Iarna grea in suflet si afara

Mai inainte de toate, vreau sa multumesc din toata inima tuturor sufletelor minunate, care  m-au incurajat si care ma sprijina si in continuare cu atatea vorbe bune, nu stiu daca va puteti imagina, cat de  mult bine mi-ati facut si cat  de mult m-ati ajutat deja de atatea ori! Nu pot decat sa ma rog  bunului Dumnezeu, sa se intoarca bunatatea voastra la voi  inzecit, insutit, inmiit....
Saptamana care a trecut, a fost asa de plina, de s-a si "revarsat", de la probleme tehnice (intai a fost telefonul in greva, apoi calculatorul), pana la probleme fizice (familia mea a racit  din nou, iar intrebarea mea, de ce eu, care ii ingrijesc pe toti, nu ma molipsesc niciodata, a fost, ca de fiecare data, pur si simplu "maturata" sub covor).... Cer iertare tuturor celor carora nu le-am raspuns imediat, ma voi stradui sa recuperez, daca cumva uit pe cineva, va rog mult sa nu va suparati si sa ma trageti doar de maneca, nu este rea intentie la mijloc, ci numai o conjunctura actuala mai dificila! Ma lupt din greu, la propriu si la figurat, cu nametii de zapada, sunt rare diminetile cand nu sunt la ora 5:30 deja la dat zapada, din pacate, muntii de zapada din sufletele noastre sunt ceva mai greu de dat in laturi, trebuie muncit si mai mult.....
Datorita Marianei si blogului ei minunat, l-am "reintalnit" zilele acestea cu mare bucurie pe Octavian Paler. Si nu stiu cum, dar dintr-o data, am dat si peste filmuletul de mai jos, care  m-a cutremurat si m-a miscat pana la lacrimi. Nu stiu cine sunt acesti tineri, nu am timp sa cercetez mai multe despre ei, cumva simt nevoia insa, sa dau  doar mai departe minunile gasite.....

Tragicul situatiei este, ca  aceasta stare de fapte, s-a generalizat si globalizat masiv (dupa parerea mea). Si eu constat cu mare tristete si ingrijorare aceeasi involutie aici in Germania, tara poetilor si a filosofilor, tara in care liceenii care nu au auzit de Goethe nu mai sunt de mult timp o exceptie, tara in care non-valorile sau pseudo-valorile, de cele mai multe ori dupa modelul american, isi fac din ce in ce in mai mult loc in societatea contemporana, strivind  tot in calea lor....

Si nu pot sa vorbesc despre lipsa de timp si despre mentaliatea omului modern, fara sa ma gandesc la discursul sefului de trib Tuiavii din Tiavea in Marea Sudului, discurs  tinut la intoarcerea din calatoria sa prin Europa, la inceputul secolului trecut.
"Palmierul isi arunca la pamant frunzele si fructele cand sunt coapte. Papalagi (omul alb - europeanul) traieste ca si cand palmierul si-ar tine frunzele si fructele numai pentru el  si nu le-ar mai da drumul: Cum ar putea atunci palmierul sa mai faca si alte fructe? Palmierul are mult mai multa  intelepciune decat un Papalagi!"
Nu am gasit cartea decat in spaniola si in italiana (http://www.cartidownload.ro/Astrologie/13287/Los_Papalagi_Antropologia_Inversa si http://www.cartidownload.ro/Diverse/550120/Papalagi), eu am citit-o bineinteles in germana (se gaseste la Amazon pentru 3,01€). Autorul Erich Scheurmann a incercat enorm la vremea respectiva, sa opreasca distrugerea acelui mic paradis sub tavalugul civilizatiei, din pacate fara succes. O stire de ziar din zilele noastre: "82,5% din populatia Insulelor Samoa sufera de obezitate!"
Si totusi.... Cel mai rau ar fi acum, sa ne pierdem speranta si sa disperam. Totul sta  de fapt in mana noastra, fiecare dintre noi poate schimba ceva si trebuie sa fim constienti in permanenta,  ca le suntem datori copiilor nostri, sa pastram si sa dam mai departe in buna stare, raiul pe care ni l-a lasat Dumnezeu in grija. In aceste zile, o fiinta minunata, tare draga mie, paraseste definitiv Germania pentru a se reintoarce in Romania. Sunt multi care nu inteleg asa un gest, eu personal admir astfel de oameni, le admir taria de caracter, le admir curajul si le sunt si tare recunoscatoare. Ii admir si pe oamenii care au ramas in Romania si care se lupta neobosit pentru tara noastra, care nu se multumesc sa se planga  doar de vremurile grele, ci si-au suflecat manecile si s-au pus pe treaba. Si sunt sigura, atat timp cat  tara are niste copii asa de  buni, nu vor reusi cele cateva hahalere fara constiinta si coloana vertebrala sa o impinga in prapastia pe marginea careia au adus-o!
Si o inca o minune, Tatiana Stepa si doina ei de dor. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!