre o anomalie, caci sunt in intreaga lume mult prea multi oameni hipersensibili/hiper-empatici sau suprasensibili (in literatura de specialitate sunt folositi si alti termeni, de exemplu: om ultrasensibil si ultrasensibilitate, persoana cu sensibilitate ridicata sau extrema samd. - din pacate, multi dintre acesti termeni au capatat o conotatie peiorativa.....). Stiinta apreciaza ca un procent de aproximativ 15-20% din populatie apartine acestei categorii - este pur si simplu vorba despre un tip special de om (cu multe alte sub-tipuri desigur). Acesti oameni sunt altfel, pentru ca din punct de vedere biologic au pur si simplu un sistem nervos diferit!!

Carl-Gustav Jung a fost primul care a definit aceasta categorie de oameni, inca din 1913, din pacate nu a dezvoltat mai departe tema. Si Alice Miller a abordat-o, dar tot numai tangent, si de abia in anii ´90 a fost dezvoltat pe larg acest subiect de catre  Dr. Elaine Aron (pentru mai multe amanunte, fa click AICI). Ceva mai tarziu, Dr.Judith Orloff a adus in discutie si a definit termenul de oameni extrem de hipersensibili, numind generic acest tip de om "empath=hipersensibil empatic sau hiper-empatic", acest tip reprezentand un fel de superlativ al hipersesibilitatii (AICI mai multe amanunte).

Hai sa vorbim acum, mai nestiintific, dar pe intelesul tuturor, despre caracteristicile generale ale acestor oameni. Noi, HSPs si Empaths, suntem oameni extrem de sensibili si de empatici, oameni pentru care viata de zi cu zi  este de multe ori greu de suportat, caci pentru noi lumea este adesea prea galagioasa, prea stridenta, prea puternic mirositoare, prea rapida, prea dura samd.

Oamenii cu o sensibilitate extrem de ridicata sunt practic permeabili fata de tot ceea ce este in jurul lor, atat in planul fizic, cat si in planul mental, emotional sau sufletesc. Sunt oameni care simt  "pe propria piele" tot ceea ce simt cei din jurul lor, de aceea sunt si extrem de vulnerabili. Sunt "oamenii-mimoze"  pe care ceilalti ori ii iau in batjocura, ori ii eticheteaza ca fiind niste prefacuti si simulanti, neputandu-si imagina ca acesti oameni SIMT si TRAIESC totul altfel. Dr. Judith Ornish spunea ca suntem atat de sensibili, incat daca luam un obiect in mana, simtim acest lucru ca si cum am avea 50 de degete in loc de 5!  Oamenii hipersensibili au TOATE simturile (care nu sunt nicidecum doar 5!) extrem de bine dezvoltate, ei beneficiind si de perceptii extrasenzoriale - dar nici acest lucru nu le este de mare folos, caci oamenii sensibili sunt adesea categorisiti ca fiind mai mult sau mai putin "dusi cu pluta" (sau chiar nebuni). Oamenii hiper-empatici nu doar simt emotiile si energiile din exterior, ci  se identifica atat de tare cu ele, incat pentru ei acestea  devin chiar propriile lor trairi. Si tot datorita simturilor atat de bine dezvoltate, ei pot comunica fara probleme si cu plantele, animalele, elementele naturii, spiritele, lucurile neinsufletite samd. 

Sunt tot mai multi expertii care subliniaza ca in conformitate cu multe studii si cercetari recente din domeniul traumei, cea mai mare a HSP/E sunt in acelasi timp si oameni profund traumatizati. 

Practic toti copiii de cristal, indigo sau ai curcubeului sunt HSP/E, la fel ca si cea mai mare parte a copiilor  ale caror mame au suferit traume mari in timpul sarcinii sau care au trecut printr-o nastere dramatica (iar aici se incadreaza si un procent foarte mare al copiilor nascuti prin cezariana!). 

Multi artisti si oameni de cultura sunt HSP/E, caci atat legatura foarte puternica a oamenilor extrem de sensibili si empatici cu divinitatea, cat si simtul lor estetic exceptional si creativitate lor iesita din comun pot fi exprimate cel mai bine in muzica, pictura, literatura, teatru, filosofie samd.

Ii puteti recunoaste de la o posta pe oamenii extrem de sensibili, caci ei sunt acei oameni, asa cum bine spunea Anita Moorjani, "salvatori, darnici si vindecatori", sunt cei care fac tot ce la sta in putere sa-i ajute pe cei din jur, chiar daca pretul platit este epuizarea tuturor resurselor personale.

Oamenii extrem de sensibili au un ego foarte putin dezvoltat,  ceea ce ii face adesea sa devina presul de sters pentru oamenii egotici din jurul lor. Si aici trebuie sa fac o acolada foarte mare, pentru a atrage atentia asupra unui fenomen foarte des intalnit in ultimul timp si ingrozitor de toxic pentru oamenii extrem de sensibili. In scena spirituala, sunt foarte multi Gurus, care propovaduiesc atingerea iluminarii prin eliberarea de ego. Acesti oameni au fost in general ei insisi oameni cu un ego foarte puternic, care datorita unor experiente spirituale semnificative, s-au trezit/au fost iluminati si au devenit invatatori pentru ceilalti oameni. Mesajul lor este in principiu fantastic si foarte bun, caci nu trebuie sa uitam ca cea mai mare parte a populatiei globului chiar are nevoie sa lucreze la tema controlarea/imblanzirea EGOului. Insa greseala capitala pe care o comit acesti oameni, foarte bine intentionati de altfel, este ca nu fac O DIFERENTIERE clara intre oamenii extrem de sensibili si cei normal sensibili. Deoarece acesti Gurus NU SUNT persoane hipersensibile SI NU CUNOSC practic absolut deloc aceasta tematica, nu-si imagineaza cum sunt "construiti si functioneaza" oamenii hipersensibili si nici NU realizeaza ce greseala fac pornind de la premiza ca TOTI oamenii sunt exact ca ei. Nu de putine ori, problemele oamenilor hipersensibili se agraveaza masiv dupa un astfel de retreat, curs sau atelier la un guru celebru. Si a-i spune unui om extrem de sensibil ca toate problemele lui vin de la ego si ca le poate rezolva distrugandu-si ego-ul, poate fi adesea chiar fatal! Culmea este ca TOCMAI in scena spirituala se invart  foarte multi oameni hipersensibili, iar oamenii egotici nu sunt de fapt interesati de aceste cercuri si nici nu sunt deschisi pentru aspectele spirituale ale vietii. Acesta situatie paradoxala a fost dezbatuta pe larg de Anita Moorjani, autoare cartilor "Am murit si m-am descoperit pe mine insami" si "Sensitive is the new strong" pe care le recomand cu cea mai mare caldura (sunt practic literatura obligatorie pentru oamenii extrem de sensibili!). La fel  de folositoare sunt si canalul YouTube al Anitei si profilele social media. Aici pot gasi o raza de lumina atat toti oamenii hipersensibili, cat si oamenii cu o sensibilitate normala, care sunt insa treziti si vor sa-i inteleaga mai bine pe toti oamenii sau care au in cercurile apropiate oameni hipersensibili. Mai jos, un video (in engleza) in care dezbate exact aceste probleme.
 

Oamenii hipersensibili si hiper-empatici sufera adesea de boli cronice, mai ales de afectiuni auto-imune, dermatologice si oncologice. Si exemplul Anitei Moorjani, care a avut cancer limfatic (Limfomul Hodgkin) in stadiu final este  edificator: Anita a cazut in coma pe 06.02.2006, zi in care organele ei isi intrerupeau unul dupa altul functionarea, si astfel, ea a intrat in moarte aparenta, traind o experienta divina. A reiesit din coma dupa cateva ore si s-a vindecat complet in doar cateva saptamani, vindecarea ei fiind vazuta si astazi in lumea medicala drept o "minune"! Anita Moorjani scrie: "Sunt convinsa ca fiecare decizie pe acre o luam si fiecare alegere pe care o facem in viata, ori reprezinta un pas inainte, pe calea exprimarii si acceptarii sinelui nostru autetic superior, ori reprezinta un pas inapoi, care ne facem sa ne indepartam tot mai mult de noi insine, sa ne pierdem si sa ne minimalizam, ducand in final la boala". 

Si Dr. Christiane Northrup (ea insasi fiind o persoana hiper-empatica) spune foarte clar: "Oamenii hiper-empatici sunt suflete foarte avansate care s-au incarnat pe pamant intr-un numar tot mai ridicat, pentru a aduce lumina in aceste vremuri ale transformarii lumii".

Cu cateva zile in urma, cand m-am hotarat sa scriu aceasta postare, mi-am raspuns in cele din urma si singura la intrebarea: De ce blogul meu nu are succes si de ce nu reusesc sa-mi castig si eu existenta facand ceea ce sunt chemata sa fac? Retragandu-ma cu aceasta intrebare in interiorul meu, am inteles ca oamenii cu o sensibilitate normala pur si simplu nu ma pot intelege, ENERGETIC eu vorbesc cum ar veni o limba straina pentru ei. De aceea, ei nu pot rezona cu mine si cu informatia pe care o dau mai departe si de aceea cea mai vizualizata pagina a blogului ramane pagina cu retetele. Deci FAPTUL CA MA CITITI (in general si nu doar retetele), este de fapt o dovada ca sunteti la randul vostru oameni (extrem de) hipersensibili.

Din pacate, in lumea materialista in care traim, toate aceste insusiri nu sunt vazute cu ochi buni si sunt inabusite in fasa, copiii sunt "dresati" sa se incadreze in lumea stricta a celor 5 simturi si sunt crescuti in minciuna ca astfel de insusiri reprezinta ceva nedorit si rau. Hipersensibilitatea poate fi vazuta astfel ca o sabie cu doua taisuri. Si asa penduleaza toti oamenii hipersensibili o viata intreaga intre blestem si har.....

In copilarie, hipersensibiliatea a fost si pentru mine un blestem, caci parintii mei erau total depasiti de felul meu de a fi si priveau sensibilitatea mea extrema (si eu chiar sunt un caz extrem) ca pe o slabiciune si o pacoste de care trebui neaparat sa scap. Saracii erau tare nefericiti ca sunt atat de sensibila si-si faceau griji foarte mari din aceasta cauza. Deci nu este de mirare ca m-am chinuit o viata sa fiu altfel decat eram cu adevarat, am purtat mii de masti, incercand sa fiu cu fiecare om in parte, asa cum ma gandeam ca ar fi dorit sa fiu. M-am zbatut ca o nebuna sa incerc sa fiu ca ceilalti, in incercarea disperata de a fi acceptata. Mi-am negat sufletul si toata fiinta. Am fost nefericita si plina de rusine pentru cine eram (fara a sti insa cu adeverat cine sunt!). Si daca as fi primit ocazia sa fac schimb de trup/minte/suflet cu altcineva, as fi facut-o fara sa clipesc....

Mi-au trebui aproape 50 de ani ca sa inteleg si sa accept ceea ce TOTI maestrii ne invata, si anume, ca cea mai mare slabiciune este de fapt punctul meu cel mai tare si ca are 100% ceva de-a face cu menirea mea. Si astazi pot vedea si pot accepta sensibilitatea mea extrema ca pe o binecuvantare, ca pe un dar divin si un har.  

Am reinceput sa ofer consultanta online, concentrandu-ma insa in special pe problemele oamenilor cu sensibilitate ridicata. Acest lucru nu inseamna insa ca nu mai fac consultanta de nutritie, caci TOTUL SE LEAGA, si o mare parte a oamenilor hipersensibili si empatici sunt desigur inclinati spre veganism (caci ei simt intens SI suferinta animalelor....). 

Deci ofer sesiuni individuale si personalizate de coaching holistic online, cu livecall audio/video (WA sau Zoom), 45€/30 minute sau 75€/ora. Daca credeti ca va pot ajuta si veti sa lucram impreuna, imi puteti scrie un mail pe adresa: heilberatung@gmail.com.

Cu mult si mare drag,
Luana (Fericita) Walter




marți, 5 octombrie 2021

Keep calm and relax

Nivelul energetic continua sa creasca, ne ajung aproape zilnic ori eruptii solare, ori evenimente cosmice importante, ori framantarile Mamei Pamant. Si sa nu credeti ca daca nu locuiti direct in zonele afectate de cutremure, eruptii, uragane samd. nu sunteti influentati la randul vostru de toate aceste fenomene naturale, momentan extrem de intensive si puternice. Se intampla acum atatea in lume, nu numai cu oamenii, ci si cu celelalte vietuitoare si cu natura, si-mi pare rau ca trebuie iar sa va DEZ-AMAGESC, dar nu "aia", cei aflati deocamdata inca in slujba intunericului, poarta responsabilitatea pentru ceea ce se intampla, ci "astialtii", adica NOI, cei multi. Caci pana nu vom iesi suficienti de multi oameni din vechea lume condusa de frica, urat, rau, dezbinare, ura si NECREDINTA, le vom juca "alora" in carti si le vom face noi insine un joc simplu si usor. Pana ce cei mai multi dintre noi nu vor trece odata examenul cu "iubirea neconditionata" si nu vor intelege ca suntem cu totii UN INTREG, nu se va inclina balanta in sensul in care asteptam cu totii (de mii de ani!!). Este o sansa uriasa sa traim aceste vremuri, insa doar fiecare in parte poate alege CUM traverseaza perioada aceasta de tranzitie, extrem de solicitanta. Suntem creatori si noi ne creem propria soarta.....

In text clar: Daca crezi in vaccin si te-ai vaccinat, foarte bine! Dar lasa-l in pace pe cel de langa tine care nu vrea sau nu poate sa se vaccineze. Inceteaza sa-l  judeci si sa-l privesti ca pe un pericol!

Daca tu esti convins ca vaccinul este daunator si nu te-ai vaccinat este la fel de bine. Dar inceteaza la randul tau sa-i mai judeci pe cei care s-au vaccinat si nu mai crede ca le esti superior!

Aceasta lupta interna este indusa, tocmai pentru a ne tine sub control si a ne manipula usor. Demonstreaza ca esti cu adevarat destept (in toate sensurile cuvantului!!) alegand sa nu mai iei parte la jocul acesta distrugator! De dragul tau, al copiilor tai si al tuturor celor care vor veni dupa tine.....

Sursa FB
Susa foto Facebook

Fii TU catalizatorul energetic de care lumea are acum nevoie. Concentreaza-te pe tine insuti si asculta-ti vocea interioara, care ESTE de fapt vocea lui Dumnezeu, ESTE felul in care Dumnezeu iti vorbeste tie DIRECT. Daca nu stii incotro sa o iei, roaga-l pe Dumnezeu sa-ti arate calea TA, caci doar el si sufletul tau o stiti, nici un alt om nu-ti va putea spune incotro sa o iei!

Iar aici mi se pare un citat din Biblie (Sfanta Evanghelie dupa Matei - 7) mai potrivit ca oricand:

1.Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2.Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
3.De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?
4.Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău?
5.Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.
6.Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi.
7.Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.
8.Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.

13.Intraţi prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată este calea care duce la pieire şi mulţi sunt cei care o află.
14.Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt care o află.

Este poate ultima ocazie sa ne desprindem din multime si sa mergem pe propria cale, chiar daca este stramta si pieptisa, chiar daca e singuratica si incomoda! 

Sfatul de a ne folosi propriul cap si de a ne asculta propria inima l-am dat de nenumarate ori pe acest blog, dar stiu ca tot nu l-am repetat sufiecient de des! 

Iar acum inchei cu ceva mai usor si practic. 

Caracteristic pentru Lumea Noua este si faptul ca anumite lucruri vechi isi pierd tot mai mult conotatiile negative si capata o cu totul alta valoare. Un exemplu edificator ar fi proverbul: "Tara arde si baba se piaptana". Stim cu totii ce insemna in Lumea Veche acest proverb (nu ma pot abtine sa comentez, ca prin acest proverb ni s-a dat in trecut de fapt doar inca o dovada perfecta cat de depasita era aceasta societate patriarhala misogina). 

In Lumea Noua, acest proverb va descrie o femeie careia trecerea anilor i-a adus nu numai batranete, ci si intelepciune. Vorbim aici despre o femeie sigura pe sine, constienta de puterea ei si de capacitatea ei creatoare. De aceea, ea in loc sa se agite si sa intre in panica ca o proasta si o nebuna, alege constient sa treaca intr-o stare de contemplatie, caci stie ca echilibreaza asa, prin calm si stapinire de sine, energia tuturor celor aflati in jurul ei. Ea stie ca suntem cu totii in mainile lui Dumnezeu, accepta fara discutii si tocmeli "Faca-se voia Ta" si este pregatita pentru orice s-ar intampla.

Lumea Veche tocmai arde cu palalai pana la cer, de aceea, chiar avem acum nevoie de cat mai multe "babe", care sa se pieptene. Si pentru ca eu nu mai sunt chiar asa de tanara (pentru multe fete tinere fac clar parte din tagma babelor), si pentru ca-mi place sa cred ca anii traiti mi-au adus totusi si ceva intelepciune, aleg sa ma pieptan si astazi. Si pentru ca parul meu este mai scurt ca oricand, ma "pieptan" pregatind lucruri faine si cu adevarat sanatoase, bucataria mea este un loc in care iti vine foarte greu sa crezi ca stirile Tv/radio nu sunt decat povesti SF, asa ca si acolo reusesc foarte usor sa ma reconectez la SURSA, aducand astfel pace, frumusete si liniste in lumea din jurul meu. 

Asa ca am facut Naan si Focaccia, cat mai estetic posibil, caci gustul este oricum un VIS.  reteta exacta o gasiti AICI.










 

joi, 5 august 2021

Tirawmisù

 Am fost dintotdeauna o mare iubitoare a tiramisù-ului, deci este clar, ca a trebuit sa gasesc o reteta raw care sa-mi multumeasca si aceasta nostalgie culinara.


 Retetele gasite in Internet sunt de cele mai multe ori copiate si reproduse papagaliceste de la unii la altii (desigur fara a pomeni autorul original - repet cu aceasta ocazie cu mare drag: Invatati sa va respectati pe voi insiva si munca voastra, respectand munca si efortul celorlalti! Daca va inspirati de undeva, mentionati INTOTDEAUNA sursa inspiratiei!) - deci sunt in principiu cam aceeasi Marie doar cu alta palarie.  Mie mi s-au parut toate complicate cu nspe ingrediente si pasi de executie. Eu nu am nici timp, nici rabdare si nici chef de chestii laborioase, asa ca m-am pus pe treaba (am facut pana acum deja cam 15 variante de tiramisù pana am ajuns la aceasta - am avut la testare atat familia nevegana, cat si prieteni la fel de nevegani - si exact aceasta este punctul forte dupa mine, cand o reteta raw vegan trece cu succes examenul in fata oamenilor care mananca "normal"), ca sa recreez o reteta simplificata, usoara si buuuuuna. 

Eu zic ca mi-a reusit, totusi chiar si pentru aceasta varianta simplificata este nevoie de timp, pentru rutinati cam 30-40 de minute (fara timpul de hidratare), pentru cei fara rutina, probabil ceva mai mult ;)....


 Sursa mea de inspiratie au fost Mimi Kirk si cartea ei minunata "Live Raw Around the World: International Raw Food Recipes for Good Health and Timeless Beauty" (Mimi Kirk are energia speciala si benefica a omului impacat cu Viata, iar energia aceasta debordeaza din toate cartile ei, de aceea le recomand cu drag). Dar pentru ca eu am incercat sa simplific reteta creata de Mimi Kirk, folosind produsele de la Dr.Goerg, caci eu gasesc in oraselul in care locuiesc foarte greu nuci de cocos tinere de calitate, am ajuns in final practic la o cu totul alta reteta....

 

TIRA(W)MISÙ 


Clasicul Tiramisù are in principiu un strat de piscoturi insiropate, un (sau doua) strat de crema de mascarpone si un strat de crema de cacao/cafea. Am incercat desigur sa respect structura clasica si in varianta raw, cel mai complicat mi s-a parut stratul care sa sugereze piscoturile, aici am lucrat cel mai mult. 

Ingrediente:

Blat piscoturi: 

-o cana de nuci romanesti (Mimi Kirk foloseste nuci Pecan); 

-o  jumatate sau o cana de curmale, dupa gustul propriu (cel mai bine Medjool, de la Crud si sanatos, le gasiti facand click AICI);

-putina faina de cocos (pentru a crea o consistenta mai pufoasa, mai asemantoare piscoturilor, AICI gasiti faina de la Dr. Goerg);

-cateva linguri de cacao sau carob (AICI cacao raw); 

-putin rom sau esenta de rom (optional, merge desigur si fara);

-praf de vanilie.


Crema vanilie: 

-doua cani de caju (cel mai bine raw);

-5-7 linguri de ulei de cocos (dupa cum stiti, eu folosesc exclusiv uleiul de la Dr. Goerg, il gasiti AICI);

-2-3 linguri de crema/unt de cocos (tot de la Dr. Goerg, AICI - Secretul meu: Acest produs inlocuieste excelent nucile de cocos tinere!);

-cateva curmale (gustati cel mai bine compozitia si adaugati dupa propriul gust), eu am pus doar 5 curmale; 

-o bucata de 2-3 cm de baton de vanilie (sau pudra de vanilie);

-cantitea de apa (sau lapte de migdale/caju/nuca de cocos) necesara mixerului din dotarea fiecaruia pentru a obtine o crema fina-fina.


Crema cafea: si pentru ca eu sunt si o mare iubitoare a eficientei, crema de cacao este exact crema de vanilie (mascarpone) plus 4-5 lingurite de cafea de cicoare (cei care consuma cafea, pun cel mai bine Espresso).


Mod de preparare:

Se incepe cu o seara inainte cu hidratarea nucilor romanesti si a celor de caju. Si daca va decideti sa folositi rom, eu am inmuiat curmalele tot cu o seara inainte in rom. 

Cine nu vrea sa foloseasca alcool, ori pune esenta naturala de rom (eu nu am gasit decat esenta sintetica de rom, adica fabrica de chimie, asa ca am preferat sa folosesc rom), ori foloseste curmalele natur.

 In ziua care urmeaza, se unge forma in care se va face prajitura cu ulei de cocos, apoi se incepe cu blatul de "piscoturi", care se face cel mai bine procesand toate ingredientele (in afara de cacao) in robotul de bucatrie cu lama in S. 

Se preseaza bine in forma (cantitatile sunt aproximativ pentru o forma mica de 20 cm sau pentru 4 inele de inox de 7cm) si se presara pe deasupra cacao.


 Pentru crema de vanilie se foloseste cel mai bine un mixer. Va linistesc aici ca nu va trebuie neaparat Vitamix, caci nici eu nu am un mixer performant, dar cu putin mai multa apa si rabdare se obtine si cu o aparatura mai modesta o crema foarte fina. 

Se incepe cu mixarea nucilor de caju cu batonul de vanilie si apa sau laptele de migdale/caju/nuca de cocos.  Cand s-a omogenizat, se adauga si curmalele si se mai mixeaza o runda (cu Vitamix desigur ca  se pot mixa toate ingredientele impreuna de la inceput).

Separat se topesc la Baine-Marie uleiul de cocos si unutul/crema de cocos. Daca trebuie sa transportati tortul sau daca este, ca acum in Romania, foarte cald, va recomand sa puneti cantitatea mai mare, adica 7 linguri de ulei de cocos si 3 linguri cu varf de unt de cocos

Cand crema de caju este suficient de fin mixata se adauga uleiul si untul de cocos si se mai mixeaza putin. Se toarna apoi cam jumatate din cantitate in forma, peste stratul de "piscoturi". 

Se adauga in crema de vanilie ramasa in mixer pudra de cafea de cicoare (sau cacao sau carob) si se mixeaza iar. 

Se toarna si al treilea strat in forma si se pune la frigider, cel putin 4 ore, cel mai bine peste noapte. 


 Dupa ce se scoate Tiramisù-ul din forma, se presara pe deasupra cu o strecuratoare fina putin pulbere de cacao.


 Se mananca neaparat cu pofta de viata tipica italienilor!

 


Buon appetito!


PS. Dupa cum vedeti din fotografii, am experimentat mult, fiecare Tiramisù arata practic altfel.... Si nu uitati, ca tortúrile raw vegan sunt foarte bune pentru ocazii speciale si mai rare, dar nu si pentru consumul ZILNIC (sau des)!

PPS. Este pentru prima data, dupa 11 ani de blog cand accept sa am o colaborare de afiliere cu un magazin. De ce m-am hotarat pentru "Crud si sanatos"? Pentru ca pe oamenii acestia ii cunosc personal (au luat parte la doua dintre seminariile mele) si stiu ca traiesc sanatos si cred in puterea hranei vii si stau de aceea cu tot sufletul si toata inima in spatele afacerii lor. 

Si desigur si pentru ca eu stau cu toata  convingerea in spatele produselor Dr. Goerg, pe care le folosesc de apoape 11, de cand l-am cunoscut personal pe Manfred Goerg, aflat atunci la inceputurile afacerii, la Targul de Hrana Vie Rohvolution din Speyer/Germania (AICI ce am scris atunci pe blog). 

Iar pentru ca standul lui Markus Rothkranz se afla vis-à-vis de standul Dr. Goerg, Manfred Goerg a fost cel care ne-a facut atunci celebra fotografie care a facut inconjurul lumii si a fost publicata in nenumarate reviste si  siteuri.

Si am facut o fotografie atunci cu Heike Michaelsen si Megumi chiar si in fata standului lui - fotografia asta a fost din pacate mai putin reusita ;)...

Deci pentru toti cei care doriti sa ma sprijiniti: pentru orice produs cumparat de la Crud si sanatos  printr-un link de pe acest blog, primesc un mic comision (pentru cumparatori este desigur acelasi pret, indiferent daca cineva foloseste linkurile de afiliere sau daca cumpara direct din magazin). 

Va multumesc si va doresc toate cele bune si frumoase!