In ianuarie 2025, mi-am facut cadou de ziua mea un curs de jodeln intr-un orasel superb din sudul Germaniei, la marginea unuia dintre lacurile magice din Alpi. Mesele au fost organizate intr-un mic restaurant (care din pacate intre timp nu mai exista, foarte multi mici intreprinzatori germani nu au mai reusit sa faca fata situatiei economice actuale), specializat pe o mancare naturala si simpla, din produse regionale si sezonale, cu multe plante din flora spontana locala.
Cand am ajuns in prima zi la masa (cursul a durat 2 zile si se tinea intr-un alt loc din acel oras, am mers in fiecare zi pe jos cca. 1,5 km, cu toata grupa, pana la restaurant), cam inghetati de vantul taios de afara, ne astepta deja masa pregatita foarte frumos si decorata cu lumanari si lucruri de sezon din natura. Soba duduia, iar mirosurile din mica bucatarie deschisa spre sala mica de mese (restaurantul era intr-o casuta mica si batrana, care te ducea cu gandul la casuta vrajitoarei din Hänsel si Gretel - cum am spus mai sus restaurantul nu mai exista, caci si acea casuta a trebuit sa faca loc unei constructii moderne si a fost demolata) ne faceau sa ne ploua deja in gura.
Pe masa lunga, la care aveam loc toti participantii si profesorii (18 persoane), erau deja puse mai multe ceainice aburinde si niste boluri cu, ce am crezut eu la prima vedere, masline. La a doua vedere, am realizat ca nu erau masline, asa ca le-am gustat imediat si m-au convins pe deplin. Desi nu as afirma ca de acum renunt la maslinele mediteraneene in favoarea acestor "fake masline", ele sunt o completare exceptionala si inedita a oricarui meniu, asa ca le-am adaugat cu drag colectiei proprii de retete cu plante comestibile din flora spontana.
Luana Mimi











