Azi e Sfantul Nicolae!

Cu ani in urma, i-am citit baietelului meu o poveste foarte frumoasa despre Sfantul Nicolae, din pacate nu mai imi pot aminti nici numele autorului, nici numele personajelor, dar o voi povesti totusi chiar si asa, deoarece este o poveste tare frumoasa.

Se spune ca intr-un sat sarac din Asia Mica, traia demult un baiat orfan, sarac lipit pamantului. De la parintii sai, ii ramasese numai un magarus, cu care impartea un mic grajd - casa lor. Vara erau vremuri bune pentru cei doi, lucrau la oameni la camp si primeau  indeajuns de mancare, era cald si frumos si aveau un acoperis deasupra capului. Iarna insa, nu gaseau decat rar ceva de lucru si de aceea de multe ori se culcau flamanzi, baietelul isi incalzea picioarele inghetate de la mersul descult prin zapada sub burta magarusului si  nu le ramanea de cele mai multe ori, decat sa astepate rabdatori si increzatori vremuri mai bune.

Intr-un an, a fost o iarna deosebit de grea, aproape nimeni nu mai avea nimic de mancare, de aceea oamenii din sat s-au hotarat sa-i trimita o solie Episcopului Nicolae din Myra, care ii ajutase de multe ori la vremuri de restriste. Solul trimis insa se intoarse fara nici un ajutor, aducand o veste ingrozitoare: in timp ce se afla intr-o calatorie, Episcopul Nicolae fusese atacat de niste talhari, care ii omorasera pe multi dintre insotitorii sai, iar bunul episcop disparuse fara urma! Peste toate satele sarace din jur se lasase o mare ingrijorare, toti oamenii se intrebau cu frica, cine o sa-i mai ajute oare de acum inainte, cum vor reusi sa treaca peste iarna grea fara ajutorul episcopului?

Micul orfan fusese trimis,  in ziua in care sosise vestea cea trista in sat, de un taran mai avut intr-un sat vecin sa duca niste lucruri, iar acum se intorcea seara acasa si era bucuros, ca neavand nimic de dus inapoi in sat, putea sa calareasca el  magarusul si nu mai era nevoit sa umble prin zapada in picioarele goale. Ningea si vantul viscolea zapada, iar la un moment dat, zari o mogaldeata in zapada langa drum. Se opri si vazu ghemuit la pamant un om batran, care il spuse ca a fost pradat de talhari si ca s-a ratacit,  si-l ruga sa-l ajute si sa-l duca in satul sau. Baiatul cobora repede  de pe magarus si-l ajuta pe batran sa incalece. Zapada inghetata ii intepa picioarele cu mii de ace, dar el porni mai departe inspre sat. Ajunsi acolo, batranul ii spuse sa-l duca la mai-marele satului. Baiatul batu la poarta si o voce rece il intreba de la fereastra casei: "Ce vrei?" Inainte de a apuca baiatul sa spuna ceva, batranul spuse: "Deschideti, sunt eu, Episcopul Nicolae din Myra!" In acel moment, se dezlantui o bucurie de nedescris in casa, toti iesira in strada si-l ajutara pe episcop sa se dea jos si sa intre in casa, toti erau cuprinsi de o fericire nemaipomenit de mare. Intrara toti in casa, inchizand fara pasare poarta in fata bietului copil. Baiatul se sui atunci pe magarusul sau si se duse acasa, primise macar ceva de mancare de la taranul avut pentru care fusese toata ziua pe drumuri. Obositi, adormira repede, si baiatul si magarusul,  ca in fiecare seara, culcati in fan,  incalzindu-se unul pe altul. A doua zi foarte de dimineata, baiatul  auzi o bataie la usa grajdului. Pentru ca era foarte frig, intreba fara sa se ridice: "E cineva acolo?" Neprimind insa nici un raspuns, se scula totusi si deschise usa. Si ce minune il astepta in fata usii: o pereche de cizme imblanite, cum nu mai vazuse el in viata lui! Iar cizmele erau umplute cu o gramada de bunatati, iar in fund de tot gasi chiar si 2 bani de aur! Si de atunci baiatul nu mai fu nevoit sa umble niciodata in picioarele goale prin zapada, deoarece cizmele primite nu-i ramasera mici si nu se rupsera niciodata, si in fiecare an, de Sfantul Nicolae, se umpleau ca prin minune cu toate bunatatile pamantului!

Sperand ca v-a placut povestea, mai adaug si un colind vechi  german foarte frumos de Sfantul Nicolae!