La cumpana de timp si vremuri

Dupa cum ati putut deja observa (si chiar nu de putine ori!), eu am o mare pasiune pentru bilanturile de viata: ale mele in primul rand, dar si ale altor oameni. Este o putere energetica nemaipomenita in astfel de povesti de viata, pe care din fericire am invatat sa o vad si sa o folosesc. De aceea, nu ratez prea des ocaziile de a observa, de a rememora, de a reflecta, de a analiza obiectiv (marea invatatura: renuntarea la judecata!), de a intelege si de a accepta. 

In ultimii ani, bilanturile mele se incheie mereu pozitiv, mereu in domeniul comparativ de superioritate, cu multe difuziuni in superlativ relativ, si cu o tendinta clara si sigura catre superlativ absolut. In ciuda faptului (sau ar trebui mai bine sa spun: tocmai pentru) ca viata mea NU mai este deloc linistita si asezata, asa cum mi-as fi dorit eu de fapt. Viata m-a tras in ultimul timp tot mai mult intr-un iures de nestavilit, care mi-a rupt toate planurile, si desi la inceput m-am impotrivit tare, incerc acum sa ma las in pace si cu multa liniste purtata de val. Mi-a placut mereu mult exemplul cu colacul de salvare: unui om care a cazut in apa si nu stie sa inoate, i se arunca un colac de salvare. Cu cat se agita mai tare, cu face valuri mai mari si cu atat se indeparateaza mai tare colacul de el. Cu cat sta mai linistit, cu atat poate veni colacul langa el si il poate prinde. Alta lectie mare la care voi lucra pana la ultima suflare, noroc ca am profesori exceptionali.....

Ne aflam intr-un timp magic cu mare putere energetica. Ce am mai scris, dar pentru ca este foarte important repet cu drag: zilele din preajma solstitiului de iarna sunt cu totul si cu totul deosebite, vechea credinta germanica le atribuia un potential transformator iesit din comun (de aceea ar fi si atat de important, sa le petrecem in liniste, in pace, fata-n fata doar cu propriul suflet,  retrasi in noi, departe de lume). Pana dupa Anul Nou, este timpul marilor schimbari, al luminii, al sperantei, al pacii, al iubirii neconditionate - profitati din plin de puterea lui pentru a va imbogati si imbunatati viata.
Cand soarele se opreste.... Caci asta inseamna solstitium: sol (soare)+ stitium ( de la sistere=a se opri, a ramane constant). In multe credinte, acesta este si timpul in care Dumnezeu si ingerii coboara tot mai des din cer, isi intensifica venirile pe pamant, aici, printre noi. Anul trecut, tocmai o cunoscusem pe Monika.

La mine se combina totul cu cel de-al 49-lea an de viata. Ati observat in vietile cator oameni se intampla schimbari majore in jurul varstei de 50 de ani (plus/minus x)? Multi se imbolnavesc grav, altii isi pierd slujba, casniciile se destrama ca o panza fina de borangic, multi chiar parasesc abrupt  aceasta lume...... 

Copacul vietii

Invatatura chakrelor are o explicatie logica:  cu al 49-lea an de viata se incheie primul ciclu de viata al oricarui om, ciclu format din 7 (pentru cele 7 chakre principale) x7ani. Fiecare chakra are un an pe care il marcheaza si-l influenteaza in mod deosebit, iar in al 49-lea an de viata se incheie primul ciclul al vietii cu chakra coroanei, cea de-a 7-a chakra, considerata ca fiind chakra constiintei pure. Ea este responsabila de eliberarea karmei, starea fizica de meditatie, reprezentand legatura cu Sursa Universala de Energie si Constiinta Colectiva (AICI  tema pe larg). Mda, in cazul meu pare sa fie adevarat, caci nu pot nega, ca lucrurile se leaga, se intrepatrund si se determina din ce in ce mai mult unele pe altele. Si daca cu ani in urma nu eram constienta de aceste legaturi si credeam ca exista ghinion si noroc, sansa si nesansa, astazi privesc totul cu alti ochi....

Sper ca ma intelegeti si ma puteti ierta  ca nu mai am timp sa scriu. Tocmai parasesc coconul si ma transform din omida de serie creata de familie, scoala si societate, in fluturele unic pe care Dumnezeu l-a gandit atunci cand m-a facut. Vestea buna: in cel de-al 50-lea an de viata, care pentru mine incepe aproape concomitent cu noul an, intru in al doilea ciclu de viata (iar 49 de ani) si trec in anul guvernat de chakra radacina. Si sper ca voi reusi ceea ce cezariana a impiedicat la nasterea mea cu 50 de ani in urma: sa ma inradacinez! Si poate ca atunci si timpul se va dilata din nou.....

 

Hrana vie si modul natural de viata raman si in continuare doua dintre axele principale ale vietii mele, caci fara ele, nu cred ca as fi ajuns astazi aici: in  Raiul de pe pamant, care nu are o pozitie geografica precisa, nu este undeva in cel mai frumos loc de pe globul pamantesc, ci este doar un loc in sufletul meu!

Va doresc sarbatori fericite si un an nou plin de lumina, pace si frumusete!

NB J.S.Bach avea o legatura deosebita cu Divinitatea: muzica lui vindeca TOTUL!!