Povesti cu stomatologi progresisti

In ianuarie 2000, m-am mutat in apropierea orasului Trier. Cum era absolut necesar sa merg de cel putin doua ori pe an la control stomatologic, din cauza parodontozei cu retractie gingivala si alte complicatii de care sufeream (motiv pentru care mi se facuse in 1997 chiar si o operatie, tot in Germania, in incercarea disperata de a opri retragerea gingiilor - din pacate nu folosise la nimic, procesul destructiv era in continuare in plina desfasurare), mi-am cauta in primul rand un medic stomatolog. Mi-a fost recomandat un anumit dr. Ralf Petersen, ca fiind un medic care pune accentul pe profilaxie. Pentru mine acest lucru a fost un punct in plus. Suficient ca sa ma convinga sa sun si sa-mi iau o programare. Doamna de la telefon mi-a explicat foarte prietenos, ca la cabinetul dr. Petersen, prima consultatie, care dureaza o ora, este gratuita. Caci dr. Petersen lucreaza altfel decat ceilalti medici si daca ma decid sa-i urmez tratamentul, trebuie sa stiu exact despre ce este vorba. Al doilea punct in plus. Mi-am luat programarea si m-am dus prezentat la cabinet cu foarte mare curiozitate in ziua stabilita. Si asa, am ajuns intr-o zi insorita de primavara la cabientul dr. Petersen, intr-o vila veche si frumoasa de pe o strada dintr-o zona buna si scumpa a orasului Trier. Curat, luminos, aerisit, primitor, prietenos. Al treilea punct in plus. Nu te simteai deloc "ca la dentist".  Dupa ce am vorbit cu doamna de la biroul de primire, am fost condusa in sala de asteptare. Cateva scaune, cateva masute cu reviste si carti  si o vitrina mare, care mi-a luat ochii. Rafturile erau pline de tot felul de produse alimentare: o cutie de Coca-Cola, o sticla de Fanta, un pachet de inghetata, o sticla de ketchup, un borcan de castraveti murati, un borcan de Nutella si cate si mai cate. Langa fiecare produs, era construita o piramida din cuburi de zahar: exact cantitatea de zahar care se gasea in produsul respectiv. Si dintr-o data, devenea clar pentru oricine, cat de mult zahar era continut in fiecare din produsele respective. Nu mi-a venit sa cred ochilor! Nu auzisem pana atunci de asa ceva, nimeni nu-mi povestise ceva similar (de atunci m-am intalnit de mai multe ori cu acea vitrina, am de gand sa-mi fac si eu una in studioul meu de consultant de vindecare: http://www.humanistische-aktion.de/zucker.htm). Al  patrulea punct in plus. De-acum devenisem si mai nerabdatoare sa intru la dr. Petersen, imi era clar ca voi auzi de data aceasta lucruri noi. Si asa a fost.

Prima consultatie era un fel de lectie la universitatea populara: o combinatie de cursuri de igiena bucala, nutritie, logica, evolutia omenirii, istoria modului de viata al fiintei umane de-a lungul si de-a latul globului. A fost prima data, cand un medic stomatolog a incercat sa-mi explice, pe intelesul meu de nespecialist, de ce fac carii. De ce mi se retrag gingiile. De ce risc sa imi pierd dintii inainte de implinirea varstei de 40 de ani (aveam  pe atunci 32 de ani). Cu ajutorul unei prezentari pe computer, cu fotografii impresionante din arhiva pacientilor sai. Desi nu imi controla dintii, gura imi era deschisa la maxim de atata uimire. Pentru prima data auzeam cat de daunator este zaharul, ce ravagii face consumul de zahar. Dr. Petersen a fost prima persoana care mi-a explicat si de ce faina alba nu este cea mai buna alegere. Dar cel mai important, el mi-a spus fara ocolisuri, de ce port NUMAI EU raspunderea pentru situatia dintilor mei. Si eu care pana in acea clipa, consideram ca raspunderea pentru dintii mei o are medicul stomatolog curant, de la care asteptam in mod serios sa-mi rezolve problema, cat mai repede si mai usor pentru mine, si chiar sa ma vindece...... Dupa mine, asta era datoria medicilor si nu a mea... Ha, ha, ha!!! Nu este de mirare ca am cazut din susul cerului ignorantei mele direct pe terenul dur al realitatii. Si a fost bine asa. Ii sunt dr. Petersen si astazi recunoscatoare ca m-a scuturat si m-a trezit din hiponoza in care ma gaseam atunci Ca mi-a aratat ca exista si o alta cale si ca mi-a oferit solutii viabile. Solutii la indemana mea, care stateau in puterea mea. De acum inainte, EU decideam ce se intampla cu dintii mei 

Si dr. Petersen  oferea un tratament care in principiu stopa bola de care sufeream, tratament pe care l-am si facut. Imediat dupa terapia complicata, care mi se facea de doua ori pe an si care costa o avere, nu mai imi sangerau gingiile si ma simteam mai bine. Dupa cateva saptamani insa, ajungeam la acelasi punct de plecare. Si de-abia atunci am priceput, ca vindecarea va putea incepe cu adevarat, doar in momentul in care voi trece de la actionarea strict locala (numai la nivelul dintilor), cu tratarea simptomelor, la actionarea pe mai multe planuri, cu inlaturarea CAUZELOR care produceau bola. Acesta a fost punctul de intoarcere.

A urmat primul pas: am aruncat  periuta electrica de dinti. Candva, in mijlocul prezentarii dr. Petersen, aparea o fotografie cu o dantura intr-o stare deplorabila: gingiile inflamate si retrase, te asteptai ca dintii sa incepa sa cada unul dupa altul, din clipa in clipa, asa ca in desenele animate. Dr. Peteresen, care te intreba in permanenta ceva pe tot timpul prezentarii (nu cumva sa adormi de plictiseala, intereseul lui era sa te trezeasca si sa te faca sa-ti folosesti mintea) imi pune intrebarea: "Cati ani are persoana care are acesti dinti?". Raspunsul meu a fost rapid, desi nesigur: 60???? Dr Petersen a raspuns la randul lui rapid: "25. Sunt dintii unui om de 25 de ani, care s-a spalat pe dinti, ani de zile, cu o periuta de dinti electrica si si-a distrus singur gingiile." A fost prima data cand am inteles ca in mare parte mi-am indepartat singura gingia printr-un periaj agresiv, cu mare presiune (mi se parea ca daca apas, imi curat dintii mai bine), cu o periuta de dinti dura (din fericire, foloseam doar de cateva luni o periuta electrica: la recomandarea medicului stomatolog precedent...). Dr. Petersen, ca si toti ceilalti stomatologi holistici la care am fost eu de atunci incoace, recomanda clar si fara exceptii folosirea unei periute de dinti cu parul moale, in cazul meu, chiar a uneia extra-moale (periuta electrica de dinti are o viteza mult prea mare de rotatie, care combinata cu presiunea care se exercita in mod involuntar are un efect catastrofal asupra gingiilor!).

Al doilea pas: am scos zaharul din alimentatie. Usor nu mi-a fost. Si nici nu am reusit dintr-o data. Dar in momentul in care intelegi principiul, atunci nu mai exista calea inapoi. Este ca un pod care se prabuseste in urma ta, pe masura ce inaintezi. L-am descoperit la putin timp dupa aceea si pe dr. Bruker, care mi-a explicat si mai bine efectele novice ale zaharului si fainii albe, NU NUMAI ASUPRA DINTILOR. 

Au urmat apoi pasi multi si mici, pe o durata lunga de timp: eliminarea medicamentelor (din 2002 nu am mai luat NICIUN medicament - poate nu pare mare lucru, dar pentru mine, care eram dependenta de medicamente, care luam antibiotice de cateva ori pe an, care nu plecam nicaieri  fara aspirina si algocalmin in geanta, a fost un pas gigantic), trecerea la remediile homepatice si la tratamentele naturale, schimbarea modului de viata si trecerea la o viata in armonie cu natura, cu respectarea stricta a legilor ei samd.

Isotria s-a repetat de atunci de nenumarate ori. Am auzit aceeasi poveste de foarte multe ori. Cumva, parca toti imi spuneau dintr-o data acelasi lucru. Caci incetasem sa mai merg la medici, care nu reuseau sa-mi castige mai inainte de toate increderea si respectul. Si asa, ani mai tarziu, am ajuns si la dr. Dirk Schreckenbach (pentru ca am descoperit ce efecte negative au aparatele dentare, NU NUMAI ASUPRA DINTILOR, si am refuzat atunci in mod logic sa-i pun fiului meu aparat dentar normal, am vrut neaparat un BIONATOR - iar alta poveste....), un stomatolog cu mare faima. Si iar nu imi ajunge timpul ca sa povestesc si despre el, dar titlurile cartilor lui, va vor spune cu siguranta multe: "Soaptele dintilor - dintii, oglinda sufletului tau" si "De fiecare dinte depinde intotdeauna un om intreg"!

Caci desigur ca NU este suficient doar sa ne spalam cum trebuie pe dinti si sa scoatem zaharurile din alimentatie. Calatoria este de fapt mult mai lunga si nemaipomenit de frumoasa. Va doresc drum bun, sunt sigura ca ne vom reintalni!