miercuri, 4 martie 2015

Viata este atat de frumoasa!


 Eu am mers intotdeauna cu mare placere la scoala. Nu intelegeam de ce celorlalti copii, adolescenti sau tineri adulti nu le placea. Mie imi facea o mare placere, chiar si atunci cand deja invatam numai lucruri care nici nu am interesau, nici nu-mi placeau (la facultate). Iar in ultimii ani de facultate, cand intuiam ca de acum s-a terminat cu mersul la scoala, asa cum ceredam eu la acel moment, pentru totdeauna, devenisem mai trista si mai melancolica ca oricand. 
Dar, cu norocul meu cat carul, nu se putea altfel, asa ca am avut ocazia sa mai merg la multe scoli si dupa terminarea facultatii: de la minister am fost la un curs frumos in Danemarca, am facut curs de limba engleza, apoi in Germania am fost la curs de limba germana, apoi la curs la dr. Bruker - curs pe care insa nu l-am mai terminat. Chiar si aici in Belgia as fi putut sa merg la un curs de limba olandeza, mi-ar fi facut desigur placere, cumva insa nu am reusit atunci sa ma organizez. Astazi, la 47 de ani,  merg la scoala visurilor mele: invat numai lucruri care ma intereseza, care imi plac si ma preocupa de aproape 15 ani, invat nu numai teoretic, ci si practic, am ocazia sa lucrez cu oameni foarte frumosi si buni, si cresc cu fiecare bloc al cursului: parca nu numai psihic si sufleteste, ci si fizic - mi se indreapta iar spatele....... Si desi sfarsitul apropiat ma intristeaza, ma si bucur in acelasi timp sa am diploma mult dorita in mana: consilier  de vindecare penrtu o sanatate holistica.
Astazi, plec la curs, intr-un loc fain din Germania, in mijlocul unor oameni deosebiti. Sunt foarte recunoscatoare, caci sunt constienta de sansa imensa pe care o am: am timpul si banii necesari sa fac acest curs, am posibilitatea sa ajung acolo si sa locuiesc acolo de fiecare data mai multe zile, am o masina credincioasa care ma duce si am aduce (am mers deja la curs in total peste 6000 km), scoala copiilor are la randul ei intelegere si imi permite sa-i iau de la scoala (de data aceasta lipsesc 4 zile!!), sotul meu ma sustine (mi-a corectat cu mare rabdare lucrarea de diploma), prietena noastra Nelly se ocupa de animale, ingerii pazitori au grija de casa si de tot aici, cat timp lipsim noi. Multumesc, multumesc, multumesc!
Imbratisez toata lumea cu drag si cu iubire si le doresc tuturor oamenilor noroc si sanatate. Iubesc viata si viata ma iubeste la randul ei fantastic de tare. Cum as mai putea avea dubii???

 




5 comentarii:

  1. E minunat...virsta nu are limite..dorintele sunt cele care ne dau avint in lupta implinirilor...ma bucur pt tine prieten necunoscut....sa vii acasa cu experiente frumoase care sa le imparti cu noi <3

    RăspundețiȘtergere
  2. Mimi , ma bucur sa te vad asa entuziasmata . Sunt sigura ca vei deveni un consilier de nadejde . Succes in tot ce faci . Cu drag , Camelia

    RăspundețiȘtergere
  3. Scrii foarte frumos si …adevarat.
    Cand facem ceva ce ne place, asa e, crestem, fizic (spate drept, tinuta) si psihic. Si e bine sa nu uitam niciodata cei care ne-ajuta, cei din « umbra », care ne sustin, sunt alaturi de noi, direct sau indirect.Caci, din pacate, multi ii uita sau trec cu vederea.
    Succes in continuare.
    Cand incepi sa profesezi, ne dai de veste ?
    Poate organizezi niste cursuri, ateliere, sigur cand timpu-i pentru aceasta 
    E bine sa vezi oameni fericiti, multumiti, impliniti.Si, atat de cu capul pe umeri, umani, si modesti (da stii modestia celui ce stie ca oricat de multe cunostinte ar poseda, mai are atat de multe de-nvatat…, modestia celui intelept, al celui cu suflet mare cat sa cuprinda lumea).
    Cu fiecare om implinit, o umanitate mai buna, zic eu 
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  4. mihaelarajkovic11 martie 2015, 11:17

    Si viata mea a fost f frumoasa, acum e doar frumoasa. In urma cu trei ani si jumatate ma gandeam uneori ca cineva acolo sus ma iubeste si ca e prea frumos tot ce traiesc. Traiam o viata simpla, normala, incarcata de rutina mea zilnica, alaturi de sotul si cei trei copii ai mei cu parinti sanatosi. Si uneori imi era chiar frica de atata frumusete si liniste in jurul meu si apoi am primit brusc vestea cruda ca mama are cancer de colon. Astfel ca dupa un an si jumatate de sperante, durere si neputinta din partea noastra a tuturor mama a plecat dintre noi si toata viata mea s-a schimbat. Dupa 2 ani inca plang zilnic dar si rad zilnic pentru copiii mei..Am devenit o ciudata pentru toti cei din jurul meu caci am realizat citind cu nesat ca trebuie imediat sa fac schimbari in viata noastra. Am inceput sa folosim numai cereale integrale, saptamanal variate leguminoase prin rotatie, multe fructe si legume zilnic, sucuri naturale cat de multe,copiilor le dau carne o data pe saptamana iar sotul se supune si el vrand-nevrand scimbarilor din casa noastra. Important este ca in fiecare zi e mai bine, chiar daca mai facem compromisuri culinare apoi revenim de unde am ramas. Traiesc cu familia mea la Belgrad de 5 ani si aici nu prea am cu cine sa vorbesc despre alimentatie sanatoasa ( Cristelei I-am scris in urma cu 3-4 saptamani) si citesc cu mare interes tot ce postezi asa ca am sa te rog cand ai timp sa-mi raspunzi la cateva intrebari:
    - cat de repede se digera laptele vegetal
    - de ce crezi ca fetita mea cea mare (10 ani) are halitoza in special dimineata, atat timp cat nu are probleme cu dintii, mananca cat de cat sanatos (la fel ca si ceilalti 2 copii ai mei si care nu au aceasta problema). O groaza de alti copilasi care mananca carne si lactate zilnic nu au aceasta problema iar ea da
    - nu mai beau cafea de doi ani dar beau ceaiuri si am tot citit si auzit (inclusiv Dl. Ovidiu Bujor) ca nu e sanatos sa bem ceai pe stomacul gol. Care e parerea ta? Multe multumiri si scuze pt dimensiunea mesajului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Good things happen to good people :).
    Cu drag Diana

    RăspundețiȘtergere