vineri, 12 octombrie 2012

Cate se pot intampla intr-un singur an de zile

In urma cu un an, m-am hotarat sa "trag linia" si sa fac o socoteala intermediara a vietii mele cu hrana vie. Succesul postarii (AICI este postarea) a lasat mult de dorit (ca de altfel si succesul acestui intreg blog), din contra am fost atacata masiv, mi s-a reprosat ca m-as "lauda", ce atata vorbaraie bla-bla-bla, cand de fapt totul tine de gene, ele fiind in realitate cheia sanatatii si formei mele fizice, meritul personal putand fi considerat ca si inexistent sau cel mult neglijabil.
Dar dovada clara ca genele nu joaca decat un rol SECUNDAR, nu a intarziat sa soseasca prompt, din pacate nu am mai avut eu timp (si putere) sa povestesc. Acum veni insa momentul, sa ma pun iar pe treaba.
Dupa cum bine stiti, tot cam in urma cu un an, a inceput istoria mutarii mele din Germania, cu catel (iepurasi) si purcel (porcusori de Guineea), in Belgia. Am lichidat o viata de 16 ani, o casa, o existenta cladita in 7 ani de zile in acelasi loc, o intreaga gospodarie, in nici 3 luni. Si am luat-o de la zero, intr-un loc in care nici macar limba nu o cunosc (flamanda - olandeza). Acum, privind inapoi, rasuflu usurata ca acele timpuri au trecut, caci au fost poate unele dintre cele mai grele luni din viata mea: si cele de dinainte de mutare si cele de dupa. Acomodarea nu a fost usoara, acasa tot nu ma simt aici nici acum, visam de fapt cu totii la ziua cand ne vom muta din nou de aici..... Ei, tot e bine ca macar avem la ce visa! 
Curcubeul vazut din balconul fostei noastre case din Germania

Apusul soarelui in Belgia, desi casa este foarte frumoasa, mie imi lipseste enorm "salbaticia" din Germania.
 "Stress" a fost cuvantul la ordinea zilei in toate aceste luni. M-am trezit dintr-un paradis bio-ecologic, intr-un loc unde lumea nu are nici un interes si nici intelegere pentru asa ceva. De unde cumparam numai de la taranii bio cu care aveam relatii de prietenie si care imi faceau intotdeauna marfa exact dupa dorintele mele (legumele si fructele nespalate, culese cu putin timp inainte de a le lua eu, cerealele in saci mari de hartie, etc.), m-am trezit dintr-o data pusa in fata faptului de a fi nevoita sa-mi fac cumparaturile la Carrefour&Co! Despre diferenta de calitate nu cred ca este necesar sa mai vorbesc, dar totusi eu nici astazi nu pot pricepe, cum oameni in Romania, care STIU (sau ar trebui sa stie) ce inseamna produse de calitate si cu gust, pot cumpara de la super-market-uri legume si fructe, doar pentru ca sunt "bio" (se pare ca foarte multi tot nu au auzit de bio-fotoni si de cercetarile unor mari oameni de stiinta, reprezentativ fiind in acest domeniut desigur prof. Fritz Albert Popp si tot nu au priceput ca intr-un morcov bio de exemplu, purtat mii de kilometri prin Europa, nu mai este mare lucru, substantele vitale sunt definitiv pierdute)!!
Ca niciodata, a fost in Belgia o iarna grea, astfel incat saptamani la rand nu am gasit nicio planta din flora spontana in afara catorva frunze prapadite de mur, in gradina noastra super-perfecta nu aveam nimic-nimicut!
De la o zona cu un aer de o calitate exceptionala (dupa Marea Nordului si Zugspitze, Hunsrück ocupa locul trei in ceea ce priveste puritatea aerului in Germania) si dintr-un sat de 1000 de locuitori m-am trezit propulsata la marginea unui oras mare, in Belgia, unde densitatea oamenilor pe metru patrat este oricum mult prea mare, iar calitatea aerul, apei si a solului lasa foarte mult de dorit (foarte poluate, chiar si in Ardennes).
Dintr-un cerc minunat de prieteni (multi sunt pentru mine ca si rude), cu aceleasi preocupari pentru o viata sanatoasa ca si mine, m-am trezit singura cuc: rara avis raw vegan!
Fotografii de la intalnirile grupei noastre de sanatate.

 Nici pentru copii nu a fost deloc usor sa schimbe scoala (aici in limbile engleza si franceza), sa-si recladeasca la randul lor un nou cerc de prieteni si de preocupari. Iar eu a trebuit sa fiu de trei ori mai puternica in tot acest timp pentru a ne sustine pe toti, nu am putut luni de zile sa-mi arat deschis ingrijorarea, tristetea si, adeseori, chiar disperarea, pentru a nu lasa sa ne ajunga frica, care ne-a dat in tot acest timp tarcoale si s-a aflat mereu in preajma noastra.
Dar, asa cum bine spunea domnul Shakespeare, "All's Well That Ends Well", ne-am regasit cu totii cat de cat, ne-am invatat intr-o oarecare masura si cu obiceiurile belgiene si cu mentalitatea lor si cu modul lor de a se purta (primele zile de condus aici au fost pentru mine de cosmar - dar tot raul spre bine, acum m-as incumeta sa merg si pana in Romania cu masina, ceea ce in Germania, nici prin cap nu mi-ar fi trecut!), copiii vorbesc deja cursiv limba engleza si lucreaza acum cu multa harnicie la franceza si flamanda (pe care incearca sa ma ajute si pe mine sa o invat, pentru ca eu nu am timp sa merg la cursuri), sotul meu e multumit ca noi suntem multumiti si ca ne poate oferi lucruri pentru care altii probabil s-ar da si peste cap ca sa le aiba (de care eu, sincera fiind, nu am nevoie, dar acum, pot eu sa-i stric omului bucuria?), eu am gasit de la leurda pana la coarne cam toate plantele importante pentru mine in apropiere, mi s-a publicat deja si un  articol in limba engleza (greu mi-a venit sa-mi scot si limbile straine de la naftalina, din sertarele mintii in care stateau de atatia ani nefolosite si bine-mpachetate) si cam tot asa mai departe.
Dar revenind la punctul de plecare (mi s-a reprosat de multe ori ca fac prea multe paranteze si ca incep de la Adam si Eva - dragilor, imi pare rau, aveti dreptate, dar altfel nu pot sa fac!), nu vi se va parea  absolut normal daca v-as spune ca deja din luna martie am constatat ca m-am umplut de par alb (deci genele au stiut ca pana la 43 de ani trebuie sa fiu bruneta si de-abia de la 44 trec pe alb sau care ar fi explicatia?)? Poate fi de mirare ca am slabit si ca mi-am iesit complet din forma?  Nu este clar, ca in aceste conditii nu am mai fost in stare sa-mi pastrez starea psihica exceptionala de care beneficiam de cativa ani buni? Poate fi suprinzator faptul ca si parodontoza, artroza si alopezia au dat iar ceva semne slabe de viata? Chiar m-am mirat ca nu am racit sau ca nu m-am imbolnavit serios.
Cred ca am spus de sute de ori ca hrana NU este totul, omul nu este numai trup, trebuie sa ne ingrijim de toate laturile fiintei umane, iar realitatea nu face decat sa confirme iar si iar acest lucru. 
Toate aceste aspecte cumulate, aspecte determinante ale starii de sanatate, m-au dat cativa pasi buni inapoi. Si uite asa a primit  draga mea "hrana vie" din nou sansa  sa-si demonstreze inca o data puterea de neinchipuit (pentru unii), ajutandu-ma fara probleme sa revin destul de repede pe linia de plutire. La sfarsitul iernii, mi-a devenit foarte clar ca o alimentatie cu produse bio din  super-market este o alimentatie care aduce inevitabil cu sine carente, acestor legume si fructe lipsindu-le substantele  vitale (chiar credeti ca se poate mentine viata intr-un castravete tras in folie de plastic sau in rosiile care nu au vazut in viata lor o raza de soare?), asa ca in lipsa de altceva mai bun am comandat la Orkos. Cautarile mele nu au ramas insa fara succes, am gasit la numai cativa kilometri de mine un taran bio din convingere (de la permacultura si pana la homeschooling, de la alimentatia sanatoasa si pana la refuzarea vaccinarii suntem la unison), am descoperit piata din Louvain si o asociatie a oamenilor cu dizabilitati care practica agricultura bio, am aflat incet-incet unde sunt toate magazinele bio din apropiere. Am facut zeci de kilometri cu bicicleta in cautarea unei bucatele de padure lasata de oameni in plata Domnului si bineinteles ca exista asa ceva, chiar si in Belgia - eu am reusit sa o gasesc pe cea mai aproape de mine, plina de leurda, grausor, usturoita, urzica, ciubotica cucului, papadie si alte minunatii! 
O noua interpretare belgiana a Scufitei Rosii
In martie, la plaja, fiul meu in costum de baie si maieu. Atat de aproape de mare nu am locuit niciodata, si desi dupa parerea mea Marea Nordului nu se apropie nici pe departe de Marea Neagra, decat deloc, tot e bine si asa....


  In Belgia am descoperit rucola salbatica, o planta care in Germania mi-a scapat si care este o adevarata comoara (creste saraca si in crapaturile asfaltului in mijlocul orasului Bruxelles)-


Ne-am culturalizat, ne-am socializat, ne-am plimbat, ocazii cu care am descoperit cu mare bucurie, cat sunt eu de norocoasa ca NU sunt printesa, vedeta sau mai stiu eu ce personalitate, ca nu ma sponsorizeaza nimeni (in afara de sotul meu), avand astfel posibilitatea de a spune numai ce gandesc, de a da mai departe numai lucrurile in care cred cu adevarat, de a fi EU. Caci cati oameni isi permit in ziua de azi sa fie ei insisi?







Dar, vorba lunga, saracia omului, trec acum la concuzii. De cateva luni, reusesc sa practic iar cu consecventa 100% hrana ancestrala (Urkost), adica o hrana vegana cruda neprelucrata (sau doar foarte putin prelucrata mecanic) cu multe plante din flora spontana, asa cum am invatat la Alianta pentru Sanatate de la Franz Konz. Ma simt iar foarte bine, aproape cum ma simteam in Germania, am inceput sa ma trezesc din nou dimineata la ora 4 (fara ceas), ceea ce este pentru mine un semn foarte bun. Parul alb a inceput sa-si recapete culoarea (am fire care sunt albe la varf si 3-4 centimetri de la radacina din nou negre - deci revenind la gene, inca o data va rog, cum era chestia cu genele si parul alb???). Genunchiul a incetat sa mai scartaie, iar gingiile s-au linistit la randul lor. Am inceput sa practic iar cu regularitate sport (il recomand mai depate cu cea mai mare caldura pe Goltis). Il recitesc cu acelasi entuziasm pe Anthony de Mello si incerc sa ma bucur de fiecare clipa pe care o petrec aici, la urma urmei, are si viata la oras farmecul ei. Pentru ca stau zilnic mult in masina, ascult multa muzica, desigur in primul rand Mozart, dar si Nena, Tudor Gheorghe si multi alti oameni talentati, multumesc lui Dumnezeu ca lumea e plina de ei; nici CD-ul cu Louise Hay nu-mi lipseste din masina, caci si ea mi-a luminat multe dimineti innegurate in toate lunile acestea. 
Mi-am comandat in Germania o multime de carti, mi-am comandat in Romania o multime de carti si acum le astept cu drag si ma bucur de ele cum rar am stiut sa ma bucur de ceva in tineretea mea. 
I-am cumparat fiicei mele pian, acum abia astept sa fie livrat, ca sa-mi scot si eu si partiturile si digitatia de la naftalina (am facut o curatenie grozava in mine si in jurul meu!) si sa reincep sa cant la pian.
Am planuri multe si frumoase, va astept mereu cu drag si cu inima deschisa si ma bucur mult daca ma-nsotiti!


31 de comentarii:

  1. You sounded so good! Ma bucur mult pentru tine, Mimi. Omul sfinteste locul, cum bine stii, asa ca eu una nu aveam nici macar o ezitare ca nu te-ai acolomoda si ca n-ai crea o bucatica de rai in locul pe care-l ocupi. Si stii de ce? Pentru ca bucatica aia de rai este deja in sufletul tau si-o porti cu tine pretutindeni unde te-ar duce viata. Imbratisez si mult noroc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc atat de mult, scumpa mea! Planurile mele de viitor contin in continuare si vizita noastra comuna la Manastirea Petru Voda, la Parintele Iustin Parvu. Poate la anul ne-o ajuta Dumnezeu!

      Ștergere
    2. Am fost si eu la dansul.
      Mi-a spus cineva ca acum ar fi bolnav si ca nu mai poate primi asa multa lume la dansul ca inainte.
      Cand am fost eu veneau oameni din toate colturile tarii si se inscriau pe o lista de asteptare, ba chiar dormeau la usa lui.
      Eu am ramas uimita de intelepciunea lui si de limpezimea mintii pe care un om o poate avea la varsta lui. Mi-a turnat mir intr-o sticluta minuscula, asa incet si ii urmaream mainile care nu tremurau nici macar o clipa.
      Nu ar trebui sa amani vizita...pentru ca nu stiu daca ai sa-l mai "prinzi".

      Ștergere
  2. Foarte interesant, ar putea fi descurajator la prima vedere, pentru incepatorii cei mai incepatori, dar eu inteleg consecventa din asta si revenirea la drumul drept. Toti cei care am luat in serios hrana vie simtim cand derapam in vreun fel si ar trebui sa fim recunoscatori pentru asta corpului nostru ca ne da de stire. Ma bucur pentru tine ca ai dat de rucola salbatica, sunt topita dupa rucola, as manca non stop.
    Te sarut, Tess.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu ma dau in vant dupa rucola, iar specia asta salbatica e si mai buna ca cea de cultura.
      Stii, eu sunt convinsa ca daca as fi trecut prin aceasta schimbarea masiva si brutala as putea chiar spune, mancand "normal" nu as fi rezistat si as fi clacat (fizic sau psihic sau amandoua).
      Propriul corp e cel mai bun diagnostician, ai mare dreptate ca trebuie sa-i fim recunoscatori si sa invatam sa-i intelegem limbajul.
      Toate cele bune,
      mimi

      Ștergere
  3. Minunata postare, multam fain!! Poti sa imi spui cam ce carti ti-ai comandat din Ro?
    Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu iti multumesc! De data aceasta carti pt. suflet, mi-am luat cartile unor mari doamne ale literaturii romane: Lily Teodoreanu (Stefana Velisar Teodoreanu) si Ileana Vulpescu, dar nu i-am uitat nici pe domnii pe care-i iubesc eu tare mult: Ionel Teodoreanu (am gasit la anticariat volumul "In casa bunicilor" de la "Biblioteca pt. toti copiii" - exact editia pe care am avut-o si eu in copilarie si care cumva s-a pierdut), Ion Minulescu, Damian Stanoiu si Petre Ispirescu. M-am oprit la timp, ca era sa le cumpar tot anticariatul....

      Ștergere
    2. Cat esti de draguta!!! Te-am intrebat crezand ca ai luat carti despre raw food:-) No, sa te bucuri de ele!

      Ștergere
  4. Mi-au dat lacrimile, dar iti multumesc pentru ca imi esti exemplu. Acum stiu ca oricat de mult negociez cu mine daca sa plec sau nu din Romania, aleg de dragul taranilor si a pietelor ce le avem sa raman. Pana la urma pentru ce atata munca si atatia bani daca ne hranim cu ortava?

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-au dat lacrimile, dar iti multumesc pentru ca imi esti exemplu. Acum stiu ca oricat de mult negociez cu mine daca sa plec sau nu din Romania, aleg de dragul taranilor si a pietelor ce le avem sa raman. Pana la urma pentru ce atata munca si atatia bani daca ne hranim cu ortava?

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamne scumpa mea...cat esti de minunata! Cu drag ti-am citit randurile..ma bucur ca ai renascut si ma bucur sa vad cum DD da putere oamenilor de bine sa depaseasca momentele mai dure ale vietii! Te imbratisez cu drag si-ti doresc sa ai parte in viata ta de zile frumoase si senine care sa iti mangaie inima atat de frumoasa! Esti o comoara Mimi! Ruxy

    RăspundețiȘtergere
  7. Dragele mele Coco, Alina si Ruxy, va multumesc mult, pentru mine vorbele bune sunt cea mai mare rasplata! Sa stiti ca eu intr-o buna zi, cand oi ajunge de capul meu, tot ma intorc in Romania, si-mi iau o casuta la tara, cu prispa si pridvor si o gradina mare, mare cu pomi batrani, cu pisica, catel, gaini si cocos (pt. "muzica") si ma pun pe scris....

    RăspundețiȘtergere
  8. Scrisesem un comentariu şi la postarea anterioară, dar nu ştiu ce s-a întâmplat cu el...
    Mă bucur că ţi-e bine în suflet şi în trup! Te îmbrăţişez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce rau imi pare ca s-a pierdut! Iti multumesc mult, m-am gandit de multe ori in toti acesti ani la dupa-amiaza blanda din casa batraneasca a domeni Binder.....

      Ștergere
  9. Frumoasa postare Mimi!Ma intreb daca fructele si legumele bio din supermarket nu au vitamine atunci cele conventionale?Te rog daca ai timp sa-mi trimiti un mail(claua22@yahoo.com) cu sursele tale belgiene de aprovizionare sa cumparam si noi bio&local.
    Multa sanatate,
    Claudia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Scriu direct aici ca sa vada toata lumea, adresele incercate de mine si in care am incredere: http://www.wriemeling.be/contact (taranul de la mine din sat) si http://www.mariesgarden.be/en/.

      Ștergere
  10. Romanaia cea care te iubeste13 octombrie 2012 la 20:42

    Esti un ingeras! Esti o minune!Ma bucur atat de mult ca *esti* si ca si eu pot invata de la tine cate ceva, offf... daca-ai stii cat ma bucur cand scrii aici cate ceva!Esti o bucurie pentru mine!Serios! Bunul Dumnezeu sa va binecuvanteze!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, si eu ma bucur extraordinar de mult sa primesc inapoi astfel de vorbe bune!

      Ștergere
  11. Cititndute m-am ragasit cu o oarecare durere,si eu sunt plecata din tara..din Timisoara in Martinique.De primavara pina toamna tarziu aveam cativa tarani de la care ma aprovizionam,a-mi era drag tare ziua cand faceam asta,legumele si fructele proaspete,zambetul lor si vorba buna,mainile muncite,de toate a-mi era drag.Aici..nu gasesc decat radacini,BIo inseamna marfa adusa cu vaporul din Franta,doar fructele locale ma bucura...in rest o mare plina de singuratate.Da...vazut din afara locul este Idilic ,sa traiesti in insulele Caraibe mi se spune mie ca este de vis..dar eu va spun ca nu este chiar asa...te pup cu drag si doamne ajuta tuturor Cerasela.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pup si eu cu mare drag, m-ai dus cu gandul la zile trecute de vacanta! Caci mango, banane, fructul pasiunii, ananas si alte bunatati ca in insulele din Marea Caribelor, rar am gasit pe lumea asta.... Si vremea de-acolo, soare pur - ah, in ploaia belgiana, nu pot decat sa oftez cu foc.... Dar asa cum f. bine spui, exista intotdeauna si reversul oricarei medalii. Doamna ajuta, lasa ca o sti Dumnezeu de ce te-a trimis pe tine tocmai acolo, cine stie care ti-e menirea prin locurile acelea!

      Ștergere
  12. Felicitari pt articol Mimi! Ai un dar special in a crea magie in oricel colt de lume traiesti. Sunt convinsa ca e frumos tare si unde esti acum si ca vei descoperi si mai multe surse/ persoane preocupate ca si tine de o viata sanatoasa. Ma bucur mult ca ai povestit despre parul tau negru care isi revine din stres, pentru mine nu e prima oara cand aud de repigmentarea parului datorita unui stil de viata sanatos. Mie mi s-a repigmentat pielea dupa ce am renuntat total la cremele solare :). Te rog din suflet sa-mi trimiti si mie sursele (autorii sau titlurile) unde ai gasit informatia despre legumele care stand in supermarket/ piata isi pierd atat de mult din vitamine/ minerale/ enzime. Stiu ca proaspat si organic e ideal, dar uneori chiar nu e posibil... Si mi-ar place o postare despre cum reusesti sa-ti imparti timpul intre copii, munca, cautari de surse bio, activitati recreative. Eu nu reusesc toate acestea, desi am doar o fetita, si ma frustreaza teribil lucrul acesta, lucrez la eficientizarea timpului de ani buni si inca mai am de lucrat...... Ziua mea are tot 24 de ore, parol, dar nu am timp mai deloc pentru mine.

    Pipici si astept cu sufletul la gura orice postare de-a ta, esti o inspiratie!



    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Esti o buna care ma alinta de fiecare data! Lucrarile prof. Popp sunt definitorii in ac. sens. Si dr. Bircher-Benner http://hrana-vie.blogspot.be/2010/06/un-capitol-important-al-medicinii.html a enuntat o teorie similara, nu a fost luat in serios la vremea respectiva de oamenii vremii sale (a trait cu mutl inaintea acelor timpuri), si domnia sa insista asupra importantei ca alimentele sa fie cat mai proaspete si cat mai putin tratate si recomanda sa se expuna orice aliment putin luminii soarelui inainte de a fi conusmat. Si ziua mea e scurta, scurta, numai de departe pare lunga.... Te imbratisez cu drag!

      Ștergere
  13. Draga Mihaela,
    Am ajuns la concluzia ca orice schimbare din viata noastra, mai ales cele mari asa cum a fost si in viata ta, trebuie sa fie un prilej de bucurie si nu unul de tristete caci acesta este o experienta, este viata. Ma bucur ca te-ai acomodat cu noua locatie si sunt sigura ca asa cum esti tu, plina de viata su iubire, gingasa dar si puternica, iti vei face la fel de multi prieteni.
    Si, legat de parul alb si eu sunt intr-un experiment. Am hotarat sa nu ma mai vopsesc cu nimic, fie chiar si henna. Am uitat ce culoare are parul meu, iar acum este mai mult de jumatate alb.Deci sunt curioasa daca voi observa vreo schimbare.

    Te imbratisez cu mult drag si-ti urez cele mai fericite si linistite zile.

    cu drag,

    RăspundețiȘtergere
  14. Mimi draga, tu dai aripi la omuleti care merg incet, incet. Multumim mult ca ne scrii, ca ne inspiri si ca ne tii asa de bine sub protectia ta. Tare frumos mergi tu inainte cu toate fortele. Multa putere de munca iti doresc si tot ce este bun pe lume sa ti se intample.
    Te imbratisez cu mare drag,
    Mihaela ta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tacerea ta m-a cam ingijorat in ultimul timp (nu mi-ai raspuns nici la ultimul mail), asa ma bucura semnul tau de viata si asa m-as bucura de un mesaj pe mail....

      Ștergere
  15. spune-mi te rog care mai este meniul tau in anotimpul rece?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mananc mai multe radacinoase si mai putine fructe, frunze verzi din flora spontana, cand nu sunt completez cu salata de iarna de la taranul "meu" si varza, incoltesc linte (vara eu nu incoltesc aproape deloc) si hrisca si mei. Dr. Schatalova recomanda si fierturile (de hrisca si de mei), mie insa nu-mi priesc si reusesc sa trec peste iarna f. bine si fara ele!

      Ștergere
  16. Mimi Walter e o calugarita sau, hai sa zicem, un inger care "lucreaza" sub acoperire. La ce lucreaza? La sufletele noastre ("Caci ce primeste omul in schimb daca sufletul si-l pierde?"). Daca esti atent la ea, te ridici la suprafata. Sub nivelul ei exista deasemenea viata, dar anaeroba, "de fermentatie". E si greu, e si usor sa te tii pe calea ei. "Caracterul omului este destinul sau" (Heraklit)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata, domnule profesor,

      Imi trece-n zbor un zambet sugubat pe fata....Multumesc! Invat, invat, invat - oare o sa trec de data asta??

      Ștergere
  17. Mimisor...sus inima...omul sfinteste locul.Astazi am vorbit de tine cu Alina,in sfarsit am reusit sa o cunosc.E o fata cu o inima mare,mare..indiferent ce vorbeste lumea.
    Daca ai avut curaj sa pleci in Romania cu masina,pt Spania e un fleac,mai ales ca locuiesc in nord,la 300 de km de Bielsa,vama cu Franta.Asa ca imi vine sa te invit la cules de masline,dar n-o fac pt ca stiu ca ai copii cu scoala.
    Sunt in Romania de 7 zile,mai exact de vinerea trecuta,insa am fost foarte dezamagita,nici macar un pas in fata.Unde mergi,la orice ghiseu dai peste aceleasi fete acre si mohorate,care parca iti spun ca iti fac un favor rezolvandu ti problema.Abia astept sa ma intorc la casuta mea,la livada si la cateii mei.

    RăspundețiȘtergere