Atelier de detox pentru trup, minte si suflet dupa principiile lui Anthony William

Verbul "februare" are in limba latina doua intelesuri: a ispasi si a curata. Deci si stramosii nostri stiau ca este luna perfecta pentru detoxifiere nu numai la nivel fizic, ci pe toate planurile. Si natura ne da acest exemplu, deoarece la sfarsitul iernii, hrana este tot mai rara si mai greu de gasit, foarte multe animale mananca foarte putin sau chiar nimic,  mai multe zile la rand.

Pe 1 februarie este luna noua, iar  2 februarie este o zi cu o energie cu totul speciala, de care am putea sa ne bucuram cu totii din plin. In aceasta zi, biserica ortodoxa sarbatoreste Intampinarea Domnului, biserica catolica Maria Lichtmess. Celtii si vechii germani sarbatoreau astazi IMBOLC sau ziua zeitei Brigid (Birgit), zeita Luminii si a primaverii, iar pentru daci, era Ziua Ursului. Interesant este ca si la celti juca ursul in aceasta zi un rol important. Iar in America este Groundhog (marmota) Day. De acum, iarna si vara tot umbla impreuna, cand este una mai in fata, cand cealalta. Si roata timpului porneste iar sa se-nvarteasca....

In Romania, se incepea in mod traditional curatenia mare, dar nu numai in casa, ograda, grajd, suri si hambare, ci si in trup, minte, suflet si inima. Se afumau cu plante si rasini cu puteri purificatoare casele, oamenii, animalele si gradinile. Se manca modest, caci si in beciuri si hambare rezervele erau mult reduse sau, in functie de bogatia recoltei din anul dinainte, chiar pe terminate si oamenii stiau ca trebuie sa dramuiasca totul cu mare grija, ca sa reuseasca sa aiba ceva de mancare, pana ce natura va incepe sa ofere iar alimente in noul an agricol. Este ziua oracolelor, a prorocirilor, iar cine va sti sa intrebe, va si primi raspunsurile de care are nevoie. Si este definitiv cel mai bun timp pentru tesutul planurilor de viitor, pentru punerea pietrelor de temelie ale noilor inceputuri. 

Pentru toti cei care au adoptat rezolutia de a fi  sanatosi in 2022 (mai multe amanunte CLICK AICI) sau daca sunteti interesati sa va dati o dovada de iubire de sine si sa va ingrijiti ceva mai mult de voi insiva, daca doriti ori sa incepeti o curatenie interioara, dar nu numai la nivel fizic, ori sa scapati de cele cateva kilograme in plus adunate dupa mesele copioase de sarbatori saudaca sunteti curiosi sa incercati o cura de detox dupa  recomandarile lui Anthony William, intr-o grupa mica si un cadru personal, va astept cu drag la un atelier online de detox.

Desfasurarea atelierului de detox

Primele 3 zile sunt zilele pregatitoare, in care organismul este pregatit  pentru a face trecerea cat mai lina la un alt mod de alimentatie. Caci si aceasta este o dovada a iubirii de sine, sa fim blanzi si blajini cu trupul nostru, sa-i dam ragazul de care are nevoie, sa nu-l bruscam si sa nu-l fortam in niciun fel. Eu ma ingrozesc de multe ori cand vad curele extrem de brutale de detox care circul masiv in internet si care fac sub linie mai mult rau decat bine, si ma minunez tare cum tot se mai lasa atat de multi oameni orbiti de "sclipiciul virtual", pierzandu-si parca total capacitatea de a judeca cu propriul cap.

Saptamana care urmeaza dupa zilele pegatitoare,  va fi o saptamana din cura de 28 de zile de detox pentru vindecare - The 28-Day Healing Cleanse, din prima carte a lui Anthony William, "Medical Medium" (despre Anthony am scris pe larg CLICK AICI).

Retetele continute in curs vor fi retete raw vegan, fara ulei, fara sare, fara cereale si desigur fara tampenii (E-uri, zahar, cafea, alcool, grasimi rafinate, conserve samd.), dar voi oferi totusi si optiuni vegane gatite (tot dupa principiile lui Anthony), caci fiecare participant va fi incurajat sa constientizeze si sa-si respecte vocea interioara si propriul ritm, sa preia 100% responsabilitatea pentru prorpiul trup si sa stabileasca singur cate de departe poate sau vrea sa mearga cu aceasta detoxifiere. Cine va dori, va putea prelungi pe cont propriu cura, pana la 2,3 sau chiar 4 saptamani. Bineinteles ca se poate intrerupe oricand cura si relua dupa o anumita perioada, ideea centrala a atelierului este de a invata protocolul practic al curei dezvoltate de Anthony William (impreuna cu Spirit), pentru a-l folosi in mod independent pentru tot restul vietii.

Mai jos, cateva exemple culinare:

Se va forma o grupa pe FB sau WA unde se va raspunde la toate intrebarile (desigur ca se pot pune intrebari si privat) si vor avea loc trei sedinte live de intrebari si raspunsuri (fiecare sedinta de o ora) cu intregul grup (vor fi maxim 20 de persoane). 

Acest atelier nu este un program medical, nu se discuta in cadrul atelierului despre boli, tratamente medicale samd., iar oamenilor cu probleme grave de sanatate le recomand sa ia mai inainte legatura de a se inscrie cu medicul lor curant de incredere, pentru a stabili daca este posibila participarea lor la un astfel de program de detox.

Va doresc toate cele bune si chiar daca nu puteti lua parte la acest atelier, va recomand cu cea mai mare caldura sa incepeti totusi si singuri propria cura de detox in acest februarie, caci este probabil un februarie mai special ca oricand....    

Cu mare drag,

Luana Mimi

Plantele salbatice, salvarea mea din natura - o poveste despre cancer si vindecare din viata lui Ralf Brosius (Germania)

 Am scris pe acest blog deja mai multe povesti despre supravietuitori ai cancerului, caci este inevitabil sa nu ma lovesc permanent de astfel de povesti, daca tot am luat hotararea ca este parte a misiunii mele sa adun si sa documentez marturiile referitoare la efectele benefice (si  de foarte multe ori salvatoare in ultima clipa) pe care le are hrana vie asupra sanatatii. Astazi o noua poveste despre pragul ingust dintre viata si moarte, despre boala si lupta pentru redobandirea sanatatii, despre frica de moarte si bucuria de a trai, despre cancer ca dusman sau ajutor de nadejde, despre transformari profunde, lumina pura, renastere, impacare, pace, iubire. Dar si despre plante salvatoare, terapii neconventionale, medici alternativi si un nou loc de munca, in slujba Vietii.

Povestea despre boala si vindecare a lui Ralf Brosius este edificatoare, caci a avut aceea desfasurare practic tipica: diagnosticul de cancer pulmonar in stadiu terminal in 2006, o operatie grea si o prognoza (condamnare!) a medicilor curanti mai mult decat pesimista, caci dupa ei, i-ar mai fi ramas lui Ralf doar cel mult inca trei ani de viata.....

 Am facut acest interviu cu Ralf Brosius pe 24.04.2021, va asigur ca ii merge si astazi exceptional si ca nici nu se gandeste sa se retraga din viata publica sau sa inceteze sa raspandeasca in toata lumea mesajul sau de speranta si dragoste de viata, desi va implini in anul care vine 70 de ani, varsta la care cei mai multi oameni au intrat deja in modus-ul de pensie. Dar pentru oamenii ca Ralf, oamenii care isi traiesc menirea, nu exista de fapt  nici munca, nici concedii, nici pensionari sau retragere din activitate, ci exista numai VIATA (asa cum subliniaza Ralf, cuvantul pensie nu face parte practic din vocabularul si viata lui!).

Subtitlul acestei postari, care este de altfel si un principiu de baza in viata lui Ralf Brosius, ar fi: "Revolutia alimentara - sanatatea este o stare naturala, care poate fi manifestata simplu si aproape fara truda, prin mijloace naturale". Caci experienta lui Ralf demonstreaza perfect calea redobandirii sanatatii pierdute, simplu si direct, cu ajutorul naturii. Dar care ar fi pe scurt povestea lui Ralf Brosius?!

Nascut in 1952, crescut si hranit absolut normal, cum era tipic pentru Germania la acea vreme,  a avut o tinerete in iuresul hippy (care a inglobat tot "tacamul" acelor ani, inclusiv o scurta incercare a hasisului, o calatorie cu autostopul pana in India, Nepal si Afganistan, invatarea si practicarea tehnicii meditatiei de la 18 ani samd.), urmata de o reintoarecerea la viata "normala", intr-o viata profesionala stressanta si tipica pentru timpurile noastre, fara adevarate perioade pentru "a-si trage sufletul" si fara prea mult timp de gandire si contemplatie. A fumat pana la 30 de ani, a baut cafele, a consumat alcool si a mancat tot ceea ceea ce cei mai multi oameni considera chiar si astazi ca ar fi sanatos sa mananci: carne, lapte si produse lactate, zahar, oua, paine si produse cerealiere samd. A avut un job stressant si nu si-a respectat granitele, caci era convins, ca cei mai multi dintre oameni, ca trebuie sa functioneze cu orice pret. A trait deci cu pedala de acceleratie a vietii apasata la maxim. Corpul sau i-a dat desigur din timp semne foarte clare: oboseala pronuntata si scaderea dramatica a energiei, accese repetate si necontrolabile de febra si o tuse enervanta de care el a incercat sa scape  cu un simplu sirop de tuse. Ralf a ignorat insa toate aceste semne pana intr-o dimineata din anul 2006, cand a tusit pana a scuipat sange si cand nu a mai putut trece iar cu vederea semnalele de alarma ale corpului si a fost obligat sa accepte atunci ca ceva nu este in regula, sa traga consecintele si sa actioneze intr-un fel. A consultat specialisti de renume si a trecut de-a lungul a mai multor luni prin toate investigatiile care stau la dispozitia medicinei alopate. S-a constatat intre altele ca avea o pata mare pe plaman, dar si medicii, si Ralf au sperat ca este doar o tumora benigna sau un chist. Totusi, aceasta confruntarea dura cu boala l-a obligat cumva pe Ralf sa inceapa sa faca o trecere in revista a vietii sale, caci intuitia ii spunea ca boala are clar de-a face cu modul in care a gandit, a trait si a actionat pana la acel punct al vietii sale. Si simtea ca situatia in care se afla era un semn clar ca trebuie sa elimine sau macar sa reduca gandirea si comportamentul distrugator. A realizat ca nu a fost un partner prea bun pentru sotia sa si ca felul in care a interactionat cu colegii si ceilalti oameni din jurul lui nu a fost tocmai usor si placut. A discutat mult cu sotia lui, care l-a sprijinit 100% (se va arata si mai departe in relatare, ca ea, dupa parerea mea, nu i-a fost numai nevasta, ci un adevarat inger pazitor!), si a luat hotararea de a-si schimba viata. Asa ca s-a dus cu o saptamana inaintea Craciunului la operatia propusa de medicii curanti relativ relaxat. Insa diagnosticul final i-a daramata intrega viata: cancer pulmonar in stadiu terminal cu metastaze. Tumora de 6 cm s-a dovedit a fi maligna, iar multi ganglioni metastazau deja. Astfel incat i s-a indepartat nu numai tumora, ci si un sfert din plaman si toti ganglionii afectati. Dupa operatie, oncologul i-a recomandat sa faca chimioterapie, impartasandu-i ca tocmai primise cele mai noi statistici ale cercetarilor cancerului pulmonar, conform carora aproximativ 70% dintre oamenii cu un astfel de cancer pulmonar nu traiesc mai mult de trei ani. Ralf l-a intrebat ce ar putea sa faca in afara de chimioterpaie, daca ar putea de exemplu sa manance sau sa bea alte lucruri. Raspunsul oncologului a fost un NU clar, el era de parere ca indiferent de ce ar manca sau bea, acest fapt nu ar avea o influenta asupra evolutiei bolii. Doar daca ar fi fost fumator, i-ar fi recomandat sa renunte la fumat. In acele momente teribile, i-au trecut mii de ganduri prin cap, dar cel mai tare auzea: Eu nu sunt o statistica!! In realitate, acel oncolog (inconstient si iresponsabil dupa parerea mea!) i-a furat cu doar cateva cuvinte toata speranta si l-a aruncat in haul adanc si negru al fricii. Si nu este de mirare ca lui Ralf i-a venit foarte greu sa-si pastreze sangele rece si sa gandeasca logic, dar totusi a reusit sa gaseasca hotararea de a nu accepta "condamnarea" oncologului.  S-a hotarat sa nu faca chimioterpaie si primul pas pe care l-a facut in directia vindecarii a fost sa lucreze  mental cu afirmatii pozitive si vizualizari si a inceput sa detecteze si sa elimine convingerile destructive din subconstient care impiedica procesul de vindecare.

In Ajunul Craciunului 2006, sotia lui l-a luat din spital si ajunsi acasa au discutat mult si au analizat ce alte posibilitati ar mai exista. Pentru ca el facuse cu cativa ani in urma o cura ayurvedica Pancha-Karma, s-au hotarat sa gaseasca un tratatment si un medic specializat in Ayurveda. Prima idee a fost sa plece un timp mai lung in Sri Lanka, dar sotia lui i-a recomandat sa ia mai intai legatura cu medici din Germania, si dupa mai multe apeluri telefonice soldate cu esec (erau zilele dintre Craciun si Revelion, cand cei mai multi medici au cabinetele inchise), a reusit sa ia legatura cu Dr. John Switzer, care locuia si practica direct in apropierea lor, la nici 5 km, si in al carui centru de sanatate Ralf fusese deja la cura ayurvedica.  

A primit rapid o programare, direct pe 27.12.2006, iar dupa o anamneza temeinica si detaliata, Dr. Switzer i-a recomandat sa inceapa cu o cura stricta de detox si cu schimbarea modului de viata, in special cu schimbarea alimentatiei. Dr. Switzer i-a spus ca toate aceste schimbari vor duce la o renastere. Si faptul ca Dr. Switzer a avut de la inceput incredere ca are sanse mari de vindecare (nu in ultimul rand, tocmai pentru ca NU facuse chimioterapie!) l-a ajutat si sustinut enorm, rolul medicului este din pacate in medicina alopata in continuare total subestimat.

Desi nu i-a venit usor, caci totul era nou pentru el, Ralf a inceput, cu ajutorul sotiei sale desigur, sa implementeze toate recomandarile Dr. Switzer. Dupa  numai 6 saptamani a reinceput sa lucreze. Dupa un an, la sfarsitul anului 2007 s-a prezentat la control si nu s-a mai putut constata prezenta cancerului in corpul sau. Ralf era vindecat!

Dr.John Switzer impreuna cu Ralf Brosius - sursa foto Homepage Dr. Switzer 

Cum arata in mare planul alimentar stabilit impreuna cu Dr. Switzer? Ralf renuntase la produsele lactate, carne, cafea, alcool, produse cerealiere cu gluten, zahar si alimentatia lui era acum constituita in principal din legume, fructe (la inceput insa, aproximativ un an de zile, Ralf nu a consumat practic fructe si subliniaza si astazi, ca primii doi ani in procesul de vindecare sunt decisivi si extrem de importanti!), frunze verzi (in special plante din flora spontana), germeni si vlastari, nuci, alune, seminte, toate in stare cruda, deci hrana vie. Desi nu i-a venit usor si a trecut prin adevarate perioade de sevraj, a continuat totusi cu multa disciplina, hotarare si rabdare acest mod de a se alimenta. Si cu toate ca nu avea o gradina mare, reusea totusi sa-si adune in fiecare zi plante salbatice pentru smoothie (cocktailul din plante salbatice cum il numeste Dr. Switzer, AICI puteti citi mai multe amanunte despre terapia lui in limba romana), se scula special mai devreme ca de obicei, ca sa aiba suficient timp pentru a culege plante, ca sa-si faca smoothie inainte de a pleca la serviciu. Disciplina, organizarea, informatia, cunoasterea sunt deosebit de importante in acest proces. Si ele se obtin doar prin gandirea intensiva, studiere si analiza interioara si contemplatie. Sigur ca si  Ralf s-a confruntat adesea, mai ales in primul an, cu frica de moarte, caci nu avea nici certitudinea si nici garantia ca ceea ce face va si functiona asa cum isi dorea. Totusi, faptul ca se simtea din ce in ce mai bine, l-a ajutat mult sa mearga mai departe pe aceasta cale a vindecarii. Iar astazi, el subliniaza faptul ca frica este un factor deosebit de important, caci fura energia vietii si iesirea din starea de frica este o componenta esentiala a vindecarii!

Ralf vorbeste astazi despre cancer ca despre "colegul cancer", caci a inteles ca desi la inceput si pentru el a fost vorba despre o lupta pe viata si pe moarte cu un dusman puternic, astazi el vede boala ca pe ceva necesar, care porneste procesul de trezire si poate privi totul cu recunostinta. Ralf a reusit sa-si ia soarta in propriile maini si nu a cazut in rolul de victima, pornind un proces tamaduitor nu numai la nivel fizic, ci la nivel mental, emotional, sufletesc si spiritual.

Photo by Ralf Brosius https://www.ralf-brosius.de/

Ca in cele mai multe cazuri, si Ralf Brosius a facut prin simpla schimbarea a modului de alimentatie un adevarat salt cuantic la nivelul constiintei si a inceput asa cu adevarat o noua viata. El este de atunci constient de faptul ca nimic nu este de la sine inteles si este foarte recunoscator pentru vindecarea si pentru toata viata sa. Ralf isi traieste astazi viata in mod constient, ca si cum totul ar fi o minune, se bucura de fiecare noua zi pe care o primeste in dar, indiferent de incercarile si provocarile cu care este desigur si el confruntat, reusind sa vada frumusetea care se gaseste intotdeauna in spatele TOTULUI. Iar contactul cu natura, cu ceea ce natura ne daruieste, este esential pentru o viata sanatoasa. Natura ne pune masa, fara ca sa trebuiasca sa facem ceva pentru aceasta, noi trebuie doar sa ne asezam la masa si sa ne bucuram ca suntem niste privilegiati. Iar prin intermediul plantelor din flora spontana se restabileste contactul cu natira si identificarea cu ea si reface astfel relatia cu DIVINUL.

Ar mai fi multe de spus, in aceasta postare este cuprinsa doar o parte a interviului cu Ralf Brosius, dar stu ca si timpul si rabdarea cititorilor sunt limitate. Asa ca inchei postarea aici, cu multa bucurie si recunostinta in suflet,  citandu-l desigur pe Ralf Brosius: "Putem intotdeauna alege cat de sanatosi vrem sa fim. Incepeti inca de astazi propria revolutie alimentara si alegeti pentru voi insiva si sanatatea voastra doar ce este mai bun!".

Daca cunoasteti limba germana, va recomand sa cititi cartea lui Ralf Brosius si sa vizionati filmele cu el din intzernet. 

Iar daca cineva are intrebari si vrea sa ia legatura cu el, m-a asigurat ca va va raspunde, dinfericire cunoaste si limba engleza.

Links:

Ralf Brosius: https://www.ralf-brosius.de/

Dr.John Switzer: https://john-switzer.de/

Cartea lui Ralf Brosius "Wildkräuter Meine Lebensretter aus der Natur": in orice librarie sau AICI.

Hrana vieţii

Nu am putut niciodata sa citesc blog-urile sau site-urile anonime. Caci eu nu le nu inteleg rostul: daca consider ca am ceva de spus, o spun cu tarie si convingere si sunt cu totul, cu numele si cu toata fiinta mea, in spatele afirmatiilor mele. Daca nu am curajul sa-mi spun numele si fac totul anonim, oare cat stau eu atunci in spatele acelor povesti, afirmatii, sfaturi samd?? Si tocmai de aceea, pt. ca in spatele acestui blog sta un om in carne si oase, care doreste sa fie autentic si sa-si imparta comorile sufletesti si cu cei din jur, gasesc ca este foarte bine sa mai fac din cand in cand si cate un bilant. Chiar daca nu imi face cu adevarat placere sa-mi amintesc iar si iar lucrurile triste si dureroase din trecut, totusi rezultatul pozitiv de sub linia pe care o pot trage ma bucura mult si-mi confirma, ca ma aflu in continuare pe calea cel buna.

Mai jos, ultimul bilant al vietii mele, scris deja in iunie pentru o campanie faina pro-veganism, care din pacate nu a mai avut loc:

Hrana vieţii

Nici nu aș mai putea spune acum cu exactitate, când a început "Marea Schimbare" - cândva prin 1999, anul naşterii fiului meu. A intrat încet-încet în viața mea, pe nesimțite, ca o șoaptă dulce de iubire, adusă de oameni buni și frumoși la suflet.  Schimbările bruște, de pe o zi pe alta, nu au fost niciodată partea mea tare - probabil, prea multe am moștenit din firea molcomă și așezată a străbunilor mei moldoveni… Și deși eram conștientă de ani buni de necesitatea modificării mai multor părți esențiale ale existenței mele, am avut nevoie de foarte mult timp, ca să-i fac cu adevărat loc schimbării și să-i dau voie să intre cu toată puterea sa şi în viața mea.  

Nevoia te învață. Într-adevăr, ea mi-a fost și mie cel mai bun profesor. Am devenit un bolnav cronic, încă din copilărie, iar cu trecere timpului, problemele se accentuau din ce în ce mai tare. Suferem de la 4 ani de carii și infecții dentare (eram unul dintre cei mai buni pacienți ai stomatologilor, din pacate, primele plombe cu amalgam mi-au fost puse deja la 4 ani!!), sinuzită, migrene, bronșită cronică, pneumonie, otită, amigdalită, acnee, tensiune foarte scăzută, infecții urinare permanente. În jurul vârstei de  24 de ani, s-a descoperit că aveam și poli-chisturi ovariene. La 25 de ani, m-a ajuns diagnosticul de început de artroză (într-o dimineaţă, nu am mai putut să mă dau jos din pat: avem dureri atroce la genunchiul drept, cu chiu şi vai am ajuns la medic şi am fost imobilizată la pat aproape 3 săptămâni), cu un pronostic tragic pentru mine: medicul m-a asigurat că nu voi mai putea schia sau alerga vreodată. La 28 de ani, deja ajunsesem la parodontoză. În jurul vârstei de 30 de ani, dermatită atopică, urmată câțiva ani mai târziu de psoriazis. La nici 35 de ani eram mai mult moartă decât vie, eram nevoită să iau de câteva ori pe an antibiotice și sulfamide, nu puteam pleca nicăieri fără aspirină și algocalmin în geantă, căci mereu mă durea ceva. De aceea, m-am decis să-mi fac un super-control general (în Germania): din creștet și până la vârfurile degetelor, s-a controlat tot ceea ce se putea controla. La ședința de evaluare a rezultatelor, medicul mi-a comunicat, ușor contrariat, că aveam rezultate mai bune ca ale unei fete de 17 ani. Ba chiar s-a simțit jignit de întrebarea mea logică: "Și atunci, de ce mă simt atât de prost și sunt atât de des bolnavă?"  Nu mi-a răspuns explicit, dar m-a lăsat să simt părerea lui - căci pentru el era clar: avea de-a face ori cu o ipohondră, ori cu o simulantă, ori pur și simplu cu o cucoană fără altă ocupație și cam plictisită de viaţa sa, care bate, în lipsă de altceva, cabinetele medicale. Toate rezultatele vorbeau o cu totul altă limbă, față de limba simptomelor mele. În Moldova, lumea are o vorba:  m-am dus bou și m-am întors vacă. Cam așa m-am simțit și eu, căci în afară de părerea de rău pentru banii aruncați pe fereastră, nu m-am ales cu nimic din toată această investigație. Căci cum puteam eu să cred că sunt sănătoasă tun (conform rezultatelor), când eu aveam în permanență cate o problema de sanatate, care imi scadea considerabil calitatea vietii??

Trebuie însă să recunosc sincer, că medicina naturală îmi ieșise deja în cale foarte devreme, de foarte multe ori în viață. Bunicul meu, preot ortodox, avusese o mare pasiune pentru plantele medicinale și remediile naturaliste, pe care i-o transmisese și mamei mele, astfel încât la noi în familie, bolile se tratau întotdeauna ȘI cu remedii naturale:  antibioticele se luau cu ceaiuri de plante, la orice amigdalită făceam și gargară cu sare și diferite infuzii de plante, la crizele de sinuzită făceam și inhalații, la bronșită sau pneumonie, împachetările cu seu de oaie erau la ordinea zilei samd. Mama nu a avut din păcate niciodată curajul să mă trateze singură, NUMAI cu remedii naturale, de câte ori mă îmbolnăveam (și am fost un copil extrem de bolnăvicios),  eram prezentată medicului pediatru. La începutul anilor `70, antibioticele erau încă considerate un fel de medicamente-minune, astfel încât mi-au fost prescrise de la vârste fragede, din păcate, cu foarte mare generozitate. Îmi amintesc, că ani mai târziu, la 33 de ani, după ce avusesem a treia amigdalită în numai patru luni, mi s-a făcut în cele din urmă o antibiogramă (luasem de fiecare dată antibiotice prescrise pur și simplu "dupa ureche", fără să se controleze dacă îmi folosesc cu adevărat sau nu!), iar medicul de familie a fost pur și simplu oripilat văzând rezultatele: din 25 de preparate, nu mai aveam rezistenţă decât la 3 preparate - corpul meu mai reacționa doar la medicamentele noi și foarte puternice, antibiotice care se prescriu în mod normal numai în cazuri extrem de grave și nu pentru o simplă amigdalită. 

 

Încă din tinerețe mă "lovisem" și de Valeriu Popa: o cunoștință îmi povestise pe la mijlocul anilor `80 cum se vindecase tatăl ei de cancer de colon în stadiu terminal cu un post negru de 40 de zile și un regim alimentar cu hrana vie, totul după sfaturile lui Valeriu Popa. Ascultand povestea, am SIMTIT instantaneu ca ea ascunde un adevar divin si ca este VITALA, nu doar pentru mine, ci pentru intreaga lume...

Mai târziu, ajunsă în Germania, "mi-a căzut în mână" și cartea lui Frank Konz, președintele Alianței pentru Sănătate din Germania,  probabil cea mai veche și mai mare asociație raw vegan din lume. Atât povestea lui (se vindecase de cancer în stadiul II, fără operație, doar cu hrana vie), cât și poveștile membrilor asociației (care la rândul lor se vindecaseră de cele mai grave boli - cancer, scleroză multiplă, poliartrită reumatoidă, psoriazis șamd - doar  prin schimbarea modului de viață și de alimentație), mi-au dat tare mult de gândit. Din păcate, nu am putut la acel moment să cred că soluția poate fi atât de simplă.  Ironia sorții, am spus și am gândit atunci, exact replica pe care o primesc acum, de nenumărate ori de la cititorii blog-ului: "Nu pot să cred, că doar prin schimbarea alimentației se pot vindeca boli letale. Dacă ar fi adevărat, nu ar ști atunci și milioanele de medici din lume?"   Franz Konz a lăsat însă o urmă foarte adâncă în mintea mea, de nenumărate ori m-am tot întrebat: şi dacă totuși Franz are dreptate!?....

Însă, nu eram încă pregatităm şi nu aveam curajul să încerc şi altceva. Şi deşi am continuat să merg la medicii alopaţi, înghiţind ascultatoare toate medicamente prescrise și făcând toate tratamentele recomandate, dar niciuna din afecțiunile de care sufeream nu a fost vindecată, cumva le "târam" pe toate după mine și de la an la an se mai adauga ceva nou. De-abia când la 35 de ani am aflat că sunt iar însărcinată, am reușit să ies din caruselul medicamentelor  de sinteză (eram dependentă), cu ajutorul homeopatiei şi al unui medic pediatru antroposof de excepţie, care tratându-l numai prin metode naturale pe fiul meu, m-a ajutat enorm pe mine: am decis atunci, pe cont propriu, de dragul sufletului pe care-l purtam în pântec, să nu mai iau decât remedii homeopatice sau 100% naturale. Ușor nu a fost, mai ales, că am făcut tocmai în timpul sarcinii tuse convulsivă (deși fusesem vaccinată contra tusei convulsive cu puţini ani în urmă!). Dar totul vine în viață la timpul cuvenit….

Şi iar nu-mi rămâne decât să repet: nevoie te învață.  La 36 de ani, m-am trezit într-o bună dimineață cu un ochi tumefiat. M-am dus la medicul de casă, care mi-a controlat ochiul și m-a întrebat dacă m-am lovit (exact așa arătam). I-am spus că nu și el a insistat. "Dar poate ați dat cu capul în ușa unui dulap?". Iar i-am răspuns că nu. Enervat, m-a întrebat dintr-o data foarte direct: "Dar poate aveți probleme cu soțul?". În acel moment, mi-a căzut și mie fisa și am înțeles unde bătea el tot timpul. L-am asigurat că nici soțul meu nu m-a agresat în vreun fel. Atunci mi-a spus că problema mea îi depășește competența și a sunat personal la oftalmolog, că să aranjeze să fiu primită imediat. La oftalmolog, următoarele controale. S-a analizat tot ce se putea analiza. Iar nu aveam "nimic", nici măcar o mică infecție..... Oftalmologul m-a trimis mai departe la ORL. Aici, alte controale, analize, ecografie, radiografie. Iar nimic. Noroc că de data asta se vedea cu ochiul liber că aveam "ceva", nu mai putea nimeni să spună nici că sunt ipohondra, nici că simulez. Dintr-o data, medicul ORL-ist a încetat să mai îmi controleze capul și a trecut la picioare, la mâini și a început să-mi pună nişte întrebări care mie mi s-au părut mie foarte suprinzatoare. Ca prin farmec, atitudinea lui s-a schimbat total. Mi-a comunicat pe un ton grav, că supectează că aș suferi de scleroză multiplă - pentru confirmare, trebuia să-mi fac un RMN. Mi-a scris trimiterea pentru spital și a insistat să mă duc imediat. Am ieșit pe trei cărări din cabinetul lui. Cu fetița mea de 11 luni în brațe și cu băiețelul meu de aproape 5 ani de mână, am rămas ca bătută în cuie pe stradă, învăluită de lumina blândă a soarelui de toamnă timpurie. Eram parcă într-un vis. Copiii erau foarte obosiți, ca de obicei nu avusesem cu cine să-i las și-i cărasem după mine în toată odiseea mea medicală. M-am decis să NU mă duc la spital, ci acasă. Aveam nevoie de timp de gândire. Aveam nevoie de liniște și de echilibru în suflet. 

În toți anii care trecuseră, recitisem mereu și mereu cartea lui Franz Konz. Luasem într-un fel hotărârea, că dacă fac vreodată o boală gravă, să încerc mai întâi de toate metoda naturală. Am rupt trimiterea și am hotărât să-l cred în cele din urmă pe Franz Konz, să admit că nu există de fapt niciuna din cele peste 40.000 de boli "descoperite" de medicina alopată, ci exista numai UN MOD GREȘIT DE VIATĂ. M-am decis să am încredere, că în momentul în care mă voi reîntoarce la un mod natural de viatăƒ (cu o alimentație bazatăƒ pe hrana vie vegană, cu mișcare fizică în aer liber, cu îngrijirea cu sfințenie a trupului, sufletului și minții), respectând cu strictețe legile naturii, organismul se va "vindeca singur" de absolut toate bolile. Am decis că eu nu am SM - căci doar nu puteam avea ceva ce nu există. Am hotărât să îmi asum responsabilitatea pentru propria sănătate. Căci știam prea bine ce înseamnă tratamentul sclerozei multiple: în familia soțului meu, fusese un  astfel de caz foarte trist (verișoara lui, care deși a urmat absolut toate tratamentele medicinei alopate, a murit la numai 48 de ani, după 20 de ani de suferința, dintre care 15 ani fusese imobilizată mai întâi în căruciorul cu roțile și apoi la pat), iar pentru mine, această perspectivă nu reprezenta o alternativă acceptabilă.

Spre norocul meu, urma să ne mutăm la țara, într-o casă ecologică de lemn, cu grădină, la marginea unui sat liniștit, în locul de unde începeau câmpurile și pădurile. Da, totul vine în viață la timpul cuvenit… Acum puteam permite uşor schimbării să între în viață mea. Am trecut la un mod de alimentație și mai strict  (trecusem deja de mai multe luni, la un regim integral de alimentație fără proteină animală după dr. Bruker, căci fetiță mea făcuse la numai 2 săptămâni dermatită atopică și pentru că o alăptam, trebuise să-mi schimb eu drastic regimul alimentar - din păcate, nu eram 100% consecventă, dar chiar şi aşa, deja văzusem clar ce diferenţă enormă era faţă de o alimentaţie "obişnuită" cu carne, ouă şi lapte), am început să mănânc foarte multe plante din flora spontană, căci trăiam acum într-un adevărat paradis, am mărit constant procentul de hrana vie, făceam mișcare zilnică, umblam în grădină numai în picioarele goale, mă culcam foarte devreme și dormeam, fie vară, fie iarnă, cu geamul deschis, mergeam în fiecare dimineață prin rouă și așteptam răsăritul soarelui, îmi cultivam singură o mare parte din fructele și legumele pe care le consumam (cumpărăm deja numai bio de ani buni),  făceam băi de soare, nu mă mai uitam la televizor, am desființat telefonul fără fir din casă și mi-am privit telefonul mobil ca pe un aparat deosebit de folositor în cazuri de ugenţă și  forță majoră și tot așa mai departe. Am primit cu mare bucurie în viața mea o mulțime de oameni minunați: Franz Konz, Elena Niţă Ibrian și nenumărați medici, răspândiți în toată lumea, care descoperiseră puterea tămăduitoare a hranei vii (mi-a făcut o plăcere deosebită să adun cât mai multe dintre poveștile acestor medici). Am citit în acest scop enorm și, pe neaşteptate și parcă dintr-o dată, am ajuns astfel să încep să mă cunosc pe mine însămi. După aproape 40 de ani… 

Toate aceste măsuri mi-au folosit foarte mult, mi-am recăpătat într-adevăr sănătatea. Ba mai mult, am atins o stare de sănătate pe care nu o cunoscusem niciodată, pe care nici măcar nu o credeam ca fiind posibilă pentru mine. Căci dintotdeauna, fusesem consolată de medici, că eu am o constituție mai slabă și sunt mai labilă. Și dintr-o data, mă simțeam în stare să mut parcă și munții.

Hrana vie, mai bine spus hrana vieţii, este cu mult mai mult decât o simplă dietă sau un altfel de mod de alimentație - este un adevărat mod de viață. Iar pentru mine, a fost cea mai profundă și mai însemnată revelaţie a vieții mele. Am început să integrez mâncarea nepreparata termic în alimentația mea, doar strict din motive de sănătate, dar de-abia așa, numai datorită hranei vii,  am  ajuns să descopăr cu adevărat lumea și viața - dintr-o data s-a deschis parcă în față mea o nouă dimensiune! M-am simțit pentru prima dată în viața mea, ca fiind parte integrantă a naturii, m-am simțit dintr-o data protejată și în siguranță, am descoperit cât este de minunat să te trezești dimineața și să fii fericit și plin de mulțumire, aparent fără motiv, doar așa, pentru că exiști și pentru că ești în mijlocul atâtor minuni. Astăzi, mi se pare absolut normal, să mă bucur că pot vedea și eu, tot mai des,  "mâna" lui Dumnezeu, în tot ceea ce mă înconjoară. Reușesc să conștientizez acum din ce în ce mai des, valoarea, perfecțiunea și frumusețea fiecărei pietricele, a fiecărei flori, a fiecărei buruieni, a fiecarei fiinţe și înțeleg tot mai bine unicitatea și importanţă fiecărui suflet (lecţia este încă în plină desfaşurare, se va încheia de altfel cu ultima mea suflare). Și în cele din urmă, am avut acum curajul să-mi pun deschis întrebările, pe care ani de zile le-am ignorat sau le-am alungat, ca pe niște muște care mă deranjau teribil învârtindu-se permanent în jurul capului meu: întrebări privind chemarea mea și menirea mea pe acest pământ - adevăratul sens al vieții mele. 

Mi-am rezolvat cu hrana vie absolut TOATE problemele de sănătate  (singurele "medicamente" pe care le-am luat au fost argila si remediile homeopate). Sigur că nu se întâmplă MAREA SCHIMBARE de pe o zi pe alta, răbdarea și încrederea sunt pietre de încercare grele puse în calea călătorului, care a apucat-o pe acest drum. La început am mâncat și eu, ca și mulți alții înaintea mea, foarte prost combinat și foarte mult cantitativ, deoarece este nevoie de ceva timp (diferit de la om la om, în definitiv, fiecare este altfel, fiecare vine cu povestea sa personală de sănătate și deci are un alt punct de pornire!) până se obișnuiește corpul cu noua senzație de saturație, care se instaleza bineînțeles și după o masă de hrană vie, dar care este total diferită de senzația de a fi sătul după o friptură cu cartofi prăjiți (pentru că nu te simți nici plin până la refuz, nici umflat și nici greu după hrana crudă, cum te simți adesea după o masă "normală", te poți gândi de aceea ușor, că nu ai mâncat destul și ești tentat să mănânci mult mai mult decât este necesar)! Pielea mea reacționează însă în continuare foarte prompt la orice factor negativ (de exemplu, dacă mănânc fructe sau legume tratate cu chimicale sau chiar şi numai la câteva curmale în plus), sunt însă între timp suficient de înțeleaptă ca să nu trag concluzia pripită și falsă, că hrană vie nu ajută, ci să caut să văd care este adevarata cauză din spatele aparantei cauze.

Am încredere deplină, că Dumnezeu nu a dat tuturor ființelor din lumea această hrana necesară pentru a le asigura supraviețuirea și perpetuarea speciei (să nu uităm că fiecare animal este perfect adaptat la mediul său de viață!), și a lăsat tocmai omul fără hrana potrivită! Nicio ființă nu are nevoie de suplimente alimentare, doar omul nu mai poate astăzi fără. Nicio ființă nu are nevoie să-şi manipuleze hrana în fel şi chip: să o spele, să o curețe, să o tăie, să o fiarbă, să o prăjească ş.a.m.d., omul este singura ființă care nu mai reușește să supraviețuiască altfel (despre manipularea genetica chiar nici nu mai este nevoie de spus ceva!). Doar omul este sufient de nebun şi îngâmfat, astfel  încât, chiar crede că poate îmbunătăţi aşa Creaţia divina….

Nu mă mai las astăzi influențată și derutată de sloganurile medicilor alopați (care la drept vorbind, nu au avut probabil niciodată ocazia în toată cariera lor, să studieze un om cu adevărat sănătos) și ale industriei farmaceutice (care este una din cele mai înfloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea să fie oamenii sănătoși?!). Am învățat, că dacă un om se oprește și-și trage sufletul, dacă gândește logic și cu bun-simț, descoperă singur adevărul. Cum spune dr. Schnitzer: "Nimeni nu are nevoie să `creada` ceva, căci fiecare poate verifica totul pe propria piele!" 

 

Mesajul meu este simplu: așa cum sublinia dr. Bruker, "sănătatea este în primul rând o problemă de informație”; de aceea, este necesar să ne informăm, foarte temeinic de fiecare dată, să aprofundăm mereu teoria (trebuie mereu alocat un timp de gândire asupra unui material citit, de cel puțin de 10 ori mai mare ca timpul necesar citirii materialului respectiv!!), să ne folosim la maxim  logica și  bunul-simț, să trecem totul prin ciurul propriului discernământ şi să ne reasumăm responsabilitatea pentru propria sănătate. Și cel mai bine, să pornim singuri un experiment personal, care poate ne va schimba viața: să încercam de exemplu, să mâncăm pentru o perioadă dinainte prestabilită de timp numai hrană vie. Să ne păstrăm un timp de liniște și pace în fiecare zi. Să încercam să ne adunăm puterile în mijlocul naturii, căci ea este adevărată noastră casă.  Și poate că o să-l regăsim așa pe omul pe care Dumnezeu l-a creat de fapt  la nașterea noastră, după chipul și asemănarea Sa și pe care părinții, societatea, condițiile moderne de viață, lumea etc. l-au prefăcut și l-au schimonosit după chipul și asemănarea lor. Viața de la Dumnezeu este cea mai mare minune și cea mai de preț comoară pe care fiecare o primeşte in dar - nu este atunci un mare păcat să irosim fără niciun rost un astfel de dar?

Așa cum au demonstrat în România Elena Nită Ibrian și Valeriu Popa în zeci de ani de viață naturală cu hrana vie, așa cum se poate învăţa din experiențele adunate, de asemenea de-a lungul a mai multor decenii, de miile de membri ale Alianței pentru Sănătate din Germania și  așa cum mi s-a confirmat și mie în experiența mea modestă de peste 8 ani cu hrana vie, nu ne trebuie mai nimic pentru ca să ne hrănim sănătos. Nu ne trebuie nici aparatură high-tech, nici nuci, semințe, mirodenii și tot felul de prafuri, greu de procurat si foarte scumpe, de peste mari și țări.  Absolut necesare și suficiente pentru a trăi și a mânca sănătos sunt de fapt doar două lucruri, de cu totul altă natură: dorința și hotărârea de a o face.   

Cunosc foarte mulți oameni care și-au adunat acasă atâta aparatură, încât ar putea deschide chiar și un magazin de specialitate. Oameni care au câteva rafturi ale bibliotecii ocupate de cărțile despre o alimentație sănătoasă, iar cărțile de bucate și de reviste  cu rețete le umple până la refuz dulapurile bucătăriei. Dar de cele mai multe ori, tocmai acești oameni sunt cei care NU reușesc să mănânce sănătos. Tocmai ei nu sunt capabili să fie consecvenți și nu sunt în stare să urmeze un stil de viață sănătos decât  pentru intervale foarte scurte de timp. Căci cine nu a înțeles principiile de bază ale unei vieți santoase nu va reuși să găsească puterea de a rezista tentațiilor care ne ademenesc în viață la tot pasul. Cine nu este convins (și convins poate fi numai cel care a testat totul,  un timp suficient de lung, pe propria piele)  că numai o viață naturală este cheia unei sănătăți perfecte, nu va reuși să iasă din cercul vicios al obiceiurilor nesănătoase. 

Nu faptul că nu avem rețete sau un anumit aparat la dispoziție ne va împiedica să ne hrănim sănătos. Nu lipsa banilor, deci implicit accesul la ingredientele scumpe și la evenimentele în vogă,  ne va influența în mod defavorabil starea de sănătate. Doamnă Elena Nită Ibrian s-a vindecat de cancer și a trăit încă 60 de ani cu hrana vie, iar cei mai mulți ani, au fost în vremurile când și o mașină de tocat era un mare lux. Cum ea s-a descurcat atunci cu o răzătoare, un fund de lemn și un cuțit, oare nu am putea și noi să o facem astăzi?   

Poate ne folosim de fapt de toate aceste lucruri pe care NU le avem pentru a ne justifica  și scuza lipsa de voință?? Eu cred că dacă vrem cu adevărat să devenim sănătoși, dacă vrem să mâncăm numai mâncare sănătoasă, dacă vrem să renunțăm la toate obiceiurile dăunătoare, PUTEM să o facem. NIMENI și NIMIC nu ne barează calea. Totul depinde numai de noi inşine.

Nu ne trebuie mai nimic pentru ca să ne hrănim sănătos. Nu ne trebuie nici aparatură high-tech, nici nuci, semințe și alte mirodenii și prafuri de peste mari și țări.  Absolut necesare și suficiente pentru a trăi și a mânca sănătos sunt de fapt doar două lucruri, de cu totul altă natură: dorința și hotărârea de a o face.

Planul vietii

Nu doresc să "misionez", nu doresc să conving pe nimeni și  nici nu aștept să fiu crezută pe cuvânt! Din contra, sper să fiu doar un mic impuls, o scânteie și chiar vă rog să nu mă credeți! Citiți cât mai multe cărți, vizionați filme, cercetați pe toate părțile toate părerile, și pro, și contra, care vă cad în mână, aveți curajul să puneți întrebări, fiți insistenți și nu vă mai lăsăți duși de nas. După care retrăgeți-vă în liniștea adâncului sufletului vostru și gândiți-vă bine, apelând la logică și la bun-simț, privind totul critic și  trecând totul, dar absolut totul, prin ciurul propriului discernământ: SAPERE AUDE  (Îndrăznește să știi! Îndrăznește să gândești!). Iar la final  ascultați cu atenție ȘI  glasul inimii voastre:  Și doar atunci veți ști cu siguranță, care este  adevărul vostru.  

Sunt multe de povestit, dar știu că timpul și răbdarea cititorilor sunt limitate. Așa că închei aici, nu înainte de a mai povesti un lucru important pe care mai-mai că era să-l uit: în iarna 2015, am fost iar o săptămână la schi. Era foarte multă gheață, iar pârtiile de pe muntele Jenner (Germania) sunt destul de grele. Genunchiul meu însă nu a mai dat niciun semn (deşi a intrat şi el odata cu mine în al 48-lea an de viaţă), s-a comportat chiar exemplar. Este de mirare că de multe ori, îmi vine chiar și mie greu să cred, că aș fi fost vreodată atât de bolnavă? 

 Așa că eu mă bucur în continuare tare mult și în tihnă de viață mea normală (despre care mulți oameni ar spune poate că este modestă și insignifiantă - pentru mine însă, o adevărată minune), iubesc viață și viața mă iubește la rândul ei și mă răsplătește cu zile pline de împliniri și bucurii, cum nu mi-aș fi putut imagina, cu numai câțiva ani în urmă, nici măcar în cele mai frumoase vise ale mele...      

 

 

 Cu mare drag și din tot sufletul,

 

Luana Mihaela Walter - Atelier de Sanatate Naturala

- Consilier holistic de vindecare (Germania);

- Mentor, educator si coach de nutritie, cu specializare in alimentatia naturala integrala, cu plante din flora spontana; 

- Fito-practician/herbalist cu specializare in plantele comestibile din flora spontana si crearea unor amestecuri energetice personalizate de ceaiuri din plante salbatice;

- Membru al echipei de la Gradina de Plante Medicinale Riegenhof din Mainhardt (Germania);

- Membru al asociatiei si cultivator de plante la Manufactura de Plante Baden-Württemberg (Germania);

- Autor de carti si articole de specialitate si organizator de ateliere si seminarii despre hrana vie/raw food cu plante din flora spontana.

 Belgia, iunie 2015

P.S. Si mai doresc sa impartasesc si cu voi, cu iubire si recunostinta, o mica parte din bogatiile toamnei, pe care mi le daruieste natura in gradina:

Merii sunt pentru mine primii pomi de iarna: au cele mai frumoase si mai gustoase "globuri"...

Ultimele rosii.....

 De maine sunt in vacanta de toamna: Ma asteapta o casuta linistita si batrana, cu foc in soba, intr-un anumit fel, undeva la capatul lumii. Si poate tocmai de aceea, taman la inceptul ei....

P.P.S. Cumva iar ma lupt tare cu modficarea unor greseli. In zadar, caci nu le dau de capat, postarea se scrie asa cum vrea ea si nu cum vreau eu .... Imi cer iertare!!
Si uitasem si "dovada" - multumesc lui Dumnezeu, asa de bine imi merge mie acum: